Zmeii s-au întors și sunt hotărâți să distrugă bariera ce îi ține departe de Lumea Nouă. Nu au armele necesare pentru asta însă au un plan și sunt dispuși să facă orice pentru a-l duce la îndeplinire. Ielele nu mai răspund la chemare iar autoritatea Ilenei este pusă la îndoială. Eva a pierdut conexiunea cu lumea din care făcea parte și, de când a ieșit din pădure, trăiește experiențe senzoriale care par a fi ale altcuiva. Ana a reușit să îl scoată pe Andrei din castelul ielelor dar rolul ei nu este nici pe departe a fi finalizat. Și se pare că zmeii sunt întotdeauna cu un pas înainte. În toată această furtună, Eduard își trăiește viața anostă. Ore nesfârșite petrecute la birou, fără prieteni și blocat emoțional. Nu se gândește niciodată că ar fi demn de băgat în seamă. Însă ce se întâmplă dacă, din senin, cineva îi dorește răul? De ce aude voci pe care nu le poate înțelege? Își pierde mințile sau este vorba de altceva?
Cine a fost dincolo de barieră tot timpul? Vor reuși Purtătorii să învingă ceea ce nu au putut învinge alții înaintea lor? Vor reuși să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat în Familia Regală? Vor alege calea corectă sau întunericul va părea mai atrăgător?
Nu pot să vă vorbesc despre volumul al treilea fără să fac o referire generală la seria Fiicele Lunii. Mai exact, trebuie să vă spun că volumele acestei serii sunt magie pură. În momentul în care deschid cartea, sunt transportată într-un tărâm magic, al poveștilor, al basmelor, dar nu orice povești, ci unele cu iz autohton. Și tocmai acest „autohton” dă o magie aparte acestei serii. Iar dincolo de ideea de legendă autohtonă, această serie este una specială, tocmai datorită talentului de narator de care v-am spus anterior.
Zmeii au fost eliberați, cel de-al treilea Purtător și-a însușit caseta și a dobândit magia, bariera dintre lumea oamenilor și lumea ființelor supranaturale a fost înlăturată și, după sute de ani, moștenitorii celor trei frați au purtat bătălia de care se făcea vinovată o singură persoană – regele Davos. Dominat de dorința de putere și control absolut asupra tuturor, el a sacrificat întreaga familie și a distrus nenumărate vieți. Alianțe neașteptate s-au format și evenimentele s-au petrecut conform unor profeții de mult făcute. Mi-a plăcut foarte mult și am să vă spun de ce: personajele au fost creionate într-un mod realist, accentul fiind pus pe evoluția și sentimentele lor; de foarte multe ori au fost descrise experiențe similare cu ale unui om obișnuit în viața de zi cu zi; cum bine știți, magia, ielele, zmeii, sânzienele, Muma Pădurii, Baba Cloanța fac parte din mitologia românească și toată acțiunea se desfășoară pe teritoriul României; am întâlnit aspecte care mi-au dat de gândit. ”De unde vine oare această idee că totul trebuie să fie perfect? Nu există așa ceva. Suntem îndoctrinați de mici, probabil.”