Stelian Tănase te poartă într-o incursiune în unele dintre cele mai pasionale și intrigante povești de dragoste, care la timpul lor, au făcut înconjurul lumii. De la iubirile nefericite ale lui Kafka la relațiile lui Stalin sau Hitler, de la amanta lui Goebbels la drama lui Jeanne Hébuterne și Amedeo Modigliani, de la Frida Kahlo, Edith Piaf, Coco Chanel sau Marilyn Monroe, până la amorurile din interbelicul bucureștean, cu Bâzu Cantacuzino sau Enescu, până la Regele Mihai sau idilele Reginei Maria.
Stelian Tănase este un scriitor, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor, realizator de televiziune și analist politic român. S-a nascut in 1952 la Bucuresti. A absolvit Facultatea de Filozofie din Bucuresti in 1977, si este doctor in sociologie politica, 1996. Preda stiinte politice la Universitatea Bucuresti.
A debutat ca romancier in 1982 cu Luxul melancoliei (Cartea Romaneasca, reeditat 1993). Intre 1983 si 1989 i s-a interzis publicarea altor doua romane. Dupa 1989 i-au aparut urmatoarele carti: Corpuri de iluminat (roman, Cartea Romaneasca, 1990. ed a II-a, 1998, Allfa) Socuri si crize (articole politice, Staff, 1993) Playback (roman, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995) Ora oficiala de iarna. Jurnal 1986–1990 (Institutul European, 1995) Sfidarea memoriei (convorbiri cu Alexandru Paleologu), (Du Style, 1996) Revolutia ca esec. Elite & societate (studii politice), (Polirom, 1996) Anatomia mistificarii. Procesul Noica-Pillat (Humanitas, 1997, ed a II-a Humanitas, 2003) Elite si societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948–1965 (Humanitas, 1998) L.A. vs. N.Y. Jurnal american (Polirom, 1998) Miracolul revolutiei. O istorie politica a caderii regimurilor comuniste (Humanitas, 1999) Acasa se vorbeste in soapta. Dosar & jurnal din anii tarzii ai dictaturii (Compania, 2002)
Între 2013 și 2015, Stelian Tănase a fost Președintele Societății Române de Televiziune. Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din mai 2025, membru de onoare al Uniunii Naționale a Scriitorilor Greci.
Opera lui Stelian Tănase are trei părți importante: textele ficționale (literatura), textele nonficționale (știință politică, istorie, cercetarea arhivelor), memorialistica. O parte semnificativă dintre cărțile nonficționale reprezintă rodul cercetărilor de decenii făcute de Stelian Tănase în arhivele comunismului românesc, arhivele PCR și arhivele fostei poliții politice, Securitatea. Despre romanele lui Stelian Tănase au scris mai mulți critici literari.
Distincții: Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”
Povești de dragoste celebre adunate de pe Wikipedia, denumite fișe de lucru și completate cu comentarii adeseori deplasate de cel care figurează pe copertă ca autor: Stelian Tănase. Pline de inexactități, cu grafii onomastice rămase din limba engleză, parțial publicate cu ajutorul unei subscripții publice lansate de editura Hyperliteratura, mitraliate în propoziții seci, aceste notițe mi-au adus aminte de calendarele de perete cu foi detașabile pe spatele cărora erau plasate anecdote sau informații tip "știați că?” sau de talmeș-balmeșul din almanahuri. Lectură de metrou, plajă, spital, coafor etc. Broșurică de citit și de uitat acolo.
Am cumpărat cartea la un târg, unde a fost prezent și autorul. Dar am făcut asta înainte ca el să aibă discursul despre aceasta. Reporterița total, dar total nepregătită, iar Stelian, cumva neîncrezător în succesul neașteptat privind cartea. Și puțin sexist. Sau poate puțin mai mult.
Oricum, rămăsesem cu o impresie mai puțin plăcută și nici nu știam la ce să mă aștept. Dar cartea este frumos scrisă, iar poveștile se întrepătrund uneori, descoperind astfel, o istorie comună. Multe dintre viețile acestora sunt marcate de drame, despărțiri, înșelări, menage-a-trois-uri, secrete. M-a zgâlțâit bine în privința relațiilor pe care le avem în prezent și sper totuși, că nu voi/vom avea o viață la fel de chinuită ca cea a personajelor prezentate aici.
Chiar am vrut sa-mi placa aceasta carte, dar m-am chinuit sa o citesc. Este interesanta, pana când nu mai e. Am tot respectul pentru autor și tot efortul depus in aceasta carte, dar nu pot da mai mult de 3 stele. E un fel de carte de istorie a carei atenție e focusată pe iubire, trădare, amanți și copii. The good, the bad, and the ugly- ok, dar este “underwhelming”. Nu este o carte rea, dar nu este preferata mea. Presupun ca e mai mult un fel de Dicționar- îl citești când ai nevoie de el, nu neaparat din placere. Ajuta faptul ca poveștile sunt organizate alfabetic. Aveam așteptări mai mari.
Am început să citesc cartea mai mult ca o glumă și sperând să nu dau peste povești siropoase. Însă după a 2a sau a 3a poveste, m-a prins atât de tare, că n-am mai vrut s-o las din mână. Tonul narării se menține jovial, chiar și când poveștile sunt tragice, precum cea dintre Jeanne Hébuterne și Amedeo Modigliani, uneori chiar comic, făcând lectura plăcută, lectură care oricum curge ușor. Capitolele sunt scurte, nu țin prea mult atenția cititorului în suspans. M-am concentrat în special pe rolul femeilor din relațiile prezentate. Cum unele femei de succes, adorate pe scenă sau ecran, ajung părăsite, umilite, refugiate în alcool sau alte dependențe? Cum a reușit Natalia Negru să pună capăt vieților, și implicit a carierei, a doi scriitori și buni prieteni, Ştefan Octavian Iosif și Dumitru Anghel? Cum a reușit Wallis Simpson să dea jos un rege de pe tron? Ce-au văzut amantele lui Stalin, Hitler sau Goebbels în dictatori? Am regăsit aventurile lui Bâzu Cantacuzino, Enescu, povestea Regelui Mihai și idilele Reginei Maria. Celebrități precum Frida Kahlo, Maria Callas, Edith Piaf, Coco Chanel sau Marilyn Monroe par umanizate în paginile cărții. Aștept volumul 2!
M-am tot gândit cu ce să vă încep această nașpa, dar urâtă dimineață de luni. ”Tot” în sensul că vreo 14 secunde. Și am zis că, pentru că a vă merge bine toată săptămână (legendă urbană de Vitan), să vă ies înainte cu o carte.
Și nu orice carte. Ci una care, dacă este să mergem pe ce zice musiu Andrei Ruse de la Editura Hyperliteratura, scoate ediții după ediții.
Cică este best seller. Așa zic ei. Și io i-aș cam crede pe cuvânt. Mai ales pe Andrei, știți cum zic, căci cu stimabilul domn autor încă nu mi-am băut nici o bere, deci rămân imparțial ca chinezu :D
Cartea este o jmekerie. Dar una bună. În sensul că autorul a luat 69 de povești de dragoste, de la noi și de aiurea, și le-a prezentat pe scurt, comentându-le.
Interesting idea (but not unique), to use the documentation from one novel and publish the notes in another book. It is a good exercise, with the purpose mentioned by the author in postface, and read in the limit of the respective exercise, it proves a nice reading.