„Ca sa pricepi mandria, ca sa o simti, baga de seama cum te vei simti atunci cand cei din jurul tau fac ceva asa cum nu-ti place tie, impotriva voii tale. Daca in tine ia nastere in primul rand nu gandul de a indrepta cu blandete greseala, ci nemultumirea si mania, sa stii ca esti mandru, si inca profund mandru. Daca pana si cele mai mici nereusite te intristeaza si te apasa, incat nu te mai inveseleste nici gandul la Purtarea de grija dumnezeiasca, ce ia parte la treburile noastre, sa stii ca esti mandru, si inca profund mandru. Daca esti fierbinte fata de nevoile proprii si rece fata de nevoile celorlalti, sa stii ca esti mandru, si inca profund mandru. Daca atunci cand vezi restrittile altora, fie acestia chiar si vrajmasi ai tai, te bucuri, iar cand vezi fericirea neasteptata a aproapelui te intristezi, sa stii ca esti mandru, si inca profund mandru. Daca te jignesc chiar si observatiile moderate cu privire la neajunsurile tale, iar laudele pentru calitati pe care de fapt nu le ai iti fac placere, te incanta, sa stii ca esti mandru, si inca profund mandru.” Cartea de fata reprezinta o antologie din scrierile Sfintilor Parinti si ale catorva dintre cei mai cunoscuti duhovnici ai Rusiei moderne cu privire la cea mai importanta dintre cauzele tulburarii si nelinistii mandria.
O culegere de învățături de la diferiți Sfinți Părinți despre ce este, cum o recunoaștem și ce facem în privința mândriei. O lectură ușoară și plăcută, dar care îți ridică unele semne de întrebare în privința propriilor tale acțiuni
Prima jumătate de carte e despre mândrie din părerea Sfinților Părinți. Practic, același lucru se spune! Antidotul la mândrie e smerenia. Cine iubește un om mândru? Mândria trezește repulsie, te face să te prăbușești, vezi semenii tăi de sus și nu-ți mai observi greșelile. În schimb, modestia e frumoasă!