What do you think?
Rate this book
Amintiri. Ce-am auzit de la alții. Din copilărie. Din prima tinerețe.
„Amintirile lui Radu Rosetti se citesc ca un roman, dar un roman adevărat.“ — NEAGU DJUVARA
„Cea mai preţioasă memorialistică din literatura română.“ — E. LOVINESCU
În copilăria şi tinereţa mea fostu-mi-a dat să fiu încunjurat de părinţi, rude, oameni de casă, ţarani şi slugi cari trăise viaţa celor dintăi şăsăzeci de ani ai veacului şi cari, de la bătrânii lor, auzise multe despre o viaţă şi obiceiuri şi mai îndepărtate în negura timpurilor. Mulţi din ei, în primul rând tata şi mama, erau nişte povestitori neîntrecuţi: cu dor îmi aduc aminte de lungile lor povestiri în lungile sări de iarnă, la ţară. Partea ce mi-a rămas în minte din multele lor povestiri spus-o-am şi eu treptat copiilor şi cunoştinţilor mele. Cu toţii m-au îndemnat să pun aceste amănunte ale vieţii noastre de altădată pe hârtie, ca să nu dispară fără urmă, odată cu mine. — RADU ROSETTI
De la ultimii martori ai vremurilor fanariote, ai ocupaţiilor şi războaielor ruseşti şi turceşti, de la oamenii care au trăit zorii schimbărilor şi ai ideii naţionale, de la cei care au făcut Unirea Principatelor şi ne-au aşezat între naţiunile Europei sub domniile lui Cuza şi Carol I, Radu Rosetti a adunat chipuri şi întâmplări alcătuind o lume care nu vrea să treacă în uitare. Sub pana sa, ştiinţa istoricului cercetător al arhivelor se împleteşte cum nu se poate mai fericit cu harul de povestitor moştenit de la părinţi şi bunici. Amintirile sale alcătuiesc opera ultimului mare cronicar moldovean.
„Cea mai preţioasă memorialistică din literatura română.“ — E. LOVINESCU
În copilăria şi tinereţa mea fostu-mi-a dat să fiu încunjurat de părinţi, rude, oameni de casă, ţarani şi slugi cari trăise viaţa celor dintăi şăsăzeci de ani ai veacului şi cari, de la bătrânii lor, auzise multe despre o viaţă şi obiceiuri şi mai îndepărtate în negura timpurilor. Mulţi din ei, în primul rând tata şi mama, erau nişte povestitori neîntrecuţi: cu dor îmi aduc aminte de lungile lor povestiri în lungile sări de iarnă, la ţară. Partea ce mi-a rămas în minte din multele lor povestiri spus-o-am şi eu treptat copiilor şi cunoştinţilor mele. Cu toţii m-au îndemnat să pun aceste amănunte ale vieţii noastre de altădată pe hârtie, ca să nu dispară fără urmă, odată cu mine. — RADU ROSETTI
De la ultimii martori ai vremurilor fanariote, ai ocupaţiilor şi războaielor ruseşti şi turceşti, de la oamenii care au trăit zorii schimbărilor şi ai ideii naţionale, de la cei care au făcut Unirea Principatelor şi ne-au aşezat între naţiunile Europei sub domniile lui Cuza şi Carol I, Radu Rosetti a adunat chipuri şi întâmplări alcătuind o lume care nu vrea să treacă în uitare. Sub pana sa, ştiinţa istoricului cercetător al arhivelor se împleteşte cum nu se poate mai fericit cu harul de povestitor moştenit de la părinţi şi bunici. Amintirile sale alcătuiesc opera ultimului mare cronicar moldovean.
ebook
First published January 1, 2013
5 people are currently reading
97 people want to read
About the author
Radu Rosetti
15 books5 followersPărinții săi au fost Logofătul Răducanu Rosetti și domnița Aglae Ghica, fiica domnitorului Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. Copilăria și tinerețea și le-a petrecut la Căiuți și Pralea (lângă Onești), la moșia părinților săi. Studiile și le-a făcut în Elveția și Franța, a obținut bacalaureatul în științe în 1873. Întors în țară după moartea tatălui său, Radu Rosetti va prelua moșia de la Căiuți. În 1888 este nevoit să înstrăineze moșia și se mută la Târgu Ocna, în fosta casă a lui Costache Negri, apoi la Bacău. S-a căsătorit la 9 iulie 1876 cu Smaranda (Emma) Bogdan. Împreună au avut 4 copii: Radu (istoric, general), Henri (licențiat în drept), Eugeniu (ziarist, călător pasionat) și Magdalena (căsătorită Beldiman). A avut o carieră politică scurtă, fiind prefect de Roman (1889) și Brăila (1892), deputat în mai multe legislaturi, director general al închisorilor (1895), director al departamentului „Lucrări speciale și istorice” în Ministerul de Externe, membru în delegația pentru stabilirea frontierelor cu Ungaria. Bun povestitor, fin, ironic și cu umor a publicat studii de istorie, genealogie, istorie socială, comentarii politice și pagini de literatură în volume și în prestigioase publicații ale vremii. „Cu paloșul”, romanul său de debut, s-a bucurat de un mare succes de public, fiind premiat în 1906 de către Academia Română
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
February 21, 2017
În această carte de memorii și amintiri privind familia Rosetti din Moldova, cu accent pe intervalul 1800 - 1875, descoperi foarte multe lucruri inedite: de la “prețul” cu care au fost cumpărate domniile (pământene și regulamentare) la tentativele de abdicare ale lui Cuza și Carol I, de la mobilizarea (pe alocuri) inexplicabilă a boierimii pentru Unire și domn străin la sprijinul necondiționat al Franței (Napoleon al III-lea) pentru aceste deziderate, de la antisemitismul autorului, al lui Ionel Brătianu, Vasile Alecsandri sau Costache Negri, la campania antidinastică a aceluiași Brătianu și CA Rosetti, de la moșiile pierdute la cărți la căsătoriile repetate ale vlăstarelor boierești, de la tentativa de lovitură de stat din martie 1866 în Moldova a lui Nunuță Roznovanu sau din 1871 în București a partidei liberale, la slăbiciunile pentru femei ale lui Cuza…
Și aș putea continua cu multe altele ...
Mă opresc însă la un citat - exemplificativ sper eu! - pentru lipsa de progres în aproape 200 de ani a țării în care trăim în ceea ce privește diminuarea CORUPȚIEI endemice. Nu știu dacă să cred sau nu în ideea că așa ne este scris pe undeva în destin ...
“Abuzurile domnitorului Mihail Sturdza și a omenilor lui, mai ales vânzarea fățișă a justiției, făcuse pe tata să părăsească slujba și să intre în rândurile opoziției, devenind chiar unul din fruntașii ei. Deoarece avea un stil deosebit de frumos și de clar, căruia știa să-i deie la prilej o mare energie, își făcuse o specialitate din facerea de jalbe prostimii obijduite și nedreptățite, bineînțeles cu totul gratuit, mai dând și ajutor bănesc celor nemulțumiți care veneau să reclame. Aceste jalbe, din pricina clarității expunerii și chipului necruțător pentru autorități în care erau redactate, diplăceau cu deosebire domnului. Le recunoștea de la întâile cuvinte și îndată zicea jăluitorului: Rosetti ți-o făcut jalba! Dar cauza era atât de bine prezentată, încât îi venea greu să puie pe dânsa o rezoluție negativă. Iar frații tatei, intraseră și ei în rândurile opoziției. Vodă l-a chmat de repețite ori la dânsul ca să-i ție limbajul următor:
- Dar bine, ce vor să zică aceste fapte din partea dumitale și a fraților dumitale? Vă vădiți ca cei mai aspri dușmani ai mei! Și pentru ce? N-m fost eu bun prieten cu răposatul logofăt, gata să-l ajut în toate, privindu-l ca pe un părinte? Nu v-am pus încă de foarte de tine în slujbe însemnate și nu v-am ridicat în ranguri cât mai repede am putut? Când oare tăgăduitu-v-am sprijinul meu pentru un interes al vostru? Nu vroiți să slujiți, rămâneți afară, dar da-ți-mi pace, nu vă mai legați de mine! Nu-mi faceți tocmai voi asemnea greutăți!
Iar la cuvintele lui, vodă căpăta același răspuns:
- N-avem decât iubire și recunoștință către persona Măriei Tale. Eu și cu frații mei suntem totdeauna gata să sărim pentru orice interes legiuit de Măria Ta, în care țara să nu aibă interes potrivnic. Pune-te Măria Ta la încercare și vei vedea că nu te înșel. Dar prea își bat joc de țară funcționarii Măriei Tale, prea jefuiesc lumea și își bat joc de dreptate. Apoi Măria Ta vrei să știi numai de unele dispoziții ale Regulementului Organic, iar de altele, cari nouă ni se par de căpetenie, nu vrei să știi. Obșteasca Adunare nu mai este decât o minciună, căci într-însa, mulțumită CORUPȚIUNII și înfricoșării, nu pătrund decât acei păsuiți de ispravnici, cari nu se sfiesc că așa au poruncă de la Măria Ta. Iar înaintea judecătorilor au dreptate numai aceia care știu și pot s-o plătească. În isprăvnicii și judecătorii, chiar în capul departamentelor, se văd mai cu samă oameni cunoscuți ca necinstiți, unii rădicați de la nimica, având astăzi stări frumoase, alți boieri mari pătați, care și-au bătut averile la tălpi de mai multe ori și apoi le-au refăcut, după puține luni de dregătorie. Curăță, Măria Ta, din slujbe această pleavă și această neghină, bagă măcar o mică parte din ei la pușcărie, lasă să pătrundă în adunare bărbați independenți, nu slugoi care să steie smeriți și gata să îndeplinească orice poruncă a miniștrilor Măriei Tale, ci bărbați iscusiți cu trecut cinstit și cu durere de țară, și te vom sprijini cu toate puterile.”
Și aș putea continua cu multe altele ...
Mă opresc însă la un citat - exemplificativ sper eu! - pentru lipsa de progres în aproape 200 de ani a țării în care trăim în ceea ce privește diminuarea CORUPȚIEI endemice. Nu știu dacă să cred sau nu în ideea că așa ne este scris pe undeva în destin ...
“Abuzurile domnitorului Mihail Sturdza și a omenilor lui, mai ales vânzarea fățișă a justiției, făcuse pe tata să părăsească slujba și să intre în rândurile opoziției, devenind chiar unul din fruntașii ei. Deoarece avea un stil deosebit de frumos și de clar, căruia știa să-i deie la prilej o mare energie, își făcuse o specialitate din facerea de jalbe prostimii obijduite și nedreptățite, bineînțeles cu totul gratuit, mai dând și ajutor bănesc celor nemulțumiți care veneau să reclame. Aceste jalbe, din pricina clarității expunerii și chipului necruțător pentru autorități în care erau redactate, diplăceau cu deosebire domnului. Le recunoștea de la întâile cuvinte și îndată zicea jăluitorului: Rosetti ți-o făcut jalba! Dar cauza era atât de bine prezentată, încât îi venea greu să puie pe dânsa o rezoluție negativă. Iar frații tatei, intraseră și ei în rândurile opoziției. Vodă l-a chmat de repețite ori la dânsul ca să-i ție limbajul următor:
- Dar bine, ce vor să zică aceste fapte din partea dumitale și a fraților dumitale? Vă vădiți ca cei mai aspri dușmani ai mei! Și pentru ce? N-m fost eu bun prieten cu răposatul logofăt, gata să-l ajut în toate, privindu-l ca pe un părinte? Nu v-am pus încă de foarte de tine în slujbe însemnate și nu v-am ridicat în ranguri cât mai repede am putut? Când oare tăgăduitu-v-am sprijinul meu pentru un interes al vostru? Nu vroiți să slujiți, rămâneți afară, dar da-ți-mi pace, nu vă mai legați de mine! Nu-mi faceți tocmai voi asemnea greutăți!
Iar la cuvintele lui, vodă căpăta același răspuns:
- N-avem decât iubire și recunoștință către persona Măriei Tale. Eu și cu frații mei suntem totdeauna gata să sărim pentru orice interes legiuit de Măria Ta, în care țara să nu aibă interes potrivnic. Pune-te Măria Ta la încercare și vei vedea că nu te înșel. Dar prea își bat joc de țară funcționarii Măriei Tale, prea jefuiesc lumea și își bat joc de dreptate. Apoi Măria Ta vrei să știi numai de unele dispoziții ale Regulementului Organic, iar de altele, cari nouă ni se par de căpetenie, nu vrei să știi. Obșteasca Adunare nu mai este decât o minciună, căci într-însa, mulțumită CORUPȚIUNII și înfricoșării, nu pătrund decât acei păsuiți de ispravnici, cari nu se sfiesc că așa au poruncă de la Măria Ta. Iar înaintea judecătorilor au dreptate numai aceia care știu și pot s-o plătească. În isprăvnicii și judecătorii, chiar în capul departamentelor, se văd mai cu samă oameni cunoscuți ca necinstiți, unii rădicați de la nimica, având astăzi stări frumoase, alți boieri mari pătați, care și-au bătut averile la tălpi de mai multe ori și apoi le-au refăcut, după puține luni de dregătorie. Curăță, Măria Ta, din slujbe această pleavă și această neghină, bagă măcar o mică parte din ei la pușcărie, lasă să pătrundă în adunare bărbați independenți, nu slugoi care să steie smeriți și gata să îndeplinească orice poruncă a miniștrilor Măriei Tale, ci bărbați iscusiți cu trecut cinstit și cu durere de țară, și te vom sprijini cu toate puterile.”
May 20, 2021
Desi are cam 700 de pagini, este fantastica.
Istoria unirii Principatelor Române este extrem de complicată.
Rusia, Austria, Turcia, vecinii nostri erau împotrivă.
În interior, ca și astăzi, mulți trădători, mulți corupți.
O mare minune a făcut ca această unire să se întâmple.
Analiza este extrem de detaliată, scrierea este superbă, istoria este cea adevărată.
Avem o datorie față de Moldova, față de Iași, care a pierdut enorm datorită mutării capitalei la București.
Atât imobiliar imediat, cât și investițional, mai bine de 150 de ani.
Sper să avem o autostradă cât mai rapid în Moldova, să reparăm nedreptatea.
Nu am scris aceste rânduri în calitate de român patriot, nici nu cred că sunt.
Dar adevărul este acesta: Moldova a făcut eforturi uriașe pentru a ne câștiga independența.
Fără sacrificiul românilor de la 1860, țara noastră ar arăta acum în genul Republicii Moldova, în cel mai bun caz. Adică am fi realmente un stat eșuat, condus de oligarhi (mafioți ruși).
Istoria unirii Principatelor Române este extrem de complicată.
Rusia, Austria, Turcia, vecinii nostri erau împotrivă.
În interior, ca și astăzi, mulți trădători, mulți corupți.
O mare minune a făcut ca această unire să se întâmple.
Analiza este extrem de detaliată, scrierea este superbă, istoria este cea adevărată.
Avem o datorie față de Moldova, față de Iași, care a pierdut enorm datorită mutării capitalei la București.
Atât imobiliar imediat, cât și investițional, mai bine de 150 de ani.
Sper să avem o autostradă cât mai rapid în Moldova, să reparăm nedreptatea.
Nu am scris aceste rânduri în calitate de român patriot, nici nu cred că sunt.
Dar adevărul este acesta: Moldova a făcut eforturi uriașe pentru a ne câștiga independența.
Fără sacrificiul românilor de la 1860, țara noastră ar arăta acum în genul Republicii Moldova, în cel mai bun caz. Adică am fi realmente un stat eșuat, condus de oligarhi (mafioți ruși).
February 18, 2018
O lectie de istorie, o fresca a unor societati din alte vremuri...Povestitorul capteaza atentia cititorului si ii ofera viziunea sa personala asupra multor evenimente si a unor personalitati marcante ale istoriei moderne a Romaniei.
June 26, 2023
O minunată oglindă a sec. XVIII-XIX în Moldova
April 8, 2020
O incursiune fabuloasă în istorie, foarte corectă aprecierea lui NEagu Djuvara: ”se citește ca un roman”.
Displaying 1 - 5 of 5 reviews