Țara pe care o iubesc: memorii din exil

by Marie of Romania, Regina Elisabeta a Greciei (Illustrator), Maria Berza (Translator)

În vremurile grele ale Primului Război Mondial a fost o regină care a stat la căpătâiul răniţilor şi le-a purtat de grijă năpăstuiţilor. Această regină pierduse ea însăşi un prunc şi-l lăsase să zacă sub o lespede pe care nu mai fusese timp să se dăltuiască un nume. Mai bine de jumătate din teritoriul ţării sale fusese cotropit de inamic, iar guvernul şi curtea regală trebuiseră să plece într-un greu şi nesigur refugiu în partea neocupată a ţării. Ştia prea bine că o regină nu poate fi luată prizonieră şi că trebuie să lupte şi să le insufle curaj şi celor plecaţi de acasă, şi celor rămaşi sub duşman. Aşa s-a născut sfâşietorul poem în proză Ţara pe care o iubesc, din pasiune, din datorie şi din îndemnul primit de la un mare istoric de a descrie, cu harul pe care nu mulţi suverani îl au, locurile sale dragi: palatul şi mânăstirea Cotroceni, castelul şi pădurile de la Sinaia, ruinele de la Comana, mânăstirile şi culele din Vâlcea, gurile Dunării, ţărmurile Mării Negre şi ruinele aşezărilor antice. Regina era Maria, o prinţesă născută într-o ţară îndepărtată, care a reuşit să redea neînchipuit de bine farmecul ţării sale de adopţie, România.
„În sinea mea ceva îmi spunea că glasul meu, ridicându-se deasupra tuturor, era acum trebuincios celorlalţi; deveniserăm atât de neînsemnaţi, de zgribuliţi, de neajutoraţi, iar în ţinuturile noastre mai primitive ideea unei mame pe care să o ştii aproape, de care să te sprijini, însemna o mare mângâiere, poate cea mai mare. Dar cum să intri în legătură directă şi apropiată cu poporul? Cum aş putea eu, ca regină, să îmi fac glasul auzit de mii şi mii de oameni?“

Genres: Nonfiction, Biography, Romania, History, Romanian Literature, Memoir

ebook

First published January 1, 1925

About the author

Marie of Romania (Marie Alexandra Victoria), previously Princess Marie of Edinburgh, was a British Princess by birth and Romanian Queen by marriage.

She was the eldest daughter of Prince Alfred, Duke of Edinburgh, and Grand Duchess Maria Alexandrovna of Russia. Her father was the second-eldest son of Queen Victoria and Prince Albert of Saxe-Coburg-Gotha. Her mother was the only surviving daughter of Alexander II of Russia and Maria Alexandrovna of Hesse. She was baptised in the Private Chapel of Windsor Castle on 15 December 1875 and her godparents were the Empress and Tsarevitch of Russia, the Duchess of Saxe-Coburg and Gotha, the Princess of Wales and the Duke of Connaught. As her father was in the Royal Navy, she spent much of her early childhood abroad, particularly in Malta.

Reviews

[Ovidiu · Rating 3 out of 5]

Am cumparat cartea inainte de a pleca in strainatate, unde locuiesc momentan, din dorinta de a-mi aminti sau de a descoperi tara pe care nu stiam daca o iubesc. Am fost intr-o anumite masura dezamagit de tara mea dar dupa ce am citit cartea Reginei Maria am realizat ca sunt dezamagit de mine si de popor mai degraba decat de tara in sine.

Am gasit pe paginile ei o dragoste pentru Romania pe care nu am vazut-o in jurul meu. Maria, regina de origina britanica, adoptata de Romania, isi impartaseste dragostea pentru noua ei tara intr-un mod in care m-a facut sa-mi fie cu adevarat dor de Romania. Am descoperit locuri minunate, unele cunoscute, altele noi, am simtit ca am calatorit in timp, chiar intr-un spatiu in care pare ca nu exista timp.

Cel mai mult m-a impresionat descrierea orasului Iasi, oras natal pentru mine, a modului in care Iasii au primit pe cei exilati in urma razboiului.

[Gabriela · Rating 3 out of 5]

Rar mi-a fost dat să citesc o carte care să vorbească așa frumos despre România. M-a făcut să îmi fie dor de dealuri, păduri, câmp arat, oameni de la țară, simplitate și frumos. Regina Maria scrie despre România frumoasă care încă există în sufletul și amintirile fiecăruia. Am rămas cu partea aceasta "Ţară iubită! Te văd în toată frumuseţea ta şi fiecare imagine îmi e la fel de dragă; oriunde mi se îndreaptă ochii văd locuri pe care le-am iubit, locuri pe care aş dori să le aduc în amintirea celor care, la fel ca mine, sunt izgoniţi din preajma lor pentru o vreme.
Îţi văd câmpiile, codrii, munţii, dealurile şi văile. Îţi văd drumeagurile nesfârşite, cu şiruri domoale de căruţe ce înaintează răbdător, până se pierd în zare.
Îţi văd luncile fermecate ale râurilor sau ale pâraielor, văd iarba verde de sub sălcii, unde vin vitele să se adape. Văd ţiganii cu straniile lor chipuri, aşezându-şi sălaşul în amurg, şi fumul vetrelor cum suie în rotocoale albă s trii spre cerul aprins de soarele ce apune.
Văd aburul uşor al colbului plutind în liniştea serilor de vară pe ogoare, ca o ceaţă întinsă ce se ridică din vreo lagună îndepărtată. Văd vechile cruci de piatră de pe marginea drumului, străjuind neclintite câte un loc, semănând uneori cu bătrânii pustnici ce nu mai au de-a face cu vreun muritor"

[Miruna Vasiu · Rating 5 out of 5]

Scrisă cu sensibilitatea de artist a Reginei, această carte evocă o Românie frumoasă și pitorească, pierdută însă în perioada nefastă a Primului Război Mondial.

Un îndemn perpetuu de luptă, speranță și credință pentru a redobândi și a reîntregi țara sălășluiește în fiecare capitol al cărții.

Lectura ei a fost cu atât mai profundă și mai oportună pentru mine deoarece la începutul fiecărui decembrie, din 2017 începând ne amintim de trecerea la cele veșnice a ultimului rege al românilor, M.S. Mihai I. Și eu vreau să îmi aduc contribuția la a trăi în țara pentru care au luptat toți cei care au crezut în ea.

[Madalina Badin · Rating 5 out of 5]

Superbă!❤

[Cosmin · Rating 5 out of 5]

Atât de frumos scrie Regina Maria despre România, încât, român fiind, te îndrăgostești de această țară, prezentată ca un tărâm mirific, ca o lume încântătoare, rătăcită, din păcate, printre mărăcinii ignoranței și ai timpului...

[Simona · Rating 3 out of 5]

Ori din vina mea, ori... Nu m-am prea putut conecta cu acest jurnal de memorii. 3,5*

[Diana Danci · Rating 5 out of 5]

Speranta pe care aceasta carte ti-o insufla e ne mai intalnita. Culorile in care totul.este pictat, bucuria pe care fiecare loc ti-o trezeste prin simplitatea sa, sunt atent descrise.
O carte care sa ne aduca aminte de ce iubim Romania!

[Denissa · Rating 5 out of 5]

Tara pe care o iubeste Regina Maria este tara pe care o iubesc si eu.Este tara pentru care multi au luptat, unii chiar au murit, altii doar au muncit cu profesionalism oriunde s-au aflat, fara ca asta sa le stirbeasca din glorie. Este tara pe care, asa cum zicea Majestatea Sa Regele Mihai, am imprumutat-o de la copiii nostri, deci trebuie sa avem grija de viitorul ei.
Cartea pe care Maria a scris-o la indemnul lui Nicolae Iorga, cunoscut si ca sfatuitorul regilor, ne plimba de la Iasi la Dunare, de la Ramnicu Valcea la Balcic, de la Comana la Sinaia cu o usurinta demna de talentul scriitoricesc al Reginei noastre. Asa cum marturiseste chiar ea, aceste memorii din exilul impus in propria tara, in vara anului 1917, erau dedicate soldatilor care luptau pe front, pentru ca ei sa simta ca nu sunt singuri, ca iubirea lor fata de pamantul romanesc este recunoscuta si sprijinita de Regina si ca frumusetea acestor meleaguri, a obiceiurilor si a traditiilor merita pastrate chiar cu pretul sacrificiului suprem.Pe vremea aceea, toate capitolele din carte erau tiparite in ziarele cele mai importante, pentru a ajunge si in catunele indepartate, si in sufletele a cat mai multor oameni. Conteaza sa stii ca cineva, dar mai cu seama uimitoarea Regina Maria se gandea la fiecare locuitor al tarii, pe care vroia sa il sprijine macar moral in acele vremuri triste, de deznadejde si suferinta. Si pentru ca razboiul s-a terminat cu o victorie, poate ca putin a contat si gandul ei cel bun, strans in aceasta lucrare emotionanta.Bine, nu a fost doar gandul, Regina Maria a si actionat impreuna cu Regele Ferdinand la infaptuirea Marii Uniri, un vis devenit realitate pe care il descrie in ultimele capitole.
Aveti cumva aceasta impresie si astazi? Ca cineva dintre conducatorii tarii s-ar gandi la voi? Ca vor sa duca Romania mai departe? Eu nu.
Din loc in loc, veti gasi in carte desenele Elisabetei, fiica Reginei Maria si viitoare Regina a Greciei!

[Gică Buştiuc · Rating 4 out of 5]

Ohmy, what a surprise to find here some travel stories into realms which look like Dunsany's fantastic worlds, or of Avatar Aang revisiting of his Air Temple (yes, I know it's a weird similarity example, but believe me, you can find that too in this wonderful written memoir of a queen born in Britain and becaming a romanian with her heart). The last part, where she talks about the changes that occur after the Big War, it's a marvelous perspective to a monarchist.

[Ruxandra · Rating 5 out of 5]

Amintiri dintr-o Românie care nu mai e

[Andreea Pandelea · Rating 4 out of 5]

Îmi doream de foarte mult timp să citesc o carte cu și despre Regina Maria a României, mai ales când, de câțiva ani de zile, am devenit foarte curioasă și interesată să aflu cât mai multe aspecte despre perioada monarhiei din România. Și cu toate că, inițial, am vrut să citesc cronologic - începând cu Regele Carol I și Regina Elisabeta -, nu am putut să mă abțin să nu încep cu Regina Maria.

Cunoșteam, de dinainte de a citi Țara pe care o iubesc: memorii din exil, faptul că a fost foarte iubită de români și nu numai, știam că a fost o femeie foarte bună, blândă și devotată țării de adopție, dar prin prisma acestei cărți, am putut să aflu toată intensitatea existentă în acea perioadă a ei.

În ciuda faptului că am avut și alte așteptări de la această carte, o recomand din tot sufletul fie că sunteți pasionați ai istorie, dar chiar și celor care nu sunt atrași de astfel de subiecte. Este nevoie să ne cunoaștem istoria, este obligatoriu să avem habar despre ce a reușit să realizeze această regină care s-a sacrificat pentru țara care o luase în brațe. O regină venită dintr-o altă țară care a iubit România cu atâta intensitate și devotament, mai mult față de cum au făcut-o mulți români din acea perioadă, și nu numai.

[Lina Mincev · Rating 5 out of 5]

"Țara pe care o iubesc. Memorii din exil" de Regina Maria a României este o lucrare captivantă și profundă, oferind o privire intimă asupra vieții și gândurilor uneia dintre cele mai iubite figuri regale ale României. Scrisă în exil, cartea reușește să transmită cu mare sensibilitate și autenticitate trăirile Reginei Maria, surprinzând atât frumusețea și durerea, cât și speranțele și dezamăgirile unei vieți dedicate patriei și poporului său.

Regina Maria, cunoscută pentru contribuțiile sale semnificative la consolidarea României Mari și pentru rolul său activ în viața socială și culturală a țării, dezvăluie în aceste memorii o latură mai puțin cunoscută a personalității sale. Prin paginile cărții, cititorii pot descoperi o femeie puternică, dar și vulnerabilă, care își exprimă dorul de casă și iubirea profundă pentru țara sa.

Stilul narativ al Reginei Maria este unul elegant și plin de rafinament, reflectând educația și sensibilitatea sa artistică. Cartea nu este doar o cronică a evenimentelor istorice, ci și o meditație asupra identității, apartenenței și loialității. Memoriile sunt presărate cu reflecții personale, anecdote și descrieri detaliate ale peisajelor și locurilor care i-au marcat viața.

Una dintre cele mai emoționante aspecte ale cărții este modul în care Regina Maria descrie legătura sa cu poporul român. În ciuda exilului, inima sa rămâne alături de România, iar aceste pagini sunt o dovadă a devotamentului său neclintit. Scriitura sa este impregnată de un profund respect și dragoste pentru oamenii și cultura românească, ceea ce face din această lucrare un testament al iubirii sale necondiționate.

"Țara pe care o iubesc. Memorii din exil" este o lectură esențială pentru toți cei interesați de istoria României și de figura Reginei Maria. Este o carte care nu doar informează, ci și inspiră, invitându-ne să reflectăm asupra valorilor de patriotism, curaj și rezistență în fața adversităților. Este, în esență, o poveste de iubire - iubirea unei regine pentru țara și poporul său, o iubire care transcende timpul și spațiul.

[Tatiana · Rating 4 out of 5]

O lectură absolut încântătoare despre țara pe care o iubesc. Mereu am fost fermecată de natura și frumusețea României, iar cartea asta este ca o carte de vizită a ei. Simplitatea și naturalețea Reginei Maria se regăsesc și în modul ei de a scrie, ești absorbit de imaginile pe care reușește să ți le redea, iar odată cu ele minunatele emoții care îți sunt transmise.
Citită în vreme de carantină o face și mai emoționantă

[dragos · Rating 5 out of 5]

Mai mult decat peisajele superbe descrise si mai mult decat regiunile geografice dezvaluite, cartea mi-a placut pentru ca mi-a aratat un lider al tarii preocupat realmente de oamenii tarii, indragostit de tarani, de manastirile si bisericile simple dar cu suflet, de natura neatinsa.
A fost surprinzator sa descopar cat de mult explora Regina Maria cele mai indepartate cotloane ale tarii, cu intentie si dorinta de a cunoaste tara si oamenii pe care ii guverneaza.

Clar, talentul artistic o ajuta sa puna in cuvinte simtirile si observatiile sale insa si mai important mi se pare sa inteleg ce este pana la urma, in termeni moderni, filosofia ei de leadership. Nu a fost un lider populist, ci din contra, a fost un lider care mai intai conducea cu fapta si apoi cu vorba. De la vizite neanuntate in cele mai ascunse catune si cele mai darapanate manastiri, pana la prezenta ei in spitalele de campanie din Primul Razboi Mondial, la Iasi.

Sigur, fiind un copil nascut intr-un imperiu, aceasta maretie a leadership-ului providential are si anumite aspecte care in ziua de azi ar fi privite negativ. Sunt mai multe pasaje de unde reiese o perspectiva colonialista, de superioriate. Momente in care priveste peisajele, drumurile prafuite, taranii saraci, printr-o lupa de turist in savana, ca niste obiecte de admirat intr-o galerie, ramase in trecut si cu un farmec aparte pentru ca nu sunt atinse de modernizarea excesiva. Insa in acelasi timp m-as fi asteptat sa inteleaga si sa promoveze nevoia tarii ei de a-si pastra pitorescul in timp ce ajunge in secolul 20.

Cu siguranta nu in ultimul rand, am ramas impresionat de modul in care isi exprima trairile, emotiile si cum le face cunoscute unei populatii care cu siguranta nu era obisnuita cu asemenea momente de vulnerabilitate din partea conducatorilor ei. Vorbeste despre maretie, vorbeste despre frumusete, vorbeste despre pierdere si doliu.
Vad in asta un rol chiar educativ, tinand cont ca aceste capitole erau publicate la fiecare 2 saptamani in ziarele vremii, care ajungeau din cele mai indepartate sate pana pe frontul razboiului - Regina Maria vorbea direct cu oamenii.

[Mădălina Comșa · Rating 4 out of 5]

"Nu există nimic să nu iubesc în toată Ţara Românească. Mai mult chiar decât aproape toţi cei născuţi aici, m-am simţit una cu întinsele ei câmpii, cu drumurile nesfârşite, cu apusul soarelui, cu pajiştile înrourate în zori de zi, cu codrii întunecaţi şi cu lanurile aurii de grâu. Am îndrăgit până şi mărăcinii deşiraţi ce-şi întind prin bolovănişuri frumuseţea fără nici un rost a ramurilor lor ţepoase." -

Cuvintele Reginei Maria au fost o bucurie și nu am putut să nu fiu subiectivă în timp ce o citeam. E o bucată din viața noastră și sunt trăiri ale Reginei noastre de care uităm dacă nu mergem la vreun spital care să-i poarte numele. Istoria e vie în fiecare dintre noi, dar nu știu cât am învățat și cât am dat pe la spate odată cu mâna căreia îi e mai usor să ia decât să dea. Credința, iubirea, sinceritatea, principiile noastre par a fi demult apuse, par a fi povești. Toate se diluează în identități pe care noi nu ajungem să ni le cunoaștem niciodată așa cum le cunosc ceilalți. Trist e că ne mai și bucură treaba asta... Sper doar ca persoanele care citesc cuvintele Reginei să-și amintească măcar puțin de un trecut pe care chiar dacă nu l-am trăit, suntem datori să-l purtăm ca pe un scut. -

[Georgeta Ghilă · Rating 5 out of 5]

O minunată călătorie prin țara noastră , înaintea Primului Război Mondial, alături se Regina Maria o iubitoare de frumos, înzestrată cu darul scrierii.

[Denisa Drăgăneci · Rating 5 out of 5]

Cat de frumos si cu cata dragoste scrie Regina Maria despre Romania, devenita pentru ea acasa:
"Nu există nimic să nu iubesc în toată Ţara Românească. Mai mult chiar decât aproape toţi cei născuţi aici, m-am simţit una cu întinsele ei câmpii, cu drumurile nesfârşite, cu apusul soarelui, cu pajiştile înrourate în zori de zi, cu codrii întunecaţi şi cu lanurile aurii de grâu. Am îndrăgit până şi mărăcinii deşiraţi ce-şi întind prin bolovănişuri frumuseţea fără niciun rost a ramurilor lor ţepoase."

...Si cat suflet a pus in tot ce a facut...Pretutindeni unde mergea,era numita „Mama românilor“, sau „Mama ranitilor“.
"Putin câte putin, suferinta cumplita din jurul meu a reusit totusi sa ma îndeparteze de propria-mi amaraciune, mi-a insuflat dorinta arzatoare si nestavilita de a fi de folos poporului meu si prin el tarii mele, într-un moment în care ultimul dram de speranta parea sa ne fi parasit. Datoria pe care mi-am asumat-o este amara si dulce totodata, iar de cumva vorbele mele ar atinge sufletele unora dintre cititorii mei, îi rog, daca accentele li s-ar parea cumva prea tragice, sa tina minte ca le scriam cu propriu-mi sânge."

"Uneori coboram în Sinaia aceea, zâmbind la măruntele ei bucurii, amestecându-mă vremelnic cu lumea venită în vacanţă la munte pentru o zi. Nutream bunăvoinţă faţă de oamenii aceia, inţelegându-le bucuria de a respira aerul proaspăt de munte; nu îi dispreţuiam, dar ei chiar nu ştiau nimic despre lumea misterioasă care îmi aparţinea. Doar hârtiile cu care pângăreau cărările mele dragi din pădure mă umpleau de un furios resentiment, căci adesea omul înţelege să-şi petreacă timpul liber întinând opera naturii.

Tendinta noastra actuala este sa modificam o cladire veche pe cât de putin posibil, sa pastram cu sfintenie fiecare piatra sau caramida veche. Încercam sa împiedicam zidurile vechi sa se prabuseasca, sa protejam frescele originale de mucegai si de igrasie, dar preferam sa pastram patina vremii, sa nu stergem lucra rea prafului asternut de veacuri, care, cu o arta inimitabila, atenueaza ceea ce a fost odinioara strident sau mult mai putin armonios.

Oricare ar fi explicatia, arhitectii zilelor noastre au pierdut acea arta, acel simt special care impregneaza un umil paraclis cu o frumusete ce înalta sufletul spre Dumnezeu.
Exista acum, din fericire, o miscare puternica în tara noastra de a reveni la acele forme din anii trecuti, o miscare pe care o încurajez cu vorba si cu fapta. Frumosul nu trebuie lasat sa piara! Naturalismului din zilele noastre nu trebuie sa i se îngaduie sa îl distruga. Ca într-o oaza de liniste, un spirit hartuit trebuie sa se poata refugia, dupa munca si framântarea cotidiana,la acele imagini care împrospateaza sufletul

De aceea, o, tara mea, nu conteaza prin ce nenorociri ai trecut pâna acum si nici prin câte o sa mai treci! Prin flacara trebuie sa treaca otelul înainte sa devina o sabie taioasa. Pastreaza-ti credinta neclintita si spera în continuare; esti cu atât mai mareata din cauza necazurilor tale si a felului în care le-ai înfruntat si meriti cu atât mai mult sa învingi!

M-am straduit întotdeauna sa am controlul asupra lucrurilor si sa iau partea lor buna, încercând întotdeauna sa-i conving pe ceilalti sa faca la fel. Pâna la urma, vaitatul slabeste caracterul, exista ceva bun în toate, sau cel putin în majoritatea lucrurilor, totul e sa identificam binele, sa-l folosim, sa devina parte din noi.

[Cătălina Vrabie · Rating 2 out of 5]

O să încep cu un mic disclaimer, și anume că nu-i neg Reginei locul în istorie, realizările (implicarea în război și oblojirea răniților care a avut un important rol simbolic și a ajutat la menținerea moralului etc.)

Și acum opinia nepopulară: mie toată cărticica mi s-a părut o colecție de figuri de stil de școală generală (profesoara mea de română din gimnaziu spunea că ne va pune automat un 2 dacă folosim expresii bombastice de tipul: "soarele ca o minge de foc"... Ei, ghiciți unde apare această comparație...). Regina, să-mi fie cu iertare, de multe ori suferă de ceva similar a ceea ce numim "white saviour complex", etalându-și mărinimia și actele de caritate față de bieții români sărmani și înapoiați.

Nu știu dacă e de vină distanța temporală sau circumstanțele războiului (cred că se menționează la început că aceste povestioare erau menite să le aline dorul de casă răniților de pe front, în condițiile ocupării sudului țării de către Germania), dar mie tonul cărții mi s-a părut unul patetic și...fals.

Sau poate pur și simplu nu rezonez eu cu "sufletul ei de artist", expresie pe care o folosește despre sine de 6-7 ori de-mi venea să arunc cartea și să mă las păgubașă.

Nu vă simțiți lezați, încercați și vedeți dacă e pentru voi stilul ăsta. Eu cred că o să încerc totuși jurnalele, deși cu mai puțin entuziasm decât preconizam.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

OARE CE AŞ PUTEA FACE EU, REGINA VOASTRĂ, pentru a vă ţine trează speranţa, în acest ceas cumplit când am fost cu toţii izgoniţi din ceea ce fusese viaţa noastră? V-am văzut disperarea şi odată cu ea am simţit acea deznădejde ce îţi macină sufletul, după o înfrângere şi un refugiu; am trăit-o şi eu, ştiu ce efort trebuie să faci ca să-ţi înalţi capul din nou şi să priveşti viitorul în faţă.
Cum să mă fac auzită, cum pot pătrunde în inimile voastre; cum să vă vorbesc şi despre ce anume? Pana mea şovăie – este prea mult de spus, durerea e prea mare –, spaima stăruie deasupra capetelor noastre ca un nour, dar cineva trebuie să-şi facă glasul auzit, cineva trebuie să găsească curajul să sfarme această tăcere infernală ce ne striveşte, făcându-ne să ne simţim deja morţi, uitaţi, excluşi din rândul celor vii.
Odată cu sosirea primăverii, un dor uriaş, aproape de nestăpânit, îmi năpădeşte sufletul. Precum un
prizonier ce cată printre gratiile ferestrei de la temniţă după un colţ de cer, aşa încerc şi eu să-mi amin tesc locurile părăsite atât de neaşteptat şi de dramatic.

[Mirela Simona · Rating 4 out of 5]

"Niciun foc nu purifică mai tare ca focul suferinţei, nicio flacără nu suie mai drept spre inima lui Dumnezeu. De aceea, o țara mea, nu contează prin ce nenorociri ai trecut până acum şi nici prin câte o să mai treci! Prin flacără trebuie să treacă oțelul înainte să devină o sabie tăioasă. Păstrează-ți credința neclintită şi speră în continuoare; esți cu atât mai măreață din cauza necazurilor tale şi a felului în care le-ai înfruntat şi meriți cu atât mai mult să învingi! Sufletele eroilor noştri morți ți-au deschis calea către faimă, nicio izbândă dobândită pe pământ nu are sens decât dacă onoarea unei țări e mai presus decât orice, ca piscurile unui munte."

[Denisa Cîrstea · Rating 4 out of 5]

"Frânturi de melodii triste, pline de nostalgie, pluteau pe ape până pe puntea pe care mă aflam, strecurându-mi în suflet un dor neliniștit după o viață mai simplă și mai liberă; de pretutindeni suia glasul fericit al privighetorilor, plin de iubire, tot mai sus, tot mai duios, până când aerul răsuna de cântul lor. Noaptea își ținea răsuflarea ca să asculte, iar stelele tremurau în înălțimile lor de neatins, minunându-se de strania undă de dor ce sună în toate melodiile bătrânului nostru pământ."

[Mădălina Huștiuc (Loghin) · Rating 4 out of 5]

"... tradiționala dulceață cu apă rece..."

Cartea este formată din povestiri pe care Regina Maria le-a trimis soldaților în timp de război, cât era în exil la Iași.
Mi-a plăcut super mult să citesc despre diverse zone din România, văzute prin ochii Reginei, și să vezi cât de drăguț și frumos sunt descrise peisajele, locurile, oamenii.
Reușește să te facă și pe tine să simți ceea ce trăia ea în acele momente.
Îți lasă așa un vibe foarte fain că poți face lucruri, că poți schimba chestii, că oamenii pot fi buni :).

[Anda · Rating 5 out of 5]

"Iată cum uneori, prin însăşi simplitatea lor, uneltele simple ale omului devin o bucurie pentru ochii celor care ştiu să privească. E uşor să treci pe lângă ele şi să nu le vezi, însă darul binecuvântat al zeilor e să-ți dea ochii cu ajutorul cărora frumusețile vremelnice să poată pătrunde drept în suflet."
Când vrei să te îndrăgosteşti de țara în care te-ai născut sau trăieşti, citeşte această carte.

[GG · Rating 5 out of 5]

In ciuda pasajelor lungi, descriptive, gasesc cartea a fi captivanta. Sentimentul puternic de nostalgie dar și (mai multă) tristețe apasă fiecare capitol în parte, cu toate ca, Regina încearcă să mai insereze câteva note de optimism.
Mi-a făcut mare plăcere să citesc despre locuri pe care le-am vizitat cu mulți ani în urmă și îmi doresc să revin la ele și să ne revăd măcar puțin prin lentilele Reginei.

[Denisa Budurea · Rating 4 out of 5]

"Lung i-a fost drumul; tragedia pare să-i fi urmărit paşii. "Caracterul înseamnă Destinul"; ei nu-i plăceau lucrurile paşnice şi liniştite. Se vedea pe sine ca cineva care suferă; prin urmare, atrăgând suferinţa cătrea ea, de multe ori transforma în durere ceea ce ar fi putut să fie bucurie." - o descriere realizată de către Regina Maria cu o măiestrie aparte.

[Nicoleta Ivan · Rating 5 out of 5]

o carte care chiar mi-a aratat Romania asa cum nu o vazusem.
Regina indoliata surprinde frumusetea Bucurestiului si Iasului precum si a altor cateva orase si sate. Manastirile (mai ales Hurezu) mi-au atras atentia in mod deosebit si sper sa le vizitez cand ajung din nou in Ro

[Cris · Rating 5 out of 5]

O carte care mi-a depasit asteptarile. Descrie peisajele si manastirile din Romania intr-un mod minunat

[Gratiela · Rating 3 out of 5]

Lectură asta m-a determinat să caut mai multe informații despre Curtea Regală a României, să prind mai mult drag de natură și să îmi doresc mai mult să vizitez cât mai multe locuri ale României.