Petit traité des grandes vertus

by André Comte-Sponville

Mieux vaut enseigner les vertus, disait Spinoza, que condamner les vices. Il ne s'agit pas de donner des leçons de morale, mais d'aider chacun à devenir son propre maître, comme il convient, et son unique juge. Dans quel but ? Pour être plus humain, plus fort, plus doux, plus libre. Les vertus sont nos valeurs morales, mais incarnées : toujours singulières, comme chacun d'entre nous, toujours plurielles, comme les faiblesses qu'elles combattent ou redressent. Il n'y a pas de Bien en soi. Le bien n'existe pas ; il est à faire, et c'est ce qu'on appelle les vertus. Ce sont elles que je me suis données ici pour objet : de la politesse à l'amour, dix-huit chapitres sur ces vertus qui nous manquent (mais point totalement : comment pourrions-nous autrement les penser ?), et qui nous éclairent.
A. C.-S.

Un beau livre d’éthique pour notre temps.
Jean Blain, L’Express.

Genres: Philosophy, Nonfiction, France, Psychology, Atheism, Health

497 pages, Paperback

First published January 1, 1995

About the author

André Comte-Sponville, philosophe matérialiste, rationaliste et humaniste, est né à Paris, en 1952. Ancien élève de l'Ecole Normale Supérieure de la rue d'Ulm, agrégé de philosophie, docteur de troisième cycle, il est aussi Docteur Honoris Causa de l'Université de Mons-Hainaut, en Belgique.

André Comte-Sponville fut maître de conférences à la Sorbonne1 (Université Paris I) jusqu'en 1998, date depuis laquelle il se consacre exclusivement à l'écriture et aux conférences qu'il donne en dehors de l'Université.
André Comte-Sponville est membre du Comité Consultatif National d'Ethique depuis mars 2008.

André Comte-Sponville a souvent été invité sur les plateaux télévisés, notamment chez Michel Polac, Bernard Pivot, Guillaume Durand, Frédéric Ferney, Christine Ockrent, Patrick Poivre d'Arvor et Serge Moati.

Reviews

[Ruby Granger · Rating 4 out of 5]

A really interesting and practical book of philosophy. He summarises key arguments from the great philosophers. Very accessible.

[Maryam · Rating 4 out of 5]

ادب- وفاداری- دوراندیشی- میانه روی- شجاعت- عدالت- بخشندگی- دلسوزی- بخشایش- سپاسگذاری- افتادگی- سادگی- بردباری- پاکدامنی- نرم دلی- حسن نیت- شوخ طبعی- عشق از جمله مواردی است که در این کتاب به آن می پردازد

افلاطون هیچ چیز که بیرزد درباره دوستی ننوشته است، واین تصادفی نیست. ارسطو ، برعکس، در دو بخش برجسته اخلاق نیکوماخوس اساس این مطلب را بیان کرده است. اساس مطلب را؟ این که زندگی بی دوستی اشتباه است . این که دوستی شرط اساسی خوشبختی، پناهگاهی در برابر بدبختی است، هم سودمند، هم دلپذیر و هم خوب است. در ذات خود دلپسند و بیشتر دوست داشتن است تا دوست داشته شدن

[Isabelle · Rating 5 out of 5]

This is not my first reading of this book, and it will not be the last time I read it either.
When the book came out in 1995, I happened to catch a long interview of Andre Comte-Sponville in a literary show (!!) on French TV. While I was amazed at how accessible, clear, crisp and concise his thinking was, I was most of all engaged by the fact that he seems impervious to the marxist/deconstructionist train of thought so common with modern French philosophers. Finally someone interested in metaphysics! Finally someone working in the field of ethics! That and the fact that Comte-Sponville teaches at my alma mater!! What more could I possibly want?

In any event, I bought the book..
It is a very smart approach to ethics: Compte-Sponville dedicates each chapter to a "virtue" for lack of a better unifying term. His choice ranges from justice, tolerance, charity to love, of course. His discourse is always well organized, his point well articulated, his quotes chosen intelligently. He can also be very witty (he even quotes Woody Allen), which does not prevent him from taking a strong stand on some of the deeper issues of today's world. This time around, I was very sensitive to his mastery as a teacher and caught myself imagining him lecturing on the material I was reading. I soon realized that this book was meant to be taught, not read, which is my only criticism...

[Christina · Rating 3 out of 5]

Sometimes I want to yell at the author to get to the damn point. This book would have been 50 pages shorter if the damn guy would have just said what needed to be said and left out all the B.S. Wordy to the point of causing headaches....however, when I "got" the point it was a good point.

[Sarvenaz Taridashti · Rating 4 out of 5]

کانت می‌گفت، عشق به خود ،بی آن که همیشه قابل سرزنش باشد، سرچشمه هر بدی است. من با کمال میل اضافه می‌کنم: و عشق به دیگری سرچشمه ی هر خوبی است.

[Raúl Mora · Rating 5 out of 5]

Esta obra es una excelente aproximación e introducción a la axiología, pues presenta de manera coherente y bien argumentada el sentido de los valores a través de una revisión histórica de los grandes filósofos bajo el crisol de lo contemporáneo, haciendo una lectura amena y fácil de digerir.

[Fafae · Rating 4 out of 5]

Un livre de référence qu'il faut bien étudier pour en tirer les enseignements requis

[Célia · Rating 5 out of 5]

Ma bible. Ce livre qui ne me quittera jamais de la vie, que je relirais pour grandir et m’améliorer.

[Ercan Tutar · Rating 4 out of 5]

İnsan olmaya ait yetkinliklerimizi anlamak, anlamlandırmak kolay olmadı hiç bir zaman. Bu yolda çok değerli bir katkı...

[Gretta Vosper · Rating 5 out of 5]

Comte-Sponville brings together the wisdom of the philosophers ancient and contemporary to bring his own perspective to bear on humanity's great virtues. A book worth deep and care-full reading. Absorbing, enlightening, uplifting.

[Richard Munro · Rating 4 out of 5]

very well done but weaker than C.S. Lewis on the virtues of LOB

[Olea · Rating 4 out of 5]

La fiecare dintre virtuți, autorul urmărește un tipar de analiză cu elemente cum ar fi:
- virtuțile ca linii de creastă între doua pante/vicii (Aristotel) (de exemplu, cumpătarea între necumpătare și insensibilitate, fidelitatea între versatilitate și îndărătnicie, curajul între lașitate și temeritate),
- marcarea nuanțelor între noțiuni apropiate (de exemplu, fidelitate/dogmatism /credință /fanatism, prudență/precauție),
- legăturile cu celelalte virtuți (de exemplu, prudența ca fidelitate față de viitor, cumpătarea ca prudență aplicată plăcerilor, cumpătarea care atinge smerenia)
- raporturile cu morala și iubirea
- gînditori care au analizat subiectul.
ceea ce face lectura accesibilă, încurajatoare, revelatoare.
Spre amintire, cîteva idei, în continuare…

Politețea - superficială între celelalte virtuți, este, totuși, sămînța moralei, plantată din copilărie. (Aristotel, Kant)

Fidelitatea - virtute a memoriei, îndreptată către ceea ce merită, proporțional cu valoarea acestuia. Tratează despre fidelitatea gîndirii față de adevăr (filozofia excelînd), despre morală ca fidelitatea față de lege și despre fidelitatea de cuplu ca iubire față de iubirea care a trecut. (Jankelevitch, Bergson, Montaigne, Nietzsche).

Prudența - virtute cu aspect instrumental, le guvernează pe celelalte, e înțelepciune (Aristotel) în orice acțiune determinînd ce trebuie ales și ce trebuie evitat. "Ține locul instinctului animalelor" (Cicero). (Toma d'Aquino, Epicur)

Cumpătarea - virtute etica, mai mult decît morală (nu ține de datorie, ci de bun-simț ) a te bucura bine, nu mult, moderația în plăcerile senzuale, a te mulțumi cu puțin (Spinoza)

Curajul - trăsătură psihologică care devine virtute cind i se poate asocia sinceritatea sau dezinteresarea.

Dreptatea - respectarea legalității, în societate, și a egalității, între indivizi. Nu exista dreptate naturală, ci numai in societate, e un concept uman/istoric. Face critica poziției lui Hume cum ca poate exista societate fără sa fie necesar conceptul de dreptate - foarte interesant… - printre alte argumente, prin exemplul nedreptății europenilor fata de indienii nord-american.

Generozitatea - înlocuiește iubirea. Legată de curaj este eroism, legată de blîndețe este bunătate.

Compasiunea - e simpatie față de durere și tristețe (indiferent de cauza lor, care poate fi condamnabilă moral!) virtute suprema în orient, nu și în occident, unde domină claritatea. (Ce este desemnat prin compasiune în latină este desemnat prin simpatie în greacă.) Simpatia nu e o virtute că se poate manifesta și față de ceva imoral.

Comparația cu mila - compasiunea este a celor ghidați de rațiune, mila e a celorlalți, și este un minim, opus cruzimii și egoismului. Mila are o doza de depreciere asupra celui către care se îndreaptă. Compasiunea e blîndă și include respect. Este o virtute educabilă.

Milostivirea - anularea urii și dorinței de răzbunare, ranchiunei, comparată cu iertarea, compasiunea, mila. Ține locul iubirii acolo unde aceasta nu este (încă) posibilă. Este virtute de grad secund, de mediatizare, de tranziție. Se refera la greșeli și la jigniri. (Întrebarea mea fără răspuns încă: este evitarea iertare? Evitare în loc de ură.) (Jankelevitch, Spinoza)

Recunoștința - opusă regretului sau nostalgiei față de trecut, speranței și angoasei care se refera la viitor, este bucuria pentru ce a fost, pe care nici moartea nu o poate lua. Nu este servilism, egoism mascat, lingușire. Nu este corupție sau complezență. (Epicur, Pascal)

Smerenia - opusă vanitatii, orgoliului, este despre cunoașterea limitelor proprii. Nu e remușcare sau rușine, că se referă la cum ești nu la ce ai facut. (Kant, Nietzsche, Jankelevitch)

Simplitatea - contrariul complexității, aroganței, este existență pură, fără alte complicații.

Toleranța - virtute care se referă la opinii, nu la fapte.
…

[Philip of Macedon · Rating 3 out of 5]

This book was just what I was looking for, and I'm happy I read it. It's filled with insightful philosophy, Comte-Sponville expounding on 18 virtues that were selected for good reason, and is written with energy and enthusiasm. There's an abundance of wisdom in these pages, and is dense in substance that should cause one to seriously reflect on their lives and actions and how to be better.

This book is what I was hoping Breakfast with Socrates had been. It's heavy with profound and immediately applicable thought, and is an exploration of ideas that are fundamental to what makes us worthwhile. Every chapter has enough to think about for a day or more, especially when the author goes off on sometimes - interesting and sometimes - not tangents deep into romanticism or esoteric connections among ideas that it seems most readers, myself included, found to be a little tiresome after a while. But that's not to say these excursions weren't sometimes enjoyable. It just seemed as though he could have gotten to the point a little more eloquently and efficiently sometimes, then spent more time unpacking it. The final chapter on love is as good example of this. I was skeptical about treating love as a virtue and wasn't exactly looking forward to the longest chapter in the book discussing it in depth. However, his treatment was masterful and convinced me of things I had not before considered.

When he is on point, he is very on point. The depth of his philosophical knowledge is admirable, and his appreciation for, and understanding of, the great virtues is undeniable. This book has an infectious enthusiasm that will make any serious reader consider more seriously the virtues that define us, and ponder how to improve themselves in all areas. If I had the time I would discuss a few of the most impactful chapters here, how they affected me, what I took away. But that would be many paragraphs and at least another hour of my Saturday afternoon.

Suffice it to say this is an important book, an enjoyable and wise one, a book that should be widely read and discussed, but that could probably be 30% shorter. Comte-Sponville has made many great choices it what he chose to discuss here, and had many great things to say about each virtue. He perhaps could have focused more on the reason and philosophical aspect of each section, rather than the sometimes romantic sounding justifications he puts forth, but overall this is not a major detraction, just an occasional bother.

I am not aware of many philosophy books that have more applicable ideas than this. Definitely a philosophy text suitable for everyone who wants to be a decent human being.

[Yaka · Rating 3 out of 5]

Bien mais redondant. Le seul exemple repris dans chaque chapitre concerne la Shoah. D'accord, c'est un fait majeur mais j'aurais préféré une variété d'exemples. Le thème est abordé à chaque chapitre, venant d'André, je ne crois pas que cela soit de la paresse intellectuelle mais cela a du terriblement le marquer j'imagine. Également, les chapitres peuvent faire plus ou moins écho en fonction de ce que vous vivez actuellement. Je recommande malgré tout.

[Sandra · Rating 3 out of 5]

La lecture n’est pas toujours facile, on ressent la lourde culture philosophique de l’auteur et il faut parfois m’y reprendre plusieurs fois pour saisir l’idée expliquée.

Parfois, cela traîne en longueur et des apartés dérangent la réflexion.

Certaines vertus sont plus faibles que d’autres, le chapitre sur l’amour est sublime.

Cela reste un bel ouvrage; je le relirai.

[Victo Dolean · Rating 5 out of 5]

On n'a jamais vu exposées avec une telle clarté les définitions de choses qui nous semblent évidentes. Les chapitres sont des petits essais pouvant être lus et relus séparément. On pourrait aussi l'appeler un petit traité pour bien vivre au quotidien qui pourrait être utilisé pour une une prise de conscience continue de ce qu'on fait.

[Debbie Gross · Rating 5 out of 5]

A glorious, well-organized account of some of the most important virtues. Will make any reader, philosopher or not, more articulate about (and hopefully, more of a proponent of) the moral life.

[Mohammad Reza MRT · Rating 5 out of 5]

یک کتاب زیبا در مورد اخلاق کاربردی

[Liesleest · Rating 4 out of 5]

Fraaie, zij het wijdlopige, denkoefening over de deugden en hoe die samenhangen.

[Jerry James · Rating 4 out of 5]

Great read but the verbosity is almost comical after awhile - like a book making fun of Western philosophers and their tomes.

[Ken Ryu · Rating 5 out of 5]

This book is quite an accomplishment. I have been reading various philosophy books recently including Hume, Kant, Spinoza, Hobbes, Locke, Plato, Aristotle and Kant. It has been challenging to say the least. In particular I found Kant extremely complex. Part of the problem is that these books are hundreds of years old.

This book, though also challenging at times, brings clarity and modernity to these great thinkers. Comte-Sponville uses modern analogies to help make sense of his 18 great virtues. Of these are the virtues of courage, justice, generosity, gratitude, kindness and humility. He does an excellent job of clarifying the meaning of the virtues. He also allows for the idea that some of the virtues can be used for ill versus good. For example, he states that a Nazi soldier may display courage, but his actions are in the cause of a great injustice.

Besides simplifying and modernizing these concepts, I applaud Comte-Sponville for allowing for common-sense and situational interpretations of the virtues. With the various virtues, there will arise situations where the various good virtues are at odds. For example, if a man is sheltering a Jewish family during the Nazi reign, what is he to do if an SS soldier asks him if he knows of any Jewish citizens in hiding? Clearly lying goes against the virtue of good faith (honesty). Yet, common sense and situation dictates that the lie saves the innocent family from imprisonment and possibly death. Here the virtues of justice and compassion trump the good faith virtue.

This enlightened and flexible approach to living a virtuous life is a welcome approach against the more vigilant interpretations of philosophers like Kant who would argue that one should never lie.

Comte-Sponville is mostly aligned with Spinoza's work, though he does reference Kant often, sometimes in support and sometimes in opposition. His work is upbeat and optimistic. Not surprisingly, he takes great issue with Nietsche and the negativity of his work.

One virtue that could be a volume of its own is the chapter on love. The most important of the virtues. Comte-Sponville says that love is a unique virtue. Unlike other virtues that may require consideration and discipline, love is automatic. It is something we get and give with pleasure. While the other virtues may require we suppress our self-interest, love does not have this challenge. Comte-Sponville states that it is in the absence of love that we must call upon our willpower to adhere to the other 17 virtues.

The love section is broken down into three sections, eros (desire), philia (friendship) and agape (charity). The concept of agape is the most complex. While eros and philia is love of another, agape is more love about the love of all mankind. Agape also delves into our relationship with god. This gets confusing as Comte-Sponville contrasts various philosophical thoughts on god.

There are some great live lessons to be learned from this valuable book. For those looking to be a better person, understand the meaning of successful relationships, and comprehend the concept of love, this book is a great resource. It also provides a distillation of concepts from the greatest philosophers in an approachable format. This book would be a useful addition to a home library. A periodic review can remind the reader what is important in life and how to apply these virtues to their everyday lives.

[Zohre Rahpeima]

فصل اول:ادب

ادب آدم شرور را نفرت اور تر می کند،چون در او تربیتی را ارائه می دهد که بی آن شرارت او،به نوعی،قابل بخشش می توانست باشد.بی شرف مودب عکس یک جانور درنده است،ولی انسان از جانوران درنده کینه به دل نمی گیرد.بی شرف درست عکس یک انسان وحشی است،آدم انسان وحشی را می بخشد.

لابرویر می گوید:
ادب همیشه نشانه ی نیکی،انصاف،مهربانی و حق شناسی نیست؛ولی دست کم صورت ظاهری آن هاست و شخص را در بیرون آن طور نشان می دهد که در درون می بایستی باشد.

با گفتن«خواهش می کنم» یا «ببخشید»،تظاهر می کنید که احترام می کنید.وقتی می گویید«متشکرم»،تظاهر می کنید که حق شناسید.این جایی است که احترام و حق شناسی آغاز می شود.
با تقلید از فضیلت است که انسان صاحب فضیلت می شود.
ادب فضیلت نیست،بلکه صورت ظاهری است که از آن تقلید می کند یا آن که آن را برای فضیلت آماده می سازد.

فصل دوم:وفاداری

فراموشی و بدیهه پردازی کار طبیعت است.چه چیزی بدیهه تر از بهار در هر سال؟چه چیز زودتر از هرچیز فراموش می شود؟ خود تکرار، با همه ی شگفت انگیز بودنش،چیزی جز یک فریب نیست:به خاطر آنکه فصل ها یکدیگر را فراموش می کنند خود را تکرار می کند، و همین امر که طبیعت را هر روز نو می کند دلیل است که طبیعت به ندرت نوآوری می کند. هر اختراع واقعی،هر حقیقت واقعی نیاز به خاطره دارد.

تمام منزلت انسان در گذشته ی اوست.تمام منزلت اندیشه در خاطره است.اندیشه ی فراموشکار، شاید اندیشه باشد ولی اندیشه ای بی روح.میل فراموشکار، بی تردید یک میل است ولی میلی بی اراده، بی رقیب و بی روح.انسان روح نیست مگر توسط خاطره،موجود بشری نیست مگر به وسیله ی وفاداری.ای انسان، از فراموش کردن خاطره ات حذر کن!روح وفادار خود روح است.
وفاداری آیا قابل ستایش هست یا نیست؟این امر بستگی به ارزش هایی دارد که انسان نسبت به آن ها وفادار است.فضیلتی که ما می خواهیم هر نوع وفاداری نیست بلکه فقط وفاداری خوب و وفاداری والاست.

ایجاد رنج نکردن یک چیز است؛خیانت نکردن چیز دیگری،و این آن چیزی است که به آن وفاداری می گویند.زوج یعنی وفاداری،زیرا عشق در صورتی تداوم می یابد که شیفتگی توسط خاطره و اراده ادامه یابد.

چگونه برایت قسم بخورم که همیشه دوستت بدارم یا جز تو کسی را دوست نداشته باشم؟چه کسی می تواند درباره ی احساساتش قسم یاد کند؟سوگند می خورم،نه اینکه همیشه دوستت داشته باشم،بلکه همیشه به این عشقی که در آن زندگی می کنیم وفادار بمانم تا زمانی که مرا می خواهی دوستم بدار،ولی مارا فراموش نکن.

فصل ۳ دور اندیشی:

اخلاق مسئولیت از ما می خواهد که نه فقط پاسخگوی اهداف و اصول خود باشیم بلکه،همین طور،تا آنجا که بتوانیم پیش بینی کنیم،پاسخگوی نتایج اعمال مان باشیم.این یک اخلاق دوراندیشی است،و تنها اخلاقی که ارزش دارد.بقیه ی فضیلت ها،بدون دور اندیشی،جز سنگ فرش کردن جهنم نیت های خیرشان،کار دیگری نمی توانند انجام دهند.

ارسطو گفته:فرزانگی بی دور اندیشی یک فرزانگی دیوانه خواهد بود و دیگر فرزانگی نیست.

دور اندیشی نه ترس است و نه ترسویی.دور اندیشی بی شجاعت ترسویی است،همچنان که شجاعت بی دور اندیشی بی احتیاطی یا دیوانگی است.

اول قدم آزار نرساندن است.اول قدم، محافظت کردن است.این عین دوراندیشی است،که بی آن هر فضیلتی ناتوان و نامیمون است.

دور از دور اندیشی است که فقط به اخلاق گوش فرا دهیم، و غیراخلاقی است که دوراندیش نباشیم.

[vlad popescu · Rating 4 out of 5]

"Un sfânt fără umor este un sfânt trist. Iar un înțelept fără umor ar mai fi oare înțelept? Spiritul este cel care nu ia nimic în serios, iar prin asta umorul face parte din spirit, cu drepturi depline.
Este nepoliticos să-ți iei un aer important. Este ridicol să te iei în serios. A fi lipsit de umor înseamnă a fi lipsit de smerenie, de luciditate, de lejeritate, înseamnă a fi prea plin de sine, a te lăsa prea mult înșelat de tine însuți, a fi prea sever sau prea agresiv, înseamnă a fi lipsit astfel, aproape întotdeauna, de generozitate, de blândețe, de milostivire... Prea multă seriozitate, chiar în virtute, are ceva suspect și îngrijorător: trebuie să ascundă vreo iluzie sau vreun fanatism... Este o virtute îngâmfată și lipsită, prin asta, de virtute.
Se poate glumi despre orice : despre eșec, despre război, despre moarte, despre iubire, despre boală, despre tortură... Trebuie totuși ca râsul să adauge puțină bucurie, puțină blândețe sau lejeritate la mizeria lumii, iar nu mai multă ură, suferință sau dispreț.
Se poate râde de orice, dar nu oricum.
Umorul este un comportament de doliu( este de a accepta chiar ceea ce ne face să suferim) , ceea ce-l diferențiază din nou de ironie, care ar fi mai curând ucigătoare. Ironia rănește, umorul vindecă. Ironia vrea să domine, umorul eliberează. Ironia este nemiloasă, umorul este milostiv. Ironia este umilitoare, umorul este umil.
Dar umorul nu este doar în serviciul smereniei. El are importanță și prin el însuși: transformă tristețea în bucurie, deziluzia în comic, disperarea în veselie... Dezamorsează seriozitatea, iar prin asta și ura, furia, resentimentul, fanatismul, spiritul sistemic, mortificarea, până și ironia. Mai întâi să râzi de tine însuți, dar fără ură. Sau să râzi de totul, dar numai în măsura în care faci parte din el și îl accepți.
Vom râde cu atât mai bine sau umorul va fi cu atât mai profund cu cât sensul va ajunge la zone mai importante din viața noastră, va duce cu el sau va face să se clatine părți mai mari din sensurile noastre, din credințele noastre, din valorile noastre, din iluziile noastre, să zicem - din seriozitatea noastră.
Umorul este o deziluzie veselă. Prin asta el este de două ori virtuos sau poate fi așa: ca deziluzie, ajunge la luciditate (și deci la bună-credință); ca bucurie, ajunge la iubire și la absolut totul."

[David Wilkins · Rating 4 out of 5]

Some of the virtues dragged on a bit, but there were so many gems. Here are a few quotes:

It is better to be too honest to be polite than to be too polite to be honest.

Reality imposes its laws, it's obstacles, it's detours. Prudence is the art of taking them into account.

Prudence is what differentiates action from impulse and heroes from hotheads.

Morality without Prudence is either futile or dangerous... Morality is not sufficient for virtue; virtue also requires intelligence and lucidity.... it is imprudent to heed morality alone, and it is immoral to be imprudent.

Generosity:
Combined with courage, it turns out to be heroism.
Joined by justice, it becomes equity.
Coupled with compassion, it becomes benevolence.
In league with mercy, it becomes leniency.
But it's most beautiful name is its secret, an open secret that everyone knows: accompanied by gentleness, it is called kindness.

Tolerance
There can be no intelligence without the freedom to come to one's own judgments, and no society can prosper without intelligence. A totalitarian state must therefore resign itself to either stupidity or dissidence, to either poverty or criticism.

Intolerance makes people stupid just as stupidity makes people intolerant. This is fortunate for our democracies as it may in part account for their strength ...or for the ultimate weakness of totalitarian states.

What is secularism if not tolerance as an institution?

[Gustavo Tavares · Rating 5 out of 5]

Que a filosofia permite uma profundidade sem igual em nossas vidas, já sabemos. Mas é na ética que ela atinge seu ápice de aplicabilidade. Afinal, que melhor utilidade para o pensamento senão sua capacidade de tornar nossas experiências, num nível cotidiano, melhores?

E esta é a grande qualidade desta obra, acredito. O livro emoldura mais de dois mil e quinhentos anos de reflexão sobre as virtudes, sendo o pensamento atinado de André Comte-Sponville a cereja do bolo.

André Comte-Sponville é meu autor e filósofo favorito. Sua escrita é cativante e bem conversada, de uma riqueza lexical invejável. No entanto, esta obra é densa, não há parágrafos desimportantes, não há ideia pela qual possamos passar sem a devida atenção. Como porta de entrada à escrita do autor (e ao poder que a filosofia ganha em suas mãos), recomendo o livro Apresentação da Filosofia.

[Maurizio Manco · Rating 4 out of 5]

"Occorre coraggio per pensare, talvolta, come ne occorre per soffrire o per lottare: perché nessuno può pensare al nostro posto – né soffrire al nostro posto, né lottare al nostro posto – e perché la ragione non basta per questo, perché la verità non basta, perché in più occorre superare tutto ciò che in noi trema o resiste, tutto ciò che preferirebbe un’illusione rassicurante o una comoda menzogna. Di qui quello che chiamiamo coraggio intellettuale, che è il rifiuto, nel pensiero, di cedere alla paura: il rifiuto di sottomettersi ad altro che alla verità, che nulla spaventa, e foss’anche terrificante essa stessa." (p. 60)

[Necati · Rating 5 out of 5]

Sonlarına doğru yaklaştığım bir kitaptır. Yaklaşık bir buçuk senedir yavaş yavaş okuduğum kitaptır. Bilmiyorum şu an çok faydalı buldum. Belirli erdemleri incelemesi gayet başarılı. Çeviren Işık Ergüden'e teşekkür ederim gayet güzel bir çeviri olmuş. Gündelik hayatta bahsettiğimiz bazı tanımları çeşitli felsefe akımları ile destekleyip bununla beraber karşı düşünceleri de derleyip güzel bir kitap ortaya çıkarmış.

[Rodrigo Polacco · Rating 5 out of 5]

Cada vez que você relê este livro você aprende um pouco mais sobre virtudes. Afinal, muitas coisas que são consideradas virtudes só são virtudes quando aplicadas para o bem. A leitura deste livro com certeza amplia sua compreensão sobre as virtudes. É um livro despretensioso que não busca respostas absolutas, antes ele busca cercar das mais diversas referência para que você chegue na sua própria conclusão. É um livro para ler várias vezes na vida e colocar em prática as virtudes mencionadas.

[Claudio Pizarro T. · Rating 5 out of 5]

IMPERDIBLE para quien reflexiona sobre cómo vivir mejor

Fácil de leer, profundo, estimulando la reflexión en torno a cómo construir una buena vida, una mejor vida. Para tenerlo de cabecera.

[Yohann Zermati · Rating 5 out of 5]

Riche mais non complexe, fin mais non simpliste, ce petit traité est un grand livre de pensées. Il se lit et se relit. A chaque fois, il m'ouvre des réflexions et me donne des clés de lecture sur des questionnements personnels.