Alek obișnuia să zâmbească, acum aproape că nu-și descrețește niciodată fruntea. Zhavia zâmbește în stânga și în dreapta până te scoate din sărite, refuzând să se încrunte.
Alek obișnuia să lupte, acum preferă să fie un simplu spectator. Zhavia luptă în fiecare zi, chiar și atunci când nu mai are pentru ce.
Alek și-a consumat toată dragostea, iar acum i-a rămas doar ura.
Zhavia iubește – răsăritul, orele târzii, ciocolata, copiii –, sau așa lasă impresia. Alek a avut inima frântă și, atunci când a lipit-o la loc, a încurcat bucățile.
Zhavia n-a scăpat nici ea de o inimă frântă, dar a manevrat cu grijă bucățile atunci când le-a adunat.
Și, cu toate astea, când sunt unul în preajma celuilalt, masca lui Alek cade, iar Zhavia își dă seama cât de multe fisuri i-au scăpat neobservate.
Niciunul dintre ei nu vrea să fie văzut așa cum e cu adevărat, dar Alek spune lucruri care o fac pe Zhavia să se încrunte; iar Zhavia spune lucruri care-l fac pe Alek să zâmbească și poate că drumul de la "cine naiba ești" până la "te iubesc" nu e chiar atât de lung, dar cu siguranță e... denivelat.
Mi s-a recomandat să scriu la persoana a treia în această secțiune. Refuz. A. Stephanie a învățat... Nu. Hazard mi-a șoptit că uneori nu există nicio cale de a fugi din calea responsabilităților, iar Nevaeh m-a convins că aparențele sunt înșelătoare. Hannah m-a învățat să nu renunț, iar Malakai mi-a demonstrat că promisiunile te pot ține în viață. Alek m-a convins că inimile frânte pot face schimb de bucăți până când cioburile se îmbină, iar Zhavia mi-a spus că alături de omul potrivit putem trece peste orice obstacol. Blake mi-a spus că secretul e să vorbești, chiar și atunci când nu vrei să o faci, iar Bex mi-a demonstrat că în final, dragostea merită așteptarea. Netflix, muzică și cărți atunci când nu scriu. Am o colecție impresionantă de pijamale. Dimineața trebuie să aștepți să-mi beau cafeaua înainte să vorbești cu mine. Entuziasmul pune stăpânire pe mine atunci când zăresc ceva galben. Încerc în fiecare zi să fiu un om mai bun. Fac tot posibilul să răspund la toate mesajele – nu-ți fie teamă să-mi scrii!
Translation widget on The blog!!! Alekzandre este povestea celui mai bun prieten al lui Malakai. O poveste ce se desfășoară la aproape 3 ani după ce Anna a dispărut din viața lor lăsându-i frânți. Alek este un tânăr cu un trecut care l-a marcat, și nu în bine. Deși este un băiat inteligent, un scriitor apreciat, la momentul când îl cunoaște Zhavia, acesta este un om rănit, care preferă să rănească înainte de a mai apuca cineva să-i mai distrugă sufletul. Zhavia a avut și ea parte de tragedii, care au învățat-o să nu mai aștepte nimic de la nimeni... Totuși, soarta îi aduce unul în fața celuilalt, hotărâtă să le dea peste cap concluziile; să-i facă să simtă. O lectură frumoasă, un mister pe cale de a fi elucidat. Despre lipsa de comunicare și presupuneri bazate pe propriile experiențe. Recenzia mea completă o găsiți aici: https://www.delicateseliterare.ro/ale...
Dacă e să iau în considerare părerile celorlalți cititori, cred că am o problemă serioasă întrucât sunt singura care nu a rezonat deloc cu povestea lui Alekzandre. Dar intenția mea nu e să fac comparații, ci vreau doar să explic motivele pentru care nu mi-a plăcut această carte.
1. Prea multă dramă. Cu accent pe PREA multă. Nu mă înțelegeți greșit. Sunt conștientă că poveștile de dragoste presupun certuri și discuții în contradictoriu între doi oameni, însă ce am descoperit în romanul de față a fost o telenovelă demnă de Televisa.
2. Personajele. Extrem de nehotărâte și de-a dreptul bipolare. Lipsite de logică și personalitate. Cum poți să spui cuiva că ai sentimente pentru el, iar în secunda următoare să îi arunci în față că ar fi mai bine să plece și să nu te mai caute? Sau să te contrazici în mod constant că vrei, dar, de fapt, nu vrei?
3. Oricât am încercat să găsesc un aspect de apreciat la această carte, nu am găsit niciunul. Povestea s-a asemănat cu un joc de ping-pong; un du-te - vino obositor și extrem de toxic pentru protagoniști.
Acestea fiind spuse, cred că e evident motivul pentru care nu voi mai citi și cel de-al doilea volum.
Probabil ca nici macar steaua aia nu o merita deoarece cartea asta e dezgustatoare.
Dar de ce zic asta? Raspunsul ar trebui impartit pe sectiuni.
1. Plot Mai bine zis lipsa de plot. Se vede ca e o poveste tip wattpad cu foarte multe lipsuri. Pare ca e scrisa cat autoarea statea la coada de la mega si scria pe telefon. Nu exista cursivitate aproape deloc, povestea e in toate partile si totul e atat de "random" si dramati, cliseic chiar. Personajele principale nici n-ar mai fi trebuit sa se mai intalneasca de cand au ajuns in San Diego, Zhavia efectiv se indragosteste pentru prima data in viata ei si nu a simtit niciodata asa ceva decat pentru Alekzandre si omul asta e un bad boy in toata regula cu blugii mulati, geaca de piele, tatuaje si pierce in limba. Deci plot inexistent, random, doar certuri, se impaca, iar cearta, iar se impaca si tot asa.
2. Personajele In cartea asta pot spune ca exista doar doua personaje. Alekzandre si Zhavia. Celelalte personaje sunt plane, singurul lor rol fiind sa ii impinga pe cei doi idioti impreuna si jur ca au ochii scosi si urechile infundate ca nu vad cat de toxica e relatia si nu incearca sa ii indeparteze asa cum ar face niste prieteni adevarati si cu minim un neuron functional. 2.1. Alekzandre Bad boy (si nu ma refer la minunata melodie red velvet unde bad boy-ul e doar o balta de sange) cliseic. Si imi permit sa zic, bruta alcoolica, abuziva si cu probleme de autocontrol. Nu e de parca e ceva nou, nu Hardin Scott? Sunt multe moduri in care pot descrie acest specimen, favoritul meu fiind "dickhead". Singura scuza a sa este ca a avut un trecut tragic. A lasat o fata sa-l foloseasca si acum fata e moarta. Acum, daca o poveste tragica te-ar face o bruta toxica... si asta e singura ta scuza... nu stiu ce sa zic. Nu-mi place din cateva motive pe care le voi mentiona cand ajung la subiectul relatiei lor. Ah, si cliseul ala cu "Urasc pe toata lumea. Pe Anna, pe Malakai, dar nu pe tine Zhavia si asta urasc cel mai mult si vreau s ate fac sa suferi din cauza asta". IESI DE AICI.
2.2. Zhavia Proasta. Atat zic. In primul rand, cine accepta sa mearga la drum cu doi straini, barbati, in timp ce ai picioarul fracturat si ai nevoie de carja, iar unul face misto de inelul tau de castitate? Cineva fara neuroni. In al doilea rand, de ce ai avea grija de un bastard care face misto de tine si a zis ca se bucura ca sora ta care ti-a dat inelul de castiate e moarta? cineva fara neuroni. Si de ce te bagi intr-o relatie cand stii ca va fi toxica si nu va duce nicaieri? O persoana fara neuroni. Nu intru la momentul in care e impreuna cu el si deja e in relatia toxica si nu stie cum sa iasa, deoarece asta e alt subiect, insa recunoaste atat de des cat de mult rau ii face si spune ca o raneste, e constienta de asta, si tot nu iese (ceva ce eu n-am reusit sa constientizez cand eram in relatiile mele de prietenie toxice).
3. Relatia si toxicitatea in relatii. (steaguri rosii) Dupa micile caracterizari ale personajelor, probabil va imaginati cel fel de relatie ar fi. Probabil nu as avea o mare problema cu asta daca genul asta de relatie abuziva nu ar fi vazuta ca ceva romatic si frumos. Probabil n-as fi avut o asa mare problema cu o asa relatie daca era vorba despre o supravietuitoare a unei relatii toxice, nu ceva la care tinerele fete sa aspire. Cartea asta e YA, adica orice copil de la 12-13 ani probabil ar putea sa o citeasca si sa creada ca Zhavia si alekzandre sunt un model de urmat, chiar daca Alekzandre se impinge asupra fetei in timp ce ea refuza sa aiba orice fel de contact sexual cu el. Nu zic ca este cea mai buna idee sa astepti pana la nunta (doctora mea clar ar fi in opozitie), insa alegerea partenerului trebuie respectata. Si din pacate, daca ai cauta pe youtube aceasta carte, vei da de o copila de maxim 11-12 ani care a citit cartie acestea, in care sincer se vorbeste excesiv si prost despre relatiile sexuale. Adica un barbat de vreo 25 de ani vorbeste ca un adolescent in calduri. Relatia lor e simpla, sa zic asa. El o "uraste" Zhavia si astfel ca e un bully. O injoseste, vine si pleaca, nu e stabil, nu e cineva in care sa ai incredere. O raneste in mod constant pe Zhavia, si cel mai rau, ea e consienta de asta si vrea sa traga pentru el, sa traga pentru a-l salva. Alekzandre ajunge iar sa bea, dispare, apare, dispare, reapare, o raneste intentionat pe Zhavia, e gelos daca interactioneaza cu alti barbati, insa el are tot dreptul sa interactioneze cu alte femei. Relatia e posesiva si teritoriala. Acum sunt bine, in urmatoarele zile sunt iar cerati, iar asta e logica acestei carti. Mentalitatea Zhaviei, ceea ce eu eu numesc "Jessus Complex", de a ajuta o persoana distrusa sa ajunga pe calea cea buna e oribil de gresita. Intr-o relatie buna nu unul trage si celalalt e tras. Asta nu merge. Asa probleme se rezolva la psiholog, nu in relatie. Daca relatia e toxica din cauza partenerului, iesi. Nu e treaba ta sa repari ceva oricat ai vrea, nu vei reusi. dragostea nu e solutia, iar pana acum mesajul cartii poate impinge tinere sa stea in relatii toxice si abuzive, si sunt de parere ca asa ceva nu ar trebui publicat. Intr-o instanta o inteleg. Abia dupa ce am scapat de tot dintr-o relatie de prietenie toxica am realizat ce s-a intamplat. Cand lucrurile devin gradual mai rele, nu realizezi ca ceva e rau. E deja normal. Te simti o persoana mica, esti injosita, ti se reproseaza mereu ceva si cealalta persoana e mereu mai buna. Tu esti mereu de vina, persoana e doar in situatii complicata, trebuie sa o intelegi si sa o ajuti, insa pe tine cine te ajuta? Niciodata pe parcursul acelei relatii nici nu ma gandisem ca e toxic. Erau asa multe momente rele, iar rarele momente bune erau asa bune incat ti se par rai. Este exact aceasi situatie si in carte. E greu sa iesi din mediul abizv deoarece devi dependent, vrei sa te intorci in relatie, poate va fi bine, insa nu va fi. Trebuie sa lasi totul in urma. Si astfel, despre asta trebuia sa fie cartea. Despre o supravietuitoare careia i se spune sa iasa din mediul acela, nu o carte care face relatia abuziva romantica si personajele sunt impinse tot mai mult in acel viciu.
a iesit mai mare decat credea. That's a huge bitch. apropo, ce e cu numele alea? Zhavia, Alek(zandre), Malakai, Malek. SAME SHIT.
O carte genială, ce-ți captează atenția de la prima pagină. Am terminat primul volum într-o singură zi și acum, la final, mărturisesc că experimentez o avalanșă de senzații marca A. Stephanie. Alekzandre este favoritul meu dintre toți băieții pe care i-a conceput autoarea, căci replicile și modul lui de gândire au reușit mereu să-mi ajungă la inima.
Dacă nu ar fi fost atâtea certuri și nehotărâri în cartea asta, poate i-aș fi dat 5 stele. Dar am simțit că citesc o altă After în care principala activitate a personajelor principale era cearta. Otherwise, a fost ok. Foarte ușor de citit și cu personaje secundare adorabile.
Pagini 353 Am plâns, am zâmbit și m-am enervat maxim alături de Alek și Zhavia. Alek nu este băiatul calm și protector din Malakai, ci ne reîntâlnim cu veșnica problema a instabilității pe care se pare ca o au toate personaje masculine a autoarei 😅 cu toate aste nu am avut cum sa nu las aceasta carte sa îmi ajungă la suflet. Deși in mare pare poveste se repete, mi-a plăcut să-l am pe Alek personajul principal. Sunt nerăbdătoare sa descopăr cum se va termina aceasta poveste ❤️ 5⭐️
M-am săturat să citesc despre relații toxice. Mi-a ajuns. Nu mai suport să văd cum un asemenea comportament este normalizat. Amândoi au nevoie de terapie.
Ce-i drept, îmi place stilul de scriere al Adinei Stephanie, dar cred că s-ar fi putut un pic mai multă descriere. Deși seria Malakai m-a dezamăgit puțin, volumul 1 din Alekzandre a fost mai pe gustul meu, ca să zic așa.
Povestea urmărește o relație complicată, toxică și haotică, dar mi-a plăcut cum a fost descris Alekzandre, din punct de vedere moral. Din perspectiva mea, pare să o fi iubit mai mult pe Hannah decât a făcut-o Malakai. Apoi apare Zhavia, și-i dă lumea peste cap.
Mi-l aduc aminte bine pe Alek din Malakai, și e foarte diferit de seria care-i poartă numele. Este frânt și pierdut, dar undeva pe la jumătatea cărții are un comportament destul de imatur.
Zhavia — am putut să o agreez mai mult decât pe Hannah, dar are și părți enervante. Scena cu 25 iulie mi s-a părut draguta, pana când Zhavia s-a îmbătat și a uitat tot😂 Cum să uiți așa ceva? Alek a fost destul de drăguț, chiar nu-l merita uneori😂
Sunt curioasa să văd ce s-a întâmplat cu tatăl lui Alek și vreau să văd dacă vor rămâne împreuna la final🥹🤕
Cartea mi se pare foarte slabă. Modul în care este scrisă lasa de dorit. Mi-a lipsit descrierea din carte, limbajul e destul de simpluț și m-am plictisit să tot citesc ce face și ce simte Zhavia. Inteleg ca e carte la persoana întâi, dar prea mult accent pe dramă si mai putin spre deloc pe actiune si personaje. Steaua e doar pentru ca mi-a placut Alek.
Nici nu știu ce sa zic... cartea a avut un început promițător, față de Malakai, iar după primele 100 de pagini totul a luat o întorsătură gravă. Din nou am avut drame peste drame care nu aveau rost. Protagoniștii se certau DE FIECARE DATA când se vedeau. Un lucru foarte enervat dacă mă întrebați pe mine. Cred că autoare nu știa ce să scrie, însă avea nevoia de a scrie ceva, așadar a băgat pagini de umplutura practic. 75% din carte e doar plină de certuri și drame care nu iși au rostul. Chiar credeam ca îmi va plăcea mai mult decât Malakai, fiindcă primele 75-100 de pagini chiar au fost ok. Toată cartea a fost o dramă. Alekzander ba era bine mersi și știa comunica, ba avea o criza existențială și începea să-și verse nervii pe protagonistă. Ba îi arăta lui Zhavia ca o iubește și îi adresa niște cuvinte drăguțe, ba era un nesimtit și spunea tot felul de tâmpenii care aveau să o rănească. Pe cât de mult mi-a plăcut de Alekzander în seria Malakai, pe atât de mult l-am urat în această carte. Am impresia că și personajul ăsta e bipolar, având în vedere că își schimba starea din secundă în secundă. Am ajuns la concluzia că autoarea scrie cărți doar despre relații toxice. Poate dacă citeam această carte la 11-12 ani mi-ar fi plăcut, pentru că nu aș fi știut ce e aia relație toxică, însă având în vedere că am 15 ani și pot face deosebire dintre o relație toxică și una sănătoasă nu mi-a plăcut. Cred că mi-a luat 4 ore să o termin doar fiindcă la fiecare capitol mă opream și oftam sau comentam, fiindcă după cum ziceam în fiecare capitol acești doi protagoniști se ceartă, iar acest lucru mi-a dat dureri de cap (la propriu) Voi citi al doilea volum doar fiindcă e cu 100 de pagini mai scurt decât acesta și ca să aflu cum se termină această poveste. Ca sa fiu drăguță îi acord 1.5⭐️ doar pentru primele 100 de pagini.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Drama, drama si iar drama... Mult mai bun decât Malakai, din anumite puncte de vedere e mai complex, vorbesc mai deschis despre sentimente și trăiri, dar... S-au certat toată cartea, nici ei nu știau de ce și clar nici eu. Un du te vino constant, plus ca se pune câteodată accentul pe chestii irelevante gen "ai prosoape acolo", "masina e la 2 metri mai încolo pe dreapta", "hai sa mancam nu stiu unde, bine, mulțumesc". Nu vreau personal sa citesc atâtea detalii irelevante care ma scot din poveste .
Raman la concluzia ca eu la 13 14 ani as fi adorat povestea, eu la 20 doar la nivelul de ok.
1.5(sa nu fiu chiar atat de rea) ORIBIL. nu mi a placut sub nicio forma. 1)mult prea multa drama. asta este principalul motiv pentru care mi am dorit sa las atat de tare, cartea asta. nu mai pot inghiti atata drama, precum in malakai. 2) actiune-0(din punct de vedere al relatiei). mult prea multe certuri, mult plans(DRAMA💯) si (SPOILER)tot ce au reusit sa faca a fost sa se sarute. O-RI-BIL. 3)dupa fiecare interactiune, urma o perioada de izolare, certuri si scandal, care m au dezgustat teribil. 4) promisiunile facute de protagonisti, in prima jumătate de carte, au fost incalcate in a 2a jumatate, astfel ca mi s a parut ca unele lucruri din carte se bateau cap in cap. am citit si review-urile altor persoane( care au dat 5 stelute), in care era laudata cartea asta, numai ca eu nu am corelat absolut deloc atat cu acest volum, cat si cu celelalte persoane. nu mi place cum scrie autoarea( mi se pare ca scrie cartile doar ca sa fie scrise si e mult prea dramatica, iar relatiile din cartile ei sunt prea toxice+ ca nu prea e conformata cu privire la bolile pe care le descrie in cartile ei, si intruchipeaza persoanele respective, ca fiind niste monstrii- aici vorbesc despre boli mentale(in special)/fizice. in concluzie, nu cred ca mai are rost sa spun ca nu am de gand sa citesc vol2, si cred ca e printre ce mai slabe carti citie+ malakai. cred ca voi avea parte de un reading slump, masiv, dupa cartea asta.
Am dat două stele pentru începutul interesant pe care l-a avut. Adică mi s-a părut că Alekzandre din primul capitol este cumva mai plin de mister față de restul cărții. Mi se pare că de la momentul întâlnirii cu tipa, acel Alekzandre a fost total schimbat ca personaj, adică nu se leagă comportamentul inițial cu comportamentul din restul cărții. În rest, nu pot sa zic că a fost o carte nemaipomenită. Nu s-a întâmplat mai nimic. Personajele erau într-o continuă negare a tot ce ziceau și făceau, iar Malakai nu mi se pare că își are rostul in cartea asta. Adică intervenția lui din primele capitole a fost ok, dar nu vad de ce este pus în situațiile acelea în restul cărții. Sunt curioasă cum o să fie volumul 2. Poate acela o să îmi placă mai mult.
Primele 100 de pagini mi-au plăcut, recunosc. Am observat încă de la început că Alekzandre este o carte ușor de citit, fără prea multă descriere sau figuri stilistice, însă am zis să îi dau o șansă, pentru că mi-a plăcut destul de mult „Malakai”, altă carte a autoarei care are legătura cu cea despre care vorbesc.
Conflictul e același pe tot parcursul cărții: Zhavia și Alekzandre se plac, se ceartă, se împacă și tot așa. Nu-mi place când acțiunea se repetă, nu există nimic inovator. Așa că am renunțat să mai citesc cartea, la fel și volumul doi.
Autoarea are potențial, și sper ca pe viitor să existe mai multă descriere (cel puțin a sentimentelor) în viitoarele ei lucrări.
Nu știu dacă să acord 3,5 sau 4 steluțe. Din simplul motiv că la începerea cărții totul părea promițător și că va fi cartea care mă va scoate din reading slump-ul de la început de an. Până când pe la finalul cărții se tot repetau certurile, motivele ei (a cerții) și când reveneam pentru a continua citirea, eram derutată neștiind pentru ce se mai ceartă. Nu știu dacă voi lua în considerare și următorul volum, cel de al doilea🤔😊
Tocmai am realizat că, tehnic vorbind, trebuia să scriu o recenzie pentru cartea asta acum destul de mult timp.
Nu știu de ce continui să citesc cărți de la Bookzone când este clar că nici eu nici neuronii mei nu suntem făcuți pentru ele. Dar, să zicem că e oarecum interesant să citești o carte atât de deranjantă că devine hilar. Atât de copilărească că nu poate fi luată în serios. Și, deși neuroniii mei au de suferit de fiecare dată, este reconfortant să am ocazia să intru în savage mode și să fac prăpăd cu personajele și acțiunea. Deci au și cărțile astea rostul lor. Oarecum.
În fine, o recenzie mai pe larg scrisă de moi, găsiți pe AIVImedia.hub (și normal că sunt o drăguță și vă dau link, la urma urmei, dacă e să sufăr, măcar să am și spectatori).
*în recenzia respectivă, prin vibe fain mă refeream la prilejul de a face roast personajelor, în principiu. just so you know.
Certuri peste certuri, atâta nehotărâre, ici colo un moment mai drăguț, Hannah, Hannah, Hannah. Ultimul lucru la care mă așteptam după ce am terminat al doilea volum din Malakai e să aflu că Alek era folosit ca pansament. Încă din primul volum al duologiei Malakai, am văzut potențial în Alekzandre și speram că o să primească ceva mai bun, iar în schimb, o avem pe Zhavia. Nici ea nu știe ce vrea, nici el. Consider că Hannah avea mai mult potențial și cumva povestea lui Alekzandre și a lui Malakai încearcă să se asemene. Aveam așteptări mai mari.
O serie superbă!Zhavia e un personaj puternic,mi-a plăcut extrem de mult de ea.Bunătatea ei,felul ei de a fi,mereu cu zâmbetul pe buze,chiar dacă în interior era haos m-a făcut să o apreciez extrem de mult.Și da,fata asta e o luptătoare,chiar dacă suferă din cauza morții surorii ei, chiar dacă părinții ei și-ar fi dorit să moară ea și nu sora ei mai mare și o tratează cu răceală,chiar dacă a avut parte de o trădare de la oamenii de la care se aștepta cel mai puțin și a mai venit și Alek care la începutul volumui 1 îi arunca în față numai replici acide și extrem de răutăcioase,fără să se gândească că o rănește.Mi-a plăcut și faptul că a avut o vorbă bună pentru fiecare,nu l-a ajutat doar pe Alek,ci și pe Malakai,mi-a plăcut că își ține promisiunile ,că știe să ierte și că are mereu zâmbetul pe buze ,chiar dăca viața ei este mai mult gri decât roz. Alek,m-a surprins la început,nu m-am aștept să îl văd atât de schimbat și atât de răutăcios.Au fost momente în care mi s-a părut nemilos,nu mai gândea când arunca cu vorbele dintr-o parte în alta,nu-i mai păsa de persoanele din jurul său,dar s-a revanșat în volumul 2,unde a fost un dulce.🥰 Și nu ,pe mine nu m-a scos acel inel din sărite,ba chiar mi-a plăcut.😂 Clar 5/5⭐️,o serie care ne demonstrează că niciodată ura nu ar trebui să se pună cu iubirea,că oamenii potriviți vin atunci când avem cea mai mare nevoie de ei,și că finaluri fericite există,dar au nevoie de lupta a două persoane împreună pentru a fi și scrise.❤️
This entire review has been hidden because of spoilers.
(Review pentru ambele volume) Am rămas plăcut surprinsa când am realizat ca Malakai face parte și în aceasta poveste, și ca practic este continuarea cărților "Malakai". Asemenea lui Malakai, o carte plina de trăiri, chiar nu credeam ca Alek o sa își schimbe asa "brusc" atitudinea fata de Zhavia, după cam jumătatea cartii (jumătatea volumului l) este un dulce, pur și simplu, chiar dacă la începutul cărții mai că i-aș fi dat cu cârja Zhaviei una după cap😂 Ce mi-a fost greu sa înțeleg era de ce Alek o vorbea atât de urat pe Hannah când știam ca ei au fost cei mai buni prieteni, am ajuns sa ma întreb ce a făcut Hannah pentru ca Alek sa spună ca o urăște, oarecum.. Am înțeles abea apoi. Per total, o poveste minunata 🥺
This entire review has been hidden because of spoilers.
This book is a must read after the "Malakai" series and is a wonderful sequel, from another perspective, which still gives you enough information about the first series of books, so that you can create a general context. I like that there was a continuity and that the actions in the "Malakai" series did not remain in the past and have consequences in the present. Regarding strictly the "Alekzandre" series, I can say that the intensity of the feelings and of each moment reaches maximum levels, reaching to live intensely every moment with the characters. The writer is phenomenal and I recommend reading all her books.