„In caldura coplesitoare, zaresc ambarcatiunea. Cu o lungime de «numai» saizeci de metri, yachtul familiei Sokolov ocupa abea locul doi sau trei in randul celor care se afla in port. Insa onoarea patronului meu este salvata, intrucat are privilegiul de a plati 2.000 de euro pe zi in loc de 1.000 cat e trecut in grila de tarife.“ Ce-i luxul? O placere. O rutina. Ba chiar o obligatie, atunci cand devii miliardar in Rusia. Te indopi cu caviar la micul dejun, iei lectii de golf in largul marii, calatoresti cu avionul privat si ai proprietati pe toate continentele. Niste banalitati, pentru miliardarii rusi. Marie Freyssac este jurnalista si a locuit in Franta pana la 30 de ani, cand pleaca sa lucreze la Moscova pe post de guvernanta intr-o familie de oligarhi. Cu fiecare poveste, ea ne deschide portile unei lumi ascunse, cea a oligarhilor rusi, mandri de reusita lor in capitalism, dupa ce au crescut cu biberonul comunismului. Ne perindam din Rubliovka, «ghetto-ul» magnatilor moscoviti, pana pe strazile inghetate ale capitalei rusesti, unde babutele vand te miri ce, georgienii au mutre de gangsteri iar vodka nu e o bautura pentru ocazii festive, ci o arma de distrugere in masa. Pe scurt, viata de zi cu zi a moscovitilor - bogati dar nu numai - pe care tanara jurnalista o descrie cu impertinenta si umor.
Pe parcursul întregii lecturi am avut senzația că o am în fața ochilor pe autoare (fostă jurnalistă franțuzoaică obscură, angajată temporar ca guvernantă, cu un salariu și condiții de muncă absolut incredibile de o tânără familie de oligarhi ruși, care au tratat-o excepțional) dând ochii peste cap în timp ce își bârfește, ca un veritabil Zahar al lui Oblomov, foștii patroni, pe copiii acestora, ori râde, cu aere de rasă superioară, de practicile ortodoxe sau de nevinovatele superstiții populare est-europene.
Lăsând la o parte sensibilitățile mele de natură pur subiectivă, întreaga scriere aș poziționa-o, fără regrete, la categoria ”doar dacă nu ai altceva mai bun de făcut.”
Pe cât de opulentă şi luxoasă viața oligarhilor ruşi, pe atât de slabă cartea. Doamna guvernantă, profesor de franceză, nu m-a impresionat deloc prin modul ei de-a descrie magnații moscoviți şi copiii lor răzgâiați. Încearcă să ironizeze subtil excesele miliardarilor ruşi şi să ridiculizeze extravaganțele şi mofturile acestora, dar...m-a lăsat complet rece. Cea mai proastă carte citită anul ăsta. 😏
Cartea am citit-o foarte repede, având în vedere că am luat-o de la Bookfest anul acesta și am întrerupt lectura două zile. Mă așteptam la ceva interesant, nou, nu doar lucruri pe care le știam deja și care erau evidente. Dacă în sinopsis se spune de umor, eu cred că acel umor ar trebui dat dispărut pentru că nu există, cel puțin în această carte. Mi s-a părut că umorul care se vrea a fi amuzant nu este nimic mai mult decât glume răutăcioase la adresa rușilor. Nu mă simt cu nimic mai câștigată după ce am citit această carte, mai ales acum după ce am citit-o și mă gândesc că e un capitol întreg în care Marie a fost la magazin să cumpere hârtie igienică, dar a dat iama în dulciuri și a uitat să cumpere - ghiciți ce - hârtia igienică. Autoarea apelează la stereotipuri în această carte, portretizând rușii ca fiind alcoolici, intoleranți, și comuniști. Uneori aceste trăsături mi s-au părut exagerate, autoare comparând Rusia cu occidentul, deși Rusia mi se pare o țară mult mai normală decât Franța, Belgia, ș.a.m.d. O carte scrisă degeaba, e oribilă și îmi pare rău că am pierdut timpul cu ea. Nu aduce informații interesante și nu îți satisface curiozitatea legată de acest subiect. Această Marie descrie lucruri și întâmplări previzibile, pe care multă lume le știe deja despre fosta Uniune Sovietică. Finalul e pe măsura cărții, banal, previzibil și plictisitor. M-aș fi simțit multe mai câștigată dacă aș fi văzut un film cu mafia rusă decât să citesc cartea lui Marie.
Nu mă așteptam să râd atât de mult, însă umorul și ironiile autoarei au fost foarte bune. Am aflat și noutăți despre ruși și despre oligarhii lor, deci nu puteam să cer mai mult de la această carte.
Une très chouette lecture! Je suis passionnée par la culture russe depuis des années et quand je suis tombée sur ce livre dans le magasin easycash près de chez moi, j'ai sauté dessus. Je n'en avais jamais entendu parler et, fait motivant, il n'est pas très long (un peu moins de 200 pages).
Ce livre n'est pas un roman à proprement parler, il s'agit surtout d'un partage d'expérience dont nous fait bénéficier l'autrice. J'ai beaucoup appréciée l'ironie, le sarcasme et l'humour déployés à travers les pages. C'était drôle et bien mené. J'ai bien aimé découvrir la vie vécue parmi les richissimes oligarques russes ainsi que leurs enfants. C'est mordant et surtout ça montre le contraste entre la Russie des riches et celles de la classe moyenne. Dépenser autant que faire ce peut, payer au prix fort pour montrer qu'on a les moyens, etc, je ne suis pas spécialement choquée par ce comportement comme certains autres lecteurs. Les américains richissimes ont cette façon de vivre également, ce n'est pas uniquement un trait de caractère à associer aux oligarques russes, mais c'était intéressant à découvrir dans ce contexte moscovite.
J'ai énormément aimé le portrait que dresse l'autrice de la Russie et des questionnements/réflexions des habitants qu'elle a pu rencontrer lors de sa vie là-bas. A noter que le livre date de 2013, je pense qu'il peut être considéré comme toujours d'actualité quand il se rapporte aux comportements des nantis.
Un livre que j'ai été ravie de découvrir et qui m'a beaucoup diverti! J'en est tiré ce que j'en attendais. 5 étoiles.
Deseori am avut senzația că e doar jurnalism amestecat cu can-can, nu o experiență reală a cuiva. Dacă începutul mi-a plăcut, continuarea poveștii care a implicat și schimbarea tonului, a început să îmi displacă. Personal, nu apreciez deloc ironia și sarcasmul din povestea guvernantei. O scriitură bună (iar dânsa este jurnalist) ar fi implicat o scriitură neutră din care cititorul singur, prin filtrul personal, și-ar fi tras concluziile. Așa, exact am avut senzația că asist la o emisiune cu bârfe, glume și judecăți. Una peste alta, amănuntele din interiorul casei sunt generice, nimic care să mă convingă realmente de veridicitatea poveștii. *Cu toate astea, recomand cartea. O lectură din care ai învățăminte de luat și plus, e super facil de citit. Este o experiență literară, până la urmă. :)
Krótkie i luźne opowiastki o tym, jak autorka pochodząca z innej kulturowo Francji postrzega Rosję i tamtejsze obyczaje. Polaka chyba niewiele spraw zaskoczy. Tych scen z życia rosyjskich milionerów nie jest tak dużo, by dawać to w tytule – ot, są bogaci, rozpieszczają dzieci i chuchają na nie, latają sobie po świecie i kupują drogie rzeczy sobie i swoim bliskim.
Cartea e foc de amuzantă, scrisă lejer, cu referințe către date statistice, ceea ce e cumva surprinzător. Se citește cu zâmbetul pe buze, mai ales că asemănările cu apucăturile baronilor noștri locali sunt izbitoare.
Mi-a plăcut foarte tare această cărticică pe care îmi dorisem de mult timp să o citesc. Mă așteptam să descopăr o lume mult mai întunecată, să ni se vorbească despre crime și afaceri ilegale, însă Marie Freyssac a povestit cu precădere despre oligarhii ruși și, în special, despre membrii familiei Sokolov, unde a fost guvernantă și profesoară de franceză pentru copiii celor doi soți.
Subiectele pe care le-a abordat sunt multiple, însă împreună formează un colaj foarte detaliat despre ce înseamnă să trăiești printre moscoviții bogați. Autoarea vorbește despre evenimente fastuoase, restaurante și mâncăruri scumpe, avioane private și croaziere de lux pe iahturi proprii. Pe scurt, ne este descrisă viața unei familii bogate exact așa cum ne-o imaginăm cu toții, cu multe excese și fără pic de griji financiare sau lipsuri. Mai mult decât atât, aflăm câteva lucruri și despre cultura rușilor, despre problemele lor politice vizavi de realegerea lui Putin sau disprețul față de cazaci. Deși pentru noi poveștile despre consumul exorbitant de votcă din această țară poate fi uneori un motiv de glumă, pentru acești oameni alcoolismul este o problemă serioasă, cauză a multor decese și crime. Rușii sunt persoane sobre, care nu zâmbesc „pentru a nu-și forma riduri” și care sunt foarte circumspecți cu străinii. Trăind în iluzia comunismului, într-un sens similar cu propria noastră istorie, și ei se confruntă cu implicarea Bisericii în politică, încercând să supraviețuiască în capitalism, regim ce le-a îngreunat destul de tare viața.
Cartea este formată din capitole foarte scurte, diverse episoade importante menite să scoată-n evidență trăsăturile fundamentale ale oligarhilor ruși. Vocea autoarei este plăcută și profund europeană, dacă se poate spune așa, din moment ce uimirea ei față de anumite obiceiuri rusești ar putea fi uimirea oricărui alt european care ar trăi lângă o asemenea familie. Nu e prima carte de acest gen pe care o citesc și multe dintre lucrurile descrise mi-au reverberat în minte ca fiind amintiri de la semestrul petrecut la Facultatea de Limbi și Literaturi străine, unde am studiat limba și cultura rusă. Cu toate acestea, jurnalul de față este o incursiune rapidă și deloc plictisitoare într-o lume în care majoritatea oamenilor nu vor putea niciodată trăi, dar la care e frumos să te gândești, presupun. Însăși autoarea decide cam după un an să renunțe la postul ei de guvernantă, în ideea întoarcerii la realitate.
Cred că este o lectură recomandabilă celor interesați de a cunoaște mai multe detalii și statistici în ceea ce privește viața din interiorul Rusiei, fără a intra în prea multe amănunte ce ar putea părea obositoare. Perspectiva rămâne una pozitivă, autoarea fiind mânată încă de la bun început de curiozitate și, bineînțeles, salariul considerabil promis. Multe dintre întâmplările povestite sunt hazlii, însă, cel mai important, mesajul poate fi unul și de natură economică, relevant pentru vremurile în care trăim: iată cam cât de mare este distanța dintre un om de rând și un om care a putut specula la timp decăderea economiei de stat, îmbogățindu-se astfel considerabil.
Nu imi pare rau ca am dat pe ea doar 15 lei. e subtirica dar ma asteptam sa fie ceva mai detaliata. Imi pare o carte scrisa fara acceptul ”miliardarilor” despre care vorbeste. Chestii generaliste, dar din care reisese destul cat sa intelegi uzantele rusiei, viata de miliardar ( cu anumite principii bazate pe ideea ca toti angajatii sa se simta bine la munca), copiii de miliardarri obisnuiti cu orice...
Nu e rea, cartea. Dar, ii dau 2 stele pentru faptul ca ... am cautat in lung si-n lat un Artyom (artyiom) Sokolov. Poate nu stiu eu cum sa scriu, dar sa ai asa miliarde, cu asa afaceri ( despre care povestete vag, dar da indicii cat de cat)... nu se poate sa nu existi macar cu o poza pe undeva. Bine, e si banker... Sa fii unul din miliardarii unei tari nu inseamna sa fii in topuri Forbes, intr-adevar, dar...
Sokolov e un fel de Ionescu sau popescu, dar... totusi! Nu stiu! Cand citesc carti bazate pe realitate, vreau sa stiu ca e realitate.
Interesanta poveste, dar nu e credibila. Pentru mine.
A fost o carte usor de citit, plina de sarcasm: numai situatia in sine: o frantuzoaica in slujba unor rusi a creat contextul perfect pt niste observatii acide a unor aspecte considerate normale de familia parvenita vs angajata lor cu ADN national nobil. Toate fragmentele din viata luxurianta, dar ridicola a familiei da o idee asupra standardelor clasei avutite peste noapte, intr-o tara haotica, alcoolizata, dar aproape fanatic religioasa si deducata conceptului de familie. Mi s-a parut totusi ca a lipsit o finalitate cartii, dar am apreciat concluziile fiecarui capitol
Russian people are so similar with romanians. Their culture and their customs are the same as in Romania and probably we took a lot from them during the communist period. Some of their customs I know very well from my parents, because that's when they grew up!
The action follows this governess of a russian oligarch's child. She is a french speaker and this is why she is hired for. This family's life is incredible! They are as rich as you only can imagine and this book made me laugh so muuuch!
Nu știu dacă e o invenție sau e pura realitate și doar a schimbat numele patronilor. (cred ca ar fi trebuit sa specifice la început/sfârșit) O lectura ușoară când nu ai ceva mai bun de făcut sau nu mai știi ce sa citești.
It's by no means a great book but it's not that bad. I would describe this book as a quick read on a Sunday afternoon. (It literally takes about 1,5-2 hours to read this book cover to cover). The story is easy to read, pretty fast paced, and filled with sarcastic remarks about the lives of Russian oligarchs. Coming from Moldova, we are all aware about the wealth of the "new Russian elite"type of people. These aren't the guys who grew up in wealthy families or inherited their fortune from their parents and grandparents (take Rothschild or Rockefeller for example), but rather made a fortune in the 90's during USSR's complete mess, sheer chaos, complete banditism OR managed to invest in a few things here and there that were able to grow and prosper, therefore bringing enough money for the "new russians" to enjoy. I personally know that the wealthiest people of Moscow, live in two luxurious suburbs: Rublyovka and Barvikha. There the houses are as big as castles, with incredible amenities, families with unimaginable wealth that allows them to travel the world on a private jet, go shopping to Milan and Paris as if you go to the closest store, pay for their children's tuition in the most prestigious universities in the world and buying them apartments worth millions of dollars. Let's be honest, the whole world knows how rich the "creme de la creme" of Moscovite Russian can be. Apparently for the write it was all new, and it shocked her to the core. It shocked her so much that she decided to write a book about it. An average book at best but still a book. To some this book will be a fun read because it will open up stuff they have never imagined before, for the others it will be an exaggerated story everything and nothing at the same time.
The review section of this book kinda makes me not want to add more because it will very much be of the same mind. This book really doesn't offer much. There were bits here and there where I appreciated the sarcasm and it actually made me chuckle, but overall it wasn't as funny as (maybe) the writer intended. The parts that were indeed interesting were actually the ones with the stats and the general aspects of life that Russians face. The structure of the book kind of reminds me of Sex and the City, with really short chapters titled in a memorable way. But I actually wanted this book to follow a storyline and make me care about the characters and have some drama. Probably what I wanted and low key expected was to read some type of biography/diary kind of book, but I felt like I only got anecdotes that were not even interesting enough. We really don't know much about any of the characters, including the narrator herself. Overall it felt very impersonal so I guess that's why I failed to connect with it in any way.
A short book, but I really liked it. However, from this book emerges the picture of extremely demoralized country, even more than I've thought. I hope that it's just an exaggeration of the author, that it's really not THAT bad there...