Probabil cea mai buna carte epistolara de la noi si, indubitabil, una dintre capodoperele (cel putin stilistice) ale literaturii romane! Pentru un om politic si intelectual care nu era (si) scriitor profesionist, talentul literaro-descriptiv al lui Ion Ghica este de-a dreptul remarcabil.
Pe langa sumedenia de cuvinte (azi) arhaice si a celor specifice unor alte realitati istorice - multe provenite din limbile greaca si turca -, care dau si ele o masura a limbii literare de pe la 1880, aceste bijuterii epistolare reprezinta cu adevarat o comoara deopotriva istorica si literara, datorita numeroaselor detalii care au plamadit anumite evenimente istorice importante, precum ''zavera'' de la 1821 sau revolutia pasoptista din Tara Romaneasca. Sursele lui Ghica sunt credibile, pe cel putin doua coordonate: cea a experientei personale (precum in cazul celui de-al doilea exemplu de mai sus) si cea a receptorului din alte surse primare (martori oculari); de asemenea, sursele care-si au originea in istoria propriei mari familii boieresti nu sunt de neglijat, desi apelul la ele este mai degraba incidental.
Merita mentionata si fixarea (astazi, recuperarea) unor personalitati mai putin cunoscute in zilele noastre precum Teodor Diamant, Ion Campineanu sau Grigorie (sic!) Alexandrescu. Beneficiind de o mare abilitate portretistica, precum si de un veritabil talent narativ, Ghica te face sa traiesti evenimentele si sa vizualizezi ''jocurile de culise'' din spatele unor fapte hotaratoare pentru evolutia istorica a spatiului romanesc din cea mai mare parte a secolului al XIX-lea.
In fapt, toate cele 27 de scrisori adresate bunului sau amic Vasile Alecsandri creioneaza un tablou vivant al istoriei romanilor si al Romaniei in secolul precizat, plecand de la ultimii domni fanarioti (in timpul carora s-a nascut autorul; terifianta descrierea manifestarii ''ciumei lui Caragea''!), trecand prin revolta condusa de Tudor Vladimirescu si al sau tragic destin, conflictele si jocurile de interese dintre rusi si turci, epoca regulamentelor organice, revolutia pasoptista din Tara Romaneasca, epoca Unirii sub Cuza, aducerea principelui strain si pana la decriptarea unor afaceri dubioase mai apropiate de timpul redactarii scrisorilor, precum faimoasa afacere Strousberg privitoare la concesionarea constructiei primelor cai ferate din Romania consortiului german omonim. Prin amintirile sale directe si indirecte, Ghica recompune o istorie mai putin stiuta, mai detaliata si mai savuroasa, o istorie care nu se regaseste in manuale si nici macar in sintezele istorice.
N-as vrea sa uit, la final, spumoasele franturi autobiografice referitoare la aventurile autorului in calitate de bei de Samos (adicatelea un fel de guvernator numit de statul otoman al insulei mentionate), timp in care Ghica a reusit sa starpeasca raidurile jefuitoare desfasurate de diversi pirati in Marea Egee. Pentru acest episod si multe altele, cartea este un ''must'' pentru orice pasionat de istorie ''la firul ierbii''.