Trei comedii

by Aristophanes, Andrei Cornea (trad., introd.), Mihail Coşuleţu (illustr.)

Lysistrata
Viespile
Belșugul (Plutos)

„Am fost întrebat: la ce i-ar servi unui contemporan să citească fie şi numai cele trei piese de Aristofan pe care i le propun în volumul de faţă? Întrebarea nu-i fără sens: Aristofan a trăit acum aproximativ 2400 de ani; lumea lui era, sau cel puţin aşa ne-o închipuim, complet diferită de a noastră, la începutul secolului XXI. Alte ocupaţii, alte griji, alte bucurii, până la urmă altfel de oameni la el şi la noi, nu-i aşa? Şi atunci de ce i-am acorda bătrânului comediograf mai mult decât o atenţie de tip arheologic, şi nu i-am prefera în schimb lecturi mai actuale pentru orele libere?
Chiar aşa, altfel de oameni la el şi la noi? Nu tocmai. Eu cred că distanţa dintre lumea lui şi a noastră e înşelătoare, căci nu sunt altfel oamenii în esenţa lor acum faţă de atunci, ci doar ambalajul lor, pentru a spune astfel, s-a schimbat destul, poate până la nerecunoaştere. …Să-l desfacem, şi ce să vezi: regăsim sub foile lui colorate omul dintotdeauna, prea puţin diferit de cel din epoca Atenei clasice pe care îl lua în derâdere Aristofan.
Nu suntem şi noi vanitoşi ori invidioşi? Au pierit dintre noi demagogii, lăudăroşii şi flecarii? Nu mai există mincinoşi, zgârciţi, risipitori? Pe de altă parte, distribuţia inegală şi chiar nedreaptă a averilor e deja istorie? Certurile dintre generaţii, necazurile vârstei înaintate, problemele sexualităţii, ale educaţiei tinerilor s-au evaporat? Oare războiul a făcut loc păcii universale? Domnesc cumva pe lume libertatea şi buna-credinţă? Suntem noi în stare, cu toate mijloacele noastre tehnice, să trăim cu adevărat bine şi fericit? Întrebări retorice care dau a înţelege, fără urmă de îndoială, că omul profund nu s-a schimbat deloc şi că dramele lui au rămas tot aceleaşi de mii de ani.
La ce bun să-l mai citim, deci, pe Aristofan? Poate chiar de-asta: ca să râdem de felul în care măiestrul poet face să prindă viaţă pe scenă, metodic şi cu o logică sui generis, absurdul la care adesea nu dorim să renunţăm cu totul; şi pentru ca apoi, în timp ce despachetăm ambalajele civilizaţionale, să observăm cu melancolie sursa şi obiectul râsului nostru – eternul lor miez neschimbător: noi înşine.“ (ANDREI CORNEA)

Genres: Greece

179 pages, ebook

First published November 1, 2017

About the author

Aristophanes (Greek: Αριστοφάνης; c. 446 – c. 386 BC) was an Ancient Greek comic playwright from Athens and a poet of Old Attic Comedy. He wrote in total forty plays, of which eleven survive virtually complete today. These provide the most valuable examples of a genre of comic drama known as Old Comedy and are used to define it, along with fragments from dozens of lost plays by Aristophanes and his contemporaries.
Also known as "The Father of Comedy" and "the Prince of Ancient Comedy", Aristophanes has been said to recreate the life of ancient Athens more convincingly than any other author. His powers of ridicule were feared and acknowledged by influential contemporaries; Plato singled out Aristophanes' play The Clouds as slander that contributed to the trial and subsequent condemning to death of Socrates, although other satirical playwrights had also caricatured the philosopher.
Aristophanes' second play, The Babylonians (now lost), was denounced by Cleon as a slander against the Athenian polis. It is possible that the case was argued in court, but details of the trial are not recorded and Aristophanes caricatured Cleon mercilessly in his subsequent plays, especially The Knights, the first of many plays that he directed himself. "In my opinion," he says through that play's Chorus, "the author-director of comedies has the hardest job of all."

Reviews

[Roxana Chirilă · Rating 1 out of 5]

O traducere mai idioată nici că se putea.

Andrei Cornea se dovedește absolut incapabil să facă niște alegeri consecvente. Afrodita e Afrodita, dar Artemis e tradusă ca Diana (se și... mândrește?... cu asta). Versurile au rimă - cu excepția momentelor în care n-au. Traducerea e modernă, cu excepția momentelor în care e arhaică de-a dreptul.

Lysistrata are replici precum „Și ce ale naibii balcoane ai!” (p. 24) (balcoane, serios? pe bune?), dar și „Iar la noi încalte, nici fărâmă de ibovnic n-a mai rămas pe loc” (p. 25), fiind deci incapabilă să se decidă dacă e o țață urbană de secol 21 sau o țărăncuță din Moldova.

E o bătaie de joc, dar nu mă îndoiesc că Andrei Cornea s-a simțit foarte deștept când a făcut-o. Dar a avut mintea și limba atât de ascuțite că până la urmă l-a înjunghiat pe Aristofan cu ele și l-a lăsat să moară într-o baltă de sânge. N-am putut trece de scena a 5-a din Lysistrata.

[Magdalena Chitic · Rating 5 out of 5]

Nu credeam că o să mă amuze atât aceste 3 piese ale lui Aristofan. Pe lângă asta, afli lucruri specifice timpului, cu un limbaj adus la zi. Felicitări și trafucătorului!!😇😇

[Alex · Rating 4 out of 5]

Lysistrata
M-am hotarat sa o citesc caci este mentionata de Simone de Beauvoir in cartea ei The Second Sex. Si pe buna dreptate. Femeile din Atena, Sparta, Boetia se hotarasc sa opreasca razboiul, barbatii lor nefiind in stare. Cum fac asta? Refuzand sa se mai culce cu ei. Barbatilor li se vor acorda din nou favoruri sexuale doar in momentul in care vor ajunge la pace. Si disperati, pacea se inchide intre Sparta si Atena.
Merita citita. Aristofan a scris o piesa despre femei si puterea lor (subapreciata de barbati) intr-o perioada in care acestea nu aveau ce cauta la discutiile publice.

[Bogdan Raț · Rating 1 out of 5]

Tot respectul pentru domnul Andrei Cornea, dar cât din traducerea aceasta surprinde contextul social și cultural din perioada de aur a Atenei? Ai impresia că citești opera unui autor român, nu a unui antic, prin graiul ardelenesc și expresiile românești care se pot regăsi în text. Iar notele și explicațiile sunt în număr minim. Același lucru l-am observat și la ediția recentă a Istoriilor lui Herodot, inițiată de aceeași editură Humanitas: un text gândit pentru cititorul de azi.
Motivația pentru această traducere a lui Aristofan: „Am dorit ai presus de orice să-l fac pe cititor să râdă și, în general, să se distreze - căci citește comedie -, și nu neapărat să-l instruiesc în legătură cu realitățile lumii și teatrului antice.”
Aș argumenta că, dacă cititorul de azi vrea să citească operele de ieri, să-și ia ochelari cu care sa vadă această lume de ieri, nealterată, în toată puritatea ei.

Evaluarea mea e relativă la traducere, și nu la operele lui Aristofan.

[Alex.Rosetti · Rating 4 out of 5]

Lysistrata - 5*
Viespile - 2*
Plutos - 5*

[Cristian Condurache · Rating 5 out of 5]

My first time reading ancient Greek comedy, so the translator’s introduction was extremely helpful. This book contains new translations of three of Aristophanes’ plays in Romanian: Lysistrata, The Wasps (this is the 1st translation in Romanian), and Plutos. Definitely interesting and relatively short plays to read through. The second play was less fun to me, but I really liked the other two.

The author took the liberty to make a few adaptation in his translation, which are explained in the introduction, in order to make the plays more relatable for the modern reader. One example I liked is that the Spartans, which spoke the Dorian dialect of ancient Greek, are translated as if they’re speaking Romanian with a Transylvanian accent.

[sanda moga · Rating 4 out of 5]

Cele trei comedii ale lui Aristofan trateaza teme actuale si in zilele noastre: dezvoltarea femeii si egalitarea de sexe, razboiul dintre generatii si… saracie vs. bogatie.
Dintre cele trei, cel mai mult mi-a placut Belsugul pentru ca mi-a placut ideea filozofica din spate: belsugul si saracia stau la baza progresului si imping lumea inainte. Tot ceea ce facem, facem pentru a ne asigura inbelsugare si a scapa de saracie.

[Vlad Gheorghilaş · Rating 1 out of 5]

unreadable because of the translation