Meticulos scrisă, cartea lui Stejărel Olaru ne arată viața complicată a Mariei Tănase recompusă mai mult din rapoarte: fie scrise de agenți ale diferitelor servicii de informații române sau străine, fie scrise de informatori, fie de agenții care îi interogau pe apropiații ei. Doar câteva documente semnate de ea s-au păstrat și ele mai mult declarații. Trecută prin 4 regimuri, Maria Tănase a cântat atât pentru diplomați, oficiali și intelectuali cât și pentru oameni simpli. Tot ce și-a dorit a fost să cânte, să cânte în România, refuzând oferte de a se stabili în SUA sau Turcia. Din păcate, România comunistă i-a pus piedici măcelărind cultura în general, însă și pentru că era privită cu multă neîncredere de regim. Se știa că vorbește ceea ce gândește, Securitatea având chiar microfoane instalate în locuința sa. Însă mai ales, era urmărită din cauza legăturilor pe care le-a avut în timpul războiului cu diferite persoane care s-au dovedit a fi spioni din partea francezilor, englezilor sau americanilor. Singura țară în care ar fi vrut să se mute a fost Franța pentru că de acolo era și Maurice Nègre, unul dintre iubiții ei de care a fost cea mai legată. După muzică, Maria Tănase a iubit să iubească, fiind curtată de mulți bărbați ceea ce nu face decât să-i confirme și să-i amplifice farmecul. Din păcate a iubit și țigările care i-au adus sfârșitul la doar 49 de ani.
Probabil că nu o să cunoaștem toate detaliile vieții ei, însă cele prezentate în carte, atât de bine documentate te țin captivat și cu sufletul la gură. Apar foarte multe nume de persoane fie ele reale sau conspirative, nume de instituții, cele mai multe servicii de informații și/sau securitate ceea ce poate face lectura mai greoaie. Mi-ar fi plăcut să fii aflat mai multe despre ea ca artistă, despre cântecele ei, însă cariera ei a fost fără îndoială influențată de contextul istoric în care a trăit. Maria Tănase, indiferent de vremuri, a trăit pentru a cânta, dovadă că vocea ei încântă și astăzi.