What do you think?
Rate this book
Biblioteca Descubrir la Filosofía #23
Άρεντ: Η πολιτική σε σκοτεινούς καιρούς
Η Χάνα Άρεντ (1906-1975) εκπροσωπεί ένα από τα πιο πρωτότυπα ρεύματα σκέψης του 20ού αιώνα. Διαχωρίζει τη θέση της από την κυρίαρχη φιλοσοφική παράδοση και μας παρακινεί «να σκεφτούμε χωρίς προστατευτικά κιγκλιδώματα», έξω από τις συνηθισμένες διαδρομές, την πολύπλοκη σχέση ανάμεσα στη φιλοσοφία και στην πολιτική. Οι αναλύσεις της για τον δημόσιο χώρο και τον κοινό κόσμο, τον οποίο μοιραζόμαστε ως αναπόδραστο πλαίσιο της ανθρώπινης κατάστασής μας, προσφέρουν σημαντικά κλειδιά για να κατανοήσουμε τις κυριότερες πολιτικές εμπειρίες του περασμένου αιώνα, όπως ο ολοκληρωτισμός, η κοινωνία των μαζών ή οι επαναστάσεις. Η στόχευσή της προσανατολίζεται στην ανάλυση των ανθρώπινων εμπειριών που δημιουργούν τις θεμελιώδεις πολιτικές έννοιες –εξουσία, δράση, βία, ευθύνη– ώστε να ανακτήσουμε το πρωταρχικό τους νόημα. Το παρόν βιβλίο προσεγγίζει τις κυριότερες πτυχές της ζωής και του έργου της που περιστρέφονται γύρω από το πώς να στέκεται κανείς πολιτικά μέσα στον κόσμο και ποιες επιπτώσεις έχει η απώλεια του κοινού αυτού κόσμου.
Hardcover
First published January 1, 2015
12 people are currently reading
196 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 21 of 21 reviews
February 15, 2021
Ideile Hannei Arendt sunt atât de puternice și importante pentru noi, încât prezentarea lor sumară se transformă într-o carte care obligă la reflecție și, în cazul cel bun, la trezirea din somnul nociv al ignoranței. A citi pentru a înțelege lumea în care trăim nu este un moft, este o formă de responsabilitate civică.
September 17, 2021
Biografia Hannei Arendt ofera o forta mai mare ideilor sale, spre deosebire de multi alti filosofi, desi ea de fapt dorea sa nu fie numita filosoafa, deoarece filosofia in mod traditional pune accentul pe gandirea speculativa si individuala, spre deosebire de politica care in viziunea ei presupune o implicare activa impreuna cu alti indivizi, ceea ce pune politica in antiteza cu filosofia. A trait prin tot haosul secolului XX, ba chiar a fost nevoita sa scape de nazisti in mai multe randuri deoarece era evreica, ajungand in final in SUA. Datorita acestui lucru, scrierile acesteia vin ca produs al ciocnirii ratiunii cu experienta de prima mana a acelor evenimente tragice ale secolului trecut (luarea puterii de catre nazisti, pericolul presupus de faptul ca era evreica, precum si instaurarea comunismului). Cine altcineva este mai in masura sa vorbeasca despre aceste evenimente ? Cu atat mai mult cu cat Arendt nu cauta doar sa arunce vina asupra cuiva, ci acele mecanisme ce faciliteaza instaurarea totalitarismului.
Cartea de fata sintetizeaza (precum majoritatea cartilor din aceasta serie) parcursul scrierilor sale alaturi de contextul in care au aparut, deci nu se rezuma la a vorbi doar despre una dintre scrierile sale, ci le abordeaza pe majoritatea, considerate cele mai importante, pornind cu prima scriere care care a facut-o relevanta printre intelectuali: The Origins of Totalitarianism. Arendt realizeaza faptul ca regimul totalitarist nu reprezinta o noutate in istoria omenirii, ci un raspuns al mai multor probleme politice nerezolvate din trecut, care-si gasesc solutia extrema sub forma totalitarista (exterminarea evreilor in cazul nazistilor). Elementele care au facut posibil nazismul si comunismul sunt inca prezente in ziua de astazi si au fost prezente si in epoca moderna precedenta acestor regimuri (spre exemplu, marginalizarea anumitor segmente de populatie si privarea de drepturi a acestora datorita statutului de apatrizi). In acest sens Hannah ne vorbeste despre importanta dreptului de a avea drepturi, de recunoasterea tuturor oamenilor ca membri ai unui stat care au dreptul sa participe la viata politica a societatii. Oricine nu exista ca membru al unui stat nu poate beneficia de drepturi si de protectia implicita a acestora, deci ii lasa vulnerabili si lipsiti pana si de dreptul de a avea drepturi.
Hannah accentueaza de asemenea necesitatea de a reintelege politica in sensul in care o intelegeau grecii antici: nu ca profesie la care pot adera doar niste profesionisti sau experti, ci ca participare libera si directa a membrilor societatii in procesul de dezbatere. In acest sens, facand comparatia intr-o alta opera, intre Revolutia Franceza si cea Americana, indica faptul ca politica nu ar trebui sa se faca pe verticala, in mod ierarhic, deoarece asta implica excluderea rolului activ al cetateanului in viata politica, care se va rezuma doar la a-si exprima opinia la urne, ceea ce nici nu reprezinta de fapt o expresie articulata a cetateanului, deoarece tot ce face acesta e sa-si aleaga reprezentantii, nu sa-si expuna ideile. Politica contemporana reprezinta o denaturare a scopului initial al politicii si desfiinteaza acel spatiu public unde fiecare individ putea participa la politica in mod activ (care la greci era agora sau inima Atenei). Cea mai apropiata modalitate de a face politica, dupa idealul Hannei, este reprezentata de consiliile populare, cele care apar imediat dupa revolutii, unde toata lumea este egala, pe acelasi nivel, deoarece creeaza un spatiu liber de desfasurare politica ce asigura pluralitatea (de altfel un concept important pentru Arendt) necesara existentei unei activitati politice sanatoase. Mai mult, ideal ar fi o confederatie de astfel de adunari, fiecare pastrandu-si identitatea, care sa actioneze ca aliati, pe orizontala, ci nu pe baza de ierarhie.
Ceea ce propune Arendt e asemanator cu modelul democratiei reprezentative in care individul isi voteaza reprezentantii, care la randul lor actioneaza pentru binele cetatenilor (teoretic cel putin). Dar problema in aceste cazuri este ca activitatea politica le ramane doar acelor putini care au privilegiul de a fi alesi, impiedicand efectiv restul populatiei de a participa activ in politica, de a colabora cu restul cetatenilor spre un numitor comun.
Interesant mi s-a parut si experimentul lui Milgram deoarece dovedeste ca oameni ce nu au inclinatia sa faca rau, sunt dispusi sa faca rau fara sa puna la discutie motivele atat timp cat o autoritate ii indeamna sa faca asta. Este ca si cum se produce o suspendare a moralitatii. Studiul a pornit de la conceptia Hannei de "banalitate a raului" (care se refera la un rau ce nu are motivatii sau inclinatii, ci care pur si simplu este facut, lipsit de vreun factor "spectacular", ascuns, socant, etc. De fapt e socant prin insasi simplitatea felului in care se produce). Studiul arata de fapt si felul in care poporul german a fost responsabil (nu vinovat, o alta diferenta conceptuala importanta. Vina de obicei scoate in evidenta o singura persoana intr-o relatie cauza-efect si implica intentionalitate) pentru faptul ca prin nepasarea lor sau prin esecul de a-si folosi ratiunea, prin suspendarea judecatii morale au participat la intreg sistemul totalitar prin care milioane de oameni au fost ucisi, metodic, sistematizat. Pentru Hannah, astfel de situatii precum nazismul isi au sursa in denaturarea conceptiei despre politica ce il izoleaza pe individ fata de restul care duce la conformism sau obedienta fata de autoritate, situatie care la randul ei marcheaza conditia de posibilitate cea mai importanta pentru acest "rau banal", cum il numeste Hannah. Iar problematic este aceeasi obedienta exista si in prezent, iar alienarea individului de politica (sau actiune) si deci de libertate este din ce in ce mai mare.
Recomand astfel scrierile Hannei Arendt. Permit o constientizare a problemei politicii moderne (si postmoderne) si ofera posibilitatea individului de a-si recapata rolul activ in societate, ci nu simpla obedienta ca spectator al evenimentelor politice. Cred ca oricine a observat faptul ca in Romania majoritatea tinerilor au aproape zero inclinatie spre politica sau spre orice discutie de tip politic si raspund mereu cu acelasi one-liner cliseic: "Pai ce rost are ? nu pot schimba nimic oricum." Iar pe o astfel de apatie mizeaza intreaga clasa politica actuala. In lumina acestei idei, scrierile lui Arendt sunt mai actuale si mai importante ca niciodata.
Cartea de fata sintetizeaza (precum majoritatea cartilor din aceasta serie) parcursul scrierilor sale alaturi de contextul in care au aparut, deci nu se rezuma la a vorbi doar despre una dintre scrierile sale, ci le abordeaza pe majoritatea, considerate cele mai importante, pornind cu prima scriere care care a facut-o relevanta printre intelectuali: The Origins of Totalitarianism. Arendt realizeaza faptul ca regimul totalitarist nu reprezinta o noutate in istoria omenirii, ci un raspuns al mai multor probleme politice nerezolvate din trecut, care-si gasesc solutia extrema sub forma totalitarista (exterminarea evreilor in cazul nazistilor). Elementele care au facut posibil nazismul si comunismul sunt inca prezente in ziua de astazi si au fost prezente si in epoca moderna precedenta acestor regimuri (spre exemplu, marginalizarea anumitor segmente de populatie si privarea de drepturi a acestora datorita statutului de apatrizi). In acest sens Hannah ne vorbeste despre importanta dreptului de a avea drepturi, de recunoasterea tuturor oamenilor ca membri ai unui stat care au dreptul sa participe la viata politica a societatii. Oricine nu exista ca membru al unui stat nu poate beneficia de drepturi si de protectia implicita a acestora, deci ii lasa vulnerabili si lipsiti pana si de dreptul de a avea drepturi.
Hannah accentueaza de asemenea necesitatea de a reintelege politica in sensul in care o intelegeau grecii antici: nu ca profesie la care pot adera doar niste profesionisti sau experti, ci ca participare libera si directa a membrilor societatii in procesul de dezbatere. In acest sens, facand comparatia intr-o alta opera, intre Revolutia Franceza si cea Americana, indica faptul ca politica nu ar trebui sa se faca pe verticala, in mod ierarhic, deoarece asta implica excluderea rolului activ al cetateanului in viata politica, care se va rezuma doar la a-si exprima opinia la urne, ceea ce nici nu reprezinta de fapt o expresie articulata a cetateanului, deoarece tot ce face acesta e sa-si aleaga reprezentantii, nu sa-si expuna ideile. Politica contemporana reprezinta o denaturare a scopului initial al politicii si desfiinteaza acel spatiu public unde fiecare individ putea participa la politica in mod activ (care la greci era agora sau inima Atenei). Cea mai apropiata modalitate de a face politica, dupa idealul Hannei, este reprezentata de consiliile populare, cele care apar imediat dupa revolutii, unde toata lumea este egala, pe acelasi nivel, deoarece creeaza un spatiu liber de desfasurare politica ce asigura pluralitatea (de altfel un concept important pentru Arendt) necesara existentei unei activitati politice sanatoase. Mai mult, ideal ar fi o confederatie de astfel de adunari, fiecare pastrandu-si identitatea, care sa actioneze ca aliati, pe orizontala, ci nu pe baza de ierarhie.
Ceea ce propune Arendt e asemanator cu modelul democratiei reprezentative in care individul isi voteaza reprezentantii, care la randul lor actioneaza pentru binele cetatenilor (teoretic cel putin). Dar problema in aceste cazuri este ca activitatea politica le ramane doar acelor putini care au privilegiul de a fi alesi, impiedicand efectiv restul populatiei de a participa activ in politica, de a colabora cu restul cetatenilor spre un numitor comun.
Interesant mi s-a parut si experimentul lui Milgram deoarece dovedeste ca oameni ce nu au inclinatia sa faca rau, sunt dispusi sa faca rau fara sa puna la discutie motivele atat timp cat o autoritate ii indeamna sa faca asta. Este ca si cum se produce o suspendare a moralitatii. Studiul a pornit de la conceptia Hannei de "banalitate a raului" (care se refera la un rau ce nu are motivatii sau inclinatii, ci care pur si simplu este facut, lipsit de vreun factor "spectacular", ascuns, socant, etc. De fapt e socant prin insasi simplitatea felului in care se produce). Studiul arata de fapt si felul in care poporul german a fost responsabil (nu vinovat, o alta diferenta conceptuala importanta. Vina de obicei scoate in evidenta o singura persoana intr-o relatie cauza-efect si implica intentionalitate) pentru faptul ca prin nepasarea lor sau prin esecul de a-si folosi ratiunea, prin suspendarea judecatii morale au participat la intreg sistemul totalitar prin care milioane de oameni au fost ucisi, metodic, sistematizat. Pentru Hannah, astfel de situatii precum nazismul isi au sursa in denaturarea conceptiei despre politica ce il izoleaza pe individ fata de restul care duce la conformism sau obedienta fata de autoritate, situatie care la randul ei marcheaza conditia de posibilitate cea mai importanta pentru acest "rau banal", cum il numeste Hannah. Iar problematic este aceeasi obedienta exista si in prezent, iar alienarea individului de politica (sau actiune) si deci de libertate este din ce in ce mai mare.
Recomand astfel scrierile Hannei Arendt. Permit o constientizare a problemei politicii moderne (si postmoderne) si ofera posibilitatea individului de a-si recapata rolul activ in societate, ci nu simpla obedienta ca spectator al evenimentelor politice. Cred ca oricine a observat faptul ca in Romania majoritatea tinerilor au aproape zero inclinatie spre politica sau spre orice discutie de tip politic si raspund mereu cu acelasi one-liner cliseic: "Pai ce rost are ? nu pot schimba nimic oricum." Iar pe o astfel de apatie mizeaza intreaga clasa politica actuala. In lumina acestei idei, scrierile lui Arendt sunt mai actuale si mai importante ca niciodata.
February 25, 2026
"Toamna îi vindeca pe cei care primavara i-a facut sterpi și cu inima împietrita."
(Hannah Arendt)
De astăzi voi privi altfel politica în lume.
Mă voi revedea drep un "homo faber" în căutarea de pluralitate.
Cele trei condiții sine qua non ale omului, nu pot să dispară astăzi prin simpla înghițire de către "animalul laborans", care a invadat tot.
Noi rămânem tot aceeași, prin : muncă, operă și acțiune.
Tocmai cea care nu se considera filosoafa, Hannah Arendt, aduce originalitate în filosofie, un sistem clar de gândire asupra politicilor mondiale.
Prin Hannah Arendt Faptul de a fi (politic) în lume, am descoperit termeni noi și o politică filosofică despre care nu știam mare lucru până acum.
Hannah Arendt reunește o filosofie a istoriei și a condiție umane actuale.
Preluând idei existențialiste de la mentorii săi cei mai de seamă, precum Heidegger, Karl Jaspers sau filosofii clasici Aristotel, Sfântul Augustin.
Obiectivul ei este analiza condiției umane în era totalitarismului și a "homo laborans" în comparație cu "homo faber" și cu pierderea treptată al interesului pentru politică.
Munca, creația și acțiune sunt condiții de bază ale Homo Sapiens.
Omul trebuie să se evidențieze prin discurs și participare fizică în mijlocul lumii, nu după paravan virtual, așa cum ne induce astăzi dezvoltarea în exces a tehnologiei informaționale.
Discursul afișat pe net sună în gol, de fapt. Vorbim singuri unei able pustii de chipuri necunoscute aflate dincolo, la mii de kilometri poate de noi care aud doar frânturi din ceea ce spunem și dau scroll mai departe.
Nu așa se întreprinde o acțiune în spațiul public, este un mod fals de a acționa și a părea unic în fața unui auditoriu imaginar, cel de pe net.
Astăzi regimurile moderne au înecat o parte din capacitatea omului de a acționa politic și de a avea un scop precis în afirmarea ideilor la scară largă.
Prin retragerea omului de astăzi într-un "canal" virtual, apare vulnerabilitate în fața totalitarismului.
Omul modern își sapă propriile tranșee în jurul său și se afundă într-o solitudine dominată de ecrane, devine un animal izolat, un "animal laborans" - concept dezvoltat de Arendt în opera sa importantă "Condiția umană".
Acest "animal laborans" nu mai acționează în niciun fel ci devine un simplu individ de povară, concentrat pe productivitate, rutină și consum.
Hannah Arendt propune o soluție viabilă la problemele omului modern prin discursul lui original în fața unui public viu, o adunare de oameni aflată aici și acum, noi cei de azi am putea recupera sensul original al puterii colective, o reafirmare a libertății și a unicității de altă dată.
Condiția umană nu poate fi falsificata așa ușor după un perete virtual de unde izvorăsc critici sau laude.
Așadar, în opinia lui Arendt, acțiunea e cea mai înaltă formă de activitate umană și trebuie să aibă loc în preajma oamenilor.
În spațiul public unde se discută și se decid idei, acest spațiu este esențial pentru proclamarea libertății și unicității individuale.
În concluzie, Hannah Arendt este prima filosoafa al acestui an pe care o cunosc cu atâta interes, după Karl Jaspers și Heidegger de anul trecut.
Cu siguranță, aștept să descopăr scrierele sale pornind de la Condiția umană.
(Hannah Arendt)
De astăzi voi privi altfel politica în lume.
Mă voi revedea drep un "homo faber" în căutarea de pluralitate.
Cele trei condiții sine qua non ale omului, nu pot să dispară astăzi prin simpla înghițire de către "animalul laborans", care a invadat tot.
Noi rămânem tot aceeași, prin : muncă, operă și acțiune.
Tocmai cea care nu se considera filosoafa, Hannah Arendt, aduce originalitate în filosofie, un sistem clar de gândire asupra politicilor mondiale.
Prin Hannah Arendt Faptul de a fi (politic) în lume, am descoperit termeni noi și o politică filosofică despre care nu știam mare lucru până acum.
Hannah Arendt reunește o filosofie a istoriei și a condiție umane actuale.
Preluând idei existențialiste de la mentorii săi cei mai de seamă, precum Heidegger, Karl Jaspers sau filosofii clasici Aristotel, Sfântul Augustin.
Obiectivul ei este analiza condiției umane în era totalitarismului și a "homo laborans" în comparație cu "homo faber" și cu pierderea treptată al interesului pentru politică.
Munca, creația și acțiune sunt condiții de bază ale Homo Sapiens.
Omul trebuie să se evidențieze prin discurs și participare fizică în mijlocul lumii, nu după paravan virtual, așa cum ne induce astăzi dezvoltarea în exces a tehnologiei informaționale.
Discursul afișat pe net sună în gol, de fapt. Vorbim singuri unei able pustii de chipuri necunoscute aflate dincolo, la mii de kilometri poate de noi care aud doar frânturi din ceea ce spunem și dau scroll mai departe.
Nu așa se întreprinde o acțiune în spațiul public, este un mod fals de a acționa și a părea unic în fața unui auditoriu imaginar, cel de pe net.
Astăzi regimurile moderne au înecat o parte din capacitatea omului de a acționa politic și de a avea un scop precis în afirmarea ideilor la scară largă.
Prin retragerea omului de astăzi într-un "canal" virtual, apare vulnerabilitate în fața totalitarismului.
Omul modern își sapă propriile tranșee în jurul său și se afundă într-o solitudine dominată de ecrane, devine un animal izolat, un "animal laborans" - concept dezvoltat de Arendt în opera sa importantă "Condiția umană".
Acest "animal laborans" nu mai acționează în niciun fel ci devine un simplu individ de povară, concentrat pe productivitate, rutină și consum.
Hannah Arendt propune o soluție viabilă la problemele omului modern prin discursul lui original în fața unui public viu, o adunare de oameni aflată aici și acum, noi cei de azi am putea recupera sensul original al puterii colective, o reafirmare a libertății și a unicității de altă dată.
Condiția umană nu poate fi falsificata așa ușor după un perete virtual de unde izvorăsc critici sau laude.
Așadar, în opinia lui Arendt, acțiunea e cea mai înaltă formă de activitate umană și trebuie să aibă loc în preajma oamenilor.
În spațiul public unde se discută și se decid idei, acest spațiu este esențial pentru proclamarea libertății și unicității individuale.
În concluzie, Hannah Arendt este prima filosoafa al acestui an pe care o cunosc cu atâta interes, după Karl Jaspers și Heidegger de anul trecut.
Cu siguranță, aștept să descopăr scrierele sale pornind de la Condiția umană.
March 17, 2021
Primul subiect abordat este chiar relația amoroasă cu Heidegger, subiectul multor filme și piese de teatru, care spre finalul ei s-a îndretat spre o prietenie filosofică descrisă de Arendt astfel: „Toamna îi vindecă pe cei pe care primăvara i-a făcut sterpi și cu inima împietrită.”
Următorul capitol care mi-a atras atenția a fost controversata „Banalitatea răului”, adaugată instant pe lista lecturilor viitoare, despre procesul lui Adolf Eichmann și care i-a atras foarte multe critici din partea evreilor, Arendt criticând aspectele juridice ale procesului, invocând un tribunal internațional care să se ocupe de acest caz, și nu un tribunal israelit, pentru că cel judecat era un „dușman al rasei omenești”, nu un „dușman al evreilor”. Tot aici este prezentat și un răspuns dat unei critici a unui gânditor evreu privind lipsa dragostei pentru poporul evreu:
„În viața mea nu am iubit niciodată un popor sau o colectivitate, nici poporul german, nici pe cel francez, nici pe cel american, nici clasa muncitoare, nici nimic asemănător. Eu îmi iubesc numai prietenii și singurul fel de dragoste pe care îl știu și în care cred este dragostea de oameni [...]. Vorbind în general, rolul inimii în politică mi se pare absolut discutabil.”
În continuarea ideii despre cât de banal poate fi răul Cristina Sanchez Munoz prezintă experimentul lui Milgram ale căror concluzii au fost absolut stupefiante:
1)„Oameni normali, care se ocupau doar de slujba lor și care nu sunt motivați de nici un fel de
agresivitate deosebită, pot, dintr-o clipă în alta, deveni complicii unui proces de distrugere.”
2)„Marea majoritate a voluntarilor nu au avut resursele necesare să se opună autorității, nici
măcar când își dau seama că fac lucruri rele, în contrast cu cele mai elementare norme morale.
Cei care au refuzat să colaboreze la răspândirea răului, nu au avut altceva decât să gândească cu mintea lor, adică să „examineze și să întrebe”, continuă Arendt. Nici nu făceau parte dintre cei mai culți și mai instruiți, nici dintr-o anumită clasă socială. Lucrul care i-a determinat să nu participe a fost un raționament moral, condesat în maxima socratică conform căreia „e mai bine să suporți o nedreptate decât să o comiți”.
Următorul capitol care mi-a atras atenția a fost controversata „Banalitatea răului”, adaugată instant pe lista lecturilor viitoare, despre procesul lui Adolf Eichmann și care i-a atras foarte multe critici din partea evreilor, Arendt criticând aspectele juridice ale procesului, invocând un tribunal internațional care să se ocupe de acest caz, și nu un tribunal israelit, pentru că cel judecat era un „dușman al rasei omenești”, nu un „dușman al evreilor”. Tot aici este prezentat și un răspuns dat unei critici a unui gânditor evreu privind lipsa dragostei pentru poporul evreu:
„În viața mea nu am iubit niciodată un popor sau o colectivitate, nici poporul german, nici pe cel francez, nici pe cel american, nici clasa muncitoare, nici nimic asemănător. Eu îmi iubesc numai prietenii și singurul fel de dragoste pe care îl știu și în care cred este dragostea de oameni [...]. Vorbind în general, rolul inimii în politică mi se pare absolut discutabil.”
În continuarea ideii despre cât de banal poate fi răul Cristina Sanchez Munoz prezintă experimentul lui Milgram ale căror concluzii au fost absolut stupefiante:
1)„Oameni normali, care se ocupau doar de slujba lor și care nu sunt motivați de nici un fel de
agresivitate deosebită, pot, dintr-o clipă în alta, deveni complicii unui proces de distrugere.”
2)„Marea majoritate a voluntarilor nu au avut resursele necesare să se opună autorității, nici
măcar când își dau seama că fac lucruri rele, în contrast cu cele mai elementare norme morale.
Cei care au refuzat să colaboreze la răspândirea răului, nu au avut altceva decât să gândească cu mintea lor, adică să „examineze și să întrebe”, continuă Arendt. Nici nu făceau parte dintre cei mai culți și mai instruiți, nici dintr-o anumită clasă socială. Lucrul care i-a determinat să nu participe a fost un raționament moral, condesat în maxima socratică conform căreia „e mai bine să suporți o nedreptate decât să o comiți”.
April 23, 2022
Arendt : a política em tempos obscuros, faz parte da coleção Biblioteca Descobrir a Filosofia, trazida ao Brasil pela Editora Salvat em livros de capa dura e papel poroso. A ideia da coleção é promover uma introdução dos leitores ao pensamento de diversos pensadores - já que Hanna Arendt não se considerava um filósova, mas uma cinetista política - que circundam a esfera da filosofia ou nela se inserem. Cristina Sánchez Muñoz tem um texto bastante acolhedor, começando o livro com uma contextualização sobre a vida e os tempos de Arendt. Traça uma vista sobre os principais tópicos e obras de Arendt, focados na política e na esfera social da atividade humana, onde desenvolveu importantes temas como o totalitarismo e a vida dos homens em tempos sombrios. Esses temas estavam principalmente ligados às consequências que a Segunda Guerra Mundial trouxe para inúmeras sociedades e países ao redor do globo. Um livro muito interessante para ingressarmos no pensamento e nas obras de Hanna Arendt.
April 6, 2025
2/5
Not for Beginners
I got this book as a gift, and while I appreciated the gesture, it was a tough read as my first dive into political philosophy. Some ideas stood out, but my lack of familiarity with the concepts and the way of thinking made it hard to connect. I wouldn't recommend it unless you’re already into political philosophy or can spend more time with it.
Not for Beginners
I got this book as a gift, and while I appreciated the gesture, it was a tough read as my first dive into political philosophy. Some ideas stood out, but my lack of familiarity with the concepts and the way of thinking made it hard to connect. I wouldn't recommend it unless you’re already into political philosophy or can spend more time with it.
June 2, 2021
This approach to the life and work of Hannah Arendt is absolutely recommended, not only because of the clarity with which the main advances that Arendtian thought entailed are exposed, but also because of the various annotations that are inserted throughout the speech to contextualize it as best as possible, all the vital, social, historical or philosophical environment and adding at the end a brief list of her main works with their corresponding brief review as well as chronological data about herself or about the time. Very complete and very interesting!
Hannah Arendt-en bizitzari eta lanari buruzko ikuspegi hau guztiz gomendagarria da, ez bakarrik Arendtian pentsatutako aurrerapen nagusiak azaleratzen diren argitasunagatik, baita diskurtsoan zehar txertatzen diren anotazio desberdinengatik testuinguruan ahalik eta ondoen kokatzeko ere. ingurune vital, sozial, historiko edo filosofiko guztia posible da eta amaieran bere lan nagusien zerrenda laburra gehitzen zaio dagokien berrikuspen laburrekin, baita bere buruari edo garaiari buruzko datu kronologikoak ere. Oso osoa eta oso interesgarria!
Absolutamente recomendable este acercamiento a la vida y obra de Hannah Arendt, no solo por la claridad con que se exponen los principales avances que supuso el pensamiento arendtiano, sino por las variadas anotaciones que se insertan a lo largo del discurso para contextualizar lo mejor posible, todo el ambiente vital, social, histórico o filosófico y añadiendo al final una somera relación de sus principales obras con su correspondiente breve reseña así como datos cronológicos sobre ella misma o sobre la época. Muy completo y muy interesante!
Hannah Arendt-en bizitzari eta lanari buruzko ikuspegi hau guztiz gomendagarria da, ez bakarrik Arendtian pentsatutako aurrerapen nagusiak azaleratzen diren argitasunagatik, baita diskurtsoan zehar txertatzen diren anotazio desberdinengatik testuinguruan ahalik eta ondoen kokatzeko ere. ingurune vital, sozial, historiko edo filosofiko guztia posible da eta amaieran bere lan nagusien zerrenda laburra gehitzen zaio dagokien berrikuspen laburrekin, baita bere buruari edo garaiari buruzko datu kronologikoak ere. Oso osoa eta oso interesgarria!
Absolutamente recomendable este acercamiento a la vida y obra de Hannah Arendt, no solo por la claridad con que se exponen los principales avances que supuso el pensamiento arendtiano, sino por las variadas anotaciones que se insertan a lo largo del discurso para contextualizar lo mejor posible, todo el ambiente vital, social, histórico o filosófico y añadiendo al final una somera relación de sus principales obras con su correspondiente breve reseña así como datos cronológicos sobre ella misma o sobre la época. Muy completo y muy interesante!
May 6, 2021
Arendt, activistă evreică, martoră a regimului nazist, caută să găsească cauza totalitarismului, interogând unul dintre torționarii naziști: Eichmann.
Totalitarismul nu este doar opera unor minți diabolice, ca a lui Hitler, ci și a complicității oamenilor simpli, incapabili să refuze autoritatea, atunci când li se cere să execute ordine inumane.
Ultima treime a cărții e un “deliciu” socio-experimental, primele două caracterizând-se printr-un text greoi.
Fragment preferat: experimentul lui Milgram.
Totalitarismul nu este doar opera unor minți diabolice, ca a lui Hitler, ci și a complicității oamenilor simpli, incapabili să refuze autoritatea, atunci când li se cere să execute ordine inumane.
Ultima treime a cărții e un “deliciu” socio-experimental, primele două caracterizând-se printr-un text greoi.
Fragment preferat: experimentul lui Milgram.
April 2, 2021
Cartea este un intro foarte bun in ideile si filozofia lui Arendt. Regasim cateva informatii de tip bibliografic precum si descriere destu de amanuntita a ideilor acesteia. Mi-am facut o idee despre opera ei si am pus pe lista mea de citit cateva din operele de referinta.
Seria mi se pare foarte buna si o recomand catre cei care vor sa afle mai multe despre un anumit tip de filosofie dar nu stiu de unde sa inceapa. Pt mine urmeaza Kant din aceiasi serie.
Seria mi se pare foarte buna si o recomand catre cei care vor sa afle mai multe despre un anumit tip de filosofie dar nu stiu de unde sa inceapa. Pt mine urmeaza Kant din aceiasi serie.
July 26, 2022
Het eerste en allicht ook laatste boek dat ik las uit deze reeks. Of het nu alleen slecht vertaald of ook slecht geschreven is laat ik in het midden. De redactie laat in elk geval het nodige te wensen over: spelfouten en typfouten vallen nog in het niets bij hoe de meest basale principes van de grammatica met de voeten werden getreden. Enige inhoud gaat dan ook grotendeels verloren door de verstoorde leesbaarheid van dit boekje.
March 6, 2026
First of all, the way this book is clearly written deserves the highest rating. For such a complex and multilayered perspective of political philosophy, the author exposed the content so simply and clearly that I was hooked, and constantly reading it to my parents for how good its passages were.
Hannah Arendt is definitely the most relevant philosopher of our current time. I've been largely of the opinion that in plain 2026, the global society is completely dessensitized to the point that nothing is shocking anymore. Little did I know that Arendt had coined this perception has the "banality of evil", which I fully support. Look around: increasing war tensions; imperialistic expansion of the US to Greenland, Venezuela, Cuba, Iran; increased solitude and psychological brainwashing of the mass population through social media; the globalization of fake news as a method of mass manipulation and propaganda; a desensitized population with access to live-streamed war crimes; governmental lies; judicial corruption at the highest institutionalized level; normalized pedophilia among the elite... and an ever increasing sedated population with so many societal and financial struggles that their only focus is own social survival, consumerism and individualistic sustenance. People have no time or societal bandwidth to focus on an active, collective political life; so totalitarianism feeds off of this loss of plurality, mass normalization of individuals and dehumanization.
If there is a piece of philosophy that fully converts into a practical Litmus test of the status quo of society right now, it's this. If you're feeling lost, probably the best thing you can do is familiarize yourself with Arendt's works and realize that the world of today is exactly identical to the Nazi era, but on steroids: the globalization of media, social networks, targeted algorithms and dehumanization through AI slop have come to further make the problem worse.
There is no "BREAKING NEWS:" official announcement for World War 3.
There is no "BREAKING NEWS:" official announcement for totalitarianism.
When you realize it, you're already in it.
We have become too accustomed to reading official start and end dates of wars from history books.
To quote from T.S. Eliot:
"This is the way the world ends / Not with a bang but a whimper."
Hannah Arendt is definitely the most relevant philosopher of our current time. I've been largely of the opinion that in plain 2026, the global society is completely dessensitized to the point that nothing is shocking anymore. Little did I know that Arendt had coined this perception has the "banality of evil", which I fully support. Look around: increasing war tensions; imperialistic expansion of the US to Greenland, Venezuela, Cuba, Iran; increased solitude and psychological brainwashing of the mass population through social media; the globalization of fake news as a method of mass manipulation and propaganda; a desensitized population with access to live-streamed war crimes; governmental lies; judicial corruption at the highest institutionalized level; normalized pedophilia among the elite... and an ever increasing sedated population with so many societal and financial struggles that their only focus is own social survival, consumerism and individualistic sustenance. People have no time or societal bandwidth to focus on an active, collective political life; so totalitarianism feeds off of this loss of plurality, mass normalization of individuals and dehumanization.
If there is a piece of philosophy that fully converts into a practical Litmus test of the status quo of society right now, it's this. If you're feeling lost, probably the best thing you can do is familiarize yourself with Arendt's works and realize that the world of today is exactly identical to the Nazi era, but on steroids: the globalization of media, social networks, targeted algorithms and dehumanization through AI slop have come to further make the problem worse.
There is no "BREAKING NEWS:" official announcement for World War 3.
There is no "BREAKING NEWS:" official announcement for totalitarianism.
When you realize it, you're already in it.
We have become too accustomed to reading official start and end dates of wars from history books.
To quote from T.S. Eliot:
"This is the way the world ends / Not with a bang but a whimper."
March 4, 2019
A política em tempos obscuros. Cristina Sánchez. Um pequeno livro sobre o pensamento, a filosofia política, as influências, a narrativa e os ensaios de uma importante filosofa política de origem judaica, a Hannah Arendt. É um bom guia para interiorizar compreensivamente os escritos e a filosofia "arendtiana".
Deixou um importante contributo para a definição e compreensão de dois conceitos filósofos, o mal banal e o mal radical, duas formas de violência extrema que nascem de motivações ideológicas. Alerta para novas técnicas das sociedades modernas: a burocracia, a tecnologia, a ideologia e o conformismo.
Há igualmente um forte contributo para conceitos como República e Liberalismo político, postura e forma de estar na política e sobretudo o papel da política no indivíduo, como parte de um colectivo. É, sem sombra de dúvidas, das filósofas políticas mais pertinentes do século passado, um século que marcou fortemente toda a história da humanidade, por termos conhecido o pior lado do ser-humano e termos percebido a banalidade com que exercia o mal.
Deixou um importante contributo para a definição e compreensão de dois conceitos filósofos, o mal banal e o mal radical, duas formas de violência extrema que nascem de motivações ideológicas. Alerta para novas técnicas das sociedades modernas: a burocracia, a tecnologia, a ideologia e o conformismo.
Há igualmente um forte contributo para conceitos como República e Liberalismo político, postura e forma de estar na política e sobretudo o papel da política no indivíduo, como parte de um colectivo. É, sem sombra de dúvidas, das filósofas políticas mais pertinentes do século passado, um século que marcou fortemente toda a história da humanidade, por termos conhecido o pior lado do ser-humano e termos percebido a banalidade com que exercia o mal.
November 8, 2022
Es una introducción sumamente completa y adecuada a las teorías de una pensadora tan compleja y sofisticada como lo fue Hannah Arendt. La autora desglosa, en orden cronológico, las temáticas de las obras principales de Arendt y a su vez explica los fundamentos teóricos que las sustentan. Hoy en día a la humanidad le hace falta una buena dosis de remedio arendtiano. Me parece fabulosa la forma tan incisiva en la que Arendt propugna que seamos seres con facultad de juicio y discernimiento, y que huyamos de la irreflexión. Entender a Arendt es caer en la cuenta de que nuestra condición humana viene acompañada de una responsabilidad ineludible: la de cuidar y mantener el mundo, y la de evitar el mal (banal). En suma, ¡una política exigente!
March 8, 2026
"Gândirea și judecata nu trebuie considerate deci o îndeletnicire exclusivă a filosofilor, ci, din contră, una din capacitățile fundamentale ale cetățenilor, considerați indivizi care gândesc, judecă și acționează. Din contră, lipsa gândirii și a judecății ne duce la situații de apatie morală în fața suferinței altuia și la apariția unui rău banal, conceput ca un rău lipsit de motiv."
July 5, 2024
Ideal como acercamiento a la autora, explica su obra desde un contexto histórico y explica su manera de pensar y los que pasaba en el mundo entonces. Recomiendan buenas lecturas para seguir con la autora.
August 10, 2020
Slechte vertaling naar het Nederlands
November 14, 2022
Gelezen voor mijn thesis.
Een duidelijke en heldere samenvatting van de grote filosofische ideeën van Hannah Arendt
(Arendt is altijd de moeite btw)
Een duidelijke en heldere samenvatting van de grote filosofische ideeën van Hannah Arendt
(Arendt is altijd de moeite btw)
May 28, 2023
Un trabajo excepcional para colocar los ejes de las inquietudes de Hanna Arendt en torno a la política, los estados, las sociedades, el mal, la acción.
September 7, 2023
Uma boa introdução ao pensamento de Arendt.
March 2, 2024
Verschrikkelijke vertaling, brandend actuele inhoud.
Displaying 1 - 21 of 21 reviews