„Autoarele din Lumile noastre posibile străbat în textele lor viitorul, trecutul, lumile paralele, universurile interioare și exterioare, realitățile terestre sau extraterestre; ele sondează viitorul probabil și aduc energia, inspirația revoluționară în prezent. În prozele lor putem urmări procese de deconstrucție asumată a internalizărilor patriarhale (și legate de literatură, și legate de viața de zi cu zi); astfel, dacă ești o tânără femeie sau persoană non-binară scriitoare, când le citești, nu vei mai simți sufocarea literaturii patriarhale. În Lumile noastre posibile autoarele aduc aerul și creează teren pentru un alt tip de proză, o proză feministă și queer.” — Carolina Vozian
Antologia asta a fost hrană pentru suflet. Sper să apară tot mai multe inițiative de genul în România.
"Nu voia să îmbrace părți din pielea ei uscată. Nu voia să-și ocolească nicicum carnea lăsată. Nu voia să-și istovească vocea pielii. Pulsul fiecărui por. Vocea fiecărui semn de pe pielea ei trebuia să se strecoare, să străpungă pământul arid al Marii Închideri, să se înfingâ și să rămână înfiptă. Să cânte zorii unei revoluții a rotunjimii. Simțea că poate să facă revoluție. Cu pielea ei. Prin pielea ei. Pe pielea ei."