What do you think?
Rate this book
Ora 12
Patru prieteni se pregătesc pentru o vacanță la vila transilvăneană a unchiului unuia dintre ei. Însă, odată ajunși acolo, descoperă în podul casei un orologiu vechi, care ascunde un mister vrăjit.
56 pages, Paperback
First published January 1, 2018
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
November 28, 2017
Desenul, grafica, mi-a plăcut foarte mult. Din păcate scenariul lasă de dorit. Pentru o încercare strict de una singură, cred că Alexandra trebuie apreciată pentru efort. În viitor i-aș sugera să colaboreze cu cineva care să-i scrie scenariile. Detalii, în curând, pe blogul www.nantanlupan.com
April 12, 2021
Grafica foarte vie și conturată. Firul epic care îmbină modernismul cu magia unei epoci uitate. Odată cu lectura ultimei pagini te cuprinde sentimentul că a fost prea scurtă banda desenată și parcă mai vroiai pagini de citit.
October 13, 2021
3,5
Ilustrațiile sunt superbe. Totuși, a fost prea scurtă. Iar din cauza asta acțiunea s-a simțit grăbită.
Ilustrațiile sunt superbe. Totuși, a fost prea scurtă. Iar din cauza asta acțiunea s-a simțit grăbită.
December 27, 2023
Pretty art style but the story seemed rushed. The dialogue and the storyline also seemed childish, but maybe I wasn’t the target audience.
Overall enjoyable read but jot the best.
Overall enjoyable read but jot the best.
July 27, 2021
This had some inventive and very interesting ideas, but it feels like it would have needed a couple more pages of characterization to tie everything together. As it currently is, it feels rushed and under-edited.
November 12, 2018
Asta o să fie ceva nou pentru mine, e prima dată când voi vorbi despre un roman grafic pe blogul ăsta. Am mai povestit despre manga la un moment dat, dar aceea eu o consider a fi în propria ei categorie.
Asta e un pic bizar pentru mine, pentru că nu pot să spun că am citit prea multe comics-uri/romane grafice, sau cum vreți să le spuneți. Am citit WITCH prin generală, toată seria, și am mai citit niște manga, dar cam atât. Cel mai bun termen de comparație pentru mine este totuși manga, pentru că e mai recent și îmi place mult modul în care sunt structurate benzile desenate japoneze.
Dar să revenim la romanul grafic de față. Mi se pare de-a dreptul fascinantă ideea că românii ar putea ajunge să creeze romane grafice, din păcate prima mea incursiune cu așa ceva nu s-a sfârșit bine deloc și o să explic de ce. Să încep totuși cu povestea.
E vorba de patru prieteni, care decid să își petreacă o ceva vacanță la unchiul unuia dintre ei, în Weinwald(asta scrie pe semnul din gară). Curând, într-o zi ploioasă, descoperă un secret în pod, practic poarta spre o altă dimensiune, prin intermediul unui ceas. Și descoperă și povestea unei fete dispărute ce un secol în urmă, ceva de genul. Cei patru ajuns apoi să fie atrași în această dimensiune unde descoperă... chestii și secrete.
Am multe probleme când vine vorba de această creație. Un timp chiar am crezut că e vorba de format, dar mai citesc manga din când în când fără niciun fel de problemă, deci nu e din cauza asta. Povestea mi s-a părut ciudat structurată și grăbită. Mi s-a părut și destul de... juvenil modul cum începe. Hei, hai să facem curat în pod, că doar acolo sunt cel mai des întâlnite obiectele bizare, nu? Și mai ciudat mi se pare că atunci când ajung în dimensiunea aia paralelă, își revin super repede din orice fel de surprindere și încep să exploreze. Cred tot ce li se spune și chiar acceptă să îl ajute pe creatorul acelei dimensiuni, așa, pur și simplu, pentru că de ce nu? Iar explicația cu de ce e lumea aia acolo și cum a creat-o el și toată povestea aia de familie... mi se par cele mai clișeice lucruri care se puteau întâmpla.
Să vorbim despre presonaje. Nu reușești până la final să îi deosebești pe cei patru protagoniști, singurul mai individualizat e Ray din simplul motiv că la unchiul lui își petrec timpul liber. Dialogurile dintre ei sunt foarte seci și forțate pe alocuri, iar cel mai mult m-a sâcâit propoziția: Cu cât terminăm mai repede vânătoare de comori, o vom face. Era vorba de niște drumeții. Propoziția asta m-a zgâriat pe creier. Nu că restul dialogului ar fi cine știe ce, dar mna.
Ideea cu lumea aia paralelă creată de tipul ăla ar fi fost chiar interesantă, dar a fost executată prost. Cred că autoarea putea face atât de multe cu ideea asta, dacă ar fi dat mai mult timp poveștii să se extindă. Dacă ar fi fost mai lungă, cred că s-ar fi putut ca anumite scene să aibă ceva mai mult sens, așa se trece foarte repede de la una la alta și cred că sunt câteva lucruri lăsate pur și simplu în aer.
Cum am zis mai sus, dar țin să repet, dezvăluirea de la final, motivul pentru care dimensiunea aia există și pentru care Maya(fantoma noastră) ajunge acolo... sunt cel mai simplu clișeu. Se puteau face cred lucruri mult mai interesante cu ideea asta.
Iar reacția unchiului lui Ray de la final... complet nerealistă. Cred că totuși oricine ar fi mai surprins de tot ceea ce se întâmplă, și nu ar zâmbi și le-ar oferi tuturor ceai, inclusiv unei fete apărute de nicăieri. Prea calm acest unchi, chiar și pentru o asemenea poveste.
Asta e un pic bizar pentru mine, pentru că nu pot să spun că am citit prea multe comics-uri/romane grafice, sau cum vreți să le spuneți. Am citit WITCH prin generală, toată seria, și am mai citit niște manga, dar cam atât. Cel mai bun termen de comparație pentru mine este totuși manga, pentru că e mai recent și îmi place mult modul în care sunt structurate benzile desenate japoneze.
Dar să revenim la romanul grafic de față. Mi se pare de-a dreptul fascinantă ideea că românii ar putea ajunge să creeze romane grafice, din păcate prima mea incursiune cu așa ceva nu s-a sfârșit bine deloc și o să explic de ce. Să încep totuși cu povestea.
E vorba de patru prieteni, care decid să își petreacă o ceva vacanță la unchiul unuia dintre ei, în Weinwald(asta scrie pe semnul din gară). Curând, într-o zi ploioasă, descoperă un secret în pod, practic poarta spre o altă dimensiune, prin intermediul unui ceas. Și descoperă și povestea unei fete dispărute ce un secol în urmă, ceva de genul. Cei patru ajuns apoi să fie atrași în această dimensiune unde descoperă... chestii și secrete.
Am multe probleme când vine vorba de această creație. Un timp chiar am crezut că e vorba de format, dar mai citesc manga din când în când fără niciun fel de problemă, deci nu e din cauza asta. Povestea mi s-a părut ciudat structurată și grăbită. Mi s-a părut și destul de... juvenil modul cum începe. Hei, hai să facem curat în pod, că doar acolo sunt cel mai des întâlnite obiectele bizare, nu? Și mai ciudat mi se pare că atunci când ajung în dimensiunea aia paralelă, își revin super repede din orice fel de surprindere și încep să exploreze. Cred tot ce li se spune și chiar acceptă să îl ajute pe creatorul acelei dimensiuni, așa, pur și simplu, pentru că de ce nu? Iar explicația cu de ce e lumea aia acolo și cum a creat-o el și toată povestea aia de familie... mi se par cele mai clișeice lucruri care se puteau întâmpla.
Să vorbim despre presonaje. Nu reușești până la final să îi deosebești pe cei patru protagoniști, singurul mai individualizat e Ray din simplul motiv că la unchiul lui își petrec timpul liber. Dialogurile dintre ei sunt foarte seci și forțate pe alocuri, iar cel mai mult m-a sâcâit propoziția: Cu cât terminăm mai repede vânătoare de comori, o vom face. Era vorba de niște drumeții. Propoziția asta m-a zgâriat pe creier. Nu că restul dialogului ar fi cine știe ce, dar mna.
Ideea cu lumea aia paralelă creată de tipul ăla ar fi fost chiar interesantă, dar a fost executată prost. Cred că autoarea putea face atât de multe cu ideea asta, dacă ar fi dat mai mult timp poveștii să se extindă. Dacă ar fi fost mai lungă, cred că s-ar fi putut ca anumite scene să aibă ceva mai mult sens, așa se trece foarte repede de la una la alta și cred că sunt câteva lucruri lăsate pur și simplu în aer.
Cum am zis mai sus, dar țin să repet, dezvăluirea de la final, motivul pentru care dimensiunea aia există și pentru care Maya(fantoma noastră) ajunge acolo... sunt cel mai simplu clișeu. Se puteau face cred lucruri mult mai interesante cu ideea asta.
Iar reacția unchiului lui Ray de la final... complet nerealistă. Cred că totuși oricine ar fi mai surprins de tot ceea ce se întâmplă, și nu ar zâmbi și le-ar oferi tuturor ceai, inclusiv unei fete apărute de nicăieri. Prea calm acest unchi, chiar și pentru o asemenea poveste.
Displaying 1 - 6 of 6 reviews