Sfârșitul are loc pe 23 august. Anul acesta. Un meteorit va lovi planeta. Sau poate se va întâmpla ceva și mai rău, cert e că o mână invizibilă va apăsa butonul de Reset al lumii noastre. Până atunci, e timp pentru toate, s-ar părea, în această distopie care te face să te înfiori și să râzi în hohote pe aceeași pagină. E timp pentru o trupă de comici aiuriți să încerce să dea lovitura cu un ultim spectacol, pentru corporatiști habotnici să-și scoată din minți colegii de la birou, pentru o femeie tânără să accepte că tot ce-și dorește cu adevărat e să devină mamă, pentru o căsnicie nefericită să se încheie după decenii întregi. Timp pentru toți să cumpere ultimul model de telefon, să-și îmbunătățească scorul social, să-și ia rămas bun sau doar s-o facă lată pentru ultima oară.
Foarte faină cartea, m-am amuzat pe tot parcursul ei și nu au fost puține momentele in care să mă abțin să împărtășesc și cu partenera mea. Umorul lui George e foarte fain, iar dacă ai urmărit vreodată un clip demotivational de-al lui, vei regăsi aceeași atitudine. Este un jurnal a ce se întâmpla din momentul in care lumea afla ca va avea un sfârșit, pe 23 august, dar ca totuși unii oameni vor fi salvați in urma unor criterii mai mult sau mai puțin cunoscute. Recomand.
Pe lângă nişte poliţe personale pe care le-a plătit în acest mod – artistic, creativ, în orice caz (în carte avem, printre alţii, un anume Leo care face stand-up şi consumă foarte mult alcool) -, mi-a plăcut faptul că se vede acumularea şi însuşirea tuturor cărţilor şi filmelor care poate au dus la naşterea ideii cărţii de faţă în mintea lui George Bonea. Am găsit aici unele care m-au dus cu gândul la The Running Man a lui Stephen King, Supravieţuitoarea Alexandrei Oliva, Black Mirror şi Hunger Games şi, de fapt, cam orice scenariu apocaliptic şi post-apocaliptic vă trece prin minte şi are legătură cu o lume în care indivizii ajung să se comporte ca o masă gelatinoasă şi lipsită de creier, controlată de tehnologie (sau de cei care au conceput-o), obsedaţi să strângă puncte care să le uşureze drumul către ceva de care n-au nevoie – sau, din contră, de care le depinde supravieţuirea.
Personajul-narator află că sfârşitul lumii vine pe 23 august. A rămas mai puţin de un an până atunci, iar primele valuri de reacţie includ măsuri disperate, incredibile, în contrast cu o relaxare şi-un şir de glume făcute pe net pe această temă. Pe măsură ce data se apropie, infracţiunile se înmulţesc, în câte o corporaţie rămâne câte un Mihăiţă care ia mai mult în serios deadline-ul pentru un proiect decât îndeplinirea vreunui vis de-o viaţă, iar unele femei îşi doresc cu disperare să fi apucat să procreeze, motiv pentru care imaginaţia unei minţi care a luat-o razna completează cu ce poate şi arde etape.
Nu am reusit sa citesc povestea fara vocea autorului in minte 😅 Tema abordata nu este noua, insa ironia si umorul au facut-o speciala, mai ales ca avem si o rasturnare de situatie pe parcurs. Finalul nu a fost cum ma asteptam, mi-ar fi placut sa fie putin mai complex.
Îl urmăresc de ceva timp pe George, îi citesc postările de pe blog și îi privesc cu drag clipurile, deci pot spune că sunt obișnuit cu modul său de exprimare și rezonez adeseori cu părerile sale. Nu sunt vreun critic literar, și nici n-am biblioteca plină de cărți, dar îmi pot da cu părerea (ha, asta ar fi o probă olimpică la care am fi campioni: "Dat cu părerea viteză"). M-a atras în primul rând titlul cărții; fiecare poate înțelege ce vrea din el. Am regăsit în carte anumite înțepături "aruncate" de autor, chiar simpatice. Povestea m-a captivat, încercând să trăiesc scenariul prezentat. Am trecut prin diverse stări, de la tristețe, care în pagina următoare putea fi continuată cu niște glume idioate sau umor negru la care mă amuzam, ca după să mă opresc și să "meditez" la anumite aspecte desprinse din viața noastră de zi cu zi. În concluzie, după opinia unui "corporatist junior", pot spune că mi-a plăcut această carte. M-a făcut să-mi pun întrebări și să reflectez la anumite aspecte, stârnind în mine dorința (deja existentă?) de a nu ajunge la bătrânețe să le povestesc copiilor/nepoților ce crazy eram când intram în meeting cu 5 minute întârziere sau că am muncit și am făcut bani doar ca să admir o poză din team building cu mine și "familia de la firmă". Hai gata că am scris mult deja și ratez ședința. Dacă ne ținem de treabă terminăm proiectul până pe 23 August. Ha.
Între ”Brave new world” și „Black Mirror” aș încadra acest volum. Și vi l-aș recomanda mai apoi cu multă căldură. Am râs, m-am întristat, m-a(m) pus pe gânduri.
E un volum în care comedia predomină, sigur, dar nu-i o carte „de râs”. Dimpotrivă:
Mai sunt mai puțin de 9 luni până la sfârșitul lumii. Un asteroid va lovi Pământul și totul se va termina după. În București, vestea e urmată de desfințarea PS(S)D-ului, de comentariile acide ale lui CTP și de inițierea unui Referendum BOR de-a transforma România într-un stat ortodox, cu largul concurs al PreaFericitului. Închiderea Youtube-ului e următoarea veste importantă, spre disperarea ”influencerilor”. Pe măsură ce ne apropiem de fatidicul 23 august însă, lucrurile iau întorsături tot mai anarhice...
Bonea scrie tare mișto iar dacă îți iei puțin timp de gândire la final, realizezi că absurdul din carte nu-i chiar atât de absurd... Unul dintre volumele pe care sunt tare bucuros să le fi citit „la timpul său”.
PS: Am citit în numeroase review-uri faptul că acest volum ar susține în vreun fel pedofilia. Nimic mai fals. Nu știu de unde a început asta dar mă întristează ”cancel”-ul de acest tip. Cartea chiar nua re absolut nimic de-a face cu așa ceva.
După primul capitol am fost entuziasmată cu privire la evoluția situației: conceptul era interesant, perspectiva prezentării societății în condițiile apropierii de un eveniment apocaliptic promitea intrigă, practic părea un roman distopic, user-friendly, cu ceva potențial.
Pe parcurs insa am simtit ca nu primesc nimic din ce asteptam la început, si nu in sensul bun al lipsei de predictibilitate. Personajul-narator radiografiaza cu succes umanitatea in fata dezastrului, dar în opinia mea, îmbrăcarea in umor pe alocuri nepotrivit, diminuează forța mesajului.
Evident, cartea aparține unui comediant, iar umorul e binevenit mai ales cand încerci să treci peste o situație neplacuta. Dar aici eu l-am perceput in dezacord cu mesajul.(poate cineva cu o afinitate pentru comicul de limbaj tipic lui George Bonea va aprecia in alta masura eforturile lui literare).
Spre jumătatea cărții eram decisa sa nu o finalizez, mai ales că devenise pregnantă si ideea ca marele dușman il reprezinta corporatiile- mai ales in realitatea noastră, a unui 2020 guvernat de pandemie si de teorii ale conspirației...putin forțat aspectul ăsta. Am terminat totusi cartea pentru ca eram curioasă si speram cumva la un final care sa ma faca sa scriu un super review despre cat de mult m-am înșelat pe parcurs. Meh. Un final grabit de la care se putea obtine mult mai multa incarcatura emoțională-daca se dorea. (Cred ca autorul a dorit in mod deosebit sa transmita mesajul intr-o maniera atat de "lejera".) Sunt presărate si discutii legate de politică, sex, droguri dar nu pot spune ca au contribuit masiv la mesajul cu care am rămas la final.
Partenera personajului principal, deși menționată pe tot parcursul cărții, a rămas si acum fara identitate-desi toti prietenii lui primisera nume. Desi m-a intrigat decizia asta, am inteles spre final ca a fost cea mai buna idee, ea reprezentând poate mai mult decat iubita lui, o imagine dramatică a deprecierii statusului mental in fata unei morti anunțate. Probabil cel mai bine conturat personaj din punctul meu de vedere, suferind pierderi pe toate planurile, de la banalele aspecte de zi cu zi si culminând cu imaginea grafică din final care o surprinde pe culmile nebuniei-imagine a femeii (omului) private de libertatea de a alege ce si cand sa faca cu corpul ei. De altfel, alegerile ei au făcut si mai usor travaliul emoțional al personajului principal care s-a vazut eliberat de ancora neliniștilor ei.
Ca si aspecte pozitive... Tema este ofertanta, atrage(inca din titlu) si promite. Te pune sa reflectezi la cat de nesemnificative sunt obiceiurile noastre zilnice, la cat de obișnuiți suntem cu rutina, la cat de multe lucruri facem pe pilot automat. Te face sa te gândești daca ceea ce faci cu viata ta merita sau este doar un nesfârșit ciclu birou-pat, care nu-ti va oferi vreo satisfacție in fata morții. Te invita sa iti pui întrebari in legatura cu ce ai face daca sfarsitul ar fi atat de aproape si de palpabil si poate e un imbold pentru cineva care nu are curaj să schimbe ceva în viața profesională sau care nu spune prea des oamenilor dragi ce simte pentru ei. Dar... toate astea sunt rezultatul introspectiei, legată mai mult de temă-utilizata, de altfel, in intreaga literatura, nu strict de aplicarea ei in aceste 300 pagini. To be honest, probabil aceleasi idei le-as avea ascultand I don't wanna miss a thing, if you know what I mean.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Nu am găsit nici un indiciu cum că autorul ar fi pedofil. Mă surprinde neplăcut că "fake comments" au pătruns până și pe un site dedicat cărților... Probabil o campanie de denigrare împotriva unui om care a devenit cunoscut în media online.
Cât despre cartea în sine, e slăbuță, pagini întregi de dialoguri în care cu greu îți dai seama cine ce a zis. Până la urmă nici nu mai contează, pentru că personajele nu sunt individualizate, toți au aceeași voce (a autorului, de fapt) pusă în cârca unor nume (Daniel, Eugen) pe care le uiți de cum dai pagina. Singura excepție ar fi iubita personajului narator; apare regulat în descrierea ultimelor zile până la 23 august și, paradoxal, tocmai ea nu are nume. Dar și ea, când vorbește, parcă îl auzi tot pe el, personajul narator.
Ideeile expuse sunt cele pe care le auzi din gura majorității corporatiștilor din București. Nimic mai plictisitor! Aceleași lucruri le vezi scrise și pe Facebook. Consumerism, goana după branduri care să ia ochii celorlalți, ecologism, PSD, case luate în rate, marijuana, pupincurism la job ca să fii avansat, scor social.
E o carte care va rezista doar câțiva ani, cât i se face vâlvă acum, la fel cum e moda cu social media, cu influencerii. Cine o va citi peste ani și ani, nu o să înțeleagă toate referințele și ironiile de genul Big Cola, M&H, Vloggerul Shelly.
După primele 50 de pagini, abia așteptăm să termin cartea, dintr-o obsesie personală de a nu lăsa cărți neterminate. Plus că am vrut să văd dacă chiar se face vreo referire la o preferință sexuală reprobabilă.
O carte buna, care m-a amuzat (are un comic de limbaj aparte, specific lui George Bonea) dar care in acelas timp mi-a lasat un "gust amar" . Asta nu e datorita cartii ci faptului ca, pe langa toate glumitele si ironiile, realizezi ca atitudinea oamenilor, in special a romanilor, este intr-o mare parte asa cum este aratata si in carte. Cel putin eu am simtit de multe ori toata actiunea ca fiind ceva ce traiesc sau pot trai in orice moment. Finalul parca a venit prea repede, voiam sa fie putin mai dezvoltat si sa aflu mai multe trairi ale personajelor, dar a fost in acelas timp antrenant.
Va recomand cartea, mai ales in perioada asta de pandemie, o sa intelegeti de ce zic asta dupa ce o cititi.
Un subiect ofertant. Pacat ca s-a putut doar atat. Finalul cartii, cel putin, nu are nicio noima. Imi da senzatia ca pana si autorul s-a plictisit de acest proiect.
in this book the writer gratuitously sexualises children, i wouldn't recommend reading it unless you're a fan of Lolita as i'm sure a lot of men are. there are so many other books that don't sexualise children, you can definitely throw a rock in a library and find one that doesn't sexualise children.
O carte care prezintă într un mod verosimil realități ale societății în care trăim și felul în care oamenii reacționează în momente de criză; personaje vii, dialoguri interesante, și un umor savuros; și nu în ultimul rand un scenariu apocaliptic care m-a făcut să mă întreb prin ce este pana la urma valoros individul, ca element de ansamblu al societății. Firul narativ m-a făcut să mă simt la un moment dat cumva prea detașată de acțiune, dar în ansamblu e o carte antrenantă.
O carte condimentată și asezonată cu felurite stări și sentimente. Este captivantă și destul de atrăgătoare, desfășurarea acțiunii te face să îți imaginezi cum ai reacționa în acele momente delicate, încordate și critice . Eu unul m-am regăsit în câteva întãmplari și situați. Mă bucur că am experimentat atât bunele cât și relele. Realitatea zilelor în care trăim nu este departe de realitatea evenimentelor desfășurate în carte. Lipsește lumina, culoarea, iubirea și sufletul din acestă trăire din carte. Este o persoană care nu încercă să gândească pozitiv. Ceea ce vede în societate este o reflexie în oglindă a ceea ce simte față de indivizii robotizați și lipsiți de sensul vieții.
O carte buna care se citeste relativ usor, fiind scrisa sub forma unui jurnal si continand foarte multe secvente de dialog. Potrivirea scenariului din carte cu pandemia actuala este una intamplatoare si poate chiar fericita, intrucat am inteles ca autorul terminase de mult manuscrisul odata cu izbucnirea evenimentelor. Am apreciat glumitele facute de personajul-narator si multele probleme serioase ridicate de acesta sau de celelalte personaje pe tot parcursul cartii, majoritatea neavand legatura in mod propriu-zis cu starea de apocalipsa iminenta ce domina universul cartii. Cartea contine si multe scene grafice in care se poate observa disperarea oamenilor si modurile diferite in care acestia aleg sa trateze ceea ce li se intampla.
Am ales sa dau numai 4 stele deoarece am considerat ca dialogurile despre diverse probleme de viata au fost in multe cazuri putin fortate, nefiind integrate in conversatie in mod natural. De asemenea, cu toate ca inteleg ideea de societate consumerista dusa la extrem si puterea tot mai mare pe care o au corporatiile in ultima vreme, nu mi s-a parut veridica ideea de a considera corporatiile ca pe un dusman invizibil ce nu poate fi tras la raspundere, intrucat pana si in corporatii sunt anumiti oameni care iau deciziile la un nivel inalt si este destul de usor de ajuns la identitatea acestora. Ma gandesc ca ideea principala ce se dorea a fi transmisa este probabil alta, dar personal nu am putut sa trec asa usor peste impedimentul acesta.
Cartea asta merită citită. Are umor, dramă, romantism, sex, droguri, chestii politice, sociale și e și scrisă cu font din ăla de nu te dor ochii dacă citești la 11 noaptea. Ce mai vrei? Citește-o acum că numai acum te poți uita la titlul fiecărui capitol (care sunt date calendaristice de altfel) și să-ți zici „da' cum era, mă?”
In mare a fost o placere sa o citesc dar finalul ar fi putut sa fie mai bine descris,intrebarea lasa loc de continuare,este ok dar descrierea noii atmosfere de afara as fi apreciat daca era mai detaliata. Am sentimentul asta deoarece am ajuns la ultima pagina dar nu am satisfactia ca am terminat cartea
L-am descoperit pe Huxley cu "Minunanta lume nouă" în multe pasaje, fie printr-o asemănare, sau printr-o trimitere directă. Plot twist-ul a fost surprinzator și intrigant, capitolele de introspectie și monolog au mers la suflet, iar finalul s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Mi-a plăcut.
Am cumpărat cartea asta pentru că urmăresc autorul de ceva timp și aștept de fiecare dată nerăbdător un nou articol sau un video făcut de el.
Cartea pot zice că "are temele făcute" și nu a dezamăgit. Se vede clar că a fost gândită bine și și conține cam tot ce îmi doresc de la o carte beletristică. Un singur lucru care nu mi-a plăcut sau a lăsat de dorit dpmdv, motiv pentru care am dat doar 4 stele este... *Secret* pentru că e un review public și nu vreau spoilere.
Părțile ce mi-au plăcut: - conversații inteligente între personaje atent creionate - relații intersociale pe care mi le-aș putea imagina și chiar dori in realitatea de zi cu zi - o poveste posibilă pentru un viitor al lumii - acțiune pe destul de multe capitole (în forma unui jurnal) ceea ce face cititul destul de ușor - se observă că autorul e bine citit și se observă anumite mici șabloane din alți autori care l-au marcat pe autor - să nu uit cartea Sapiens care a fost folosită pe parcurs "antropologic vorbind" dar și în alt mod. - un limbaj liber, fără inhibiții, ușor de urmărit și cu care m-am putut identifica ușor
PS: aș bea o bere cu autorul, ceea ce zice multe. Spor la următoarele cărți
Mi-nu-na-tă! Un limbaj foarte uşor de digerat, dar un mesaj greu. Actualitatea poveştii m-a făcut ca, de fiecare dată când ridicam ochii din carte, să pierd simţul realităţii. Poate şi din cauza (sau datorită) actualului context dominat de pandemie, graniţa dintre realitate şi ficţiune a devenit aproape imperceptibilă pe parcursul lecturii. Cred că orice persoană cu adevărat conştientă şi atentă la ceea se se întâmplă în jur va empatiza şi îşi va regăsi în cartea asta o bună parte din gândurile, opiniile şi observaţiile legate de societatea şi lumea defectă în care trăim. Sper să reuşească să deschidă nişte ochi! Ce pot spune... clar merită să fie citită şi am recomandat-o în stânga şi-n dreapta după primul sfert din cotor parcurs. O aştept cu nerăbdare pe următoarea!
Cartea ofera o abordare relativ noua a subiectului(un potential sfarsit al lumii), cel putin din perspectiva locului unde se desfasoara actiunea si tema principala(consumerismul).
Te face sa iti pui unele intrebari, insa nu mi s-a parut ca finalul e pe masura.
Bonea suprinde totusi foarte placut. Desi ii cunosteam ideile(nu neaparat originale, totusi relevante, dar cateodata repetate enervant in continutul ce il face online), puse in perspectiva cartii au fost interesante.
A fost genul de carte pe care nu neaparat mi-a facut placere sa o citesc, dar am terminat-o mult mai repede decat pe alte carti, care mi-i se pareau mai placute.
O metafora excelenta a societatii dominate de Capitalism. George Bonea atinge cu umorul specific teme contemporane precum viata moderna de cuplu, diferentele de mentalitate dintre generatii si consumerismul exagerat. Desi un roman distopic, impulsivitatea si disperarea cu care actioneaza umanitate in fata sfarsitului iminent pare rupta din realitatea actuala. Recomand "Imi pare rau ca am muncit" oricarui cititor pasionat de filosofie, umor de calitate si ideologii politice, economice si sociale.
I am not sure if this enters into the absurd or in the apocalyptic genre. On one hand it feels like the main character written by a Kafka born in Bucharest. But also it feels like a critique of capitalism written by Mark Fisher. And yeah absurdism and a narrative are quite contradictory. I would have gave it 5 stars if this would have not make me think twice. Anyway worth the read and it was catchy. Might make it in my top 10 this year.
Un jurnal din timpul apocalipsei, ba nu, al resetării. Mi-a plăcut mult, iar pe alocuri a fost atât de bine scris incat începeam să mă uit pierdut pe pereți crezând că evenimentul din 23 august nu e doar ficțiune. Pe alocuri sunt dezbătute și câteva probleme sociale, ceea ce face cartea cu atât mai bună.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Cartea asta m-a fascinat cu fiecare pagină, având în vedere că a fost scrisă în 2019 (după cum spune autorul într-un podcast) și publicată în 2020, mi se pare ireal că a surprins cu exactitate majoritatea evenimentelor care s-au petrecut și în timpul pandemiei. Chiar îți dă impresia la un moment dat că parcă ar fi prevăzut tot ce se va întâmpla în 2020!
De obicei nu scriu si recenzii, dar cartea asta merita. Este o radiografie sociala trist de perfecta si reusita. Multe comportamente conturate bine si confirmate odata cu pandemia. Te cam pune pe ganduri si ridica niste intrebari existentiale. O recomand cu drag!
He is not a pedo as some may say. The “cancel culture” is the cancer of our society and this man’s work does not deserve to be put down because some people don’t agree with his opinions. I hope he takes legal actions against them.
George Orwell de Romania. Umor prin excelenta romanesc cu o intriga pe cat de utopica pe atat de contemporana. Nu recomand persoanelor slabe de inima. Este o lectura care, pe cat e de cursiva si frumos scrisa, pe atata e de grea de continut. Dar e adevarata. Imi pare rau ca am muncit.