What do you think?
Rate this book
Miasma #1
Der Heilige mit der roten Schnur
So abgründig wie H. P. Lovecraft, so düster wie Grimms Märchen!
In dem fantastischen Roman Der Heilige mit der roten Schnur erzählt uns Bartholomäus Knochenfaust, ein lebendiges Skelett, die Geschichte des Heiligen Taush. Er erzählt von dessen Geburt in der Zitadelle von Gaisterștat, von Taushs besonderer Gabe, eine rote Schnur aus seinem Bauchnabel zu spinnen, und von seinen Lehrjahren beim Alten Tace. Bei diesem lernt er schließlich, wie er mit seinen magischen Fähigkeiten und der Macht des Erzählens die Welt vor der un'Welt beschützen kann. Und Bartholomäus erzählt, wie Taush schließlich gemeinsam mit seinen Freunden in den Kampf gegen das Böse der un'Welt zieht.
Mit magischer Sprachgewalt entspinnt der Autor eine düstere, märchenhafte Welt, die seine Leser*innen sofort gefangen nimmt. Flavius Ardelean schreibt Fantastik auf höchstem literarischem Niveau und erhielt dafür bereits mehrere Auszeichnungen. »Der Heilige mit der roten Schnur« ist ein so finsteres wie tiefschürfendes Märchen über den Menschen und das, was sich seiner Vorstellungskraft entzieht, eine Fabel über die Liebe, das Leben und den Tod. Gleichzeitig ist es eine Geschichte über die Kraft des Erzählens.
Suplimentul de Cultura: »Flavius Ardelean schreibt über alternative Welten jenseits des Multiversums – eine Fabel über das Groteske im Gewand des Erhabenen und über das Erhabene, versteckt im Grotesken.«
Romania Literara: »Dieses Buch ist ein labyrinthisches Fest, eines der wichtigsten Bücher über den Limbus, den Zustand zwischen Leben und Tod. Vor allem aber schreibt Flavius Ardelean über Welten, die von Figuren bevölkert werden, die süchtig nach Geschichten sind.«
Observator Cultural: »Dieses Buch vereint Fantasie, Ideenreichtum, erzählerische Virtuosität, ein Feingefühl für die menschliche Seele und, vielleicht, eine Dimension, die darüber hinausgeht. So bewegt es sich fern von flacher Prosa und jeder Mainstream-Konformität. Es ist ein Buch eines Meisters dunkler Fantastik, aber vor allem eines Meisters der Erzählkunst. Jenseits jedes Genrevorurteils ist eine so wundervoll gestaltete Geschichte wie diese in erster Linie große Literatur.«
In dem fantastischen Roman Der Heilige mit der roten Schnur erzählt uns Bartholomäus Knochenfaust, ein lebendiges Skelett, die Geschichte des Heiligen Taush. Er erzählt von dessen Geburt in der Zitadelle von Gaisterștat, von Taushs besonderer Gabe, eine rote Schnur aus seinem Bauchnabel zu spinnen, und von seinen Lehrjahren beim Alten Tace. Bei diesem lernt er schließlich, wie er mit seinen magischen Fähigkeiten und der Macht des Erzählens die Welt vor der un'Welt beschützen kann. Und Bartholomäus erzählt, wie Taush schließlich gemeinsam mit seinen Freunden in den Kampf gegen das Böse der un'Welt zieht.
Mit magischer Sprachgewalt entspinnt der Autor eine düstere, märchenhafte Welt, die seine Leser*innen sofort gefangen nimmt. Flavius Ardelean schreibt Fantastik auf höchstem literarischem Niveau und erhielt dafür bereits mehrere Auszeichnungen. »Der Heilige mit der roten Schnur« ist ein so finsteres wie tiefschürfendes Märchen über den Menschen und das, was sich seiner Vorstellungskraft entzieht, eine Fabel über die Liebe, das Leben und den Tod. Gleichzeitig ist es eine Geschichte über die Kraft des Erzählens.
Suplimentul de Cultura: »Flavius Ardelean schreibt über alternative Welten jenseits des Multiversums – eine Fabel über das Groteske im Gewand des Erhabenen und über das Erhabene, versteckt im Grotesken.«
Romania Literara: »Dieses Buch ist ein labyrinthisches Fest, eines der wichtigsten Bücher über den Limbus, den Zustand zwischen Leben und Tod. Vor allem aber schreibt Flavius Ardelean über Welten, die von Figuren bevölkert werden, die süchtig nach Geschichten sind.«
Observator Cultural: »Dieses Buch vereint Fantasie, Ideenreichtum, erzählerische Virtuosität, ein Feingefühl für die menschliche Seele und, vielleicht, eine Dimension, die darüber hinausgeht. So bewegt es sich fern von flacher Prosa und jeder Mainstream-Konformität. Es ist ein Buch eines Meisters dunkler Fantastik, aber vor allem eines Meisters der Erzählkunst. Jenseits jedes Genrevorurteils ist eine so wundervoll gestaltete Geschichte wie diese in erster Linie große Literatur.«
200 pages, Hardcover
First published October 1, 2015
3 people are currently reading
236 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 26 of 26 reviews
December 7, 2017
La prima vedere, dupa ce citesti fragmentul de prezentare, te gandesti ca atat timp cat se povesteste viata unui sfant, in cazul nostru Taush din Gaisterştatului, nu o sa avem parte de prea multe aventuri…mai mult de povesti, pilde, sau alte texte din care sa deducem ceva invataturi…si debutul cartii, daca ar fi sa-i ignoram usoara stranietate a Sfantului Bartholomeu Pumn-de-Oase (!) si ceva intamplari “miraculoase”, nu ne arunca pe culmi foarte inalte…dar…apoi…dintr-o miscare, suntem martorii unui conflict brusc si (surprinzator de) singeros cu efecte devastatoare pentru eroii nostri.
Ei bine, cosider ca SScSR(prescurtarea adoptata de autor in cazul volumul de fata ) este primul volum romanesc adevarat de dark fantasy cu tente horror si situatii insolite, macabre, cu adevarat reusit (!!!) – povesti cu Sfinti “deghizati” a mai scris si Dan Dobos, vezi Pletele Sfantului Augustin, dar acolo sunt pe zona de science fiction … poate in zona asta de dark fantasy reusit s-ar inscrie si Haiganul lui Marian Coman, dar inca nu l-am rasfoit…
Bine, este adevarat ca, in general, scriitorii se feresc sa-si plaseze produsul intr-o anume categorie pentru a nu-si alunga potentialii cititori, si chiar este adevarat ca nu este doar o carte apartinand macabrului si insolitului, ci autorul a si experimentat anumite teme si concepte pe placul unui cititor de mainstream. Un critic ar avea avea material berechet pentru eventuale analize. Sunt constient ca, in primul rand, scriitorul si-a dorit sa spuna povesti si, e partea a doua ca eu mi-am permis sa o declar ca apartinand unui anume tip de lectura. Probabil, si sigur, ca mai sunt carti in literature noastra recenta cu entitati malefice sau demonizate ce pot fi trecute si ele cu succes in zona asta, Spaimele regretatului Liviu Radu este un exemplu ce-mi vine rapid in minte, insa sunt destul de “cuminti”(pastrand proportiile) comparativ cu situatiile descrise in cartea lui Flavius Ardelean.
Ca si surse de inspiratie as observa ca, din moment ce insusi scriitorul foloseste un citat din Weaveworld-ul lui Clive Barker, sunt sanse mari sa fi citit si Cartile insingerate ale acestuia, de altfel este o scena care imi si aminteste de una din povestirile sale si, cred ca il putem lua ca o posibila si sincera influenta. Recunosc ca tin minte si acum anumite subiecte ale textelor si, da, la momentul respectiv mi-au starnit numai uimire si admiratie fata de Barker. Sa n-o spun pe sleau ca mi-au crapat capul…Horror in forma sa pura. Brrr…mai rar am intalnit texte ce sa ma impresioneze atat… Nu exista termene de comparative cu imitatiile ieftine ce au invadat piata si antologatorii vestiti se grabesc sa le bage in volumele lor de Best Horror. Mai “miroase” un pic si a Lovecraft, cel putin prin prezenta directa a unor fiinte, intens exploatate in scriierile Maestrului plecat timpuriu dintre noi, doar ca este un mix de arome autentice si autohtone nepatat doar de dorinta copierii, ideile sunt proaspete, noi si neaoșe si, cum nu se poate mai apetisante pentru un fan al straniului si insolitului. Si cum subliniam mai sus, nu numai pentru el.
Marturisesc ca aveam ceva emotii cind am aflat ca va scoate volumul SScSR pe piata si am vazut descrierea, pentru ca citind doar volumele sale de texte scurte, era primul proiect de mai mare avengura ce urma sa-l abordez. Da, stiu de Imblanzitorul Apelor si inca nu l-am citit. E in plan. Norocul nostru este ca intregul produs, idee, constructia scenariului, personaje, actiune si evolutia ei, este unul de calitate si bine pus la punct. Din punctul meu de vedere.
Despre volumele Acluofobia si Bizaroproze am scris la link-urile din titluri.
Avand in vedere cererea de pe piata de carte romaneasca este cu adevarat o minune cum a ajuns sa fie publicat si mai important, i s-a acordat credit scriitorului sa continue pe directia unor povestiri fantastice cu tenta insolita.
Ar mai fi de amintit ca volumul este destul de bogat in ilustratii ce descriu cu succes diferite scene ale actiunii si dispun si de cate o descriere text ce sublinieaza cu exactitate (poate) unul din punctele culminante ale capitolului. Sau macar unul cu un rol foarte important in evolutia evenimentelor.
Si titlurile capitolelor sunt pe modelul Jules Verne realizand un foarte scurt rezumat al intamplarilor ce se vor desfasura in continuare. Si, daca sunteti atenti, o sa gasiti in aceste titluri si unele intamplari ce nu sunt descrise de fapt in povestirea de fata, dar completeaza oarecum un peisaj al mersului intamplarilor. Dupa spusele autorului, nu sunt greseli sau erori de editare (sic!), ci aceste intamplari “ascunse” (din volumul de fata) vor fi detaliate in cartea (sau cartile) ce urmeaza. Asadar volumele sunt interconectate intre ele, la anumite nivele, si contureaza imaginea unui proiect mai amplu si laudabil de ambitios.
Ar mai fi multe de discutat, dar timpul ma preseaza si ma vad nevoit sa inchei micul articol despre Scârba sfântului cu sfoară roșie, aceasta noua bijuterie a fantasticului romanesc.
Mentionez ca am cumparat ebook-ul de pe elefant.ro (e si in varianta scrisa si electronica) si am fost nevoit, sa folosesc reader-ul lor, urmezi instructiunile de pe site si reusesti sa ai cartea pe telefon in no time. Plus ca nu arata rau deloc reader-ul lor. Elefantul o fi avand multe pacate, insa sa poti sa cumperi carti cu jumatate de pret, plus alte produse, si nu cred ca-si permite orice distribuitor sa faca asta. Si sa nu aud discutii ca prin reducerile astea pierd editurile ca nu le dau crezare.
Inchei indemnandu-va sa va votati cartile romanesti favorite din 2015 la adresa de pe blogul Bookaholic. Puteti si sa castigati ceva cupoane pentru carti.
De mentionat ca si lui Tudor i-a lasat tot o impresie buna si, pe Goodreads, volumul de fata a primit nu mai putin de 5 stelute.
Deci, cumparati si incercati-l ca nu aveti ce pierde!
Pentru comentarii mai detaliate va astept si aici...
http://www.cititorsf.ro/2016/01/22/sc...
Ei bine, cosider ca SScSR(prescurtarea adoptata de autor in cazul volumul de fata ) este primul volum romanesc adevarat de dark fantasy cu tente horror si situatii insolite, macabre, cu adevarat reusit (!!!) – povesti cu Sfinti “deghizati” a mai scris si Dan Dobos, vezi Pletele Sfantului Augustin, dar acolo sunt pe zona de science fiction … poate in zona asta de dark fantasy reusit s-ar inscrie si Haiganul lui Marian Coman, dar inca nu l-am rasfoit…
Bine, este adevarat ca, in general, scriitorii se feresc sa-si plaseze produsul intr-o anume categorie pentru a nu-si alunga potentialii cititori, si chiar este adevarat ca nu este doar o carte apartinand macabrului si insolitului, ci autorul a si experimentat anumite teme si concepte pe placul unui cititor de mainstream. Un critic ar avea avea material berechet pentru eventuale analize. Sunt constient ca, in primul rand, scriitorul si-a dorit sa spuna povesti si, e partea a doua ca eu mi-am permis sa o declar ca apartinand unui anume tip de lectura. Probabil, si sigur, ca mai sunt carti in literature noastra recenta cu entitati malefice sau demonizate ce pot fi trecute si ele cu succes in zona asta, Spaimele regretatului Liviu Radu este un exemplu ce-mi vine rapid in minte, insa sunt destul de “cuminti”(pastrand proportiile) comparativ cu situatiile descrise in cartea lui Flavius Ardelean.
Ca si surse de inspiratie as observa ca, din moment ce insusi scriitorul foloseste un citat din Weaveworld-ul lui Clive Barker, sunt sanse mari sa fi citit si Cartile insingerate ale acestuia, de altfel este o scena care imi si aminteste de una din povestirile sale si, cred ca il putem lua ca o posibila si sincera influenta. Recunosc ca tin minte si acum anumite subiecte ale textelor si, da, la momentul respectiv mi-au starnit numai uimire si admiratie fata de Barker. Sa n-o spun pe sleau ca mi-au crapat capul…Horror in forma sa pura. Brrr…mai rar am intalnit texte ce sa ma impresioneze atat… Nu exista termene de comparative cu imitatiile ieftine ce au invadat piata si antologatorii vestiti se grabesc sa le bage in volumele lor de Best Horror. Mai “miroase” un pic si a Lovecraft, cel putin prin prezenta directa a unor fiinte, intens exploatate in scriierile Maestrului plecat timpuriu dintre noi, doar ca este un mix de arome autentice si autohtone nepatat doar de dorinta copierii, ideile sunt proaspete, noi si neaoșe si, cum nu se poate mai apetisante pentru un fan al straniului si insolitului. Si cum subliniam mai sus, nu numai pentru el.
Marturisesc ca aveam ceva emotii cind am aflat ca va scoate volumul SScSR pe piata si am vazut descrierea, pentru ca citind doar volumele sale de texte scurte, era primul proiect de mai mare avengura ce urma sa-l abordez. Da, stiu de Imblanzitorul Apelor si inca nu l-am citit. E in plan. Norocul nostru este ca intregul produs, idee, constructia scenariului, personaje, actiune si evolutia ei, este unul de calitate si bine pus la punct. Din punctul meu de vedere.
Despre volumele Acluofobia si Bizaroproze am scris la link-urile din titluri.
Avand in vedere cererea de pe piata de carte romaneasca este cu adevarat o minune cum a ajuns sa fie publicat si mai important, i s-a acordat credit scriitorului sa continue pe directia unor povestiri fantastice cu tenta insolita.
Ar mai fi de amintit ca volumul este destul de bogat in ilustratii ce descriu cu succes diferite scene ale actiunii si dispun si de cate o descriere text ce sublinieaza cu exactitate (poate) unul din punctele culminante ale capitolului. Sau macar unul cu un rol foarte important in evolutia evenimentelor.
Si titlurile capitolelor sunt pe modelul Jules Verne realizand un foarte scurt rezumat al intamplarilor ce se vor desfasura in continuare. Si, daca sunteti atenti, o sa gasiti in aceste titluri si unele intamplari ce nu sunt descrise de fapt in povestirea de fata, dar completeaza oarecum un peisaj al mersului intamplarilor. Dupa spusele autorului, nu sunt greseli sau erori de editare (sic!), ci aceste intamplari “ascunse” (din volumul de fata) vor fi detaliate in cartea (sau cartile) ce urmeaza. Asadar volumele sunt interconectate intre ele, la anumite nivele, si contureaza imaginea unui proiect mai amplu si laudabil de ambitios.
Ar mai fi multe de discutat, dar timpul ma preseaza si ma vad nevoit sa inchei micul articol despre Scârba sfântului cu sfoară roșie, aceasta noua bijuterie a fantasticului romanesc.
Mentionez ca am cumparat ebook-ul de pe elefant.ro (e si in varianta scrisa si electronica) si am fost nevoit, sa folosesc reader-ul lor, urmezi instructiunile de pe site si reusesti sa ai cartea pe telefon in no time. Plus ca nu arata rau deloc reader-ul lor. Elefantul o fi avand multe pacate, insa sa poti sa cumperi carti cu jumatate de pret, plus alte produse, si nu cred ca-si permite orice distribuitor sa faca asta. Si sa nu aud discutii ca prin reducerile astea pierd editurile ca nu le dau crezare.
Inchei indemnandu-va sa va votati cartile romanesti favorite din 2015 la adresa de pe blogul Bookaholic. Puteti si sa castigati ceva cupoane pentru carti.
De mentionat ca si lui Tudor i-a lasat tot o impresie buna si, pe Goodreads, volumul de fata a primit nu mai putin de 5 stelute.
Deci, cumparati si incercati-l ca nu aveti ce pierde!
Pentru comentarii mai detaliate va astept si aici...
http://www.cititorsf.ro/2016/01/22/sc...
December 30, 2015
Nici măcar macabrul folosit uneori parcă prea în exces, puțin gratuit și fără să aducă întotdeauna un beneficiu firului narativ, nu mă poate împiedica să-i acord acestei cărți 5 stele; este o lectură prea grozavă, o construcție prea perfectă și o prezență prea unică în literatura română pentru a merita mai puțin.
January 13, 2024
Genial verrückt
April 16, 2017
Ai avut vreodată senzația că în spatele realității se ascunde o alta, diferită de a noastră? Sau că există crăpături și rupturi în lumea care ne înconjoară, crăpături în care se ascunde altceva?
Și dacă ar fi existat o vreme în care părerea asta, senzația asta n-ar fi fost ceva ce scuturi repede de pe umeri, spunându-ți că-i scorneală, ci ar fi fost adevăr-adevărat, căci „scorneala unuia e adevărul altuia și invers”? Dacă ar fi existat un trecut îndepărtat în care scheletele umblau pe drumuri ca oamenii și le spuneau povești despre sfinți care vorbeau cu gângăniile și vindecau bovinele și care scoteau sfoară roșie din buric să fie paznic bun omului pe lumea cealaltă?
Și dacă soră cu această lume ar fi ne'Lumea, unde totul e invers, ba nu, unde totul e lutot și inversul e lusrevni și unde Răul e luăR?
Recenzia completă aici -> [link]
Și dacă ar fi existat o vreme în care părerea asta, senzația asta n-ar fi fost ceva ce scuturi repede de pe umeri, spunându-ți că-i scorneală, ci ar fi fost adevăr-adevărat, căci „scorneala unuia e adevărul altuia și invers”? Dacă ar fi existat un trecut îndepărtat în care scheletele umblau pe drumuri ca oamenii și le spuneau povești despre sfinți care vorbeau cu gângăniile și vindecau bovinele și care scoteau sfoară roșie din buric să fie paznic bun omului pe lumea cealaltă?
Și dacă soră cu această lume ar fi ne'Lumea, unde totul e invers, ba nu, unde totul e lutot și inversul e lusrevni și unde Răul e luăR?
Recenzia completă aici -> [link]
February 4, 2016
Iată că am încheiat cu bine lectura acestei cărți; m-am întîlnit cu Bartholomeus Pumn de Oase, dar am rămas cu suficientă carne pe mine (sau nu ?) cît să pot să scriu cîteva impresii :) Recenzia mea conține și cîteva spoilere - nu prea multe - dar e bine de știut dacă vreți s-o parcurgeți pînă la capăt.
Avem de-a face în principiu cu istoria unui sfînt, Taush, ce viețuiește într-un spațiu fictiv, Talpa lui Tapal, ce îmi aduce ca ambianță cu o Transilvanie săsească dintr-o perioadă medievală neprecizată. Acest sfînt are parte de-o copilărie plină de minuni: vindecă animale și scoate din buric un șnur roșu pe care-l leagă de muribunzi, pentru a le înlesni drumul spre lumea cealaltă. Ajuns în ucenicie la Moș Tace, Taush leagă prietenii, cunoaște dragostea, dar toate aceste bucurii sînt nimicite atunci cînd un bîlci ucigaș și macabru, venit din „neLume” poposește lîngă Gaisterștat, cetatea sa natală. De aici încolo, împreună cu doi frați de ucenicie care supraviețuiesc măcelului, Danko Ferrus și Bartholomeus - care este și naratorul povestirii - se pornesc spre a stîrpi acest rău din Lume. Evident, călătoria ce urmează nu este una ușoară, iar cei trei au parte de întîmplări nu dintre cele mai fericite, fapt care lasă o anumită amprentă asupra personalității lor și îi schimbă - evident, nu spre „bine”. Poate singurul care a devenit mai „bun” a fost însăși Bartholomeus, care ajunge să cunoască și dragostea; dar din nefericire, moare chiar de mîna unuia din tovarășii săi...
Structura narativă nu este una specifică unui roman fantasy; după cum spune și prezentarea, avem de-a face cu un basm, în care lucrurile se așează într-un fel aparte iar mecanica din spatele lor rămîne de multe ori neclară. Aceste neclarități, care uneori iau aspectul unor (aparente) inconsecvențe, îți crează impresia că te afli într-un soi de coșmar sau de vis suprarealist. De aici ar putea veni, în opinia mea și singura „obiecție” ce ar putea fi adusă cărții: având impresia că te afli într-un vis, în ceva ireal, macabrul, scîrbosul și înfricoșătorul, oricît de meșteșugit ar fi prezentate nu reușesc să înspăimînte ci doar să intrige. Nu m-a speriat „neLumea”, ba chiar aș dori să aflu mai multe despre ea.
În opinia mea, contează nu doar conținutul unei povești, ci și felul în care aceasta este spusă. Mi-a plăcut în mod deosebit stilul autorului; mă bucur mult când am ocazia să citesc un volum scris frumos, într-un stil literar cu tente lirice, adecvat temei tratate, asta într-o vreme în care atît de mulți autori cad pradă formulelor facile, aproape jurnalistice care după mine știrbesc enorm de mult din farmecul, atmosfera și bucuria unei lecturi.
Recomand această carte nu doar celor pasionați de horror, fantasy sau ceea ce văd că se cheamă mai nou „new wierd” ci tututor celor care vor să citească o poveste complet insolită în peisajul literar românesc, venită de la un scriitor deja consacrat.
Avem de-a face în principiu cu istoria unui sfînt, Taush, ce viețuiește într-un spațiu fictiv, Talpa lui Tapal, ce îmi aduce ca ambianță cu o Transilvanie săsească dintr-o perioadă medievală neprecizată. Acest sfînt are parte de-o copilărie plină de minuni: vindecă animale și scoate din buric un șnur roșu pe care-l leagă de muribunzi, pentru a le înlesni drumul spre lumea cealaltă. Ajuns în ucenicie la Moș Tace, Taush leagă prietenii, cunoaște dragostea, dar toate aceste bucurii sînt nimicite atunci cînd un bîlci ucigaș și macabru, venit din „neLume” poposește lîngă Gaisterștat, cetatea sa natală. De aici încolo, împreună cu doi frați de ucenicie care supraviețuiesc măcelului, Danko Ferrus și Bartholomeus - care este și naratorul povestirii - se pornesc spre a stîrpi acest rău din Lume. Evident, călătoria ce urmează nu este una ușoară, iar cei trei au parte de întîmplări nu dintre cele mai fericite, fapt care lasă o anumită amprentă asupra personalității lor și îi schimbă - evident, nu spre „bine”. Poate singurul care a devenit mai „bun” a fost însăși Bartholomeus, care ajunge să cunoască și dragostea; dar din nefericire, moare chiar de mîna unuia din tovarășii săi...
Structura narativă nu este una specifică unui roman fantasy; după cum spune și prezentarea, avem de-a face cu un basm, în care lucrurile se așează într-un fel aparte iar mecanica din spatele lor rămîne de multe ori neclară. Aceste neclarități, care uneori iau aspectul unor (aparente) inconsecvențe, îți crează impresia că te afli într-un soi de coșmar sau de vis suprarealist. De aici ar putea veni, în opinia mea și singura „obiecție” ce ar putea fi adusă cărții: având impresia că te afli într-un vis, în ceva ireal, macabrul, scîrbosul și înfricoșătorul, oricît de meșteșugit ar fi prezentate nu reușesc să înspăimînte ci doar să intrige. Nu m-a speriat „neLumea”, ba chiar aș dori să aflu mai multe despre ea.
În opinia mea, contează nu doar conținutul unei povești, ci și felul în care aceasta este spusă. Mi-a plăcut în mod deosebit stilul autorului; mă bucur mult când am ocazia să citesc un volum scris frumos, într-un stil literar cu tente lirice, adecvat temei tratate, asta într-o vreme în care atît de mulți autori cad pradă formulelor facile, aproape jurnalistice care după mine știrbesc enorm de mult din farmecul, atmosfera și bucuria unei lecturi.
Recomand această carte nu doar celor pasionați de horror, fantasy sau ceea ce văd că se cheamă mai nou „new wierd” ci tututor celor care vor să citească o poveste complet insolită în peisajul literar românesc, venită de la un scriitor deja consacrat.
March 25, 2021
Scarba sfântului cu sfoara rosie, Flavius Ardelean, 272 pagini.
Nu sunt cel mai mare fan al sfinților sau al basmelor despre ei, dar aceasta carte a fost minunata. Flavius Ardelean a reusit sa cuprindă in cartea lui nu doar un basm ci și o parabola in care elementele subtile iti trimit ceea ce deja știi, dar te încăpățânezi sa le sari cu vederea si anume: binele de cele mai multe ori e depășit de rau iar bunătatea este exploata la maxim pana nu mai rămâne nimic din ea. Mi-a placut mult ideea de "plata" si plata a călătorului către Bartholomeus pumn-de-oase pentru ca de cele mai multe ori plătim cu pielea noastră povestile si deciziile proaste. Cat despre povestea lui Taush, Sfântul cartii nu știu ce as putea spune mai mult fata de ce a relatat autorul. Si sfinții greșesc, si drumul vieții pentru un om e greu, iar la final, pentru toate plătim. Sfoara sfântului inca mi-a lăsat multe întrebări, iar viata de dupa si mai multe. Ardelean a unit raul in ghemotoace mari si de fiecare data a atacat în masa cu el, aici nu sunt chiar de acord. Prea ușor a fost zdrobit raul cand a fost vulnerabil, in schimb, oamenii s-au comportat exact ca in realitate: cand e prea mult bine, sigur e rau.
O carte despre bune si rau, despre sfinți păcătoși si păcătoși sfinți care te plimba pe drumul spre Mandragora, acum Alrauna alături de un schelet gata sa iti fure si sufletul. Un basm plin de groaza si realitate.
Nu sunt cel mai mare fan al sfinților sau al basmelor despre ei, dar aceasta carte a fost minunata. Flavius Ardelean a reusit sa cuprindă in cartea lui nu doar un basm ci și o parabola in care elementele subtile iti trimit ceea ce deja știi, dar te încăpățânezi sa le sari cu vederea si anume: binele de cele mai multe ori e depășit de rau iar bunătatea este exploata la maxim pana nu mai rămâne nimic din ea. Mi-a placut mult ideea de "plata" si plata a călătorului către Bartholomeus pumn-de-oase pentru ca de cele mai multe ori plătim cu pielea noastră povestile si deciziile proaste. Cat despre povestea lui Taush, Sfântul cartii nu știu ce as putea spune mai mult fata de ce a relatat autorul. Si sfinții greșesc, si drumul vieții pentru un om e greu, iar la final, pentru toate plătim. Sfoara sfântului inca mi-a lăsat multe întrebări, iar viata de dupa si mai multe. Ardelean a unit raul in ghemotoace mari si de fiecare data a atacat în masa cu el, aici nu sunt chiar de acord. Prea ușor a fost zdrobit raul cand a fost vulnerabil, in schimb, oamenii s-au comportat exact ca in realitate: cand e prea mult bine, sigur e rau.
O carte despre bune si rau, despre sfinți păcătoși si păcătoși sfinți care te plimba pe drumul spre Mandragora, acum Alrauna alături de un schelet gata sa iti fure si sufletul. Un basm plin de groaza si realitate.
March 3, 2017
Ce pot spune? M-am indragostit de acest univers. Flavius ar face bine sa se grabeasca cu urmatorul volum!
Mai multe lamentruri de fangirl aici:
https://www.youtube.com/watch?v=aQOae...
Mai multe lamentruri de fangirl aici:
https://www.youtube.com/watch?v=aQOae...
January 7, 2016
Genială.
May 17, 2025
very strange story, well-written and carefully constructed, but so strange.. I had my share of reading since learning the alphabet, however, I rarely read something so deeply original and disturbing at the same time.. although there were some things I didn't like in this book, I'll move to the next issue in the series, as I'm really curious to see where the story goes next, and how
October 15, 2017
Avem, prin urmare, o Lume și o ne’Lume care se întrepătrund, iar rolul sfântului cu sfoara roșie, Taush, este să ajute, alături de alți pricepuți, la menținerea ne’Lumii în partea ei de realitate, de univers. Amestecul prea violent al celor două dimensiuni poate aduce – și chiar asta face, veți vedea – nenorociri și monștri neimaginați, dar imaginabili, în viața de zi cu zi a unor nevinovați. Bartholomeus Pumn-de-Oase, naratorul poveștii noastre, este și el un fost sfânt, partener jertfit de Taush.
Bartholomeus, cu căruța lui cu coviltir în care transportă oameni, e un fel de luntraș care poartă sufletele peste Styx, un portar între două lumi – pentru că pe amândouă le cunoaște bine. Lumea, așa cum o știm, e aberantă și totuși posibilă, cu găuri de necunoscut ca în Twin Peaks și cu personaje capabile să călătorească dintr-o lume în alta.
Recenzia integrală: http://ancazaharia.ro/index.php/2017/...
Bartholomeus, cu căruța lui cu coviltir în care transportă oameni, e un fel de luntraș care poartă sufletele peste Styx, un portar între două lumi – pentru că pe amândouă le cunoaște bine. Lumea, așa cum o știm, e aberantă și totuși posibilă, cu găuri de necunoscut ca în Twin Peaks și cu personaje capabile să călătorească dintr-o lume în alta.
Recenzia integrală: http://ancazaharia.ro/index.php/2017/...
June 11, 2016
"Scarba" a reprezentat pt. mine una dintre cele mai ciudate experiente de lectura, iar ilustratiile din carte nu au facut decat sa amplifice acest sentiment. Desi personajul principal al basmului este sfantul Taush, mi-a placut cel mai mult de narator, asa-zisul Bartholomeus Pumn de Oase. El este cel care te ajuta sa intelegi cel mai bine atat aventurile sfantului, cat si aceasta lume fantastica, nemaiintalnita. Mi-as fi dorit sa aflu cat mai multe despre el si, de aceea, sper ca macar unul dintre urmatoarele volume sa aiba in centru povestea lui. Aceastea fiind spuse, recomand cu mare caldura "Scarba". Este cu siguranta una dintre cele mai inedite carti din literatura romana din toate timpurile!
May 9, 2024
Aveam așteptări uriașe de la această carte și ele nu mi-au fost înșelate, ba chiar depășite. Titlul cărții este ciudat, tema cărții (despre care nu vă pot spune cu exactitate care este) tot ciudată, personajele la fel de ciudate. Cartea are un stil bizar, dar are o curgere lină ca de basm care te face să continui lectura în speranța aflării a mai multe amănunte. Nu am mai citit nicio carte de acest fel și nu cred că voi mai afla atâtea ciudățenii într-o singură carte.
https://www.stildescriitor.ro/2016/10...
https://www.stildescriitor.ro/2016/10...
February 17, 2016
Am tot amânat recenzia sperând că voi avea timp să scriu despre cartea asta așa cum merită. Din păcate, se pare că asta n-o să se întâmple prea curând, așa că, pe scurt, dacă sunteți atât de curajoși încât nu vă ajung coșmarurile proprii sau știrile de la televizor și vreți mai multe adevăruri despre lume (transformate în povești despre ne'lume), atunci citiți cartea asta.
March 28, 2016
O lectura excelenta! 4.5 stele fiindca povestea e doar la inceput! Recomandat tuturor fanilor de realism magic sau chiar horror. Trebuie sa recunosc ca autorul poseda o imaginatie debordanta si ca intr-adevar a reusit ca din "bube, mucegaiuri si noroi" sa creeze o lume fascinanta!
August 17, 2018
Nicicand, in filogenia literaturii romanesti, estetica uratului n-a fost nici mai urata, nici mai estetica, decat asa cum se regaseste ea in operele lui Flavius Ardelean. Nicicand grotescul n-a fost mai amplu sau mai elegant.
April 30, 2020
(3.5/✰✰✰✰✰)
Un fantasy românesc diferit prin stilul de scriere de tot ce-am citit până acum și care te surprinde, mai ales dacă nu știi la ce să te aștepți de la Flavius Ardelean, dacă e primul lucru pe care îl citești de la el.
Trebuie să spun că regret faptul că m-am lăsat distrasă de la lectură, dar na, în mediul academic nu prea ai cum să eviți asta. Poate dacă n-aș fi citit cartea pe bucățele, mi-ar fi plăcut mult mai mult.
Cu toate astea, m-am bucurat foarte mult c-am ajuns la ea. Povestea în sine e unică, însă abordarea ei mi-a adus tare, tare mult aminte de basmele lui Petre Ispirescu, care au, după mine, un oarecare stil mioritic, popular românesc de a se desfășura. Nu știu dacă-i un termen literar în adevăratul cuvântului, dar așa văd eu stilul acesta de scriere.
Mi-a plăcut mult să fac parte din acest univers pe care Flavius Ardelean l-a descris și, deși rating-ul pe care l-am dat cărții nu pare prea mare, am de gând să continui și să citesc cel puțin al doilea volum, pentru că autorul a reușit să-l structureze pe primul în așa fel încât să pară că spune mare parte din poveste și totuși la final să-ți dai seama, cum se spune, că „înainte mult mai este”.
Recomand cartea tuturor celor care sunt fani ai lui Flavius și n-au citit-o până acum, atât cât și celor care vor să se-ntoarcă în universul oral al basmelor românești și nu știu sigur cum s-o facă. Se citește ușor, e foarte accesibilă și firul poveștii nu-i deloc greu de urmărit. Plus că e și foarte scurtă și vă poate oferi o privire de ansamblu asupra stilului de scriere al acestui autor, pe care încă nu știu exact cum să-l descriu: ambiguu și totuși clar, întunecat și totuși cu tente de lumină, greu de digerat pe alocuri și totuși accesibil tuturor.
Un fantasy românesc diferit prin stilul de scriere de tot ce-am citit până acum și care te surprinde, mai ales dacă nu știi la ce să te aștepți de la Flavius Ardelean, dacă e primul lucru pe care îl citești de la el.
Trebuie să spun că regret faptul că m-am lăsat distrasă de la lectură, dar na, în mediul academic nu prea ai cum să eviți asta. Poate dacă n-aș fi citit cartea pe bucățele, mi-ar fi plăcut mult mai mult.
Cu toate astea, m-am bucurat foarte mult c-am ajuns la ea. Povestea în sine e unică, însă abordarea ei mi-a adus tare, tare mult aminte de basmele lui Petre Ispirescu, care au, după mine, un oarecare stil mioritic, popular românesc de a se desfășura. Nu știu dacă-i un termen literar în adevăratul cuvântului, dar așa văd eu stilul acesta de scriere.
Mi-a plăcut mult să fac parte din acest univers pe care Flavius Ardelean l-a descris și, deși rating-ul pe care l-am dat cărții nu pare prea mare, am de gând să continui și să citesc cel puțin al doilea volum, pentru că autorul a reușit să-l structureze pe primul în așa fel încât să pară că spune mare parte din poveste și totuși la final să-ți dai seama, cum se spune, că „înainte mult mai este”.
Recomand cartea tuturor celor care sunt fani ai lui Flavius și n-au citit-o până acum, atât cât și celor care vor să se-ntoarcă în universul oral al basmelor românești și nu știu sigur cum s-o facă. Se citește ușor, e foarte accesibilă și firul poveștii nu-i deloc greu de urmărit. Plus că e și foarte scurtă și vă poate oferi o privire de ansamblu asupra stilului de scriere al acestui autor, pe care încă nu știu exact cum să-l descriu: ambiguu și totuși clar, întunecat și totuși cu tente de lumină, greu de digerat pe alocuri și totuși accesibil tuturor.
November 8, 2020
In dem Buch erzählt das Skelett Bartholomäus einem Reisenden, die Geschichte über die Gottheit Taush. Man erfährt, wie Taush aufgewachsen ist und wie er gegen Monster der Un´Welt kämpfen muss.
Ich bin leider nicht so richtig warm geworden mit der Geschichte. Zugegeben ich bin kein Fan von Bibel-Anspielungen, wodurch das Buch schon relativ schnell verloren hat.
Außerdem ging mir alles viel zu wenig in die Tiefe. Dadurch, dass ein Skelett die Geschichte eines anderen erzählt, sozusagen als Beobachter, erfährt man kaum etwas über die Gefühlswelt. Der Tod mancher Charaktere hat mich nicht berührt und es war mir eigentlich auch egal, wie es Taush weiter ergeht.
Die Ideen mit der Un´Welt fand ich zwar interessant und manchmal wurde es auch etwas philosophisch, jedoch gefällt mir hier wiederum nicht, dass alles in Ekel abdriften muss, gibt es immerhin auch ein Kapitel mit den "3 Ekeln".
Fazit: Man hätte einfach aus allem mehr herausholen können. Das Buch hat wirklich wenige Seiten und dann auch noch die vielen Bilder, wodurch es noch weniger Seiten hat. In dieser Hinsicht würde ich das Buch wohl auch nie kaufen.
Das Buch ist also für Leser zu empfehlen, welche eine kurze, düstere Geschichte mit viel ekligem Zeug wollen (von tollen Gerüchen bishin zu super Ausscheidungen). Man sollte eben kein Problem mit religiösen Anspielungen haben und sich damit abfinden, eher an der Oberfläche zu bleiben.
Ich bin leider nicht so richtig warm geworden mit der Geschichte. Zugegeben ich bin kein Fan von Bibel-Anspielungen, wodurch das Buch schon relativ schnell verloren hat.
Außerdem ging mir alles viel zu wenig in die Tiefe. Dadurch, dass ein Skelett die Geschichte eines anderen erzählt, sozusagen als Beobachter, erfährt man kaum etwas über die Gefühlswelt. Der Tod mancher Charaktere hat mich nicht berührt und es war mir eigentlich auch egal, wie es Taush weiter ergeht.
Die Ideen mit der Un´Welt fand ich zwar interessant und manchmal wurde es auch etwas philosophisch, jedoch gefällt mir hier wiederum nicht, dass alles in Ekel abdriften muss, gibt es immerhin auch ein Kapitel mit den "3 Ekeln".
Fazit: Man hätte einfach aus allem mehr herausholen können. Das Buch hat wirklich wenige Seiten und dann auch noch die vielen Bilder, wodurch es noch weniger Seiten hat. In dieser Hinsicht würde ich das Buch wohl auch nie kaufen.
Das Buch ist also für Leser zu empfehlen, welche eine kurze, düstere Geschichte mit viel ekligem Zeug wollen (von tollen Gerüchen bishin zu super Ausscheidungen). Man sollte eben kein Problem mit religiösen Anspielungen haben und sich damit abfinden, eher an der Oberfläche zu bleiben.
September 20, 2022
Mai puțin reușită decât Miasma (prima pe care am citit-o din serie și recomand tuturor asta), dar se păstrează aceeași scriitură bună, adaptată stilului poveștii în sine.
Până la urmă, e un origin story. Și dacă începi cu Miasma, vii aici să afli despre Sfânt, și mai ales oribila apariție a Omului cu cap de Cal, dar aflăm și care e treaba cu Bartholomeus.
E ceva mai greu de citit, chiar dacă e mai scurtă.
Până la urmă, e un origin story. Și dacă începi cu Miasma, vii aici să afli despre Sfânt, și mai ales oribila apariție a Omului cu cap de Cal, dar aflăm și care e treaba cu Bartholomeus.
E ceva mai greu de citit, chiar dacă e mai scurtă.
June 29, 2025
Desi Taush e in centrul basmului, pentru mine Bartholomeus Pumn-de-Oase a fost vedeta. Nu stiu daca tot el va fi naratorul urmatoarelor vieti (nu am vrut spoiler!!), dar sper! Numai sa nu fiu eu calatorul care ii tine de urat la drum!
April 29, 2020
O carte foarte buna, care merita citită.
March 5, 2022
Minus o stea pt ușoara stare de greață post-citire :)))) Dar altfel, o poveste foarte colorată și plina de imaginație ardelenească :) Not for the easily offended, yet a good horror tale :)
August 23, 2021
Nu o să vă plictisiți citind Scârba sfântului cu sfoară roșie, ba chiar veți rămâne ușor surprinși cum scriitorul reușește să îmbine un limbaj care ne aduce aminte de basmele dragi ale copilăriei noastre cu transpunerea ideilor sale geniale și originale, o parte din ele ilustrate grație artistei Ecaterina Boricean.
Dați-vă voie să evadați într-un tărâm aparte și țineți-vă bine – nimic nu e ceea ce pare.
https://coltulcultural.wordpress.com/...
Dați-vă voie să evadați într-un tărâm aparte și țineți-vă bine – nimic nu e ceea ce pare.
https://coltulcultural.wordpress.com/...
January 4, 2020
Să vă spun că a fost o mega surpriză pentru mine că m-am trezit atât de încântat de ”Scârba…”? Căci, la cum mă știam io, să citesc o ficțiune cu pretenții de fantasy macabru și cu ciovârste putride de fleoșcoșenii scuopinocene și să și îmi placă teribil de mult, ei bine, așa ceva nu aș crezut neam că o să mi se întâmple. Și, totuși, Flavius Ardelean a reușit asta.
Mai mult în articolul de pe blog https://cristianchinabirta.ro/2018/04...
Mai mult în articolul de pe blog https://cristianchinabirta.ro/2018/04...
February 24, 2025
cred ca a fost prea mult pentru mine ... de ce ar vrea cineva sa scrie lucruri atat de urate si despre lucruri atat de urate? ma gandesc ca doar din dorinta de a atrage atentia, de a soca? e o carte greu de digerat si inca mai am sentimente confuze fata de ea; probabil si acest lucru, ca nu m-a lasata indiferenta, inseamna ceva :)
Displaying 1 - 26 of 26 reviews