Iubirea nu e deloc usoara. Nu iubesti si gata, nu mai ai nevoie de nimic. Iubirea e un dar, o recunostinta, dar cere lupte, dincolo de conductele cu seve hormonale, proiectii metafizice, dor. Iubirea calatoreste odata cu vantul si poate gadila orice om, fara sa faca discriminari pozitive sau negative. Se intampla oricui, nu cred ca exista om pe planeta asta care sa nu fi iubit vreodata, oricat de trist, introvertit, depresiv, necajit ar fi el. Si nici nu cred ca ne e dat sa avem o singura iubire, iar restul sunt copii palide ale acesteia, proiectii firave ce nu mai ajung la etalon. Iubimin miliarde de feluri, fiind atat de diferiti. Iubim altfel in timp si spatiu, pe masura ce ne maturizam, acumulam noi experiente de viata, invatam alte si alte lucruri. Iubirea pluteste pretutindeni si ne asteapta, uneori trebuie doar sa facem un minim de efort pentru a o intampina, alteori vine pur si simplu, acoperindu-ne intr-o manta ce ne face dintr-odata zburatori.
Cea mai recenta dintre cărțile scrise de Vasile Rădulescu. Cu totul altfel fata de cele dinainte, dar tot vocea autorului îmi suna în urechi. Mi-a plăcut povestea - adevărată, trista, pe alocuri chiar wow. Mi-ar fi plăcut un stil puțin mai închegat, un ton mai detașat uneori, poate. Dincolo de aceste impresii, la cald, cred ca și aceasta lectura a fost una benefica pentru sufletul meu, cum sper ca a fost scrierea romanului pentru autor.