1.
Din "Sonet"
Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă,
Ori ca Verlaine, topit de băutură -
Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bîjbîiesc prin casă,
Și cad, recad, și nu mai tac din gură.
2.
Din "Amurg de Toamnă"
Pustiu adînc... și-ncepe a-nnopta,
Și-aud gemînd amorul meu defunct;
Ascult atent privind un singur punct
Și gem, și plîng, și rîd, în hî, în ha...
3.
Din "Spre Toamnă"
M-afund într-o crîșmă să scriu,
Sau rîd și pornesc înspre casă,
Și-acolo mă-nchid ca-n sicriu.
Și mereu delirînd,
Pe vreme de toamnă,
M-adoarme un gînd
Ce mă îndeamnă:
- Dispari mai curînd!
4.
Din "Pălind"
Sunt solitarul pustiilor piețe
5.
Din "Melancolie"
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plînge și nu-ți fie teamă -
Ascultă cum greu, din adîncuri,
Pamîntul la dînsul ne cheamă...
6.
Și ultima, poezie întreagă, "Pulvis"
Imensitate, veșnicie,
Tu, haos, care toate-aduni...
În golul tău e nebunie -
Și tu ne faci pe toți nebuni.
În fața ta sunt cel mai laș.
Imensitate, veșnicie -
Iubesc o fată din oraș...
Învață-mă filosofie.
Imensitate, veșnicie,
Pe cînd eu tremur în delir.
Cu ce supremă ironie
Arăți în fund un cimitir.
Note:
- Cred că "Plumb" trebuie citit împreună cu "Negru."
- Bacovia nu a fost doar "poet deprimat" pentru că a scris și "Serenada Muncitorului" :)
- "Am strănutat pe o stradă curată" , așa mi se pare că se vedea Bacovia pe el însuși în lumea asta.
- Poemul "Ego", genial, haha.
- "Sepulcre Violate", destul de intens.
-"Elegie", un sentiment acut al singurătății în fața morții: "Prin sanatorii, sau spitale, / Oricum, fără voința mea - / Poate voi fi singur."
-"Veritas" trebuie citit și recitit.
- În "Requiem" simt o ușoară auto-critică.
- Din "Doină II", ideea ca toate ideile s-au spus/scris deja: "...Și poate, / Tot gândul / E spus..."
- În "Pro Arte II", se distanțează de morala timpului și a lui pentru a-și da loc să greșească.
- "Singurătate, nu te-am voit" are niște imagini grozave.
-Din partea cu proză
- Din "Dintr-un text comun": "După mii de ani, evoluția spune că poate și mai mult." (p. 331)
-Din "Zborul Cărților": "S-a scris atât de mult încât, fatal, tot ce se mai scrie pare că s-a mai spus. Se repetă, conștient sau inconștient, aproape fond și formă, de condeiele de meserie și de cei de bună-credință care au curajul să creadă că sunt cu totul originali. Chiar această observațiune de acum desigur că s-a mai făcut." (p.344)