What do you think?
Rate this book
Ca o zi de duminică
Am plecat de la premisa – socratică aș spune – că angajându-mă în acest dialog voi ajunge să-mi cunosc mai bine interlocutorul, iar când am ajuns spre final, mi-am dat seama că, oarecum prin ricoșeu, tot punându-i întrebări, am ajuns să fac o radiografie a propriului meu gând și suflet. Şi nu este – oare – acest fapt miza subiacentă a oricărei prietenii? Ce altceva se întâmplă cu noi în orizontul revelator al apropierii dacă nu tocmai acest fapt de a ajunge, după ce am dat ocolul ființei prietenului, la noi înșine? (Cosmin Neidoni)
Fragmente din carte :
„Pentru mine, a te cultiva înseamnă a-ți asuma calitatea de ființă așezată pe axa verticalității, înseamnă a da un rost mai înalt trecerii tale prin lume. Nu spun că fără cultură nu se poate trăi, se poate, dar se trăiește sărac, într-o singură dimensiune, în captivitatea mărginită a propriilor instincte.”
„Înainte de a fi preocupat să înțeleg zeitatea pe care o venerează un om, eu caut bunătatea sa. Orice ființă umană care include în economia faptelor sale iubirea față de semeni și apetența pentru frumos îmi este un potențial prieten.”
„Cheltuim prea multă energie cu această nevoie lacomă de a fi cineva uitând că cineva nu poți să fii decât prin celălalt, prin felul în care îl ajuți și prin felul în care îl recunoști ca partener la taina vieții. Nu mai avem timp sau nu ne dorim să contemplăm viața în care trăim. Prezentul ne poate schimonosi chipul tânjind după locuri în care probabil că niciodată nu vom ajunge. Nu e un sentiment fatalist ci doar o formă realistă de a privi condiția vieții” (Cristian Muntean)
Fragmente din carte :
„Pentru mine, a te cultiva înseamnă a-ți asuma calitatea de ființă așezată pe axa verticalității, înseamnă a da un rost mai înalt trecerii tale prin lume. Nu spun că fără cultură nu se poate trăi, se poate, dar se trăiește sărac, într-o singură dimensiune, în captivitatea mărginită a propriilor instincte.”
„Înainte de a fi preocupat să înțeleg zeitatea pe care o venerează un om, eu caut bunătatea sa. Orice ființă umană care include în economia faptelor sale iubirea față de semeni și apetența pentru frumos îmi este un potențial prieten.”
„Cheltuim prea multă energie cu această nevoie lacomă de a fi cineva uitând că cineva nu poți să fii decât prin celălalt, prin felul în care îl ajuți și prin felul în care îl recunoști ca partener la taina vieții. Nu mai avem timp sau nu ne dorim să contemplăm viața în care trăim. Prezentul ne poate schimonosi chipul tânjind după locuri în care probabil că niciodată nu vom ajunge. Nu e un sentiment fatalist ci doar o formă realistă de a privi condiția vieții” (Cristian Muntean)
285 pages, Hardcover
Published May 1, 2020
2 people are currently reading
12 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
May 22, 2020
E o carte superbă ce merită a fi citită în tihna odăii sufletului.
Nu ai cum să citești această carte, să o termini și să nu rămâi cu ceva în minte la care să te gândești.
E o carte care te face pe tine însuți să te întrebi diverse lucruri despre viață și sensul vieții, o carte care îți poate oferi totodată și unele răspunsuri sau, de ce nu, întrebări la care să meditezi atent.
Câteva fragmente care mi-au plăcut din Ca o zi de duminică:
„Cu cât te iubești mai mult pe tine, cu atât, în chip natural, faci mai puțin bine. A iubi pe aproapele tău, ca pe tine însuți înseamnă a alege un mod profilactic de a scăpa de tine însuți, de a nu mai fi sclavul poftelor tale, a ambițiilor tale, al pretențiilor tale etc. Să recunoaștem, Cosmin, că este dificil să conturăm un astfel de profil omului contemporan.” Cristian Muntean
„Viața își aparține ei însăși, dar mie îmi revine obligația de a alege cum să o trăiesc pentru că e un zbor în bătaia săgeții. ”
„Sfântul Evagrie Ponticul ne spune : dacă ești teolog roagă-te iar dacă te rogi ești teolog! Ne pune în vedere că teologia nu e o sumă de tratate ci un exercițiu de transformare al sinelui. E un proces de a ne cunoaște pe noi înșine, a ne descoperi slăbiciunile, neputințele, fricile și a le vindeca prin rugăciune. ”
Nu ai cum să citești această carte, să o termini și să nu rămâi cu ceva în minte la care să te gândești.
E o carte care te face pe tine însuți să te întrebi diverse lucruri despre viață și sensul vieții, o carte care îți poate oferi totodată și unele răspunsuri sau, de ce nu, întrebări la care să meditezi atent.
Câteva fragmente care mi-au plăcut din Ca o zi de duminică:
„Cu cât te iubești mai mult pe tine, cu atât, în chip natural, faci mai puțin bine. A iubi pe aproapele tău, ca pe tine însuți înseamnă a alege un mod profilactic de a scăpa de tine însuți, de a nu mai fi sclavul poftelor tale, a ambițiilor tale, al pretențiilor tale etc. Să recunoaștem, Cosmin, că este dificil să conturăm un astfel de profil omului contemporan.” Cristian Muntean
„Viața își aparține ei însăși, dar mie îmi revine obligația de a alege cum să o trăiesc pentru că e un zbor în bătaia săgeții. ”
„Sfântul Evagrie Ponticul ne spune : dacă ești teolog roagă-te iar dacă te rogi ești teolog! Ne pune în vedere că teologia nu e o sumă de tratate ci un exercițiu de transformare al sinelui. E un proces de a ne cunoaște pe noi înșine, a ne descoperi slăbiciunile, neputințele, fricile și a le vindeca prin rugăciune. ”
Displaying 1 of 1 review