Volum inspirat după un caz real, documentat și de Dumitru Ceacanica în „Însemnările unui criminalist”. Ancheta polițistă a unuia din puținii serial-killeri români este reușită. Ușoare scăpări la dialogurile ardelenești, în care regionalismele specifice zonei sunt amestecate cu vorbirea populară de pe Dâmbovița, astfel că provincialii intervievați par majoritatea țigani.
Mi-a plăcut această carte inspirată dintr-un caz real. Omul cu ciocanul a fost atât în realitate, cât și un poveste, un monstru cu chip uman... Sunt curioasă dacă și celelalte volume ale seriei sunt inspirate tot din cazuri reale. Din loc în loc s-a mai strecurat termenul de miliție, chiar dacă romanul a fost publicat după Revoluție, probabil pentru că domnul Apostolescu a fost în vreo 11 cărți milițian și numai în vreo 4 polițist. Având acces la atât de multă informație, astăzi, ne vine ușor să surâdem cu îngăduință citind anumite lucruri expuse ca adevăruri în astfel de cărți vechi. Noi știm că unele informații sunt eronate, dar la vremea lor, poveștile trebuie să fi fost geniale. Mi-a plăcut Căpitanul Apostolescu, povestea spusă din perspectiva lui m-a făcut să mi-l închipui în rolul acestuia pe tatăl meu, într-o variantă mai tânără, desigur. Dar modul de exprimare, de a povești, de a vedea lucrurile și de a gândi erau mult prea similare pentru a mă putea scutura de această senzație, plăcută, trebuie să recunosc. Autorul s-a abătut foarte puțin de la realitate, dar dacă doriți mai multe detalii cu privire la Omul cu ciocanul, cei de la libertatea au un articol foarte bine structurat și detaliat: https://www.libertatea.ro/stiri/omul-....
4,5⭐️ Cred ca m-a cucerit dl Tecuceanu cu modul lui de a scrie. Ușor, interesant, glumițe pe alocuri, chiar savuros aș spune. Mi-a plăcut mult cartea, am fost aproape să-i dau 4 stele doar ca mi s-a părut ca a cam lungit unele lucruri fără rost, dar într-un final tot bun a fost. Răspunsurile stăteau la mintea cocoșului uneori, dar pentru un roman polițist, devine foarte antrenant.