Durante sua estada em Lisboa, em 1943, Ortega escreveu um Epílogo à História da filosofia de Julián Marías, publicada em 1941, cuja segunda edição estava sendo preparada. Mas o tema começou a se desenvolver muito mais que o previsto. Pela década seguinte, aproximadamente, ele tratou do tema da origem da filosofia em artigos, ensaios e calhamaços jamais publicados, até que em 1960 a Revista de Occidente publicou este volume, que reuniu boa parte desses escritos. Todo este livre oferece um exemplo da razão histórica atuando sobre o tema central da filosofia: o de sua própria raiz e justificação histórica. Apesar de estarem inconclusos, estes escritos representam um passo decisivo na colocação do problema do que é a filosofia — sua mesmidade — tal como se descobre a razão histórica ao contemplar, numa visão panorâmica, a totalidade de seu passado e tentar reconstruir o dramático episódio de sua origem.
José Ortega y Gasset was a Spanish liberal philosopher and essayist working during the first half of the 20th century while Spain oscillated between monarchy, republicanism and dictatorship. He was, along with Kant, Schopenhauer, and Nietzsche, a proponent of the idea of perspectivism.
Prin „Originea și epilogul filozofiei și alte eseuri filozofice”, Jose Ortega y Gasset nu dorește o expunere a ideilor filozofice din toată istoria, vrea – și reușește admirabil – să ne învețe să gândim singuri, explicând, în cel mai simplu mod, idei privind originea, înțelesul și îmbinarea curentelor filozofice. Stilul lui Jose Ortega y Gasset este atât de limpede și de frumos încât intri pe de-a-ntregul în cartea aceasta, despre care însuși autorul spunea că nu reprezintă istoria filozofiei ci reflecții asupra ei: „pentru a descoperi în vasta-i exuberanță identitatea acestei discipline.“ (p. 68) Dincolo de identitatea disciplinei filozofice stă identitatea noastră (punctul terminus este și cel inițial). Tot ceea ce înțelegem despre lume integrăm în sine. Filozoful spaniol ne călăuzește prin marea filozofică, prin care ajungem la noi înșine, realizând idealul uman al perpetuei cunoașteri și zămisliri de sine, prin gândire: „în realitatea gîndire, „ființa” nu este ceva static, nu e o figură imobilă, ci este o facere de sine a ființei, o neîncetată zămislire de sine”. „Gîndirea, așadar, e un proces care „se termină”, dar nu ia sfîrșit, ci renaște mereu din el însuși.” (p.197) Mă întreb dacă afirmația nu poate fi translatată la sufletul omului. Ce este filozofia? O sugestie a unui punct de plecare spre înțelege se află în numele originar al acesteia — alétheia. „Ca alétheia, filozofia ne apare, așadar, drept ceea ce este — ca o misiune de descoperire și descifrare a unor enigme şi care ne pune în contact cu realitatea propriu-zisă și nudă. Alétheia însemnează adevăr. Căci adevăr trebuie înțeles nu ca un lucru mort, așa cum douăzeci şi şase de veacuri de obișnuință, devenită inerțială, ne fac să-l înţelegem azi, ci ca un verb — ,,adevăr”, ca pe ceva viu, în clipa cînd se realizează, cînd se naște; pe scurt, ca o acțiune. Alétheia = adevăr, este, exprimat în termeni vii de astăzi: cercetare, găsire a adevărului sau a realității nude sub acoperămintele de falsitate care-l ascundeau.“ Cele mai importante lucruri sunt, în deplinătatea lor, verbe ale umanității: viața, adevărul, iubirea.
Obra póstuma del pensador del 98. En ésta, Ortega narra una reflexión nacida a partir de la lectura de la Historia de la filosofía escrita por Julián Marías.
Le reflexión que nos ofrece es tal que nos pueda servir para poder comprender el pensamiento filosófico, esto para no tomarlo como un simple aprendizaje, sino que sea tal que podamos hacer uso de él. Propone una dialéctica en la cual toda filosofía se mantenga viva, para que de esta forma esté toda presenta y nutra a toda filosofía posterior.
Hace algunas cuestiones muy interesantes, como la del sentido de ser de la filosofía propia y de la concepción de sus propios practicantes (hablamos, pues, de los filósofos). La problemática la centra en los clásicos, con aquellos que iniciaron el camino que nos atañe hoy en día (por clásicos no entendiendo a la triádica que radicó en Atenas, sino a Heráclito y Parménides, iniciadores de la problemática por el ser).
Es, en general, una lectura muy agradable para con el lector, pues le acompaña a andar por los caminos filosóficos que han sido ya recorridos con anterioridad, aunque con la consciencia de que esos caminos no han cambiado mucho en realidad.
I rather liked this short book. While to some degree it is meant to be an introduction to a larger text, Ortega y Gasset tries to hit very hard at what makes philosophy philosophy. This isn't the most accessible text because of how condensed he is, but it is a solid attempt at getting at what philosophy is. This is inspiring for me as it outlines for myself how to consider the practice of philosophy and how to place it.
O carte primită cadou cu ocazia unui premiu prin clasa 10-11 as spune eu, a ajuns sa fie citită după aproape 15 ani de colindat orașe și biblioteci și 70 ani de când a fost scrisă. O carte serioasă, o scriere interesantă, o lectură dificilă pentru o perioadă încărcată profesional. Merită însă pentru cei interesați în ale filozofiei.
A simple, unassuming book which repeatedly set me back and evoked new springs of interest in philosophy. Proved to me not just his master of style, but the power of style to bring ideas to life, to think beyond intellectualizing into real philosophizing. Something which we might forget is possible in this dry and sterilized world today
021215: collection of essays, some very good, some less. as far as origins go, several essays refer to historical origins, all greek, of whom i have little knowledge. essays referring to personal 'origin' i preferred much more, reminds me how much pleasure there is in simply investigating, 'inquiring', whenever possible, the realms of thought...