Povestiri despre om

by Constantin Noica

„Azi ni se pare neverosimil ca volumul acesta speculativ, atât de fin în aticismul frazelor sale, să aibă soarta pe care a avut-o în decembrie 1958, când a devenit unul dintre capetele de acuzare în procesul intentat lui Noica. Aflat în domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel, Noica îi va citi integral pe Goethe şi Hegel, cufundându-se în opera lor ca într-o albie cu virtuţi regeneratoare... Aşa se face că cele două cărţi pe care le va scrie pe marginea operei lor nu sunt compendii înţesate cu sterpe comentarii de lectură, ci cărţi de creaţie proprie. Fenomenologia spiritului de Hegel nu mai este citită azi aproape de nimeni. În schimb, cartea lui Noica poate fi citită, ba chiar poate fi parcursă cu delicii estetice subtile. S-o citim cu convingerea că, în zilele noastre, nimeni nu mai poate da o interpretare atât de frumoasă unei cărţi atât de grele.“ (Sorin LAVRIC)

„Aducându-l pe Hegel în sufletele noastre, Constantin Noica a scris o carte tulburător de contemporană, pe care, spre a-l parafraza, nu o vom putea ignora nepedepsiţi.“ (Vladimir TISMĂNEANU)

Genres: Philosophy, Nonfiction, Romanian Literature

308 pages, Paperback

First published January 1, 1980

About the author

Constantin Noica s-a născut la 12 iulie (stil vechi) 1909 în comuna Vitănești, județul Vlașca (în prezent în județul Teleorman).

Începe gimnaziul în București; în perioada 1924-1928 urmează Liceul „Spiru Haret”, unde îl are ca profesor de matematică pe poetul Uvedenrodelor, Ion Barbu (Dan Barbilian). Obține bacalaureatul în 1928.

Ca licean, debutează în revista liceului, Vlăstarul, în 1927 cu eseuri care au fost publicate în anul 1934 în volumul „Mathesis sau bucuriile simple”.

Se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere din București, pe care o va absolvi în 1931 cu teza de licență Problema lucrului în sine la Kant. Timp de trei ani îl are ca profesor pe filosoful Nae Ionescu. Din 1965 se stabilește în București, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române, având drept domiciliu un apartament cu două camere unde Noica va ține seminarii private pe marginea filosofiei hegeliene, platonice sau kantiene. Printre participanți se numără mai tinerii săi colegi de la Centrul de Logică (Sorin Vieru) sau de la Institutul de Istoria Artei (Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu).

În 1976, Constantin Noica îl întâlnește, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru și al scriitorilor în general. Invitat de acesta, Noica ajunge în scurt timp la Mănăstirea Rohia unde zăbovește 3 zile. Cadrul natural și biblioteca vastă îl impresionează deopotrivă pe marele filosof care nu ezită să îi povestească lui Nicolae Steinhardt despre cele văzute la Rohia, știind gândul acestuia de a se retrage într-o mănăstire.

Ultimii ani din viață începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi (vezi Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu). Între 1974 și 1987 a deținut un apartament în blocul OS6, la Romancierilor în Drumul Taberei.[7] Se stinge din viață la 4 decembrie 1987. A fost înmormântat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniș, după dorința sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoți în frunte cu ÎPS Mitropolit Antonie al Ardealului, Crișanei și Maramureșului. După 1989, Gabriel Liiceanu s-a ocupat de reeditarea integrală a cărților lui Noica.

Reviews

[MihaElla]

A heavy and at the same time exotic book, which contains countless subtle aesthetic delights. I doubt I've read any book by Hegel, so Tales of Man seemed to me a very interesting book that made me flirt with the capricious thought that, someday, maybe, I'll try a book by Hegel. On the same line of confession, I realized that until today I have not read any book written by the Romanian philosopher Constantin Noica. Too bad, too bad! The ideas that Noica tries to enliven through a personal perspective, starting from the Phenomenology of the Spirit are interpreted and lived with a special intensity. Such a heavy book, but a simple and fascinating kind of storytelling. I mostly liked the philosophical ideas in which the way to achieve that long-sought and desired inner balance is conveyed, often even loneliness and isolation, sometimes joy and happiness, whilst on other occasions we find ourselves in the emptiness and sadness of human life. This is a book to keep close, especially at night before I fall asleep 😊

[Sebastian]

"Povestiri despre om" sunt, de fapt, doua incercari de a-l "traduce" pe Hegel publicului larg (mai exact opera "Fenomenologia spiritului") si a-l familiariza pe acesta din urma cu marile idei ale filosofului german.
In ce masura Noica reuseste asta cred ca depinde de fiecare in parte, de gradul de instruire, de afinitatea catre astfel de subiecte.

Foarte pe scurt, Hegel imagineaza sirul de experiente prin care trece constiinta unui om care se straduieste sa cunoasca lumea: de la senzatie si perceptie, la intelect si legile naturii, apoi de la constiinta in genere la constiinta de sine, de la constiinta de sine la constiinta comunitatii, la ratiunea morala, de la ratiunea morala la ratiunea juridica, la ratiunea artistica si apoi la ratiunea religioasa.

Ce mi-a ramas mie din binomul Noica-Hegel este o mica reasezare a unor ganduri, pe care le aveam demult, despre filosofie si importanta ei actuala.
De mai multi ani ajunsesem la concluzia ca nu mai poti face filosofie, in prezent, fara sa cunosti temeinic, raspunsurile oferite la intrebarile ce faceau apanajul, aproape exclusiv, al filosofiei, in trecut, de catre fizica teoretica (fizica cuantica), biologie, neurologie, ramificatiile din stiintele sociale ale evolutionismului, cum ar fi etologia, psihologia evolutionista, antropologia.
Cu alte cuvinte, pentru a emite teorii despre natura umana si natura realitatii, cat mai apropiate de "ceea ce este", este necesar ca un filosof sa fie un bun "om de stiinta" avand cunostinte interdisciplinare.
Din acest motiv mi se parea ca filosofia si filosofii de genul lui Hegel nu mai pot oferi raspunsuri, senzatie data si de lecturi trecute din diversi filosofi "clasici" care ma faceau sa ma indoiesc de utilitatea exercitiului meu.
Vine, insa, Noica prin Hegel si imi arata ca:

"In definitiv filozofia nu vrea altceva decat aceasta aparenta imposibilitate, sa obtina unitatea fara sa piarda diversitatea; sa ajunga la rezultat, cum spune Hegel, cu drum cu tot - in timp ce stiinta consimte sa uite drumul, aproximatia adevarului, istoria si ratacirile, sa uite petrecerea. Dar viata omului are ea alt sens decat cel al filozofiei? Totul e cum sa traiesti pastrand ce ai consumat, pastrandu-l in cultura, sau in substanta ta spirituala, sau in uitarea din care esti facut si care e ceva la fel de viu ca amintirea ta. Daca experientele de viata pe care le faci sunt disparante, daca nu poti manca prajitura si s-o si ai, viata nu merita sa fie traita."

Consider in continuare ca un filosof ar trebui sa aiba cunostinta solide in toate acele stiinte, insa, am regasit si utilitatea practica a exercitiului filosofic clasic.

Chiar si in ciuda acestei bijuterii (mai sunt si altele) nu am putut sa-mi reprim, adesea, gandul ca citesc o insiruire de sofisme care nu contribuie cu nimic la cunoasterea mea.

Bineinteles ca acestea sunt impresiile mele pur subiective, influentate puternic de intelectul si de gradul meu de instruire, astfel ca, "Povestiri despre om" trebuie citita de orice curios in ale filosofiei!

[Gina ionela Belciug]

"Foamea ta se reface, iar roade noi, care se refac și ele, ca singura lor afirmare, sunt gata sa-ti satisfacă foamea cea noua. Dorești și ai; dorești iarăși și ai iarăși. Pana când?"

" Sub trimiterea conștiinței de sine , nu dorești roade, dorești însăși DORINTA."

" Inchipuiti-va ca roadelor le-ar fi foame de noi, cum ne e noua foame de ele , și ca le-am vroi, nu pe ele , ci FOAMEA lor. JOCUL E IN DOI. Ce splendida INCLESTARE se ivește, ce joc de forte opuse ."

" O conștiința de sine se pune la încercare pe sine și pune pe cealaltă. S-a maniat pe tot ce nu e ea însăși, în ființa ei naturala, și se manie astfel pe tot ce nu e ea însăși în celalalt. Atunci își risca viata , ca să se afirme pe sine , și intra în lupta pe viata și pe moarte cu celalalt."

[Hyperliteratura]

Povestirile despre om sunt un dialog viu, sunt o gândire-împreună, realizată genial. Pentru că ea nu se mulțumește să fie o carte scrisă acum câteva zeci de ani și inspirată de ideile lui Hegel. Ea este un seminar viu, un dialog ce nu te lasă să adormi în ultima bancă a amfiteatrului, ci te ține atent și contrariat. Am zis dialog, pentru că, inconștient, chiar tu participi, cititorule, la întreaga devenire a cărții, lăsându-ți impresia că fiecare pagină se scrie pe măsură ce o citești, că fiecare capitol apare în urma întrebărilor tale.

Citește continuarea pe Hyperliteratura:
http://hyperliteratura.ro/povestiri-d...

[Luisa Maruşca]

E prima oară când îl citesc pe Noica și recomand. Singurul impediment a fost limbajul destul de complex (cel puțin pentru mine), datorită căruia mi-a luat mai mult decât as fi vrut sa termin cartea, dar per total a fost interesantă și dacă as putea spune și liniștitoare. Stoicul din mine tot zâmbea citind-o!! :)))

[Ana B.]

O lectură desăvârșită, fără îndoială! Unica problema este că nu am citit cartea la momentul potrivit, va trebuie sa o recitesc, când va fi vremea.

Ideile cărții sunt destul de complicate pentru o persoană care nu este obișnuită cu acest tip de filosofie, cu astfel de "povestiri" sau, mai bine spus, interpretări.

Constantin Noica este, fără dar și poate, un elevat gânditor și interpretator, cu idei complexe dar clare, acest autor este tezaur al filosofiei interpretate și nu numai.

Poate cartea ar merita 5 stele, dar nu am citit-o cum se cuvine, o astfel de operă trebuie să o citești cap-coadă, cu o atenție deplină, căci doar așa vei înțelege.

[Clipwise]

Fantastic book!

[Andrei]

Cea mai buna carte pentru cei care nu pot penetra jargonul si piruetele stilistice ale lui Hegel.

[Alt Er Nego]

cand iti povesteste bunicul tau, la lumina lumanarii, toate misterele vietii si mortii.

[Realini Ionescu]

Povestiri despre Om de Constantin Noica




Am citit cartea cand aveam 17 ani. Desi dificila, mi-a deschis apetitul pentru filozofie, care era o materie respingatoare pentru mine, pe vremea cand marxismul era doctrina oficiala. Noica il explica pe Hegel in termini oarecum accesibili, desi Povestiri despre Om m-a facut sa intuiesc mai mult cat de frumoasa poate fi filozofia, decat sa “inteleg”. Erau si afirmatii socante, cum ar fi: proverbele sunt false: “nu poti sa mananci prajitura si sa o ai”- totusi o ai cand ai mancat-o mai mult decat altfel. Nu alerga dupa doi iepuri ca nu prinzi nici unul- fals, mai ales cand e folosit in sensul de a mentine un singur interes- de multe ori e bine sa urmaresti chiar mai mult de doua obiective…

Dealtfel, desi Constantin Noica m-a facut sa imi doresc, nu am reusit sa citesc din Hegel mai mult de jumatate de pagina- mi-au trecut carti de filozofie prin mana, trebuie sa recunosc ca am aflat despre ideile lui Hegel de la altii. Cand am deschis o carte scrisa chiar de el, am inteles ca imi depaseste nivelul si trebuie sa ma multumesc cu un fel de “traduceri” sau carti ca aceea pe care am citit-o recent : “The 100 Most Influent Philosophers” unde gandirea filozofica este abreviata …

Din fericire, am reusit sa citesc Platon, pe la 18 ani. Personalitatea lui Socrate m-a influentat puternic si am incercat sa citesc (despre) filozofie de atunci.

[Alexandra Mihu]

Nu m-a atras atat de mult din cauza inaccesibilitatii limbajului. Conceptele erau si ele destul de greu de digerat, avand in vedere subiectele propuse: rationalitate, filosofie, constiinta si altele asemenea. Informatiile sunt importante, insa inlantuirea propozitiilor este grea de inteles, asadar informatiile sunt neintelese.