Rafael este un unchi atît de special, încît, atunci cînd poposește în casa nepoților săi, aceștia nu își amintesc să-l fi văzut vreodată. Pelaghia, stareța mănăstirii Aglăiești, nu pare o slujitoare prea devotată a Domnului, chiar dacă poartă veșmintele potrivite. Alina Olăcaru este o jurnalistă foarte talentată, ce reușește să găsească știri senzaționale și acolo unde nu e nimic. Acestea și multe alte personaje, dintre cele mai diverse, populează prozele reunite în Un drum cu Ceapă. Uneori triste sau chiar tragice, alteori debordînd de umor, povestirile lui Radu Pavel Gheo se citesc pe nerăsuflate, iar fiecare îți face mereu poftă de încă una.
„Povestirile lui Radu Pavel Gheo, un autor plin de talent, se mișcă lejer între Cehov și Caragiale. Autorul privește cînd tandru, cînd sarcastic lumea românească în care ne ducem zilele, fiecare cum poate. Prima calitate a lui Gheo e că știe să povestească în așa fel încît cititorii să nu se plictisească.” (Ștefan Agopian)
Radu Pavel Gheo (RADU Pavel Gheorghiţă, born in 3rd of October 1969 in Oraviţa, Romania) is a Romanian writer and translator from English. In 2017 his most recent novel, Disco Titanic, was awarded "Observator Cultural" Prize for Fiction. His previous novel, Noapte bună, copii! (Good Night, Children!), was granted the National Fiction Award “Ziarul de Iasi”, Romanian Writers’ Association (Timisoara) Award, 2010 Best Romanian Novel in 2010 – title granted by the cultural magazine "Tiuk!", and „Eminescu-1868-Oravita” Award. The book appeared in Italian translation in 2016. The Romanian author belongs to the post-revolutionary generation of writers. In 2001, as a result of his winning at the American Visa Lottery, he left for the U.S.A., where he lived for a year together with his wife. He worked at a fast food, a food store, and a Barnes & Noble bookstore, and he described his American experience in a book published in the aftermath of his return. The book, entitled Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a (approx. Farewell, My Homeland, Farewell...) became a bestseller, it sold out and was soon reprinted. The same thing happened to most of his following books. Radu Pavel Gheo has published so far eleven personal volumes of fiction and essays. He also wrote a play entitled Hold-УП Akbar sau Toţi în America (Hold-УП Akbar or Everybody in America). The play was put on stage by the National Theatre from Timişoara starting with July 2007. His novel Noapte bună, copii! was published in Italian (Buona notte, bambini!, La Zisa, Palermo, 2016) and Spanish (Dulces sueños, queridos niños, Tres Hermanas, Madrid, 2020). Another novel, DIsco Titanic (2016), appeared in Serbian translation in 2021 (Disko Titanik, Partizanska knjiga, Kikinda). Radu Pavel Gheo is included in an Irish anthology of fiction (Sharp Sticks, Driven Nails, The Stinging Fly Publishing House, Dublin, 2010), and in a Croatian anthology of short stories (Nabokov u Brašovu. Antologija rumunjske postrevolucionarne kratke priče, Meandar Publishing House, Zagreb, 2010). The book coordinated by Radu Pavel Gheo and Dan Lungu, Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (Fellow Travellers. The Feminine Experience in Communism), appeared in Italian translation in 2011 at Sandro Teti Editore from Rome. Radu Pavel Gheo is a member of the Writers Union of Romania since 2003 and of PEN Club Romania since 2005. He is also a founding member of the cultural association Club 8 from Iaşi.
Sunt destul de ok schițele din acest volum. Pe de altă parte, tot ce am citit până acum de RPG m-a făcut să exclam la final "Bun, și ce dacă? Chiar era nevoie de publicarea acestor lucruri?". Am nefasta bănuială că incapacitatea mea de a aprecia talentul lui RPG la adevărata lui valoare se trage din acea zi când l-am surprins savurând un mercimek corbasi la restaurantul Star Kervan de pe strada Brâncoveanu. În definitiv, autorii cărților pe care le citim au ceva inefabil, sunt entități acorporale pe care nu îți închipui că le vei întâlni în astfel de situații banale. Oare aș fi apreciat la fel de mult "De veghe în lanul de secară" dacă l-aș fi surprins pe Salinger înfulecând cu poftă o șaorma de la Antalya? Întrebări fără răspuns...
Decupaje din realitatea imediată atât de palpabile, încât par să fi fost aruncate din stradă direct în text. Avem eternii nostalgici incurabili după vremurile comunismului. O chinezoaică bișnițară pocește limba română și-mi amintește de un personaj la fel de exotic din pelicula lui Corneliu Porumboiu, „A fost sau n-a fost?”. Un satrap italian aflat la senectute își persiflează tinerele angajate de la gelateria pe care o deține. Un pensionar sictirit și frustrat găsește satisfacție în orice nereușită a celor din jur. O jurnalistă scormonește știri senzaționale și acolo unde nu se întâmplă nimic. Un moderator spilcuit face rating din emisiuni cu bătrâni care vorbesc cu îngeri la telefon. Stareța mănăstirii Aglăiești păcătuiește cu un bărbat însurat și atrage furia localnicilor. O mână de funcționari modifică nume de străzi după pofta inimii. Doi cetățeni de etnie ușor de ghicit nu respectă coada la poștă. Un pensionar străbate orașul cu o pungă de Billa în care își plimbă puii. Educația sexuală pe care un părinte naiv i-o face copilului are consecințe dezastruoase. O doamnă comisar european face o vizită neanunțată în comuna Găurești și provoacă reacții neprevăzute în lanț. O familie de moldoveni ortodocși și de maghiari catolici nu cad de acord în privința căsătoriei odraslelor etc.
Captează fragmente din esența românească, cu realități palpabile, povești familiare și caractere cunoscute. Relatable, cum ar veni. În topul personal îl consider cel mai bun autor român contemporan. E o carte bună pentru a începe să cunoști stilul autorului - povești scurte, potrivite pentru cei care poate nu au timpul/răbdarea necesare romanelor. Ador firescul lucrurilor și plăcerea explorării, e creație lipsită de obsesia pentru șabloane. Fără așteptări, fără mize. Autorul nu vânează cu orice preț o încheiere, nu construiește doar pentru a-și servi vreo măreață concluzie, cum fac mulți alții, unii chiar cu acea enervantă tușă moralizatoare în vârful peniței. E o bună dovadă a faptului că se poate și doar să povestești de dragul poveștii, că deseori povestea poate avea ea însăși o valoare intrinsecă, și nu e nevoie să-i extragem concluzii sau subînțelesuri. Într-adevăr, uneori te lasă ”în coadă de pește”. Dar de altfel, asta face și viața însăși.
Pentru mine, poveştile lui Radu Pavel Gheo au un farmec bănățean, local. Am stat in Lugoj pentru un an si jumătate, în armată, iar contactul cu zona m-a marcat. Aerul poveştilor (ca şi al restului cărților lui Gheo - am constatat ca sunt la a cincea lui carte achiziționată când am aşezat-o în bibliotecă) este unul de intersecție a influențelor sârbe, româneşti, bulgare, bosniace, etc. (de fapt povestirea cu care se încheie volumul este relevantă în acest sens). 3.5 / 5