”Drako” te scutură de cenușa trecutului, doar pentru a te aduce în prezentul care te răscolește la fiecare pas. Dar fiecare sfârșit poate deveni un nou început într-o călătorie în care trăiești fiecare clipă alături de Drako.
Destinul comun al lui Drako și al Joannei îi aduce mereu împreună, oricât de mult s-ar împotrivi. Dar când îți dorești atât de mult să salvezi pe cineva, uiți că tu însuți ești damnat. Când iubirea este o păpădie în bătaia vântului, cum ar putea supraviețui? Poate dacă ar fi păzită de trupurile iubiților...
Adevărul este că distanța nu te poate ajuta să uiți pe cineva. Nici măcar viața nu poate face asta atunci când o persoană ți-a rămas în suflet, fie el și un suflet rece și indiferent. Pentru că pasiunea reaprinde scântei și în cele mai întunecate inimi.
Mă gândesc cu groază la cei care nu au vărsat nicio lacrimă pentru Drako Scovil.
Nu aș fi ghicit niciodată câtă iubire urma să găsesc printre paginile acestea, câte sentimente sincere și dorințe înflăcărate. Totul e un mănunchi de durere, care își găsește remediu în cel mai neașteptat loc și se preface într-o poveste de dragoste unică.
,,...fetele nu ar trebui să plângă, căci lacrimile lor vor îneca Raiul.”
Pierdeți-vă în povestea celor doi... dacă aveți curaj.
1,5✨/5 ❗️Această recenzie cuprinde mici detalii care pot fi considerate spoilere.
Înainte să încep să vorbesc despre carte, țin să menționez că fiecare comentariu negativ sau pozitiv este însoțit de argumente/exemple.
Drako, vol. 3, începe cu o idee foarte bună, interesantă, genul ăla care te ține în priză și ce să vezi? Se renunță la ea în primele 50 de pagini sau chiar mai puțin, însă ceea ce a fost cu adevărat deranjant e faptul că alt plot intervine 200 de pagini mai târziu. Până să vorbim despre final, sunt atât de multe aspecte care au fost neglijate în scrierea acestei cărți precum relația dintre personajele principale. Da, exact, conexiunea de bază. În primele 2 volume, deja îi puteam considera pe Drako și Joanna mai mult decât prieteni, pentru că era evident că se plăceau iar treaba asta cu ura dintre ei oricum n-a ținut mult; dar ce să vedeți:))) după 2 volume și 80 de pagini, apare replica “oare mă place?”, FOR GOD’S SAKE, E PENIBIL. Privind acțiunea, singura idee bună care se află la începutul cărții e considerată fleac și se dă uitării, iar papagalul ăla din primul volum capătă mai multă importanță decât orice altceva (să nu uităm că asta e premisa de la care se urau:)) ). Dezvoltarea personajelor e un dezastru. Drako are parte de evoluție dar Joanna rămâne tot tipa aia “sunt așa naivă”, like that’s not how it’s supposed to work:)) Să nu mai menționez și faptul că sunt zece mii de personaje și firul narativ e o linie continuă, fără punct culminant, fără nimic. Also, nu, acțiunea nu constă în “diseară e petrecere la x/y/z, vii?”. Iar acum partea pe care o urăsc cel mai mult la trilogia asta, și anume: stilul de scriere. Cuvântul “anxioasă” e folosit greșit/ aiurea în toate contextele în care l-am văzut: “mă sună x, îmi ling buzele anxioasă”, “l-am văzut pe y, sunt anxioasă”, miss girl există și alte cuvinte pe care poate le înțelegi mai bine și care ar fi mai potrivite pentru context, dar lasă anxietatea în pace că n-o pui unde trebuie. Hai să vă mai dau câteva exemple referitoare la “cu ce să mai umplu o carte când nu știu ce să scriu”:”Mă opresc asupra unui iaurt degresat și mă grăbesc să îmi pregătesc și un sandwich cu bacon și cașcaval.”, “cobor la bucătărie pentru a-mi turna un pahar de limonadă [...] Decid să îmi mai torn un pahar de limonadă și urc în camera mea în grabă” și mai sunt atâtea paragrafe în care zice cum face/ ce face, atât de irelevante și totuși i didn’t DNF the book doar ca să văd câte lucruri mai spune, doar de umplutură. Also, o expresie care apare din volumul 1 până la finalul celui de-al 3-lea e “silueta familiară a lui Drako” (apare de fiecare dată când e Drako în peisaj). Cred că toți știți de Malakai și Alekzandre (apărute tot la Bookzone). Ei bine, ambele au fost publicate în 2019, iar Drako în 2020. Dacă vă întrebați ce legătură au între ele, o să explic acum: Malakai si Alek erau prieteni (așa cum a apărut și Hex -prietenul lui Drako- în vol. 2), iar Malakai și Alek au suferit după moartea Annei -iubita lui Malakai, care a murit în accident de mașină- (Hex suferea după Sunny care a murit în accident de motor) și culmea că, și Hex și Alek aveau probleme cu alcoolul. After all, nu e o coincidență, pentru că mai sunt și alte lucruri care arată lipsa de originalitate în trilogia asta, dar e amuzant că i-a fost greu să schimbe până și motivul morții. În ceea ce privește finalul, și-a amintit că tre’ să-l scrie în ultimele 50 de pagini, și totuși a fost singura parte bună a cărții. Nimic prea wow, dar a fost la fel de forțat precum capitolul din perspectiva lui Drako. Așadar, trilogia asta se putea limita la o singură carte, de maxim 200 de pagini; iar rating-ul meu de 1,5 se datorează dezvoltării personajului principal masculin, dar evoluția lui nu compensează tot ce-a lipsit din acest volum.
Finalul foarte fortat. De fapt, finalul, specialul si epilogul au fost fortate, dar ideile dragute, emotii, sentimente, totul lacrimogen, pot intelege de ce a cucerit multe cititoare. Autoarea promite pe nisa ei, cu siguranta va evolua frumos.
DRAKO?! Ce aș putea spune despre ”Drako” de Kiera Aslog în afara faptului că este raiul care întâlnește iadul, contopindu-se în cea mai frumoasă și profundă dragoste. Am fost surprinsă să aflu că această trilogie absolut excepțională a fost scrisă de o româncă. (I AM EVEN PROUDER TO BE ROMANIAN NOW). Nu fac asta de obicei, dar țin să felicit autoarea, din tot sufletul! Am citit o mie și una de cărți în viață, dar una ca ”Drako”...greu să întâlnești. El este băiatul bun, dar totuși rău, care și-ar da viața doar pentru EA. El, băiatul care a pierdut atât de multe, dar nu totul, pentru că în definitiv o are pe ea, se întoarce în urma tragediei din familia sa doar pentru a se regăsi pe el...și pe ea. Cartea aceasta m-a făcut să cred în suflete pereche din nou! Mereu când simt că mă pierd pe mine, am nevoie de o carte pentru a mă regăsi, iar atunci când dau peste o carte ca ”Drako”, aceasta vine ca o dulce mângâiere. Cei doi, la vârste totuși fragede pentru a cunoaște greul vieții și răul ascuns de noapte, sunt nevoiți să ia cele mai grele decizii. Ce e ușor atunci când iubești? Drako, băiatul distrus care se consideră un dezastru, dar care are un suflet mai pur decât oglindirea din ochii noștri. Aparențele înșală, exact. Multe persoane periculoase și multe probleme care își au incipitul cu mult în urmă se întrevăd la orizont, punându-se în calea iubiri însăși, dar nimic nu o poate opri pe cea adevărată. Sufletele mereu se vor regăsi, peste ani și ani sau...peste 2 luni de comă. Dar tot acest timp doar face revederea mai dulce și emoțiile mai aprige. Uneori pierderea unei persoane vine cu menirea de a te face mai puternic și de a te maturiza, chiar și forțat, așa cum a făcut-o și Joanna. Cartea aceasta m-a emoționat până la lacrimi, lacrimi vărsate pentru cei doi îndrăgostiți, pe care soarta pare să-i despartă. Sacrificiu. Dragoste. Trădare. Secrete. Suflete predestinate unul celuilalt. Acestea sunt doar cuvinte, dar care redau în întregime focul interior ce m-a mistuit odată cu cele 2 personaje principale. Aș vrea să fie mai multe cărți ca acestea, deci încă o dată...Mădălina Negru, FELICITĂRI!
Nu am cuvinte pentru această carte. Autoarea este genială și merită toate aplauzele și sprijinul din partea cititorilor. Din toată seria, acest volum mi-a placut cel mai mult, chiar dacă epilogul de la sfarsitul cartii m-a derutat destul de tare. Am plans, chicotit ca o nebuna pe la 1 noaptea si tipat de nervi din cauza situatilor complicate. Ador seria asta si o recomand cu mana pe inima. Jo+Drako forever!😊
M-a cam dezamăgit sincer. Eram în dubii dacă să dau 3 sau 4 steluțe, din cauza finalului nu merită 4. Primele 200 de pagini le-am iubit, a fost ca primele 2 volume. După pagina 200 s-a schimbat tot.. a devenit plictisitor pentru că nu mai exista pic de acțiune, erau doar descrieri a sentimentelor și a gândurilor. Finalul m-a dezamăgit total. Sa băgat acțiune în ultimele pagini cât pentru ultimele 100 de pagini în care a lipsit. Merita alt final cartea din punctul meu de vedere.
Mi-a plăcut mult aceasta serie! E acea poveste în care oricât de multe încercări, piedici le va pune viata, dragostea învinge mereu. .E acea dragoste care trebuie sa îndure multe ca la final sa fie mai cu patos, mai dulce! Trecutul misterios, marchează prezentul cu multa durere insa viitorul e cel care arata ca dragostea adevarata iti oferă iertare, împăcare și fericire! Recomand!🤗
Din nou, n-a fost cine știe ce nici acest volum. Finalul chiar nu m-a dat pe spate, mi s-a părut întreaga carte super clișeică și slavă cerului că nu s-a mai împiedicat așa de mult Joanna. Per total, nu a fost pe placul meu seria. Din punctul meu de vedere a avut mult prea multe clișee, unele scene repetate de parcă nu ar fi fost alte căi prin care să se ajungă din punctul A în punct B.
Nu o sa i dau mai mult de 3 chiar daca volumul acesta a fost mai reusit ca restul. Joanna la fel de insipida ca pana acum, Drako nici wow, nici naspa. Actiunea in mare a fost mult mai buna si cred ca cel mai mult mi-a placut finalul. ^^ habar n-am daca o sa citesc Hex. Nu sunt asa incantata.
din nou, ca și în cazul celorlalte volume, de la a doua jumătate a cărții încolo, lucrurile au început, în mod miraculos, să devină mai interesante. lipsa de acțiune își face simțită prezența iar, totuși. finalul, m-a făcut să-mi îmbunătățesc părerea despre serie, din fericire, dar peste unele aspecte din acest volum nu pot trece chiar atât de ușor: pentru început, Joanna ține morțis ca timp de 2 volume să vorbească despre cât de apropiată este ea de Luke și ce prietenie frumoasă au construit de-a lungul timpului, și totuși, prietenia asta a fost aproape insesizabilă, la fel și cea cu Amalia, care deși prezentă, e foarte dezamăgitoare... e de parcă după ce Amalia și Luke ajung împreună, Luke nu mai e prietenul ei din copilărie, ci doar iubitul celei mai bune prietene ale ei. să nu mai uit și de faptul că plecarea ei nu prea pare să-i afecteze atât de mult precum credeam că o va face??; și da, bănuiesc că pot lua în considerare și faptul că seria se numește, la-o adică, „Drako” și normal că o să se concentreze foarte, foarte mult pe relația protagonistei cu acesta, dar cu toate astea, mi-ar fi plăcut să văd mai mult din personalitatea ei și relațiile ei cu cei din jur. Un alt lucru pe care nu-l pot trece cu vederea ar fi legat de ultimele capitole, și mai specific de atât, capitolul în care Hex o salvează pe Joanna din casă, cu toate că Bruno menționează că nimeni nu poate intra, deoarece o „mică bombă” se va detona la intrare, așa că poliția nu o poate salva, nici pe ea, nici pe Drako, și nici pe Alice... și ok, din nou, aș putea asuma că Bruno doar vorbea aiurea, ca să amplifice panica pe care o resimțeau, etc, dar dacă lucrurile nu stau așa (tind să cred că așa e), e un detaliu foarte important, pe care consider că Kiera ar fi trebuit să-l revizuiască înainte de publicare, cu siguranță.
de asemenea, nu cred că am văzut vreun personaj cu un „character development” mai derutant decât al lui Drako - a făcut progrese în ceea ce-i privește comportamentul, în modul în care reacționează în relațiile interumane, dar cu toate astea, dacă e să privești seria ca pe un tablou, ai vedea o grămadă de denivelări care ți-ar pune probleme constant; evident, drumul spre schimbare al unei persoane nu e drept și plat, și normal că vor exista și regrese, dar cred că unele acțiuni ale sale sunt mult prea... nenaturale, și nu prea relevante întregului plot, ca și cum Kiera doar voia să lungească numărul de pagini al cărților... aș putea zice și că acțiunile sale mi se puteau părea „nenaturale” și pentru că eu, ca cititoare, nu știam multe despre Drako, și poate că avea unele inteții drăguțe ascunse în tot acest timp, dar să fim serioși pentru un moment... și cireașa de pe tort: în final, în capitolul bonus din perspectiva lui Drako, aflăm că tot motivul pentru care Drako a ajuns așa cum a ajuns, o copie ieftină de „bad boy”, e pentru că, în tot acest timp, a încercat să-și creeze o reputație respingătoare care să o țină la depărtare pe Joanna (el știind de legătura dintre părinții lui și ai ei), pe care a avut un mic-mare crush de-a lungul copilăriei și adolescenței, lucru care se simte forțat întregului plot.
din nou, un detaliu care mi-a atras atenția: oamenii care aveau grijă de Drako, Marta și... uh, soțul ei, al cărui nume nu mi-l pot aminti nicidecum, pur și simplu, s-au evaporat, și sunt destul de sigură că nici măcăr la înmormântarea bunicului Joannei nu au venit, deși se cunoșteau, și până la urmă, „prietenia” asta fiind începutul întregii reîntâlniri dintre Drako și Joanna. Și nu doar atât, dar Kiera pare că-și aduce aminte brusc de existența Martei mai târziu, și o face să se întâlnească cu Joanna înainte să se mute, pe stradă, aleatoriu.
moartea bunicului Joannei m-a întristat și cred că a fost una dintre, dacă nu chiar cea mai bună, bune descrise părți din carte, pentru că e printre singurele lucruri care chiar ne arată personalitatea Joannei și ne arată cu adevărat că seria se poate concentra și pe altceva în afară de relația ei cu Drako - în cel mai straniu mod, având în vedere că vorbim de moartea unui personaj relevant, s-a simțit ca o gură de aer.
inițial, am crezut că nu va mai exista și un epilog, ci doar capitolul bonus al lui Drako, și sinceră să fiu, m-aș fi mulțumit mult și cu un sfârșit deschis, lăsat la interpretarea cititorilor; chiar m-ar fi impresionat. ok, nu a fost cazul să se termine așa, totuși, și nu pot zice că mă deranjează neapărat, pentru că finalul a fost overall wholesome și bine scris, mi-a plăcut stilul diferit în care a fost scris și cred că e chiar preferatul meu... dar poate că un final deschis interpretării ar fi provocat un mai mare impact asupra cititorilor. poate, poate, gusturile nu se discută.
în orice caz, acum că mă văd terminată cu această serie, și pot zice că mă simt mândră că nu am renunțat (DNF) la întreaga serie, poate că voi da o șansa și poveștii lui Hex, cu speranța că stilul Kierei s-a mai îmbunătățit de-a lungul vremii, și că poate va reuși să mă fascineze mai mult (nu știu zău dacă e cazul, dar pot măcar să sper, nu?).
cred că am dat acel 0.5 din rating mai mult pentru sfârșit, tbh. :)
This entire review has been hidden because of spoilers.
Drako. Băiatul care a renăscut din foc. Dar de câte ori? Drako a fost ceva minunat și în același timp ceva nociv. Eu una m-am atașat de cărți mai rău ca de un animal de companie. L-am iubit din prima. Drako a urcat pe locul I al celor mai bune cărți citite. Până la momentul actual era seria "Oamenii fericiți citesc și beau cafea" de Agnes Martin Lugand, dar Drako le dă clasă. Avem autori pe care trebuie să-i promovăm. Kiera are un talent în a scrie, și face furori prin asta. Sunt sigură că Drako a furat multe inimi, printre care și a mea. Nu am cuvinte, tot ce îmi doresc este să ajung acasă și să-mi fac tricoul mult dorit cu "DRAKO" pentru că vreau să știu mai aproape de mine. Din partea mea, 5 stele sunt prea puține pentru lucrarea bine făcută a Kierei. ❤️ Nu doar că a construit niște personaje bine conturate și cu o poveste banală dintre băiatul rău și fata cuminte. Am observat câte obstacole au îndurat împreună, câte certuri. Au rămas alături unul de altul indiferent de ce-a fost. Au fost meniți unul celuilalt! A fost cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care am citit-o și pe care am trăit-o vreodată! Le-am recomandat mai departe, și am primit cuvinte de laudă. Bravo Kiera! ❤️ De la jumatea cărții am fost constant în lacrimi și simțeam că mi se rupe inima. Prima oară cu Armano după cu Bruno, iar Armano, iar Bruno, până fiecare și-a demonstrat puterea asupra tuturor. Am detestat personajele dar trebuie să recunosc că au fost foarte bine construite. La nici o carte nu am plâns așa cum am făcut-o doar la volumul 3. Mă bucur că am descoperit aceste cărți și multă baftă în tot ceea ce vrei să faci! Poți să faci tot ce îți propui! Ești cea mai tare! ❤️
Citisem prima dată seria pe wattpad. Și asta nu numai o dată. Cred că am citit-o de o grămadă de ori. A trecut totuși un timp, și nu pot sa descriu fericirea pe care am simtit-o când am ținut volumele in mâini. Știam că îmi va placea sa o recitesc din nou. Și sunt sigură că asta nu o să fie ultima data. Asta o să fie mereu una din seriile mele de suflet. Drako și Joanna au fost fix personajele alea care trebuie. Totuși, au fost câteva momente in care m-au enervat puțin. Sa nu mai spun de ultimele două capitole. Cred că am plâns acolo cat nu am făcut-o toată cartea. Serios, capitolul special a fost superb. Iar epilogul mi s-a părut foarte drăguț. Dacă ar fi sa aleg intre cele doua, cred că mi-a plăcut puțin mai mult cel special. Nu pot sa spun cum m-am simțit când am citit ce spunea Drako despre ea. A fost unul dintre cele mai frumoase capitole citite de mine vreodată într-o carte.
3/5☆ Ultimul volum a fost cel mai ok volum. Povestea a fost cât de cât bună. "Cât de cât" pentru că:
– Tot au existat propoziții fără niciun sens sau rost, contraziceri, expresii care, din nou, nu își aveau rostul și repetitive, de exemplu autoarea a spus mereu 'coșul pieptului' care nu are niciun sens și sper să nu mai dau vreodată de această 'expresie'.
– Joanna. Care nu s-a maturizat deloc și care nu a știut să aprecieze iubirea lui Drako și schimbarea lui pe parcursul poveștii.
– Prea multe personaje, dintre care sincer doar câteva își aveau rostul.
– Finalul, pe care sincer l-am simțit foarte forțat.
În fond, povestea a fost ok, dar ar fi fost și mai ok dacă era redactată altfel.
This entire review has been hidden because of spoilers.
This last book made me actually cry. I went through all the possible emotions. I felt both happiness and deep pain. This volume is the best of all three, because it is the end, which at some point you could not think would be a good one. The last 100 pages for me were critical, because I was slowly losing hope that a happy ending would follow and I was really sad.
I recommend this series, even if in some moments it is a typical love story, you expect something to happen, because it has moments when it becomes commonplace.
N-am plâns în viața mea atât de mult cât am plâns la acest volum. M-a omorât psihic de pe la pagina 200 până la final. Mi-a plăcut că Drako și Joanna s-au maturizat odată cu relația lor, iar finalul a fost perfect. Efectiv n-am cuvinte. Că sunt eu mai slabă de înger, acum nu știu, dar nu cred că mai citesc vreo carte în următoarea săptămână deoarece chiar m-a dat peste cap volumul. 💘💘💘
5 ⭐️ sunt puține pentru ce m-a făcut să simt această carte.
Nici nu știu cum să încep.. am atâtea sentimente după terminarea acestei trilogii încât abia îmi găsesc cuvintele. Am trăit cu trup și suflet povestea dintre Drako și Jo, încât mi-au rămas întipăriți in inima. Am trecut de la agonie, la extaz, la obraji roșii la unele scene, la stări de muream de drag. Nu am putut să cred până la final câtă iubire a putut purta Drako în sufletul lui cu aparență de băiat rău și arogant față de singura fată pe care a putut-o iubi în întreagă lui viață și după atâtea fete trecute prin viața, sau mai bine zis patul lui:)) încât în cele din urmă a făcut un ultim gest de iubire și de sacrificiu alegând-o din nou pe ea în ciuda faptului ca era posibil să nu o mai vadă niciodată. Am simțit ca mă prăbușesc la ultimele pagini neștiind ce s-a întâmplat cu el, am plâns în hohote și am umplut o cameră de șervețele:)) însă autoarea a avut milă și le-a oferit finalul pe care l-au meritat atât, dar atât de mult. Joanna și-a ținut promisiunea și l-a așteptat, prima și ultima ei iubire, neștiind dacă el trăiește sau nu, iar Drako a găsit-o, singura lui iubire adevărată, din nou și din nou cu toate ca era posibil să găsească o nouă Joanna cu o viață mult mai bună fără el. Încă o dovadă ca iubirea poate salva pe oricine. Mulțumesc pentru lecția ca niciun un om nu este rău până nu îi cunoaștem povestea sufletului și că uneori trebuie să găsim curajul de a scoate la suprafață tot ce e mai bun din oamenii pe care îi întâlnim și de a-i ajuta pentru ca nimeni nu știe câta nevoie aveau de el.
Citite și păstrate adânc în suflet mereu.🫶🏼
This entire review has been hidden because of spoilers.
„Oare de ce ne dă Dumnezeu asemenea încercări? De ce ne pune în ipostaze în care părem lipsiți de salvare? De ce ne face să ne plecăm capul în fața durerii, a neputinței, a groazei ce ne macină sufletul?” M-a făcut să râd, m-a făcut să plâng, m-a făcut să-mi smulg părul din cap și m-a făcut, de cele mai multe ori, să uit de viața socială. 𝗖𝗘 𝗠𝗜-𝗔 𝗣𝗟𝗔𝗖𝗨𝗧: – mi-a plăcut ENORM de mult să citesc modul în care se dezvoltă relația lui Drako și a lui Joanna. – mi-a plăcut felul în care au fost construite personajele. TOATE personajele. Fiecare dintre acestea au un caracter diferit și unic aș putea spune. – prietenia dintre Joanna, Amalia; Drako, Hex. Pur și simplu îi ador! – stilul de scriere al Kierei e mult, mult mai complex și mai variat! Am adorat faptul că a decis să ne ofere descrieri mai lungi. 𝗖𝗘 𝗡𝗨 𝗠𝗜-𝗔 𝗣𝗟𝗔𝗖𝗨𝗧: Nu mi-au plăcut două lucruri! – Bruno, Alex Armano; îi detest pur și simplu. – și un deces (nu spun al cui, deoarece se consideră spoiler) În rest, am devorat fiecare moment, fiecare scenă, fiecare capitol, fiecare pagină și mă bucur nespus că, într-un final, am decis să citesc această serie minunată! O recomand cu căldură tuturor!
Cred ca e timpul sa renunt la acest gen de carti 🙈 Nu reusesv sa ma mai impresioneze deloc, doar ma fac sa le citesc foarte greu... Varsta o fi de vina 🙈😅 Pe Drako nu am reusit sa il agreez deloc deloc. Poate totusi s-ar fi schimbat ceva daca ar fi fost o carte cu capitole intercalate despre cei doi asa cum a fost doar la final. Poate.
Aceeasi actiune, el"fuge" sa o salveze pe ea de dusmanii lui, ea il cauta mereu. Pe cand crezi ca sunt impreuna, Drako se îndepărtează, iar apoi se rezgandeste. Chiar si dupa ce ii mărturisește ca e prima fata de care s-a indragostit, are acelasi comportament mizer fata de Joanna, iar ea e mereu aceeasi fata buna. Cand bunicul ei a fost omorat, Drako nu ii este alaturi in acele momente grele, ci sta departe de ea. Si de data aceasta il iarta. Vine momentul ca Joanna sa plece in alt stat cu noua ei familie adoptiva, iar Drako o roaga oarecum sa il astepte sa isi rezolve problemele, dar vrand sa isi ia ramas bun de la el, Joanna il gaseste in ghearele mortii si nu doar el ajunge im aceasta situatie.... Din nou Drako dispare. Daca aveti curiozitatea cum se termina povestea lor, cititi cartea 😄 ⭐️⭐️⭐️
Cu siguranță a fost o îmbunătățire a personajelor. S-a observat o anumită evoluție a lor, deși abia la final. Deși cartea a scârțâit la partea de suspans/acțiune/plot twist/intrigă conflictuală, cu siguranță a compensat cu relația celor doi protagoniști. Mi-a plăcut că deși a fost subtil, legătură dintre coperți și conținut este cu adevărat palpabilă. Finalul a fost interesant. Previzibil, dar interesant. Naivitatea Joannei a rămas intactă totuși. Nu am înțeles clar câți ani a avut Drako, însă cu siguranță mi s-a părut a fi mult prea matur pt de copila Joanna (deeeși și el a avut momente copilăroase, mai ales la unele replici de adolescent hormonal). La o adică, volumul I incepe cu ea având puțin până în 17 ani... Mi-a plăcut trilogia că a avut acel aer tineresc și totuși dramatic.
Provestea mult prea "lungita", s-au pierdut multe detalii. Sunt la jumătatea cartii dar a trebuit sa ma racoresc!😄 Incerc sa imi imaginez ce fel de oameni 'plescaie', isi ling si musca buzele in continuu ... 🫠 Joanna a dormit mai mult de un volum si ochii ei dau doar de 'siluete bine cunoscute', iar Drako plescaie in continuu si isi da mana prin par cand nu ii convine ceva! Ideea este buna, dar așteptam o evoluție... Nu este chiar de aruncat dar nu am sa mai citesc altceva de la aceasta autoare, nu se implica suficient încat sa caute mai multe expresii sau sa observe ca oamenii reacționeaza si in alte moduri decat cele specificate anterior!
Este o serie de carți destul de puerilă și destul de stângaci scrisă. Probabil dacă aveam 13 ani și nu aș fi avut în spate mai multe cărți citite, poate mi-ar fi plăcut, dar are multe scăpări, repetări de fraze doar pentru a se umple spațiul și cam atât. Deși nu au făcut prea multe cele două personaje protagoniste ale seriei, nu au intrat în detalii mai mature, Joanna și Drako pare că se cunosc de mult, deși a fost totul fugitiv. Am citit cărțile dar pare ca au fost scrise la ”repezeală”. Nu au avut punct culminant deloc. Doar petreceri și cam atât, în rest nu sunt puse în diferite ipostaze cele doua personaje. Prea puțin pentru o serie de trei cărți.
O trilogie drăguță, o poveste de dragoste adolescentină care m-a făcut puțin curioasă să o citesc, mai ales la cât de bine cotată și lăudată a fost, doar că pe mine m-au plictisit " silueta familiară a lui Drako ", faptul că se holbează prea mult la buzele lui și hanoracele lui Drako, iar cireașa de pe tort este datul ochilor peste cap, am inceput să fac și eu același lucru de fiecare dată când citeam asta 😂. Cred că dacă nu ar fi fost menționate lucrurile acestea în fiecare volum, cărțile ar fi avut maxim 250 de pagini. Volumul 3 însă, m-a captivat cel mai mult și m-a ținut puțin în suspans, curioasă să aflu deznodământul poveștii.
Am devorat aceste carti. Minunate. O poveste de dragoste extraordinara, specială, unica. Personajele sunt autentice, iar modul de descriere al sentimentelor dintre cele doua personaje principale este atât de ușor de inteles și de simtit, de parca ai fi și ai trai alături de ei. Cu siguranța face parte din cărțile pe care le voi reciti cu drag, căci abia aștept sa mai intru in lumea lui Drako și a lui Jo.
Una dintre cele mai bune cărți citite. Nu este un roman de dragoste tipic, autoarea se joaca cu personajele într-un mod fantastic și te ține cu sufletul la gura. O sa iubești unele personaje, iar pe altele le vei detesta pana în măduva oaselor. Amalgamul de emoții prin care ești trecut pe parcursul lecturii este de inegalat. Trebuie citită!
O serie minunata care mi. a placut de la început pana la sfârșit! iar volumul 3 a fost fara doar si poate cel mai incarcat de emotie si tristete in acelasi timp... Mi.au ramas în suflet aceste 3 volume!❤️😊
A rămas la fel ca și volumul 2, nicio îmbunătățire. Am avut multe momente în care mi-am dat ochii peste cap, momente în care replicile erau ciudate. Acțiunea Nu a fost interesantă, a fost lentă, iar ultimele 70 de pagini au fost foarte grăbite. Mai bine rămânea la un singur volum.