What do you think?
Rate this book
Cireşarii #3
Cireșarii (Roata norocului) vol.3
Este vacanta de vara si, la invitatia Ioanei, verisoara lui Dan, acesta, Tic si Maria vin in orasul "D". Acesta este foarte renumit pentru balciul care se tine acolo, o data pe an.
Ei se incurca intr-un nou mister cand de la muzeu dispar niste statui foarte valoroase numite „tanagrale”. Victor,Ionel,Lucia si Ursu li se alatura si ciresarii pornesc impreuna sa rezolve secretul rotii norocului.
Ei se incurca intr-un nou mister cand de la muzeu dispar niste statui foarte valoroase numite „tanagrale”. Victor,Ionel,Lucia si Ursu li se alatura si ciresarii pornesc impreuna sa rezolve secretul rotii norocului.
400 pages, Paperback
First published January 1, 1965
10 people are currently reading
377 people want to read
About the author
Constantin Chiriță
17 books65 followersConstantin Chirita was born in a family of teachers and he was a well known fiction writer, his books were targeted to the younger readers.
He was a student at the Polytechnic University in Bucharest, after which he dedicated all his time to literature and journalistic.
He came into the literature world in 1949. He also was a good essay writer. In his novels he presented the image of the university and technocrat world.
Constantin Chirita is the author of a well known series of novels called: Ciresarii. They were transformed in the 80 into a television show and enjoyed a great success.
He was a student at the Polytechnic University in Bucharest, after which he dedicated all his time to literature and journalistic.
He came into the literature world in 1949. He also was a good essay writer. In his novels he presented the image of the university and technocrat world.
Constantin Chirita is the author of a well known series of novels called: Ciresarii. They were transformed in the 80 into a television show and enjoyed a great success.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 31 reviews
November 16, 2024
Constantin Chiriță are suficient de mulți ași în mânecă încât să spună o poveste care să mă distreze, dar acest al treilea volum al seriei este categoric inferior primelor două.
De data aceasta, avem o intrigă de roman polițist- o schimbare semnificativă care diminuează foarte mult din spiritul de aventură al cărții. Totuși, cred că romanul ar fi putut funcționa mai bine cu câteva schimbări.
Povestea se desfășoară într-un orășel cunoscut doar după inițială, D. Un orășel în care se găsește un muzeu care găzduiește cinci statuete celebre, numite tanagrale. În momentul în care tanagralele dispar, Dan, Tic și Maria- veniți în oraș la invitația verișoarei lui Dan, Ioana- încearcă să dezlege misterul.
Problema principală cu romanul, dar și cu seria, este că majoritatea personajelor nu au un arc narativ cu adevărat satisfăcător. Cireșarii adună informații, se chinuie să dezlege misterul, dar de fiecare dată se împotmolesc, și atunci apare Victor, care rezolvă totul, mai mult sau mai puțin, de unul singur. Adică, înțeleg că Victor este bazat pe copilul preferat al lui Constantin Chiriță, dar ar fi fost mult mai satisfăcător ca celelalte personaje să contribuie mult mai mult la rezolvarea misterului, ca să nu mai zic că mai bine de jumătate din carte, personajele investighează , iar, abia în ultima sută de pagini, se rezolvă .
Dezvăluirea făptașului este cu adevărat satisfăcătoare. Rolul pe care îl joacă în linia narativă secundară, cea cu roata norocului, și felul în care autorul a presărat indicii pe parcurs, duc la o concluzie reușită. Dar, per total, romanul este o serie de discuții nesfârșite, cu o premisă destul de subțire, dacă ieși din universul construit de autor și te gândești cum ai fi abordat situația în viața reală.
Ca să închei într-o latură pozitivă, personajele sunt la fel de colorate ca până acum, misterul și investigația, pe alocuri nerealiste, sunt destul de ingenioase și de creative, iar, cu toate problemele lor, romanele lui Chiriță reușesc să mă introducă într-o atmosferă a universului copilăriei, în care mă simt de parcă aventura așteaptă la fiecare pas.
August 20, 2018
Chinuitoare carte. M-a sucit și răsucit pe toate părțile. Și mă simt trădată,
Dan a distrus orice barieră personaj-cititor și orice replică de-a lui a fost savuroasă și mi-a plăcut “rolul”. Greu mi-a fost să nu îi urmăresc indiciile pentru a afla mai devreme deznodământul. Și când încercam, tot el anula ce a spus anterior și pornea altă pistă. Ciudat ce spun, dar parcă Dan avea o subtilitate care se voia evidentă.
Ultimele 2 capitole mi-au lăsat o impresie frumoasă asupra cărții -pentru ele dau a treia steluță-, dar întreaga carte m-a cam pierdut. Multe detalii inutile, prea mult dialog și puțină acțiune și se pare că doar Victor a fost cel care a rezolvat misterul, cu ceva ajutor de la Cireșari, dar prea puțin în comparație cu celelalte volume. Parcă nu îi recunoșteam. Dacă în primele 2 volume aveau atâtea idei reușite, de data asta parcă s-au învârtit în cerc și au amețit.
Încă ceva care m-a surprins neplăcut: de ce zice Tic că îi spune cățelului lui “Țombi” de câteva săptămâni? Aflăm din prima carte asta, care s-a petrecut cu vreo 2 veri în urmă.
Cred că dacă venirea lui Ursu și al lui Victor nu se întârzia atât de mult, acțiunea se desfășura mai palpitant, nu era toată rezolvarea misterului dezvăluită în cele câteva pagini din urmă.
Cartea asta, autorul ei îmi dau sentimentul că știu exact ce au făcut: stările contrariate pe care le dau cititorilor, ignorarea unor detalii și ale unor întrebări cheie, importate, dar au ales să facă asta pentru că poate exact acestea dau farmecul acestui volum cu ițele încurcate.
Un gând care nu îmi dă pace e referitor la scrisoarea din cuvântul autorului. Cine ar putea fi personajul care a scris-o?
Dan a distrus orice barieră personaj-cititor și orice replică de-a lui a fost savuroasă și mi-a plăcut “rolul”. Greu mi-a fost să nu îi urmăresc indiciile pentru a afla mai devreme deznodământul. Și când încercam, tot el anula ce a spus anterior și pornea altă pistă. Ciudat ce spun, dar parcă Dan avea o subtilitate care se voia evidentă.
Ultimele 2 capitole mi-au lăsat o impresie frumoasă asupra cărții -pentru ele dau a treia steluță-, dar întreaga carte m-a cam pierdut. Multe detalii inutile, prea mult dialog și puțină acțiune și se pare că doar Victor a fost cel care a rezolvat misterul, cu ceva ajutor de la Cireșari, dar prea puțin în comparație cu celelalte volume. Parcă nu îi recunoșteam. Dacă în primele 2 volume aveau atâtea idei reușite, de data asta parcă s-au învârtit în cerc și au amețit.
Încă ceva care m-a surprins neplăcut: de ce zice Tic că îi spune cățelului lui “Țombi” de câteva săptămâni? Aflăm din prima carte asta, care s-a petrecut cu vreo 2 veri în urmă.
Cred că dacă venirea lui Ursu și al lui Victor nu se întârzia atât de mult, acțiunea se desfășura mai palpitant, nu era toată rezolvarea misterului dezvăluită în cele câteva pagini din urmă.
Cartea asta, autorul ei îmi dau sentimentul că știu exact ce au făcut: stările contrariate pe care le dau cititorilor, ignorarea unor detalii și ale unor întrebări cheie, importate, dar au ales să facă asta pentru că poate exact acestea dau farmecul acestui volum cu ițele încurcate.
Un gând care nu îmi dă pace e referitor la scrisoarea din cuvântul autorului. Cine ar putea fi personajul care a scris-o?
October 9, 2025
Cât de dragi îmi sunt Cireșarii! Aș putea să adaug altceva?
January 14, 2018
Această inițiativă a recitirii cărților copilăriei nu mă duce chiar în cea mai bună stare. Dacă primele două volume din „Cireșarii” m-au amuzat, m-au enervat doar pe alocuri, dar în cea mai mare parte, mi-au adus aminte cu drag de perioada în care citeam, orbește, tot ce îmi recomanda mama, al treilea roman din serie nu a făcut altceva decât să mă irite, cap-coadă.
Cireșarii din Roata Norocului nu au nimic în comun cu cireșarii din primele două volume. Iar cartea, în ansamblu, mi-a dat impresia că nici n-ar fi fost scrisă de aceeași persoană ca primele două. Dincolo de personajele care par cumva reinventate, avem și alte inexactități care mă duc cu gândul la asta - cum ar fi faptul că Tic spune că abia de câteva zile a începul să-i zică „Țombi” lui Tângulică, când știm clar că acest lucru se întâmpla încă de la începutul volumului 1.
Întregul roman este o mare vorbăraie. Acțiunea lipsește aproape cu desăvârșire: mare parte din carte, cireșarii își petrec timpul discutând pe marginea unui furt . Se postulează zeci de teorii care nu au nici o bază logică, Dan încurcă pe toată lumea și nici măcar nu e amuzant în tentativele lui de a detensiona atmosfera, fiecare are impresia că deține adevărul absolut. Iar sentimentul de inutilitate dispare abia după vreo 200 de pagini, când apare Victor și salvează situația. Avem, deci, o grămadă de personaje al căror rol este să încurce ițele unei probleme , iar apoi apare Victor, cavalerul pe cal alb al logicii imbatabile, care rezolvă situația în două minute, nu fără a purta și el discuții interminabile pe subiect.
În plus, dincolo de acțiunea complet stupidă, cartea este atât de prost editată, încât face orice om cu un minim respect pentru limba română să își dorească să rupă fiecare pagină în bucățele mici-mici. Un mare „nu” din partea mea!
Cireșarii din Roata Norocului nu au nimic în comun cu cireșarii din primele două volume. Iar cartea, în ansamblu, mi-a dat impresia că nici n-ar fi fost scrisă de aceeași persoană ca primele două. Dincolo de personajele care par cumva reinventate, avem și alte inexactități care mă duc cu gândul la asta - cum ar fi faptul că Tic spune că abia de câteva zile a începul să-i zică „Țombi” lui Tângulică, când știm clar că acest lucru se întâmpla încă de la începutul volumului 1.
Întregul roman este o mare vorbăraie. Acțiunea lipsește aproape cu desăvârșire: mare parte din carte, cireșarii își petrec timpul discutând pe marginea unui furt . Se postulează zeci de teorii care nu au nici o bază logică, Dan încurcă pe toată lumea și nici măcar nu e amuzant în tentativele lui de a detensiona atmosfera, fiecare are impresia că deține adevărul absolut. Iar sentimentul de inutilitate dispare abia după vreo 200 de pagini, când apare Victor și salvează situația. Avem, deci, o grămadă de personaje al căror rol este să încurce ițele unei probleme , iar apoi apare Victor, cavalerul pe cal alb al logicii imbatabile, care rezolvă situația în două minute, nu fără a purta și el discuții interminabile pe subiect.
În plus, dincolo de acțiunea complet stupidă, cartea este atât de prost editată, încât face orice om cu un minim respect pentru limba română să își dorească să rupă fiecare pagină în bucățele mici-mici. Un mare „nu” din partea mea!
July 17, 2021
Roata norocului, volumul 3 din seria Ciresarii, este o lectura plicticoasa si enervanta.
Nu seamana cu primele 2 volume.
Se vrea o poveste cu detectivi, graviteaza in jurul disparitiei unor mici statuete antice de la muzeu.
Cele cateva secvente in care se intampla ceva sunt despartite de ample furtuni de dialog gratuit, in care fiecare desfasoara teorii si supozitii.
I se pare lui Tic ca s au furat statuetele cu ocazia unei vizite la muzeu si, in primele 250 de pagini, fara macar sa existe o singura confirmare obiectiva ca acest lucru chiar s a ntamplat (anunt in ziar, veste sa se raspandeasca prin oras, vreun adult sa recunoasca), fiecare creeaza labirinturi stufoase de ipoteze si presupuneri.
Cand mai raman putine pagini apar Victor si Ursu pentru o mai mare coerenta si concizie a dialogului intru aflarea misterului.
Nu seamana cu primele 2 volume.
Se vrea o poveste cu detectivi, graviteaza in jurul disparitiei unor mici statuete antice de la muzeu.
Cele cateva secvente in care se intampla ceva sunt despartite de ample furtuni de dialog gratuit, in care fiecare desfasoara teorii si supozitii.
I se pare lui Tic ca s au furat statuetele cu ocazia unei vizite la muzeu si, in primele 250 de pagini, fara macar sa existe o singura confirmare obiectiva ca acest lucru chiar s a ntamplat (anunt in ziar, veste sa se raspandeasca prin oras, vreun adult sa recunoasca), fiecare creeaza labirinturi stufoase de ipoteze si presupuneri.
Cand mai raman putine pagini apar Victor si Ursu pentru o mai mare coerenta si concizie a dialogului intru aflarea misterului.
August 1, 2024
chiar ca prinsei drag de copiii ăștia.
December 31, 2023
Si acum, la a n-a recitire (formula pentru n este necunoscuta :-) ) volumul 3 imi pare cel mai slab din serie.
Poate subiectul (balciul, cu nebunia lui intrinseca, incluzand chiar roata norocului); poate ezitarile indelungi ale ciresarilor, chiar pana la ultima pagina, poate si altele ... au conturat impresia asta.
Este si cate o scanteie, ca de ex, atunci cand la intrebarea lui Dan despre cand anume a spus Tic ceva, Tic ii raspunde ca la pag.125, si chiar acolo era replica aia : -))
Poate subiectul (balciul, cu nebunia lui intrinseca, incluzand chiar roata norocului); poate ezitarile indelungi ale ciresarilor, chiar pana la ultima pagina, poate si altele ... au conturat impresia asta.
Este si cate o scanteie, ca de ex, atunci cand la intrebarea lui Dan despre cand anume a spus Tic ceva, Tic ii raspunde ca la pag.125, si chiar acolo era replica aia : -))
Read
February 12, 2025Primele două cărți au fost bune, dar recitirea ăsteia m-a cam dezamăgit. Există câteva recenzii deja care intră în amănunte despre problemele cărții, dar fac și eu o listă scurtă --
1. Foarte multă vorbăraie, prea puțină acțiune.
2. Prea multă indecizie din partea cireșarilor - mai mult au petrecut gândindu-se la suspecți și scenariile potențiale ale furtului statuetelor.
3. Dan...băiete...tocmai ce spuneam la cartea a doua că ești cireșarul meu preferat...de ce m-ai făcut de râs? De ce te-a apucat atâta logoree pe parcursul cărții? „Aa ce dacă am fi într-un roman de mister, ce-ar fi dacă unul din detectivi ar fi criminalul” a fost bun la început, dar din câte unghiuri poți aborda ideea până când devine plictisitoare?
4. Faza cu bâlciul nu a fost chiar atât de interesantă, n-ar fi meritat o întreagă carte. Cireșarii s-au tot întors la iarmaroc și au tot făcut aceleași chestii până pe la sfârșitul cărții, când au venit Victor și Ursu. De câte ori pot suporta să citesc despre roata aia nenorocită până când îmi vine să arunc cu cartea în perete?
5. Vai ce geniu e Victor...a venit chiar la final și a rezolvat tot cazul atât de repede, nici Sherlock Holmes nu putea face asta mai repede.
În fine, am terminat cartea. Onwards to the next.
1. Foarte multă vorbăraie, prea puțină acțiune.
2. Prea multă indecizie din partea cireșarilor - mai mult au petrecut gândindu-se la suspecți și scenariile potențiale ale furtului statuetelor.
3. Dan...băiete...tocmai ce spuneam la cartea a doua că ești cireșarul meu preferat...de ce m-ai făcut de râs? De ce te-a apucat atâta logoree pe parcursul cărții? „Aa ce dacă am fi într-un roman de mister, ce-ar fi dacă unul din detectivi ar fi criminalul” a fost bun la început, dar din câte unghiuri poți aborda ideea până când devine plictisitoare?
4. Faza cu bâlciul nu a fost chiar atât de interesantă, n-ar fi meritat o întreagă carte. Cireșarii s-au tot întors la iarmaroc și au tot făcut aceleași chestii până pe la sfârșitul cărții, când au venit Victor și Ursu. De câte ori pot suporta să citesc despre roata aia nenorocită până când îmi vine să arunc cu cartea în perete?
5. Vai ce geniu e Victor...a venit chiar la final și a rezolvat tot cazul atât de repede, nici Sherlock Holmes nu putea face asta mai repede.
În fine, am terminat cartea. Onwards to the next.
March 15, 2022
Al treilea volum Ciresarii dezamageste putin in comparatie cu primele doua. Se doreste a fi un roman detectivist, dar lungeste o poveste care pleaca de la o premisa extrem de subtire pe mai bine de 100 de pagini de teorii bazate pe speculatii. Finalul mai salveaza din plictisul generat de intriga inventata prin intrarea in scena a geniului lui Victor.
July 22, 2023
Sunt curioasă cum vor continua aventurile ciresarilor, chiar dacă acest volum nu mi-a plăcut atât de tare ca primele două.
January 6, 2019
recitită
January 8, 2019
Cartile copilariei mele. Simply outstanding.
May 7, 2019
E ok....dar nu o recomand 😂😂😂
December 8, 2021
Iubesc romanele ,, Cireșarii''! Eu sunt de părere că Constantin Chiriță a făcut o treabă minunată atunci când a scris aceste cărți. 📚📖
⭐⭐⭐⭐⭐
⭐⭐⭐⭐⭐
August 15, 2022
Am citit-o prin clasa a opta, eram la bunicii mei la tara si in loc sa stau cu verii mei in jurul gratarului, citeam de zor la ea. De la mine 5 stele!
March 28, 2023
<3333333333
April 15, 2023
2.5/5
cireșăresc fară să îmbie // creez petiție ca Ursu să fie-nlocuit de o bormașină
cireșăresc fară să îmbie // creez petiție ca Ursu să fie-nlocuit de o bormașină
May 12, 2023
This book left me speechless. :,D
It was amazing! Literally stunned that people gave it 1 star?!
It was really good! :) 5 stars!
It was amazing! Literally stunned that people gave it 1 star?!
It was really good! :) 5 stars!
May 28, 2023
De ce cartile din mijlocul seriilor sunt mereu plictisitoare?
May 8, 2024
Parcă cea mai puțin reușită din cele 5.
March 19, 2025
Not gonna lie, this book was kinda boring
October 26, 2025
Este foarte complicată.
November 6, 2022
Volumul 3 din seria Cireșarii mi-a plăcut „aproape” foarte mult.
A fost cu alte aventuri și indicii, dar de data asta nu în orașul Cireșarilor, ci în orașul verișoarei lui Dan, Ioana.Totul a început cu Ticușor care încearcă să dezlege misterul roții norocului,ca să câștige statuia lui Fradaburidi, apoi a urmat cu furtul tanagralelor din Muzeu, un lucru pe care îi începea să preocupe pe Cireșarii, iar la sfârșit, după multe căutări și investigații, află cine este vinovat pentru furtul tanagralelor,și anume atletul, ceea ce nu mi-a plăcut de loc.
Pe lângă cei 7 cireșari, mai erau și personaje noi: Ioana, verișoară lui Dan; Scheletul, profesoara de pian,artista,omul cu cicatrice, paznicul Ilie,omul în gri și Hultanul, proprietarul roții de noroc.
Cele care nu mi-a plăcut sunt:
1) Tanagralele a fost puse într-o pungă;
2) Vinovatul a fost chiar cel mai bun atlet al circului.
Eu am crezut că vinovatul o să fie unii dintre cei suspecți furtului (scheletul, profesoara de pian, artista, omul cu cicatrice, paznicul Ilie și omul gri) menționate în acest volum, dar să fie atletul nu am așteptat.
Ca era șansele și posibilitatea ca cel mai bun sportiv/atlet al circului care tocmai poposise în oraș, cel care l-a sfătuit pe Tic să nu mai joace la roata norocului, să fie cel în care a furat Tanagrele.Aste e,lasă.
Vă recomand toate cele trei volume din seria Cireșarii (vol.1-3)
P.S.:Din fericire, mai am 2 volume din acestea serie.
A fost cu alte aventuri și indicii, dar de data asta nu în orașul Cireșarilor, ci în orașul verișoarei lui Dan, Ioana.Totul a început cu Ticușor care încearcă să dezlege misterul roții norocului,ca să câștige statuia lui Fradaburidi, apoi a urmat cu furtul tanagralelor din Muzeu, un lucru pe care îi începea să preocupe pe Cireșarii, iar la sfârșit, după multe căutări și investigații, află cine este vinovat pentru furtul tanagralelor,și anume atletul, ceea ce nu mi-a plăcut de loc.
Pe lângă cei 7 cireșari, mai erau și personaje noi: Ioana, verișoară lui Dan; Scheletul, profesoara de pian,artista,omul cu cicatrice, paznicul Ilie,omul în gri și Hultanul, proprietarul roții de noroc.
Cele care nu mi-a plăcut sunt:
1) Tanagralele a fost puse într-o pungă;
2) Vinovatul a fost chiar cel mai bun atlet al circului.
Eu am crezut că vinovatul o să fie unii dintre cei suspecți furtului (scheletul, profesoara de pian, artista, omul cu cicatrice, paznicul Ilie și omul gri) menționate în acest volum, dar să fie atletul nu am așteptat.
Ca era șansele și posibilitatea ca cel mai bun sportiv/atlet al circului care tocmai poposise în oraș, cel care l-a sfătuit pe Tic să nu mai joace la roata norocului, să fie cel în care a furat Tanagrele.Aste e,lasă.
Vă recomand toate cele trei volume din seria Cireșarii (vol.1-3)
P.S.:Din fericire, mai am 2 volume din acestea serie.
May 7, 2024
Al treilea volum din seria Cireșarilor, la fel de interesant precum primele două.
Evident, vorbim despre o anumită categorie de cititori și anume adolescenții anilor 70 sau 80, cu precădere băieți. Astăzi viata curge după cu totul și cu totul alte coordonate, iar problema cea mai delicată este nu CEEA ce se citește, ci DACĂ acest nobil sport se mai practică.
Două cuvinte și despre cartea de față: protagoniștii se află plecați în vacanță, într-o localitate unde are loc un spectacol de bâlci, roata norocului fiind printre atracții. Ceva însă pare a fi în neregulă cu așa-zisul noroc...
Evident, vorbim despre o anumită categorie de cititori și anume adolescenții anilor 70 sau 80, cu precădere băieți. Astăzi viata curge după cu totul și cu totul alte coordonate, iar problema cea mai delicată este nu CEEA ce se citește, ci DACĂ acest nobil sport se mai practică.
Două cuvinte și despre cartea de față: protagoniștii se află plecați în vacanță, într-o localitate unde are loc un spectacol de bâlci, roata norocului fiind printre atracții. Ceva însă pare a fi în neregulă cu așa-zisul noroc...
December 23, 2016
Best book ever!
Displaying 1 - 30 of 31 reviews