What do you think?
Rate this book
Hipodrom
Copilăria, tinerețea și senectutea sînt cele trei borne pe care este construit bildungsromanul Norei Iuga, povestea unei vieți ce a gravitat mereu în jurul Hermannstadtului, orașul nespuselor bucurii, dar și al marilor tristeți. Aici începe povestea fetiței Nora, în interbelic, cu prieteni și jocuri, cu lecții la școala Ursulinelor și sași care își păstrează tradițiile cu strictețe și, mai ales, cu Jovis, calul alb din vitrina lui Schuster ce i-a însoțit gîndurile toată viața. Tot aici revine mai tîrziu ca tînără profesoară la o școală cu predare în limba germană în timpul regimului comunist și devine feblețea elevilor, ceea ce o ajută să treacă peste toate neajunsurile epocii. La vîrsta senectuții, deși locuiește la București, gîndul i-a rămas la același oraș al copilăriei. Hipodrom, un roman cu puternice accente autobiografice, aduce în fața cititorilor o viață încercată, dar presărată cu momente luminoase, precum și slăbiciunea autoarei pentru Sibiu și locuitorii lui, pe care i-a purtat în suflet mereu.
432 pages, Paperback
First published June 1, 2020
34 people are currently reading
306 people want to read
About the author
Nora Iuga
80 books125 followersNora Iuga, poeta, prozatoare si traducatoare, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania. Autoare a mai multor volume de poezie – Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Inima ca un pumn de boxeur (editia I, 1982; editia a II-a, 2000), Piata cerului (1986), Cintece (1989) – si de proza – Sapunul lui Leopold Bloom (editia I, 1993; editia a II-a, Polirom, 2007; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Sexagenara si tinarul (editia I, 2000; editia a II-a, Polirom, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Fasanenstraße 23 – O vara la Berlin (2001), Lebada cu doua intrari (2004), Hai sa furam pepeni (Polirom, 2009), Berlinul meu e un monolog (Cartea Romaneasca, 2010) –, precum si a poemului-roman Fetita cu o mie de riduri (2005; Premiul revistei Cuvintul). In 2007, a primit Premiul Friedrich-Gundolf, oferit de Deutsche Akademie fur Sprache und Dichtung, o recompensa care se acorda tuturor celor care contribuie la raspindirea culturii germane in lume. A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffman, Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Muller, Ernst Junger, Oskar Pastior, Gunter Grass, Aglaja Veteranyi.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 18 of 18 reviews
May 28, 2023
Nu am citit "Hipodrom" pe nerăsuflate. Nu puteam citi nici măcar 50 de pagini pe zi. O lăsam, apoi mă bântuia ce citisem, reluam și tot așa...
Nu suspansul mă făcea să redeschid cartea, ci lirismul seducător, care nu putea fi consumat decât în doze mici.
"așa cum și limba e ca aluatul, în pîine intră și semințe de floarea-soarelui, și secară, și chimen, și uneori și câte o așchie de lemn, la fel intră și în limba și "cool", și "super", și "beton", și "marfă"..."
Nu suspansul mă făcea să redeschid cartea, ci lirismul seducător, care nu putea fi consumat decât în doze mici.
"așa cum și limba e ca aluatul, în pîine intră și semințe de floarea-soarelui, și secară, și chimen, și uneori și câte o așchie de lemn, la fel intră și în limba și "cool", și "super", și "beton", și "marfă"..."
Read
April 25, 20213 sferturi poezie, firul narativ e sirul gandurilor, imi e tare greu sa imi formez o opinie despre cartea asta. Si inca imi e greu sa trec peste elementele socante din carte
May 1, 2022
Cu Nora Iuga nu-ți faci planuri. Nici cînd o citești, nici cînd o asculți, nici cînd scrii despre ea. Lucrurile se întîmplă. Pur și simplu. De la sine. Și totul e așa natural, frumos și inopinat încît nici nu are sens să încerci să pui ordine în lucruri, cuvinte, idei și text.
Mai multe-am scris pe blogul meu, https://dealulcudor.blogspot.com/2022...
Mai multe-am scris pe blogul meu, https://dealulcudor.blogspot.com/2022...
December 22, 2024
Nora Iuga debordează de o energie care răzbate prin paginile acestei cărți autobiografice. Este o plăcere să o parcurgi, dar în același timp îți aduce și tristețea întâmplărilor acelea zdruncinătoare care s-au petrecut în copilăria și tinerețea ei. Și având aceste experiențe sau poate tocmai în ciuda lor, Nora rămâne o eternă învingătoare de la care noi cei mai puțin trecuți prin viață, avem atâtea de învățat. Hipodrom poate fi cu ușurință rezumat prin această frază din carte: „Viața-i făcută s-o iei mereu și mereu de la capăt, ăsta e secretul fericirii...”. Iar Nora, la cei 93 de ani, a luat-o de foarte multe ori de la capăt.
October 19, 2025
"Viața-i făcută s-o iei mereu și mereu de la capăt, ăsta e secretul fericirii... Dacă ați ști voi, cei care mă citiți acum, cît mă detest cînd vă dau lecții de viață, cînd nimeni n-are dreptul sa-l învețe pe altul cum să trăiască, fiindcă asta înseamnă să-l falsifice pe celălalt..."
April 5, 2025
Femeia asta mi se pare fascinantă !
Mi s-a părut în acest roman că s-a expus așa cum este, cu rele și cu bune, cu vise și cu realități, cu real și ireal. S-a dezbrăcat de tot și de toate și s-a aruncat în scris.
Mi s-a dezvăluit o femeie de o sinceritate tăioasă, de o putere impresionantă și de o lejeritate magnifică.
A amestecat în Hipodrom poezie, fantastic, suprarealism, realitate istorică și a ieșit...jurnal? memorii notate pe hârtie? Nu știu exact ce, dar nu cred că trebuie pus într-o categorie anume, trebuie citit, așa...cu mintea deschisă, cu capul în nori, cu inima liberă, luat așa cum vine.
Mi-a plăcut enorm cum și-a descris bucăți din copilărie, apoi perioada cât predat la școală în Sibiu.
Mi se pare fascinant cât de ușor trece peste dezamăgiri, peste dureri și greutăți, cât de nebună e în lumea ei de poezie și de vis!
Mi s-a părut în acest roman că s-a expus așa cum este, cu rele și cu bune, cu vise și cu realități, cu real și ireal. S-a dezbrăcat de tot și de toate și s-a aruncat în scris.
Mi s-a dezvăluit o femeie de o sinceritate tăioasă, de o putere impresionantă și de o lejeritate magnifică.
A amestecat în Hipodrom poezie, fantastic, suprarealism, realitate istorică și a ieșit...jurnal? memorii notate pe hârtie? Nu știu exact ce, dar nu cred că trebuie pus într-o categorie anume, trebuie citit, așa...cu mintea deschisă, cu capul în nori, cu inima liberă, luat așa cum vine.
Mi-a plăcut enorm cum și-a descris bucăți din copilărie, apoi perioada cât predat la școală în Sibiu.
Mi se pare fascinant cât de ușor trece peste dezamăgiri, peste dureri și greutăți, cât de nebună e în lumea ei de poezie și de vis!
February 8, 2024
„o văd lipită de banca mea, în picioare, văd sub gulerul apretat, care s-a ridicat ca un oblon când și-a dat capul pe spate, gâtul ei neted, cu pielea irigată de sângele tânăr, și pătratul decolteului alb, de blondă, și lobii roz ai urechilor, atârnând ca niște cireșe sub cârlionții roșcovani. mi se face deodată frică și rușine. parcă mă uit pe gaura cheii. mater margareta e femeie. îi văd pielea ascunsă, îi simt căldura care se lasă privită doar seara, înainte de culcare, de ochii icoanelor, cum se dezbracă fără să aștepte pe nimeni, așteptând totuși ceva cu nerăbdare... nu, n-am să mă călugăresc, corpul meu e cel mai frumos cadou care mi s-a dat ca să-l arăt, de ce să n-am voie. atunci de ce toți zeii ăia din cartea de istorie de-a v-a, venus și apollo și ares și artemis apar toți goi acolo-n poze și noi ne uităm la trupul lui venus și vrem să semănăm cu ea, dar nu fără un braț. da, lasă că o să cresc eu și-o să fac copii și o să mă fac frumoasă și grasă și-o să-mi arăt trupul cui vrea să mi-l vadă și am să mi-l las să umble pe pământul ăsta într-un șir lung de trupuri și toate o să aibă genunchii mei, talpa mea care lasă urme pe zăpadă, degetele mele cu care decojesc un măr, râsul și plânsul meu... și voi trăi!”
„fiecare simte vina în el o vină nevinovată fără motiv cum întârzii sau minți se-ntâmplă uneori fără să vrei o vină ca o muzică pe care nu o poți povesti deși o auzi în tine neîntrerupt”
„îmi simt sângele și transpirația și mi se face rușine ca de un păcat pe care încep să-l iubesc intrasem într-un timp al glandelor trăiam frenezia îndrăgostirii înainte de a mă îndrăgosti”
„nu există suferință mai mare decât să nu poți arăta cât iubești!”
„iertați-mă, dragii mei, dacă am vorbit nepermis de mult despre mine, dar uneori vrei să-ți intre un străin în casă, cu riscul să te-njunghie.”
„mămica (...) poartă cercei de smaragd sau de malachit, să-i asorteze cu ochii, că vrea atât de mult să semene numai cu ea, e unul dintre puținele lucruri pe care le-am moștenit de la mama. e un mare risc și un gest de eroism să fii o viață întreagă în opoziție, să nu vrei să semeni cu nimeni altcineva!”
„așadar, spune-ți rugăciunea, nora: sfântă obrăznicie, nu mă lăsa!”
„deschid ochii. în casă, doar soarele și mobilele alea pictate cu crini colorați, înalți și ascuțiți, de parcă nimic nu-i frumos destul dacă nu înțeapă.”
„floarea căzută pe trotuar pe care o pui în păhărelul cu apă și-i prelungești viața melcul pe care-l iei de pe drum și-l pui în iarbă să nu-l calce nimeni vor veni și-ți vor ușura durerea când vei fi la necaz cel fără chip există și ți se arată fă-ți singur organe să-l poți vedea să-l poți auzi și nu mai fi atât de lacom”
„ne continuăm fiecare drumul în direcții opuse, fără să întoarcem capul – magnetul nu funcționase de data asta, deși fiecare își luase chipul celuilalt cu el...”
„nu suportam să programăm nimic. nu avem voie să încălcăm libertatea întâmplării.”
„îmi lipsește... e prima dată când palmele mele simt că vor să-i atingă mâneca paltonului sau măcar un deget înmănușat...”
„mă doare bucuria că am să-l văd!”
„noi nu ne prea găsim în viața zilnică, asta pe care o trăim toți cam la fel, pe noi cei adevărați. noi ne aflăm mai curând în cei ascunși în cărți, în filme, în povești. am văzut un film în care un bătrân kârgâz spunea că povestea e sufletul lumii și numai acolo ne dăm seama unde suntem și unde vom mai fi sau ar trebui să fim.”
„simțeam o nevoie atroce de a fi cu un bărbat așa cum râvneam la o libertate absolută nu știam că dacă o ai pe una nu o poți avea pe cealaltă”
„imaginația e pură autobiografie.”
„primăvara, toate întâmplările se dau de trei ori peste cap și se fac amintiri.”
„știi doar că sunt urâtă și nevinovată sunt cumințenia pământului și ei mă confundă cu marlene dietrich”
„așa o fi moartea un orgasm nesfârșit care te răpune o plăcere care te ia în posesie fără să o chemi total imobil lăsându-te în voia ei forat acționat transportat exploatat...”
„când îți scriu și totul mi se pare vulgar, fac eforturi să-mi subțiez sângele, simt că trebuie să mi-l adaptez la altă presiune atmosferică, la alt aer.”
„el tace tot timpul. (...) vorbesc cu o bucată de vitraliu dintr-o catedrală gotică.”
„iubirea se întreține cu e-mailuri... o inimioară, o floricică, astea da promesses de bonheur.”
„sunt și eu o matrioșkă, un șir de femei puse una într-alta.”
„dar o absență e doar o virgulă. între noi doi cred că nici moartea nu va fi un punct. ți-aș spune pe curând, dar asta nu se știe niciodată.”
„fiecare simte vina în el o vină nevinovată fără motiv cum întârzii sau minți se-ntâmplă uneori fără să vrei o vină ca o muzică pe care nu o poți povesti deși o auzi în tine neîntrerupt”
„îmi simt sângele și transpirația și mi se face rușine ca de un păcat pe care încep să-l iubesc intrasem într-un timp al glandelor trăiam frenezia îndrăgostirii înainte de a mă îndrăgosti”
„nu există suferință mai mare decât să nu poți arăta cât iubești!”
„iertați-mă, dragii mei, dacă am vorbit nepermis de mult despre mine, dar uneori vrei să-ți intre un străin în casă, cu riscul să te-njunghie.”
„mămica (...) poartă cercei de smaragd sau de malachit, să-i asorteze cu ochii, că vrea atât de mult să semene numai cu ea, e unul dintre puținele lucruri pe care le-am moștenit de la mama. e un mare risc și un gest de eroism să fii o viață întreagă în opoziție, să nu vrei să semeni cu nimeni altcineva!”
„așadar, spune-ți rugăciunea, nora: sfântă obrăznicie, nu mă lăsa!”
„deschid ochii. în casă, doar soarele și mobilele alea pictate cu crini colorați, înalți și ascuțiți, de parcă nimic nu-i frumos destul dacă nu înțeapă.”
„floarea căzută pe trotuar pe care o pui în păhărelul cu apă și-i prelungești viața melcul pe care-l iei de pe drum și-l pui în iarbă să nu-l calce nimeni vor veni și-ți vor ușura durerea când vei fi la necaz cel fără chip există și ți se arată fă-ți singur organe să-l poți vedea să-l poți auzi și nu mai fi atât de lacom”
„ne continuăm fiecare drumul în direcții opuse, fără să întoarcem capul – magnetul nu funcționase de data asta, deși fiecare își luase chipul celuilalt cu el...”
„nu suportam să programăm nimic. nu avem voie să încălcăm libertatea întâmplării.”
„îmi lipsește... e prima dată când palmele mele simt că vor să-i atingă mâneca paltonului sau măcar un deget înmănușat...”
„mă doare bucuria că am să-l văd!”
„noi nu ne prea găsim în viața zilnică, asta pe care o trăim toți cam la fel, pe noi cei adevărați. noi ne aflăm mai curând în cei ascunși în cărți, în filme, în povești. am văzut un film în care un bătrân kârgâz spunea că povestea e sufletul lumii și numai acolo ne dăm seama unde suntem și unde vom mai fi sau ar trebui să fim.”
„simțeam o nevoie atroce de a fi cu un bărbat așa cum râvneam la o libertate absolută nu știam că dacă o ai pe una nu o poți avea pe cealaltă”
„imaginația e pură autobiografie.”
„primăvara, toate întâmplările se dau de trei ori peste cap și se fac amintiri.”
„știi doar că sunt urâtă și nevinovată sunt cumințenia pământului și ei mă confundă cu marlene dietrich”
„așa o fi moartea un orgasm nesfârșit care te răpune o plăcere care te ia în posesie fără să o chemi total imobil lăsându-te în voia ei forat acționat transportat exploatat...”
„când îți scriu și totul mi se pare vulgar, fac eforturi să-mi subțiez sângele, simt că trebuie să mi-l adaptez la altă presiune atmosferică, la alt aer.”
„el tace tot timpul. (...) vorbesc cu o bucată de vitraliu dintr-o catedrală gotică.”
„iubirea se întreține cu e-mailuri... o inimioară, o floricică, astea da promesses de bonheur.”
„sunt și eu o matrioșkă, un șir de femei puse una într-alta.”
„dar o absență e doar o virgulă. între noi doi cred că nici moartea nu va fi un punct. ți-aș spune pe curând, dar asta nu se știe niciodată.”
May 6, 2021
Mămica e foarte frumoasă, atunci eram în Bucureşti. Tăticu’ era solist în concertul de Brahms. În mintea mea de cinci ani, toate instrumentele Filarmonicii se hîrjoneau între ele şi ea era dresoarea lor, Zîna Zînelor, ca la circul Cluţchi. Era „înger, îngeraşu’ meu“. Parcă am mai spus asta. Chiar şi cînd am trecut de zece ani şi am simţit furnicătura aia de parcă un roi de furnici mă gîdila pe sub piele, mămica a rămas la fel de frumoasă, dar tot mai rar „înger, îngeraşu’ meu“, că seamănă tot mai mult cu Marlene Dietrich în Îngerul albastru. Într-o seară, proprietăreasa noastră, Frau Brantsch, cu care se împrietenise, a venit la noi să- i dea mămica-n cărţi. Trecuse de ora 9 şi eu eram de mult în pat. În programul fixat de mămica, 9 era ora la care trebuia să dorm. Dar teroarea copilăriei mele erau gîndurile, gîndurile care mă chinuiau de cum mă întindeam în pat, fie la 3 după-masa, fie la 9 seara, şi nu puteam să adorm ore în şir. Mama stătea lîngă mine şi mă pîndea să se asigure că am adormit. Nu-mi spunea niciodată poveşti. În schimb, îmi cînta în surdină „Aria bijuteriilor“ din Faust sau „Amoru-i un copil pribeag“ din Carmen. Alteori îmi dansa Moartea lebedei în coregrafia lui Fokin, ştiu o mulţime de lucruri culte de la mămica... îşi mişca doar braţele cînd o imita pe Anna Pavlova, exact cum face-o lebădă „cînd vrea să zboare sau să moară“, aşa zicea. Cred că nu era cea mai bună momeală de prins „elfii“ somniferi. Ăştia, ştiu de la mămica, sunt un fel de spiriduşi care trăiesc în ţara zăpezilor... începeam, chipurile, să casc. Închideam ochii, iar căscam, mă întorceam pe-o parte şi pe alta, pînă respiram mai apăsat, mai egal. Îmi învăţasem rolul... de mică am fost o actriţă desăvîrşită. Asta era singura meu salvare cînd mămica era gata de atac. Cînd era sigură că am adormit, se ridica de lîngă patul meu şi se ducea la masă, unde o aştepta Frau Brantsch cu ţigara aprinsă şi cu nelipsitul ei pahar de Riesling demisec. Pe atunci locuiam încă pe Schmiedgasse 17. Eu continuam să respir adînc şi egal, cu urechile ciulite la ce vorbeau cele două femei tinere, cînd ştiau că nu le aude nimeni. Şi deodată disting şoaptele mamei. Mă aşteptam la cine ştie ce secret. Trecusem deja de zece ani şi aflasem de la Helga Christel şi de la Edith Wagner cum se fac copiii. Aşadar, ardeam de nerăbdare să descopăr ce secrete o să-i spună Frau Brantsch, pe care mămica o alinta în intimitate Schelli. Şi ce credeţi că mi-a fost dat să aud... „Sigur n-o să mă înţelegi, fiindcă îmi reproşezi mereu că n-ai văzut o mamă mai rece ca mine, dar tu habar n-ai cît iubesc eu copilul ăsta şi cît sufăr că nu pot să i-o spun. Nu există suferinţă mai mare decît să nu poţi arăta cît iubeşti!“ Îmi venea să mă dau de gol cu orice risc, să sar din pat direct în braţele ei şi să-i spun că pe nimeni n-o să iubesc vreodată mai mult ca pe ea, dar ştiam că răceala răspunsului ei ar fi stins unicul moment în care mămica mea şi-a recunoscut iubirea pentru mine... după cîteva minute am adormit.
May 26, 2024
In vara anului 2023 la TIFF Cluj, am văzut documentarul despre Nora Iuga „De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin” și, deși citisem ceva poezie de la ea înainte, dupa acel moment am fost hipnotizat de Nora Iuga. Îmi amintesc că după film, ea a venit în fața sălii și a răspuns la întrebările publicului. Și în acel Q&A a menționat și acest roman, și așa am ajuns să îl și citesc. Am văzut documentarul despre Nora Iuga cu un prieten din Portugalia, iar el după mi-a zis că ar trebui ca românii să fie mândri cu o asemenea personalitatea în cultura românească. Îmi amintesc că toată lumea a fost foarte încântată (și mândră) de documentar și de Nora Iuga și chiar recomand acel documentar.
Romanul, mie personal, mi-a plăcut foarte mult. În „Hipodrom” avem multe fărâme din viața, mintea și sufletul lui Nora Iuga. Nu e un roman tip expoziție-acțiune-plot-twist-deznodământ, iar asta mie mi-a plăcut. E un roman în care Nora își amintește și vorbește despre ea și ce vrea ea și cum vrea ea (e de bine) în cele trei faze ale vieții: copilăria - tinerețea - b��trânețea. Sunt sigur că ar mai fi putut scrie încă 400 de pagini la roman, și nu mi-ar fi părut rău, pentru că Nora Iuga e foarte conștientă de sine. (Comentariile despre România fascistă și cea comunistă, împreună cu alte menționări ale unor artiști și scriitori a fost un deliciu în plus.)
1.
...dar nu bănuiam anestezia totală pe care ți-o pot provoca propriile gânduri, scoțându-te din spațiul și timpul tău imediat.
2.
Nimic nu-mi place mai mult decât să mă joc de-a spectacolul.
3.
Azi îmi place cum sunt, mâine vreau să fiu altfel. Parcă s-au adunat mai multe pâraie în mine.
4.
...sunt multe nopți când vreau să ies din mine.
5.
Eram îndrăgostită nebunește fără un obiect al dragostei.
6.
Trebuie să înveți să accepți că poți fi frumos și urât în același timp, bun și rău... Alegerea e a ta și asta te obligă.
7.
Numai în cărți mă simt într-adevăr la mine acasă...
8.
E greu când te naști fără nevoia de lume.
9.
...o clipă de singurătate e mai greu de obținut decât un veac de singurătate...
10.
Sunt și eu o Matrioșkă, un șir de femei puse una într-alta...
Romanul, mie personal, mi-a plăcut foarte mult. În „Hipodrom” avem multe fărâme din viața, mintea și sufletul lui Nora Iuga. Nu e un roman tip expoziție-acțiune-plot-twist-deznodământ, iar asta mie mi-a plăcut. E un roman în care Nora își amintește și vorbește despre ea și ce vrea ea și cum vrea ea (e de bine) în cele trei faze ale vieții: copilăria - tinerețea - b��trânețea. Sunt sigur că ar mai fi putut scrie încă 400 de pagini la roman, și nu mi-ar fi părut rău, pentru că Nora Iuga e foarte conștientă de sine. (Comentariile despre România fascistă și cea comunistă, împreună cu alte menționări ale unor artiști și scriitori a fost un deliciu în plus.)
1.
...dar nu bănuiam anestezia totală pe care ți-o pot provoca propriile gânduri, scoțându-te din spațiul și timpul tău imediat.
2.
Nimic nu-mi place mai mult decât să mă joc de-a spectacolul.
3.
Azi îmi place cum sunt, mâine vreau să fiu altfel. Parcă s-au adunat mai multe pâraie în mine.
4.
...sunt multe nopți când vreau să ies din mine.
5.
Eram îndrăgostită nebunește fără un obiect al dragostei.
6.
Trebuie să înveți să accepți că poți fi frumos și urât în același timp, bun și rău... Alegerea e a ta și asta te obligă.
7.
Numai în cărți mă simt într-adevăr la mine acasă...
8.
E greu când te naști fără nevoia de lume.
9.
...o clipă de singurătate e mai greu de obținut decât un veac de singurătate...
10.
Sunt și eu o Matrioșkă, un șir de femei puse una într-alta...
March 25, 2024
"traiam frenezia indragostirii inainte de a ma indragosti."
"Cand ma gandesc foarte tare la ceva, vreau sa fiu numai cu mine."
"E un mare risc si un gest de eroism sa fii o viata intreaga in opozitie, sa nu vrei sa semeni cu nimeni altcineva!"
"Mamica spunea mereu ca esti de atatea ori om cate limbi straine cunosti."
"De cand ma stiu, mi se-nvalmasesc mii de intrebari, acolo unde nu ajung sa fac ordine niciodata si din ce se-ncurca mai tare se inmultesc si mi se nasc sub calota aia prea stramta mereu alte scene..."
"E extraordinar de pasionanta aceasta fierbere continua de aflare, de cunoastere a propriului "eu" care esti tu in raport cu celalalt.."
"De ce asa, deodata, senzatia asta de valiza uitata pe peronul unei gari straine?"
"unuia ce sta in fata usii
intr-o
seara
lui
mi-am deschis cuvantul."
"Nu exista gand, dor, drum, semn pe care sa nu-l fi primit fiecare la un moment dat, probabil dictat de cineva"
"Cand ma gandesc foarte tare la ceva, vreau sa fiu numai cu mine."
"E un mare risc si un gest de eroism sa fii o viata intreaga in opozitie, sa nu vrei sa semeni cu nimeni altcineva!"
"Mamica spunea mereu ca esti de atatea ori om cate limbi straine cunosti."
"De cand ma stiu, mi se-nvalmasesc mii de intrebari, acolo unde nu ajung sa fac ordine niciodata si din ce se-ncurca mai tare se inmultesc si mi se nasc sub calota aia prea stramta mereu alte scene..."
"E extraordinar de pasionanta aceasta fierbere continua de aflare, de cunoastere a propriului "eu" care esti tu in raport cu celalalt.."
"De ce asa, deodata, senzatia asta de valiza uitata pe peronul unei gari straine?"
"unuia ce sta in fata usii
intr-o
seara
lui
mi-am deschis cuvantul."
"Nu exista gand, dor, drum, semn pe care sa nu-l fi primit fiecare la un moment dat, probabil dictat de cineva"
August 22, 2025
După "Hai să furăm pepeni" și "Lebăda cu două intrări", pot să spun că cel mai "pe gustul meu" a fost "Hipodrom". Hipodrom este un fel "De la Medeleni", doar că real și care urmărește parcursul scriitoarei din copilărie și până la "senectute". Apreciez claritatea, coerența și sinceritatea scriiturii, dar și unele mesaje transmise prin carte.
Cred că e important ca oamenii trecuți de o anumită vârstă (în cazul ei, chiar 90) să spună adevărul: sunt tot oameni, iar simțurile lor sunt încă vii atâta timp cât și ei sunt vii!
PS: referința cu Iohannis îmi fă fiori pe șira spinării știind ce cutremure a provocat în societatea românească, dar mna...Nora Iuga s-a declarat mereu fană PNL, iar Iohannis a fermecat multă lume la începuturi...
Cred că e important ca oamenii trecuți de o anumită vârstă (în cazul ei, chiar 90) să spună adevărul: sunt tot oameni, iar simțurile lor sunt încă vii atâta timp cât și ei sunt vii!
PS: referința cu Iohannis îmi fă fiori pe șira spinării știind ce cutremure a provocat în societatea românească, dar mna...Nora Iuga s-a declarat mereu fană PNL, iar Iohannis a fermecat multă lume la începuturi...
February 11, 2025
Am început „Hipodrom" fără să fii știut ceva despre Nora Iuga, dar în schimb am rămas plăcut surprins (și ușor șocat) de această carte.
Nu mă așteptam să fie o lectură ușoară și chiar nu a fost, firul narativ e ușor haotic, sunt prezente multe elemente de poezie și cel puțin un sfert de carte este in germană (tradusă desigur). Asta nu înseamnă că nu a fost o experiență plăcută, ba din contră.
Singurele elemente care chiar mi-au displăcut au fost acele secvențe ciudate, nu le-am înțeles exact, dar per total o lectură plăcută și foarte diferită față de ce am citit până acum.
Nu mă așteptam să fie o lectură ușoară și chiar nu a fost, firul narativ e ușor haotic, sunt prezente multe elemente de poezie și cel puțin un sfert de carte este in germană (tradusă desigur). Asta nu înseamnă că nu a fost o experiență plăcută, ba din contră.
Singurele elemente care chiar mi-au displăcut au fost acele secvențe ciudate, nu le-am înțeles exact, dar per total o lectură plăcută și foarte diferită față de ce am citit până acum.
December 22, 2021
Pacat, a lipsit ceva, dar nu am putut sa o termin, desi am tot luat-o in mana din Octombrie incoace.
December 28, 2023
O carte bunicică, acțiunea cam împrăștiata, sare de colo -colo.Prea multe fraze în limba germană. Asta nu mi-a plăcut.
January 4, 2025
Vroiam o carte de vacanta și aceasta chiar s-a potrivit,0 in sensul ca s-a citit rapid. Hipodrom are trei părți - copilăria tarzie si viata în legătura cu primul job, acela de profesoara de germana, ambele petrecandu-se în Sibiu (Hermannstadt), ultima parte cuprinzand un tablou al situatiei de viata actuala a autoarei, la vârsta de 90 de ani.
Ca stil, pe tot parcursul cărții se impleteste narativul cu un dicteu de gânduri si trairi, diferența clar delimitata. Pentru coloratura locala, multe descrieri si expresii sunt în germana urbei (sau dialecte).
Autoarea reușește sa implice cititorul în trăire, un scop al stilului ei literar cred, deși schimbările emoționale sunt în general abrupte (ca doua perechi de palme - prima pentru că asa are chef cel care iti da o palma, a doua ca să ți se "fixeze". Na, ca m-am contaminat si eu de "stilul" respectiv. :)
Binevenita carte care oferă în limba română (putea fi la fel de bine scrisa in germana) o incursiune în viata conlocuitorilor din Sibiu în preajma celui de-al doilea război mondial si de la începutul anilor 1950, dar mai ales o poveste de viata, un fel de "rațiune si simțire" cu puls si vie traire.
Ultima parte a cărții pare a nu curge la fel de firesc ca si in cazul primelor, dar probabil autoarea a vrut sa ventileze ceea ce avea pe inima înainte de a fi prea târziu. Un fel de CV literar, inclusiv al premiilor și distincțiilor primite, dar trece cu multa sinceritate în revista și criticile analiștilor literari de care se apără punctual. De exemplu, scrierea ei este considerata de unii "livresca, elitista, falsa", iar autoarea drept "cabotina". Nora Iuga răspunde curajos și ii împunge pe unii și pe alții cu câte o aducere aminte, asa ca o "pata de culoare" politica, de exemplu statutul de membru al fostului Partid Comunist al soțului Hertei Müller...
Ca stil, pe tot parcursul cărții se impleteste narativul cu un dicteu de gânduri si trairi, diferența clar delimitata. Pentru coloratura locala, multe descrieri si expresii sunt în germana urbei (sau dialecte).
Autoarea reușește sa implice cititorul în trăire, un scop al stilului ei literar cred, deși schimbările emoționale sunt în general abrupte (ca doua perechi de palme - prima pentru că asa are chef cel care iti da o palma, a doua ca să ți se "fixeze". Na, ca m-am contaminat si eu de "stilul" respectiv. :)
Binevenita carte care oferă în limba română (putea fi la fel de bine scrisa in germana) o incursiune în viata conlocuitorilor din Sibiu în preajma celui de-al doilea război mondial si de la începutul anilor 1950, dar mai ales o poveste de viata, un fel de "rațiune si simțire" cu puls si vie traire.
Ultima parte a cărții pare a nu curge la fel de firesc ca si in cazul primelor, dar probabil autoarea a vrut sa ventileze ceea ce avea pe inima înainte de a fi prea târziu. Un fel de CV literar, inclusiv al premiilor și distincțiilor primite, dar trece cu multa sinceritate în revista și criticile analiștilor literari de care se apără punctual. De exemplu, scrierea ei este considerata de unii "livresca, elitista, falsa", iar autoarea drept "cabotina". Nora Iuga răspunde curajos și ii împunge pe unii și pe alții cu câte o aducere aminte, asa ca o "pata de culoare" politica, de exemplu statutul de membru al fostului Partid Comunist al soțului Hertei Müller...
January 26, 2025
🧑🏻💼👩❤️👨👒👗🪭🪢🎖️🃏🪁🀄🖼️🌫️🌁🌉🏞️🌅🎆🌃🌆🗾🗺️🎐🪻🌷🌹🌸💮🦋🏕️🎡🏡🚪🛏️🛋️🪞🪟🧮🧸🕰️🔮📒📔📘📗📕📖✉️💌📑🧧🔖⬛🎩⬜🧵🪡🖇️🧤💍💎🟦⬜🎉🎊🎀🎁🟨
Displaying 1 - 18 of 18 reviews