What do you think?
Rate this book
Suflete de sticlă
Dragă cititorule,
Iată-ne ajunși împreună la cea de-a cincea carte a mea. Cu fiecare în parte, am vrut să te încurajez să-ți privești altfel viața și relațiile. Să te susțin în procesul de autocunoaștere și să-ți aduc mai aproape informațiile științifice pe care psihologii și cercetătorii din științele sociale le-au descoperit. Am început cu Copilul invizibil, apoi ne-am asumat Revoluția iubirii, am învățat să practicăm starea de prezență conștientă odată cu Mindfulness urban, după care am îndrăznit să spunem că #LoveIsFun.
Totuși, să știi că Suflete de sticlă e altfel decât celelalte. De această dată, psihologia științifică și narațiunea se iau de mână, pentru a descoperi o parte din sensul vieții. Am pornit la drum cu intenția să dezvălui lumii povestea a doi oameni: simțirile, gândurile, atitudinile, dialogurile, comportamentele, obiceiurile și destinul lor. Un „el“ și o „ea“, la fel ca noi toți – cu îndoieli și frici, cu amintiri dureroase și regrete care nu mai mor odată, cu pete pe suflet și măști care ascund traume. Apoi am realizat că, în narațiunea acestei cărți, am cuprins nenumărate povești auzite în cabinet, am dat voce durerii sfâșietoare și am aprins flacăra curajului și a asumării.
Vei găsi în paginile cărții, o sumă de învățăminte. Pe multe dintre ele, Silvia și Baltazar (doi oameni care ar putea purta și numele tău sau al jumătății tale) le-au înțeles pe calea cea grea, după ce s-au dat cu capul de zidurile pe care le-a ridicat mintea în calea lor. O altă parte reprezintă concluzii ale cercetărilor făcute în ultima jumătate de secol, de oamenii de știință din zona psihologiei relaționale și a psihogenealogiei. Iar pe câteva dintre aceste învățăminte, mi-am dorit eu însumi să le pătrund mai în profunzime și, de aceea, le-am adus aici.
Așadar, dă pagina și vino cu mine, ca să cunoști iubirea așa cum poate că n-ai îndrăznit să o faci până acum… să descoperi ce se află dincolo de comportamentele umane inexplicabile și să simți puterea infinită a relațiilor interpersonale, care au la fiecare capăt câte un suflet de sticlă. — Gáspár György, autor de cărți bestseller
Iată-ne ajunși împreună la cea de-a cincea carte a mea. Cu fiecare în parte, am vrut să te încurajez să-ți privești altfel viața și relațiile. Să te susțin în procesul de autocunoaștere și să-ți aduc mai aproape informațiile științifice pe care psihologii și cercetătorii din științele sociale le-au descoperit. Am început cu Copilul invizibil, apoi ne-am asumat Revoluția iubirii, am învățat să practicăm starea de prezență conștientă odată cu Mindfulness urban, după care am îndrăznit să spunem că #LoveIsFun.
Totuși, să știi că Suflete de sticlă e altfel decât celelalte. De această dată, psihologia științifică și narațiunea se iau de mână, pentru a descoperi o parte din sensul vieții. Am pornit la drum cu intenția să dezvălui lumii povestea a doi oameni: simțirile, gândurile, atitudinile, dialogurile, comportamentele, obiceiurile și destinul lor. Un „el“ și o „ea“, la fel ca noi toți – cu îndoieli și frici, cu amintiri dureroase și regrete care nu mai mor odată, cu pete pe suflet și măști care ascund traume. Apoi am realizat că, în narațiunea acestei cărți, am cuprins nenumărate povești auzite în cabinet, am dat voce durerii sfâșietoare și am aprins flacăra curajului și a asumării.
Vei găsi în paginile cărții, o sumă de învățăminte. Pe multe dintre ele, Silvia și Baltazar (doi oameni care ar putea purta și numele tău sau al jumătății tale) le-au înțeles pe calea cea grea, după ce s-au dat cu capul de zidurile pe care le-a ridicat mintea în calea lor. O altă parte reprezintă concluzii ale cercetărilor făcute în ultima jumătate de secol, de oamenii de știință din zona psihologiei relaționale și a psihogenealogiei. Iar pe câteva dintre aceste învățăminte, mi-am dorit eu însumi să le pătrund mai în profunzime și, de aceea, le-am adus aici.
Așadar, dă pagina și vino cu mine, ca să cunoști iubirea așa cum poate că n-ai îndrăznit să o faci până acum… să descoperi ce se află dincolo de comportamentele umane inexplicabile și să simți puterea infinită a relațiilor interpersonale, care au la fiecare capăt câte un suflet de sticlă. — Gáspár György, autor de cărți bestseller
206 pages, Paperback
First published June 1, 2020
42 people are currently reading
662 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 47 reviews
December 31, 2022
Suflete de sticlă. Traumele celor rătăciți în trecut de Gáspár György este una dintre cele mai bune cărți citite în ultima perioadă, titlul care se va regăsi cu siguranță în topul personal al celor mai bune cărți citite în 2021.
Pentru mine, cartea aceasta a venit într-un moment în care aveam cea mai mare nevoie de ea, după o lungă perioadă de timp în care m-am învinovățit pentru lucruri pe care acum știu că n-aș fi putut să le schimb, deoarece nu depindeau de mine. M-a ajutat enorm să clarific anumite aspecte, să găsesc explicații pertinente unor comportamente aparent de neînțeles. Nu mi-a fost greu să o citesc, deși pentru mulți poate fi o lectură dureroasă și greu de asimilat, prin prisma faptului că te trezește, te face să îți pui întrebări la care poate nu ai vrea să afli răspunsurile, te face extrem de conștient de multitudinea de cicatrici pe care le-ai acoperit la suprafață pentru a nu fi detectate de alții, închipuindu-ți că în acest fel nu le vei mai simți nici tu. Însă o traumă din trecut nu poate fi acoperită ori ascunsă, iar această carte mi-a reamintit asta într-un mod extrem de simplu, inteligent și frumos. Experiențele negative pot fi doar acceptate, înțelese și asumate, ca mai apoi să poată fi vindecate, iar copilul nostru interior „reparat” și, în sfârșit, după mult timp, alinat.
De o profunzime care m-a emoționat până la lacrimi, Suflete de sticlă prezintă povestea de viață a Silviei și a lui Baltazar, un el și o ea care ne-ar putea reprezenta cu ușurință pe oricare dintre noi. Un Adam și o Eva ai lumii moderne, cu propriile suferințe și cruci de purtat, aflați la mila unui destin nedrept, prizonieri în propriile lor închisori mentale, captivi într-o lume superficială, dură, falsă, lipsită de empatie, produsul unor familii disfuncționale, moștenitori ai unor suferințe emoționale și a unor nesiguranțe comportamentale transmise de la o generatie la alta.
„Iubirea adevărată nu înseamnă să găsești partenerul perfect, să-ți indentifici sufletul pereche, ci mai degrabă să accepți, să respecți și să prețuiești o altă ființă nepereche, în ciuda imperfecțiunilor sale.”
Suflete de sticlă a avut asupra mea efectul unei terapii, în care am conștientizat, din nou, importanța relațiilor interpersonale, necesitatea cunoașterii propriului trecut și a propriei istorii familiale. A fost ca o palmă mentală pe care autorul mi-a aplicat-o cu fermitate, dar și cu blândețe, o confesiune ca de la un suflet (de sticlă) pentru atât de multe alte suflete (de sticlă).
Pentru mine, cartea aceasta a venit într-un moment în care aveam cea mai mare nevoie de ea, după o lungă perioadă de timp în care m-am învinovățit pentru lucruri pe care acum știu că n-aș fi putut să le schimb, deoarece nu depindeau de mine. M-a ajutat enorm să clarific anumite aspecte, să găsesc explicații pertinente unor comportamente aparent de neînțeles. Nu mi-a fost greu să o citesc, deși pentru mulți poate fi o lectură dureroasă și greu de asimilat, prin prisma faptului că te trezește, te face să îți pui întrebări la care poate nu ai vrea să afli răspunsurile, te face extrem de conștient de multitudinea de cicatrici pe care le-ai acoperit la suprafață pentru a nu fi detectate de alții, închipuindu-ți că în acest fel nu le vei mai simți nici tu. Însă o traumă din trecut nu poate fi acoperită ori ascunsă, iar această carte mi-a reamintit asta într-un mod extrem de simplu, inteligent și frumos. Experiențele negative pot fi doar acceptate, înțelese și asumate, ca mai apoi să poată fi vindecate, iar copilul nostru interior „reparat” și, în sfârșit, după mult timp, alinat.
De o profunzime care m-a emoționat până la lacrimi, Suflete de sticlă prezintă povestea de viață a Silviei și a lui Baltazar, un el și o ea care ne-ar putea reprezenta cu ușurință pe oricare dintre noi. Un Adam și o Eva ai lumii moderne, cu propriile suferințe și cruci de purtat, aflați la mila unui destin nedrept, prizonieri în propriile lor închisori mentale, captivi într-o lume superficială, dură, falsă, lipsită de empatie, produsul unor familii disfuncționale, moștenitori ai unor suferințe emoționale și a unor nesiguranțe comportamentale transmise de la o generatie la alta.
„Iubirea adevărată nu înseamnă să găsești partenerul perfect, să-ți indentifici sufletul pereche, ci mai degrabă să accepți, să respecți și să prețuiești o altă ființă nepereche, în ciuda imperfecțiunilor sale.”
Suflete de sticlă a avut asupra mea efectul unei terapii, în care am conștientizat, din nou, importanța relațiilor interpersonale, necesitatea cunoașterii propriului trecut și a propriei istorii familiale. A fost ca o palmă mentală pe care autorul mi-a aplicat-o cu fermitate, dar și cu blândețe, o confesiune ca de la un suflet (de sticlă) pentru atât de multe alte suflete (de sticlă).
February 9, 2022
Are autorul cărți cu mult mai bine scrise decât asta. Spre exemplu, Mindfulness urban și Copilul invizibil.
Nu am înțeles construcția acestei cărți, un pic de poveste, plată și care nu duce nicăieri, îmbinată cu sfaturi psiho relaționale.
Ideea de a aduce exemplu "real" pe lângă abordarea psihologică a fost foarte bună, dar asupra poveștii nu s-a lucrat deloc. Mă așteptam să citesc o carte completă, bine scrisă și cu mult substrat. Am citit ceva superficial și necomplet, din punctul meu de vedere. Păcat.
Nu am înțeles construcția acestei cărți, un pic de poveste, plată și care nu duce nicăieri, îmbinată cu sfaturi psiho relaționale.
Ideea de a aduce exemplu "real" pe lângă abordarea psihologică a fost foarte bună, dar asupra poveștii nu s-a lucrat deloc. Mă așteptam să citesc o carte completă, bine scrisă și cu mult substrat. Am citit ceva superficial și necomplet, din punctul meu de vedere. Păcat.
October 7, 2020
O carte care alterneaza pasaje de fictiune cu fragmente mai eseistice, pline de invataturi psiho-spirituale, foarte asemanatoare ca stil cu romanele lui Alain de Botton.
Partea de fictiune pare artificial creata dintr-o suma de cazuri psihologice distilate in doua personaje a caror poveste de iubire e mai degraba una construita didactic, spre a servi de model si exemplificare pentru invatamintele din intermezzo.
Aceste parti eseistice sint insa excelent rezumate, Gyorgy vorbeste pe intelesul tuturor, cu blindetea si intelepciunea unui bun psiholog despre traume si felul in care ne conduc viata si alegerile din umbra subcontientului, despre depresie, pierderi si doliu, despre psihogenealogie - felul in care suferintele si traumele isi gasesc o cale de a se transmite genetic si de a provoca dureri la generatii distanta, si despre psihodrama, dar si alte metode prin care aceste traume se pot vindeca, prin aducerea lor in constient.
Mi s-au strepezit dintii la unele momente ale povestii, si as fi preferat o carte de non-fictiune cu elemente cazuistice anonime pe post de exemplu. Partea de non-fictiune a primit 5*, rezultatul final e media aritmetica.
Partea de fictiune pare artificial creata dintr-o suma de cazuri psihologice distilate in doua personaje a caror poveste de iubire e mai degraba una construita didactic, spre a servi de model si exemplificare pentru invatamintele din intermezzo.
Aceste parti eseistice sint insa excelent rezumate, Gyorgy vorbeste pe intelesul tuturor, cu blindetea si intelepciunea unui bun psiholog despre traume si felul in care ne conduc viata si alegerile din umbra subcontientului, despre depresie, pierderi si doliu, despre psihogenealogie - felul in care suferintele si traumele isi gasesc o cale de a se transmite genetic si de a provoca dureri la generatii distanta, si despre psihodrama, dar si alte metode prin care aceste traume se pot vindeca, prin aducerea lor in constient.
Mi s-au strepezit dintii la unele momente ale povestii, si as fi preferat o carte de non-fictiune cu elemente cazuistice anonime pe post de exemplu. Partea de non-fictiune a primit 5*, rezultatul final e media aritmetica.
November 18, 2020
Povestea e aproape inexistenta si pare a fi doar o scuza pentru a insera anumite bucati de psihologie pe care vrea autorul sa le promoveze. Persoanjele sunt destul de unidimensionale, singurul lucru important despre ele fiind problemele.
Daca misiunea autorului era sa vorbeasca despre psihologie, consider ca era mai eficient sa faca asta direct, fara o poveste ale carei fire narative prea adesea se destrama.
Daca misiunea autorului era sa vorbeasca despre psihologie, consider ca era mai eficient sa faca asta direct, fara o poveste ale carei fire narative prea adesea se destrama.
November 23, 2020
Recunosc că am abandonat cartea pe la pagina 80.
Am încercat să o duc până la capăt dar oricât de ușor s-ar citi și oricâte licăriri interesante s-ar ivi, pentru mine nu merită efortul.
Pe alocuri te simți ca în clipurile lui Jay Shetty: script (calitatea mai călâie), povețe psihologice, script, povețe.
Și al naibi de multe inserturi religioase la care nu mă așteptam.
Mai încercăm și alte cărți.
Am încercat să o duc până la capăt dar oricât de ușor s-ar citi și oricâte licăriri interesante s-ar ivi, pentru mine nu merită efortul.
Pe alocuri te simți ca în clipurile lui Jay Shetty: script (calitatea mai călâie), povețe psihologice, script, povețe.
Și al naibi de multe inserturi religioase la care nu mă așteptam.
Mai încercăm și alte cărți.
November 2, 2020
This is the second chance I'm giving Gaspar Gyorgy's writing after 'Mindfulness urban'. I remained at the same opinion that he is an inspiration as a speaker, but quite weak as a writer. The book is a light reading, and the feeling I have is that is was written with the purpose of motivating people to try therapy as the only solution to take care of your soul. Or maybe therapy + religion? I was a bit disturbed by the Iisus+belief related chapters, I don't see the point of them, not everyone is a believer.
December 11, 2022
Am un amalgam de sentimente scoase la iveală după ce am citit cartea. Dacă conștientizezi deja că anumite comportamente din copilărie nu au fost ok, cartea asta te scutură puțin la nivel emoțional. Dacă nu conștientizezi, well.. o sa pară o carte ca oricare alta.
"Copiii-adulți sunt aceia care, deși au ajuns la maturitate din punct de vedere biologic, sunt imaturi din punct de vedere emoțional și relațional."
"Dependențele, de orice fel, își au originea în durere"
"O mamă poate reacționa cu înțelegere și empatie față de copil doar în condițiile în care a făcut pace cu propria copilărie."
"Atunci când viața este dificilă, nimic n-o face mai insuportabilă decât minciunile în care trăim!"
"Copiii-adulți sunt aceia care, deși au ajuns la maturitate din punct de vedere biologic, sunt imaturi din punct de vedere emoțional și relațional."
"Dependențele, de orice fel, își au originea în durere"
"O mamă poate reacționa cu înțelegere și empatie față de copil doar în condițiile în care a făcut pace cu propria copilărie."
"Atunci când viața este dificilă, nimic n-o face mai insuportabilă decât minciunile în care trăim!"
April 14, 2021
Nu am cuvinte sa descriu cât de minunata este cartea aceasta. M-a ținut cu sufletul la gura cu fiecare noua interacțiune între cele doua personaje, iar părțile ce conțin explicațiile si descrierile psihologice au fost deliciul lecturii.
Sunt extrem de recunoscatoare ca am putut citi paginile acestea, am simțit ca pătrund în cea mai pura si intima încăpere a sufletului.
Sunt extrem de recunoscatoare ca am putut citi paginile acestea, am simțit ca pătrund în cea mai pura si intima încăpere a sufletului.
January 2, 2021
Am citit-o aproape pe nerasuflate, intr-o zi.
Desi poate dpdv beletristic / fir epic nu impresioneaza, cartea este o buna indrumare spre introspectie, cunoasterea si vindecarea traumelor din copilarie spre a deveni adulti care ofera si primesc iubirea in viata lor.
Desi poate dpdv beletristic / fir epic nu impresioneaza, cartea este o buna indrumare spre introspectie, cunoasterea si vindecarea traumelor din copilarie spre a deveni adulti care ofera si primesc iubirea in viata lor.
November 25, 2020
O carte interesanta?
September 28, 2020
O carte cu de toate din care nu reiese mare lucru.. Atât de multe chestii și totuși atât de puține.
A ieșit o tentativă (cam nereușită din punctul meu de vedere) a „Ce se întâmplă în iubire”.
Același stil, un el și o ea care se întâlnesc, și fiecare cu problemele lui. Am trecut cu greu peste prima jumătate a cărții. Mi-a plăcut cam în partea 60% - 80%. Au fost niște chestiuțe destul de interesante - ce se mai regăsesc în „Copilul invizibil”. Dar cam atât. Povestea dintre el și ea mi s-a părut.. cam foarte proastă. Recomand celelalte 2 cărți.
Pentru o porțiune de 20% chiar bună din carte, nu prea se merită ... Au fost câteva lucruri faine, ce m-au pus pe gânduri la niște faze, dar... prea puține.
A ieșit o tentativă (cam nereușită din punctul meu de vedere) a „Ce se întâmplă în iubire”.
Același stil, un el și o ea care se întâlnesc, și fiecare cu problemele lui. Am trecut cu greu peste prima jumătate a cărții. Mi-a plăcut cam în partea 60% - 80%. Au fost niște chestiuțe destul de interesante - ce se mai regăsesc în „Copilul invizibil”. Dar cam atât. Povestea dintre el și ea mi s-a părut.. cam foarte proastă. Recomand celelalte 2 cărți.
Pentru o porțiune de 20% chiar bună din carte, nu prea se merită ... Au fost câteva lucruri faine, ce m-au pus pe gânduri la niște faze, dar... prea puține.
September 12, 2020
O stea pentru motivul ca aceasta carte îmbina psihologia cu religia și face de mai multe ori referire la vindecarea psihologica prin credința in Iisus.
Cartea se adresează persoanelor care au o anumită religie/credință neluând in calcul faptul ca exista atât de multe religii diferite și oamenii au credințe diferite.
Pentru mine este prima carte psihologică care ma face sa cred ca este mai degrabă o carte religioasă.
Cartea se adresează persoanelor care au o anumită religie/credință neluând in calcul faptul ca exista atât de multe religii diferite și oamenii au credințe diferite.
Pentru mine este prima carte psihologică care ma face sa cred ca este mai degrabă o carte religioasă.
January 30, 2021
Una dintre cele mai slabe cărți pe care le-am citit vreodată. Aveam mari așteptări, mai ales că urmăresc blogul lui Gaspar, dar se pare că la pomul lăudat nu trebuie să te duci cu sacul. Dpmdv, cartea este o combinație între "Fluturii" Irinei Binder și niște articole de duzină cu temă psihologică. Cartea nu are profunzime, nu te pune pe gânduri, nu îți creează acea frământare interioară care să te macine câteva zile, încercând să deslușesti mesajul ascuns.
December 18, 2021
*3.5 stars
The story of traumatised souls (Baltazar and Silvia) working on healing themselves, and getting closer to each other in the process, interlaced with psychoanalytical passages that explain their trauma, and the actions they do because of it.
*giving it 3.5 instead of 4 cuz u did have make the characters do THAT at the end, Gaspar !!! Like wtf, it would have been way more satisfactory to give them a happy ending, but nooooo u had to be edgy and be like "iN LiFe wE dOn't aLWayS gEt wHat wE wAnT". fvk u
The story of traumatised souls (Baltazar and Silvia) working on healing themselves, and getting closer to each other in the process, interlaced with psychoanalytical passages that explain their trauma, and the actions they do because of it.
*giving it 3.5 instead of 4 cuz u did have make the characters do THAT at the end, Gaspar !!! Like wtf, it would have been way more satisfactory to give them a happy ending, but nooooo u had to be edgy and be like "iN LiFe wE dOn't aLWayS gEt wHat wE wAnT". fvk u
February 7, 2022
Nu pot sa zic decat ca a fost cartea potrivita la momentul potrivit si apropo de review-uri, cred ca ajuta sa iti asculti instinctul de a citi o carte care pur si simplu te atrage, nu doar e la rand in lista de lecturi. Parca o simti altfel si primesti altfel informatia din ea.
Acum despre carte, este o combinatie ingenioasa de aspecte psihologice, puse in paralel in practica prin povestea celor 2 personaje; mi-a placut formatul acesta. Poate as fi preferat putin mai multa fictiune raportat la analiza psihologica.
Mi-a placut mult povestea si cum a fost descrisa. Delicata, brutala, apasatoare, emotionanta, intriganta.
Acum despre carte, este o combinatie ingenioasa de aspecte psihologice, puse in paralel in practica prin povestea celor 2 personaje; mi-a placut formatul acesta. Poate as fi preferat putin mai multa fictiune raportat la analiza psihologica.
Mi-a placut mult povestea si cum a fost descrisa. Delicata, brutala, apasatoare, emotionanta, intriganta.
April 22, 2022
Fiction and nonfiction- the twisted relations between humans. Some good advice, some thoughts to be thought.
It is a good work. Not my cup of tea, but good.
It is a good work. Not my cup of tea, but good.
June 18, 2022
Am avut senzația ca autorul acestei cărți e altul decât cel care a scris Copilul invizibil sau Mindfulness urban. Am dat 2 stele pentru ca pe alocuri mai sunt unele aspecte care pot fi de folos, însă în ansamblu cartea mi s-a părut un articol extras din revista Femeia, scris în anii '90. Am fost dezamăgită (dar poate am avut așteptări prea mari).
January 28, 2021
"Copiii-adulți sunt aceia care, deși au ajuns la maturitate din punct de vedere biologic, sunt imaturi din punct de vedere emoțional și relațional. Dezvoltarea psihologică și afectivă le-a fost sabotată de mediul tulbure în care au crescut. Încrederea le-a fost brutal înșelată, iar crearea legăturilor cu alți oameni este una dintre marile lor dificultăți. Deși din exterior par funcționali, în lumea interioară a acestor oameni zac nenumărate amintiri dureroase, care-i sufocă în anumite momente până la asfixie, și niște frici de care, cel mai probabil, nu vor putea scăpa în totalitate niciodată. Asta nu înseamnă că nu vor cunoaște niciodată fericirea - nici vorbă. Însă vor avea un drum lung de parcurs pentru a se reîntoarce psihologic la copilul care-au fost odată și a-l ajuta să crească așa cum părinții, bunicii sau ceilalți îngrijitori nu au putut s-o facă."
"(...) cei care privesc doar spre exterior visează, în timp ce aceia care caută să-și descopere interiorul se trezesc."
"Nimeni nu se poate vindeca de unul singur, pentru că nimeni nu se poate vindeca pe sine. În ceilalți ne oglindim lumina sufletului."
"Unii psihoterapeuți - precum C. G. Jung sau H. Hendrix consideră că ceea ce am putea pierde, odată cu socializarea și educația, este capacitatea de a fi în contact cu propriul corp, de a ne simți emoțiile, de a ne folosi energia cognitivă în propriul beneficiu, de a acționa conform cu adevărul interior sau de a ne transforma visurile în realitate. Din asemenea cauze, rămânem cu senzația unui gol și cu gustul cronic al deficienței."
"Dacă înțelegem teoria golului, apoi acceptăm senzația de deficiență și în final recunoaștem sursa, abia atunci ajungem să ne reamintim evenimentele care au dus la conturarea acelui gol. Și asta, datorită faptului că mintea poate șterge episoade ale poveștii noastre de viață, însă corpul uman nu uită nimic niciodată."
"Oamenii sunt tentați a crede că, cel puțin atunci când vine vorba de iubire, alegem cu inima. Dar știința relațiilor ne spune că nu-i loc de o asemenea minunăție. Că am fi foarte departe de adevăr. Alegem în funcție de modul în care ne-au iubit părinții, în baza golurilor sufletești care ne dor și respectând legea familiarului. Atracția înseamnă, cu alte cuvinte, să te îndrepți către ceva ce știi că există, către ceea ce cunoști, sperând că, în cele din urmă, finalul să fie, totuși, diferit. Dar cum ar putea să fie altfel? Cum anume am putea alege într-un mod definit de respect, prețuire și grijă, atâta vreme cât gustul iubirii cu care am fost hrăniți este făcut din neglijență, critică, abuz sau disperare?
Intrăm cu un mănunchi de speranțe pe tărâmurile incerte ale iubirii, bucuroși că am găsit ceea ce căutam, dar orbi cu privire la toate durerile pe care le vom avea de îndurat. Iubirea își cere tributul, iar trecutul nu rămâne trecut pentru multă vreme. Și după ce mirajul dispare, după ce vraja se risipește, realizăm că am revenit la drama personală. Aceleași frustrări, aceleași nevoi neîmplinite, aceleași gânduri chinuitoare."
"Iubirea noastră sau, cel puțin, ceea ce conchidem a fi iubirea de la vârsta adultă este, într-un infinit de feluri, similară cu dragostea pe care am cunoscut-o în copilărie."
"Vrem să fim văzuți, auziți, simțiți. Vrem ca cineva să ne asculte vorbind despre noi înșine și să vadă ce persoane speciale suntem. Să ne bage în seamă și să-i pese de noi. Să ne confirme că gândim, vorbim și acționăm remarcabil de... moral, inteligent, profitabil, vizionar sau altcumva ne place nouă să credem."
"Relațiile cele mai frumoase de iubire se nasc și trăiesc acolo unde faptele mărunte, gesturile simple și cuvintele de suflet răsar în mod intenționat și asumat. O iubire de-o viață se cultivă în fiecare zi de ieri, de azi și de mâine. O astfel de iubire implică nemărginită vulnerabilitate. Pentru că un astfel de comportament relațional nu vine mereu de la sine și nu este mereu confortabil. El avea de descoperit că, în iubire, conflictul nu trebuie perpetuu ocolit. Ea avea de asimilat limbajul respectului, al empatiei și al înțelegerii față de sine și față de cei ce iubesc. El nu știa că, dacă evită conflictul, acesta este o garanție pentru și mai mult conflict în viitor. Ea nu bănuia că, pentru a naviga cu bine prin două vieți diferite, asta presupune să accepți două povești diferite, să prețuiești două istorii diferite și să înțelegi două copilării diferite."
"Conflictele simbolizează calea care, uneori, duce la intimitate. Sunt obstacole peste care, dacă trecem cu bine, totul va fi puțin mai bine. Conflictele izvorăsc din diferențe, dar ne pot transforma relațiile în cele mai sigure apartenențe. În majoritatea cuplurilor, deosebirile sunt norma, asemănările sunt doar un mănunchi de dorințe. Înțelegerea și acceptarea modului în care suntem diferiți reprezintă cheia pentru a putea fi fericiți. Iar îndemânarea de a vedea viața și relația prin ochii celuilalt este ceea ce psihologii numesc empatie. Empatia este, în esență, cuprinsul verbului "a iubi".
"Acela care poate rămâne mereu în prezent va fi mult mai adesea fericit. Pentru că cel care trăiește pe deplin în viața sa va putea accepta mai lesne realitatea. Existența ii va fi o mare sărbătoare. Căci viața e compusă dintr-un infinit de momente, care se petrec numai și numai acum. Iar asta înseamnă că... atunci când mănânci, să mănânci; atunci când muncești, să muncești; iar atunci când faci dragoste, să faci dragoste. Fără să le încerci pe toate trei în același timp."
"Atunci când iubești, îți găsești motivația. Iubirea - care este mai veche pe pământ decât însăși omenirea - ne poate salva sufletul, ziua de mâine și chiar viața. Atunci când iubești, nu mai cauți să fii zeu, încercând să controlezi cu minuțiozitate viitorul și să falsifici în profunzime trecutul. Atunci când iubești, ești prezent într-o manieră conștientă. Iar prezentul conține întregul secret. Prezentul este singurul care ne aparține și e tot ce ne trebuie cu adevărat. Prezentul înseamnă iubire, iar iubirea înseamnă veșnicie."
"De ce s-ar îndrăgosti o ființă umană de o alta indisponibilă emoțional și fără solicitudine psihologică? Poate, pentru că este mai convenabil să crezi că ești nefericit și singur din cauza altcuiva. Poate, pentru că din primele relații a desprins concluzia că iubirea înseamnă mult chin. Poate, pentru că ceilalți sunt avari sau - mai elegant spus - chibzuiți, la capitolul "afecțiune". De-a lungul timpului, fără să-și cunoască prea bine povestea personală, ei repetă din nou și din nou tiparul bazal de relaționare interpersonală.
La nivelul psihologiei populare, se spune că ceea ce se întâmplă cu noi în primii 2-3 ani de viață nu are o semnificativă importantă. Că adevărata implicare părinții trebuie să o aibă după ce copilul devine în mod real conștient de sine și de lumea din jur. Doar că acesta este, probabil, unul dintre cele mai nocive mituri care s-au cuibărit adânc în psihologia dezvoltării copilului. Impactul primilor ani este, în mare parte, definitoriu pentru traseul relațional al unui om în călătoria vieții. în baza acelor prime experințe, copilului i se conturează o serie de tipare psihologice implicite. Care nu fac parte din latura lui conștientă și care s-au construit pe credința că iubirea și atașamentul sunt periculoase fiindcă te fac vulnerabil și trebuie să le eviți. Așa apar jocurile de putere."
"O triangulație implică, de regulă, două persoane (care devin tot mai apropiate și de acord cu privire la variate lucruri), în timp ce un al treilea membru se va simți tot mai exclus.
[...]
Triangulațiile vor apărea de fiecare dată, atunci când două persoane vor atrage o a treia în jocul lor, în loc să-și abordeze între ele, în mod direct și asumat, conflictele. Iar pentru cei mai mulți copii este aproape imposibil să mai clădească niște relații sănătoase cu doi astfel de adulți - sau, în general, cu doi adulți care se află în război unul cu celălalt."
"Nimeni nu a sărăcit pentru că a dăruit."
"În majoritatea timpului, oamenii riscă ceva, dar nu sunt mereu conștienți de asta. Riscă să piardă o persoană dragă, să se îmbolnăvească, să rateze o experiență, să piardă bani, să fie păcăliți, să se lovească de obstacole și să-și rateze obiectivele. Dar, pentru că s-au obișnuit să facă față acestor riscuri, merg înainte ca și cum ele nici măcar n-ar exista. Perspectiva lor se schimbă simțitor, atunci când se pune problema unor contexte sau situații noi. Atunci li se deșteaptă vulnerabilitatea și încep să pună la îndoială atât forțele proprii, cât și măreția și bunătatea Celui de Sus."
"Deseori îi auzim pe oameni spunând că nu-și permit să riște, că le lipsește curajul. Însă rar se întâmplă să fie vorba despre lipsa curajului. Mai degrabă este teama de a întâlni eșecul și toată avalanșa de trăiri și emoții care se revarsă când apare vulnerabilitatea. Așa arată frica de viață! A trăi înseamnă a simți, a cădea, a te ridica și a merge mai departe. E o abilitate pe care o dobândește fiecare dintre noi, în primii doi ani de viață - pentru că nimeni nu se naște deja știind să meargă în picioare. Fiecare pui de om riscă, atunci când face primii pași fără susținerea fizică a părintelui. Iar în acele momente, niciunul dintre noi nu se plânge că ar duce lipsă de curaj. Susținuți și încurajați de privirile și cuvintele celor din jur, găsim în noi forța de a încerca încă o dată și încă o dată, până când ne însușim deprinderea de a ne mișca echilibrat. Recompensa pentru tot efortul copilului, este, atunci, plăcuta îmbrățișare a părintelui."
"Iar adulții care au devenit părinți distructivi sunt, în fapt, copiii ale căror suflete au fost ucise foarte devreme."
"Privită ca o buclă psihologică, depresia este cauza și efectul separării de sine, adică de tot ceea ce ar însemna conexiunea cu propria persoană. Astfel se pierd legăturile autentice cu cel care formează mediul nostru de apartenență. Depresia este ceea ce îți rămâne după ce ești jefuit afectiv. Și tot ea înglobează o mare parte dintre motivele pentru care nu te poți bucura de viață. Depresia este golul pe care-l cară oamenii în suflet, atunci când sunt sărăciți de ei înșiși, precum și de energia vieții. Refularea fricii, furiei, anxietății, frustrării, dezamăgirii, îngrijorării și rușinii este posibilă în viața fiecărui copil, dar nu fără serioase consecințe. Toate aceste făgăduințe ale tăcerii îl transformă pe copil într-un prizonier și îi blochează dezvoltarea emoțională ulterioară."
"Aproape toată suferința umană este croșetată în jurul iubirii și al pierderii. Iar unui bun psihoterapeut îi revine datoria de a-l sușține pe pacient, astfel încât acesta să simtă, să identifice și să accepte realitatea vieții - cu toate părțile ei frumoase, dar și cu cele dureroase. Fiindcă, atunci când viața este dificilă, nimic n-o face mai insuportabilă decât minciunile în care am învățat să trăim."
"Fiecare inspirație determină o stimulare a sistemului nervos simpatic (responsabil de trecerea corpului la acțiune); iar expirația este benefică pentru sistemul nervos parasimpatic (ce reglează digestia, vindecarea rănilor, calitatea somnului și ciclul viselor). (...) Simpaticul și parasimpaticul sunt părți ale sistemului nervos autonom, iar atunci când acest sistem este în armonie, oamenii pot face față mai ușor frustrărilor, enervărilor și supărărilor. (...) Oamenii cu un sistem nervos autonom dizarmonic își pierd mult mai ușor cumpătul și reacționează exploziv. Astfel de oameni - cu multe traume și dureri stocate în corp - vor avea un ritm cardiac scăzut. Între sistemul lor nervos simpatic și cel parasimpatic, există un decalaj periculos de mare."
"Însă inconștientul uman știe că emoțiile puternice pe care le resimte pot bloca durerea existentă în corp. Atunci când sistemul emoțional e stârnit de un stimul cu încărcătură negativă (vizual, auditiv, olfactiv sau tactil), creierul începe să producă o morfină naturală (așa numitele endorfine). Potrivit unor descoperiri făcute în ultimii ani, morfina pe care o produce creierul uman când stăpânul acestuia urmărește un film violent sau citește o poveste sfâșietoare timp de mai multe minute echivalează, în medie, cu aproape 10 mg de morfină. Aceeași cantitate de analgezice o primește un pacient care se prezintă cu o durere extremă la secția de primiri urgențe a unui spital."
"Dacă ai avut neșansa ca nimeni să nu te fi iubit și nimeni să nu-ți fi fost alături în momentele dificile din copilărie, înseamnă că în adâncul sufletului nu ai găsit nicio ancoră afectivă de care să te agăți. Prin urmare, chiar dacă tu în mod conștient îți vei exprima dorința de a primi iubire și de a avea o relație sigură, creierul tău (aflat în modul de supraviețuire) și lipsa ta de experiențe intime hrănitoare te vor împinge să descoperi alte modalități de a avea grijă de tine. Cumva, pentru tine, realitatea are să fie diferită și, totuși, mereu la fel. Trecutul familial modelează așteptările inconștiente ale ființei umane - față de relațiile în general și față de cele intime în special. Copilul sărăcit de iubirea părintească devine adultul cu teamă de intimitate, deși nutrește o dorință nesfârșită de apropiere. Dacă nu te-ai simțit cu adevărat văzut și auzit în copilărie de către cei care ți-au dat viață, vei deveni incapabil să-i vezi și să-i auzi pe cei care-ți vor spune la maturitate că te iubesc."
"Nu cred că aș mai putea să mai fiu vreodată fericit, dacă te las acum să pleci! Viața mea a căpătat lumină, atunci când ai pătruns în ea."
"Legăturile dintre oameni sunt imprevizibile și surprinzătoare. Nu poți ști cu certitudine în ce scop și cu ce rost apare cineva în viața ta. Într-un minut crezi că ai înțeles sensul vieții, în următorul realizezi că nu știi aproape nimic. Te naști din iubire și depui tot efortul pentru a rămâne în starea aceea pe întreg parcursul vieții. Dar, cu timpul, înțelegi că cei care-ți creează cele mai dureroase complicații sunt exact aceia pe care-i iubești cel mai tare și de care ești atașat cu adevărat."
"(...) cei care privesc doar spre exterior visează, în timp ce aceia care caută să-și descopere interiorul se trezesc."
"Nimeni nu se poate vindeca de unul singur, pentru că nimeni nu se poate vindeca pe sine. În ceilalți ne oglindim lumina sufletului."
"Unii psihoterapeuți - precum C. G. Jung sau H. Hendrix consideră că ceea ce am putea pierde, odată cu socializarea și educația, este capacitatea de a fi în contact cu propriul corp, de a ne simți emoțiile, de a ne folosi energia cognitivă în propriul beneficiu, de a acționa conform cu adevărul interior sau de a ne transforma visurile în realitate. Din asemenea cauze, rămânem cu senzația unui gol și cu gustul cronic al deficienței."
"Dacă înțelegem teoria golului, apoi acceptăm senzația de deficiență și în final recunoaștem sursa, abia atunci ajungem să ne reamintim evenimentele care au dus la conturarea acelui gol. Și asta, datorită faptului că mintea poate șterge episoade ale poveștii noastre de viață, însă corpul uman nu uită nimic niciodată."
"Oamenii sunt tentați a crede că, cel puțin atunci când vine vorba de iubire, alegem cu inima. Dar știința relațiilor ne spune că nu-i loc de o asemenea minunăție. Că am fi foarte departe de adevăr. Alegem în funcție de modul în care ne-au iubit părinții, în baza golurilor sufletești care ne dor și respectând legea familiarului. Atracția înseamnă, cu alte cuvinte, să te îndrepți către ceva ce știi că există, către ceea ce cunoști, sperând că, în cele din urmă, finalul să fie, totuși, diferit. Dar cum ar putea să fie altfel? Cum anume am putea alege într-un mod definit de respect, prețuire și grijă, atâta vreme cât gustul iubirii cu care am fost hrăniți este făcut din neglijență, critică, abuz sau disperare?
Intrăm cu un mănunchi de speranțe pe tărâmurile incerte ale iubirii, bucuroși că am găsit ceea ce căutam, dar orbi cu privire la toate durerile pe care le vom avea de îndurat. Iubirea își cere tributul, iar trecutul nu rămâne trecut pentru multă vreme. Și după ce mirajul dispare, după ce vraja se risipește, realizăm că am revenit la drama personală. Aceleași frustrări, aceleași nevoi neîmplinite, aceleași gânduri chinuitoare."
"Iubirea noastră sau, cel puțin, ceea ce conchidem a fi iubirea de la vârsta adultă este, într-un infinit de feluri, similară cu dragostea pe care am cunoscut-o în copilărie."
"Vrem să fim văzuți, auziți, simțiți. Vrem ca cineva să ne asculte vorbind despre noi înșine și să vadă ce persoane speciale suntem. Să ne bage în seamă și să-i pese de noi. Să ne confirme că gândim, vorbim și acționăm remarcabil de... moral, inteligent, profitabil, vizionar sau altcumva ne place nouă să credem."
"Relațiile cele mai frumoase de iubire se nasc și trăiesc acolo unde faptele mărunte, gesturile simple și cuvintele de suflet răsar în mod intenționat și asumat. O iubire de-o viață se cultivă în fiecare zi de ieri, de azi și de mâine. O astfel de iubire implică nemărginită vulnerabilitate. Pentru că un astfel de comportament relațional nu vine mereu de la sine și nu este mereu confortabil. El avea de descoperit că, în iubire, conflictul nu trebuie perpetuu ocolit. Ea avea de asimilat limbajul respectului, al empatiei și al înțelegerii față de sine și față de cei ce iubesc. El nu știa că, dacă evită conflictul, acesta este o garanție pentru și mai mult conflict în viitor. Ea nu bănuia că, pentru a naviga cu bine prin două vieți diferite, asta presupune să accepți două povești diferite, să prețuiești două istorii diferite și să înțelegi două copilării diferite."
"Conflictele simbolizează calea care, uneori, duce la intimitate. Sunt obstacole peste care, dacă trecem cu bine, totul va fi puțin mai bine. Conflictele izvorăsc din diferențe, dar ne pot transforma relațiile în cele mai sigure apartenențe. În majoritatea cuplurilor, deosebirile sunt norma, asemănările sunt doar un mănunchi de dorințe. Înțelegerea și acceptarea modului în care suntem diferiți reprezintă cheia pentru a putea fi fericiți. Iar îndemânarea de a vedea viața și relația prin ochii celuilalt este ceea ce psihologii numesc empatie. Empatia este, în esență, cuprinsul verbului "a iubi".
"Acela care poate rămâne mereu în prezent va fi mult mai adesea fericit. Pentru că cel care trăiește pe deplin în viața sa va putea accepta mai lesne realitatea. Existența ii va fi o mare sărbătoare. Căci viața e compusă dintr-un infinit de momente, care se petrec numai și numai acum. Iar asta înseamnă că... atunci când mănânci, să mănânci; atunci când muncești, să muncești; iar atunci când faci dragoste, să faci dragoste. Fără să le încerci pe toate trei în același timp."
"Atunci când iubești, îți găsești motivația. Iubirea - care este mai veche pe pământ decât însăși omenirea - ne poate salva sufletul, ziua de mâine și chiar viața. Atunci când iubești, nu mai cauți să fii zeu, încercând să controlezi cu minuțiozitate viitorul și să falsifici în profunzime trecutul. Atunci când iubești, ești prezent într-o manieră conștientă. Iar prezentul conține întregul secret. Prezentul este singurul care ne aparține și e tot ce ne trebuie cu adevărat. Prezentul înseamnă iubire, iar iubirea înseamnă veșnicie."
"De ce s-ar îndrăgosti o ființă umană de o alta indisponibilă emoțional și fără solicitudine psihologică? Poate, pentru că este mai convenabil să crezi că ești nefericit și singur din cauza altcuiva. Poate, pentru că din primele relații a desprins concluzia că iubirea înseamnă mult chin. Poate, pentru că ceilalți sunt avari sau - mai elegant spus - chibzuiți, la capitolul "afecțiune". De-a lungul timpului, fără să-și cunoască prea bine povestea personală, ei repetă din nou și din nou tiparul bazal de relaționare interpersonală.
La nivelul psihologiei populare, se spune că ceea ce se întâmplă cu noi în primii 2-3 ani de viață nu are o semnificativă importantă. Că adevărata implicare părinții trebuie să o aibă după ce copilul devine în mod real conștient de sine și de lumea din jur. Doar că acesta este, probabil, unul dintre cele mai nocive mituri care s-au cuibărit adânc în psihologia dezvoltării copilului. Impactul primilor ani este, în mare parte, definitoriu pentru traseul relațional al unui om în călătoria vieții. în baza acelor prime experințe, copilului i se conturează o serie de tipare psihologice implicite. Care nu fac parte din latura lui conștientă și care s-au construit pe credința că iubirea și atașamentul sunt periculoase fiindcă te fac vulnerabil și trebuie să le eviți. Așa apar jocurile de putere."
"O triangulație implică, de regulă, două persoane (care devin tot mai apropiate și de acord cu privire la variate lucruri), în timp ce un al treilea membru se va simți tot mai exclus.
[...]
Triangulațiile vor apărea de fiecare dată, atunci când două persoane vor atrage o a treia în jocul lor, în loc să-și abordeze între ele, în mod direct și asumat, conflictele. Iar pentru cei mai mulți copii este aproape imposibil să mai clădească niște relații sănătoase cu doi astfel de adulți - sau, în general, cu doi adulți care se află în război unul cu celălalt."
"Nimeni nu a sărăcit pentru că a dăruit."
"În majoritatea timpului, oamenii riscă ceva, dar nu sunt mereu conștienți de asta. Riscă să piardă o persoană dragă, să se îmbolnăvească, să rateze o experiență, să piardă bani, să fie păcăliți, să se lovească de obstacole și să-și rateze obiectivele. Dar, pentru că s-au obișnuit să facă față acestor riscuri, merg înainte ca și cum ele nici măcar n-ar exista. Perspectiva lor se schimbă simțitor, atunci când se pune problema unor contexte sau situații noi. Atunci li se deșteaptă vulnerabilitatea și încep să pună la îndoială atât forțele proprii, cât și măreția și bunătatea Celui de Sus."
"Deseori îi auzim pe oameni spunând că nu-și permit să riște, că le lipsește curajul. Însă rar se întâmplă să fie vorba despre lipsa curajului. Mai degrabă este teama de a întâlni eșecul și toată avalanșa de trăiri și emoții care se revarsă când apare vulnerabilitatea. Așa arată frica de viață! A trăi înseamnă a simți, a cădea, a te ridica și a merge mai departe. E o abilitate pe care o dobândește fiecare dintre noi, în primii doi ani de viață - pentru că nimeni nu se naște deja știind să meargă în picioare. Fiecare pui de om riscă, atunci când face primii pași fără susținerea fizică a părintelui. Iar în acele momente, niciunul dintre noi nu se plânge că ar duce lipsă de curaj. Susținuți și încurajați de privirile și cuvintele celor din jur, găsim în noi forța de a încerca încă o dată și încă o dată, până când ne însușim deprinderea de a ne mișca echilibrat. Recompensa pentru tot efortul copilului, este, atunci, plăcuta îmbrățișare a părintelui."
"Iar adulții care au devenit părinți distructivi sunt, în fapt, copiii ale căror suflete au fost ucise foarte devreme."
"Privită ca o buclă psihologică, depresia este cauza și efectul separării de sine, adică de tot ceea ce ar însemna conexiunea cu propria persoană. Astfel se pierd legăturile autentice cu cel care formează mediul nostru de apartenență. Depresia este ceea ce îți rămâne după ce ești jefuit afectiv. Și tot ea înglobează o mare parte dintre motivele pentru care nu te poți bucura de viață. Depresia este golul pe care-l cară oamenii în suflet, atunci când sunt sărăciți de ei înșiși, precum și de energia vieții. Refularea fricii, furiei, anxietății, frustrării, dezamăgirii, îngrijorării și rușinii este posibilă în viața fiecărui copil, dar nu fără serioase consecințe. Toate aceste făgăduințe ale tăcerii îl transformă pe copil într-un prizonier și îi blochează dezvoltarea emoțională ulterioară."
"Aproape toată suferința umană este croșetată în jurul iubirii și al pierderii. Iar unui bun psihoterapeut îi revine datoria de a-l sușține pe pacient, astfel încât acesta să simtă, să identifice și să accepte realitatea vieții - cu toate părțile ei frumoase, dar și cu cele dureroase. Fiindcă, atunci când viața este dificilă, nimic n-o face mai insuportabilă decât minciunile în care am învățat să trăim."
"Fiecare inspirație determină o stimulare a sistemului nervos simpatic (responsabil de trecerea corpului la acțiune); iar expirația este benefică pentru sistemul nervos parasimpatic (ce reglează digestia, vindecarea rănilor, calitatea somnului și ciclul viselor). (...) Simpaticul și parasimpaticul sunt părți ale sistemului nervos autonom, iar atunci când acest sistem este în armonie, oamenii pot face față mai ușor frustrărilor, enervărilor și supărărilor. (...) Oamenii cu un sistem nervos autonom dizarmonic își pierd mult mai ușor cumpătul și reacționează exploziv. Astfel de oameni - cu multe traume și dureri stocate în corp - vor avea un ritm cardiac scăzut. Între sistemul lor nervos simpatic și cel parasimpatic, există un decalaj periculos de mare."
"Însă inconștientul uman știe că emoțiile puternice pe care le resimte pot bloca durerea existentă în corp. Atunci când sistemul emoțional e stârnit de un stimul cu încărcătură negativă (vizual, auditiv, olfactiv sau tactil), creierul începe să producă o morfină naturală (așa numitele endorfine). Potrivit unor descoperiri făcute în ultimii ani, morfina pe care o produce creierul uman când stăpânul acestuia urmărește un film violent sau citește o poveste sfâșietoare timp de mai multe minute echivalează, în medie, cu aproape 10 mg de morfină. Aceeași cantitate de analgezice o primește un pacient care se prezintă cu o durere extremă la secția de primiri urgențe a unui spital."
"Dacă ai avut neșansa ca nimeni să nu te fi iubit și nimeni să nu-ți fi fost alături în momentele dificile din copilărie, înseamnă că în adâncul sufletului nu ai găsit nicio ancoră afectivă de care să te agăți. Prin urmare, chiar dacă tu în mod conștient îți vei exprima dorința de a primi iubire și de a avea o relație sigură, creierul tău (aflat în modul de supraviețuire) și lipsa ta de experiențe intime hrănitoare te vor împinge să descoperi alte modalități de a avea grijă de tine. Cumva, pentru tine, realitatea are să fie diferită și, totuși, mereu la fel. Trecutul familial modelează așteptările inconștiente ale ființei umane - față de relațiile în general și față de cele intime în special. Copilul sărăcit de iubirea părintească devine adultul cu teamă de intimitate, deși nutrește o dorință nesfârșită de apropiere. Dacă nu te-ai simțit cu adevărat văzut și auzit în copilărie de către cei care ți-au dat viață, vei deveni incapabil să-i vezi și să-i auzi pe cei care-ți vor spune la maturitate că te iubesc."
"Nu cred că aș mai putea să mai fiu vreodată fericit, dacă te las acum să pleci! Viața mea a căpătat lumină, atunci când ai pătruns în ea."
"Legăturile dintre oameni sunt imprevizibile și surprinzătoare. Nu poți ști cu certitudine în ce scop și cu ce rost apare cineva în viața ta. Într-un minut crezi că ai înțeles sensul vieții, în următorul realizezi că nu știi aproape nimic. Te naști din iubire și depui tot efortul pentru a rămâne în starea aceea pe întreg parcursul vieții. Dar, cu timpul, înțelegi că cei care-ți creează cele mai dureroase complicații sunt exact aceia pe care-i iubești cel mai tare și de care ești atașat cu adevărat."
August 28, 2020
Mi-a placut cartea aceasta. Imbina povestea unui roman cu mentiunile si observatiile fine ale psihiatrului, ce desface in bucatele mici intreaga poveste , a fiecarui capitol, si explica atitudinile oamenilor. E o sondare a psihicului uman, a celor doua personaje, in care ne regasim cu totii, cu povestile noastre de iubire, cu bagajul nostru emotional si tot ceea ce ne-a creat in mediul familial.
Cititi-o! Veti descoperi fatete ale voastre la care nici nu va gandeati!
Cititi-o! Veti descoperi fatete ale voastre la care nici nu va gandeati!
February 10, 2022
Cred ca mai bine nici nu as lasa review, ca mi-e greu sa explic cat de putin mi-a placut cartea asta. Nu-mi dau seama daca autorul a vrut sa fie un mini Yalom, a vrut sa ne explice toate conceptele din terapie, a vrut sa ne dea mura in gura tot ce simt personajele. M-am simtit un pic asa ca un semi-analfabet functional care are nevoie de explicatii extra ca sa priceapa textul si le primeste pe tava. Si poveste in sine cam 0. Aveam asteptari pentru ca stiu ca autorul e laudat in media, dar cred ca genul asta de incercari ar trebui sa ramana la nivel de literatura de sertar.
August 7, 2022
Daca așa scrie un autor de cărți best-seller, cum e trecut pe coperta... Poveste subțire și proasta, insighturi din psihologie la fel de subțirele și de proaste, niste Domnul nostru Iisus Hristos presărat pe ici pe colo, și absolut nimic remarcabil.
December 19, 2021
Mi-a placut foarte mult dar speram ca finalul sa fie altul :(
December 29, 2020
Intenția de a împleti ficțiunea cu noțiuni din psihologie relațională și genealogie este interesantă însă nu cea mai reușită în cartea de față, în sensul că personajele sunt doar exemplificare, nu sunt personaje complexe contruite astfel încât cititorul să extragă subsidiarul psihologic. Este totuși o carte bogată în informații psihologice valoaroase, e ca o masă bogată cu de toate din care poți gusta căte puțin ca să nu te saturi repede.
"Descoperise că dacă te uiți în sus, lacrimile rămân captive în ochi, încețoșând vederea fără șa se mai scurgă pe obraji. După o vreme, picăturile sărate se întorceau înăuntrul lui, ca să-i pună în saramură inima zdrențuită."
"Sistemul relațional în care ne-am născut și am fost crescuți își lasă amprenta asupra noastră într-un mod aproape decisiv. Experiențele timpurii ajung să schițeze conturul a ceea ce ni se pare normal în materie de relații și de viață."
"Oamenii văd sentimentul loialității ca existând cu precădere în relațiile romantice și de cuplu sau într-o prietenie semnificativă. Destul de rar se vorbește despre acceptarea obligațiilor pe care un copil și le asumă, adesea inconștient, față de părinții săi. Loialitatea merge mână în mână cu toleranța și compromisul. În consecință, atunci când sinele persoanei care manifestă loialitate este prea puțin diferențiat sau încă imatur, aceasta va ajunge să accepte mute nedreptăți - în numele loialității."
"Unii oameni se raportează la Dumnezeu sau la Univers așa cum o făceau în pruncie față de propriii părinți. Dacă ai tăi te altoiau din când în când, crește probabilitatea să îl vezi pe Dumnezeu capabil și de rele. Dacă, însă, te-ai obișnuit să fii respectat, cinstit și prețuit, îi va veni greu minții tale să-și imagineze că Universul ar face ceva în defavoarea ta. Asta nu-ți conferă o imunitate absolută; nu înseamnă că, dacă trăiești în credința iubirii divine, nu vei avea și obstacole sau greutăți de depășit. Înseamnă doar că, atunci când îți este greu, știi că nu ești lăsat de izbeliște, că cineva acolo, sus, te iubește și că este doar o problemă de timp când se va contura lecția pe care tu o ai de însușit."
"Deseori îi auzim pe oameni că spunând că nu își permit să riște, că le lipsește curajul. Însă rar se întămplă să fie vorba doar de lipsa curajului. Mai degrabă este teama de a întâlni eșecul și toată avalanșa de trăiri și emoții care se revarsă când apare vulnerabilitatea. Așa arată frica de viață! A trăi înseamnă a simți, a cădea, a te ridica și a merge mai departe. E o abilitate pe care o dobândește fiecare dintre noi, în primii doi ani de viață - pentru că nimeni nu se naște deja știind să meargă în picioare. Fiecare pui de om riscă, atunci când face primii pași fără susținerea fizică a părintelui. Iar în acele momente, niciunul dintre noi nu se plânge că ar duce lipsă de curaj (...)"
"Viața de familie este prima noastră școală în ceea ce privește formarea unor păreri despre ce merităm sau nu. Și tot aici ni se spune cine suntem și ce avem voie să simțim , gândim sau facem."
"Poate fi ucigător de dureros ceea ce este negativ și ni s-a întâmplat în mod real, dar la fel se resimte și ceea ce ar fi fost pozitiv și nu ni s-a întâmplat."
" Ceea ce avem de făcut pentru a ne readuce la viață amintirile, este să simțim ca un copil și să gândim ca un adult. O combinație de simțire și gândire care-i ajută pe oameni să suporte adevărul, să vorbească, să se revolte pe bună dreptate și să evadeze astfel din închisoarea tăcerii."
"Descoperise că dacă te uiți în sus, lacrimile rămân captive în ochi, încețoșând vederea fără șa se mai scurgă pe obraji. După o vreme, picăturile sărate se întorceau înăuntrul lui, ca să-i pună în saramură inima zdrențuită."
"Sistemul relațional în care ne-am născut și am fost crescuți își lasă amprenta asupra noastră într-un mod aproape decisiv. Experiențele timpurii ajung să schițeze conturul a ceea ce ni se pare normal în materie de relații și de viață."
"Oamenii văd sentimentul loialității ca existând cu precădere în relațiile romantice și de cuplu sau într-o prietenie semnificativă. Destul de rar se vorbește despre acceptarea obligațiilor pe care un copil și le asumă, adesea inconștient, față de părinții săi. Loialitatea merge mână în mână cu toleranța și compromisul. În consecință, atunci când sinele persoanei care manifestă loialitate este prea puțin diferențiat sau încă imatur, aceasta va ajunge să accepte mute nedreptăți - în numele loialității."
"Unii oameni se raportează la Dumnezeu sau la Univers așa cum o făceau în pruncie față de propriii părinți. Dacă ai tăi te altoiau din când în când, crește probabilitatea să îl vezi pe Dumnezeu capabil și de rele. Dacă, însă, te-ai obișnuit să fii respectat, cinstit și prețuit, îi va veni greu minții tale să-și imagineze că Universul ar face ceva în defavoarea ta. Asta nu-ți conferă o imunitate absolută; nu înseamnă că, dacă trăiești în credința iubirii divine, nu vei avea și obstacole sau greutăți de depășit. Înseamnă doar că, atunci când îți este greu, știi că nu ești lăsat de izbeliște, că cineva acolo, sus, te iubește și că este doar o problemă de timp când se va contura lecția pe care tu o ai de însușit."
"Deseori îi auzim pe oameni că spunând că nu își permit să riște, că le lipsește curajul. Însă rar se întămplă să fie vorba doar de lipsa curajului. Mai degrabă este teama de a întâlni eșecul și toată avalanșa de trăiri și emoții care se revarsă când apare vulnerabilitatea. Așa arată frica de viață! A trăi înseamnă a simți, a cădea, a te ridica și a merge mai departe. E o abilitate pe care o dobândește fiecare dintre noi, în primii doi ani de viață - pentru că nimeni nu se naște deja știind să meargă în picioare. Fiecare pui de om riscă, atunci când face primii pași fără susținerea fizică a părintelui. Iar în acele momente, niciunul dintre noi nu se plânge că ar duce lipsă de curaj (...)"
"Viața de familie este prima noastră școală în ceea ce privește formarea unor păreri despre ce merităm sau nu. Și tot aici ni se spune cine suntem și ce avem voie să simțim , gândim sau facem."
"Poate fi ucigător de dureros ceea ce este negativ și ni s-a întâmplat în mod real, dar la fel se resimte și ceea ce ar fi fost pozitiv și nu ni s-a întâmplat."
" Ceea ce avem de făcut pentru a ne readuce la viață amintirile, este să simțim ca un copil și să gândim ca un adult. O combinație de simțire și gândire care-i ajută pe oameni să suporte adevărul, să vorbească, să se revolte pe bună dreptate și să evadeze astfel din închisoarea tăcerii."
August 10, 2023
Cartea „Suflete de sticlă. Traumele celor rătăciți în trecut” s-a dovedit a fi o lectură cu tâlc, una care a scos la iveală prin prisma eroilor cărții bucăți dureros de adevărate în care unii se vor regăsi iar alții vor lua învățăminte. Autorul prin limbajul său accesibil a făcut ca fiecare părticică de carte, orice răstălmăcire psihologică să ajungă în suflet și minte și să rămână acolo, pentru că tot textul fie te eliberează fie îți reamintește ca un gong că ce nu a fost tratat se revarsă ca apa din pahar mai devreme sau mai târziu. Întreaga poveste mi-a lăsat un gust amar deoarece doream o finalitate ca în povești eroilor… un, „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, însă viața bate filele din basmele pentru copii, iar noi suntem doar niște adulți ce nu am învățat că oricânt de mult nu ne-ar plăcea finalurile fericite, nu toate ne conduc spre ele. Nu toate iubirile pot să-și plimbe pașii fără a privi peste umăr, fără a suspina a eșec și dezamăgire. Unii încă sunt suflete de copii într-un corp de adult. Unii încă sunt suflete de sticlă într-o mare de provocări menite să scoate din dulap cele mai grele îndoieli. Recomand cartea pentru a pune în balanță ce am avut, ce avem și ce țeluri viitoare ne țesem. Poate nu veți afla adevărul absolut însă veți percepe finețurile ce trăiesc înăuntrul vostru, ce vă zdruncină, ce cale să alegeți într-un mod cu totul individual.
link blog: https://vorbepentrusufletblog.wordpre...
link blog: https://vorbepentrusufletblog.wordpre...
January 3, 2023
Este o lectura usoara pe alocuri, iar alocurile vor depinde de frazele, povestirile si comentariile pe cale le vei simti cel mai aproape de tine.
Printre firul semi-coerent al povestirii, autorul isi insereaza comentariile relevante momentului. Acele fraze pot deveni putin repetitive, dar isi vor avea impactul negresit. Se ating subiecte precum relationarea cu parintii, procesarea traumei, conectarea cu emotiile.
Cat despre povestire - am simtit cam putina autenticitate si, subiectiv, foarte multa atentie acordata unor momente putin importante, lungind firul narativ cu descrieri inutile, iar momentele cu impact lasandu-le cu putin deznodamant, ce nu mi-a permis sa ma conectez cu personale si nici sa simt prea intens finalul.
All in all, o carte care ofera unelte noi psihologice si analitice pentru cine are nevoie de ele si ascute uneltele tocite a practicantilor care au pierdut increderea in ele. Se mentioneaza practica de mindfulness, yoga si terapie individuala si de grup.
Ca si multe alte carti de self help, ajuta cand este mare nevoie de ea, dar nu as recomanda-o ca o lectura generalista.
Printre firul semi-coerent al povestirii, autorul isi insereaza comentariile relevante momentului. Acele fraze pot deveni putin repetitive, dar isi vor avea impactul negresit. Se ating subiecte precum relationarea cu parintii, procesarea traumei, conectarea cu emotiile.
Cat despre povestire - am simtit cam putina autenticitate si, subiectiv, foarte multa atentie acordata unor momente putin importante, lungind firul narativ cu descrieri inutile, iar momentele cu impact lasandu-le cu putin deznodamant, ce nu mi-a permis sa ma conectez cu personale si nici sa simt prea intens finalul.
All in all, o carte care ofera unelte noi psihologice si analitice pentru cine are nevoie de ele si ascute uneltele tocite a practicantilor care au pierdut increderea in ele. Se mentioneaza practica de mindfulness, yoga si terapie individuala si de grup.
Ca si multe alte carti de self help, ajuta cand este mare nevoie de ea, dar nu as recomanda-o ca o lectura generalista.
September 11, 2022
Rating: 3/5 ⭐ Vezi alte recenziie pe Secretele Simonei
Traumele din copilărie ne urmăresc și nu trebuie să le ignorăm
⭐️ "Suflete de sticlă" de Gaspar Gyorgy este una dintre cărțile acestui autor pe care am tot dorit să îl descopăr. În această lectură destul de scurtă autorul combină o poveste din viața a două personaje fictive (Silvia și Baltazar) cu o serie de concluzii care te ajută să înveți despre traume și despre impactul lor asupra vieții noastre.
Este o carte destul de relaxantă care se citește rapid și care îți oferă o perspectivă asupra vieții așa cum este ea cu adevărat, plină atât de lucruri bune cât și de multe lucruri neplăcute care ne marchează în special atunci când suntem copii. Traumele din copilărie ne urmăresc toată viața iar în momentul în care ajungem să fim adulți trebuie să fim destul de maturi pentru a înțelege că trebuie să ne întoarcem în trecut, în copilărie, pentru a putea să acceptăm și să iertăm, să înțelegem și să alinăm copilul din noi care încă suferă sub o formă mascată.
Traumele din copilărie ne urmăresc și nu trebuie să le ignorăm
⭐️ "Suflete de sticlă" de Gaspar Gyorgy este una dintre cărțile acestui autor pe care am tot dorit să îl descopăr. În această lectură destul de scurtă autorul combină o poveste din viața a două personaje fictive (Silvia și Baltazar) cu o serie de concluzii care te ajută să înveți despre traume și despre impactul lor asupra vieții noastre.
Este o carte destul de relaxantă care se citește rapid și care îți oferă o perspectivă asupra vieții așa cum este ea cu adevărat, plină atât de lucruri bune cât și de multe lucruri neplăcute care ne marchează în special atunci când suntem copii. Traumele din copilărie ne urmăresc toată viața iar în momentul în care ajungem să fim adulți trebuie să fim destul de maturi pentru a înțelege că trebuie să ne întoarcem în trecut, în copilărie, pentru a putea să acceptăm și să iertăm, să înțelegem și să alinăm copilul din noi care încă suferă sub o formă mascată.
May 7, 2023
O carte foarte interesant scrisă, ușor de citit. Care nu aduce, cel puțin pentru mine, lucruri noi dar modul lui Gaspar Gyorgy de a scrie si crea concepte vizuale face experimenta citiri unice.
Mi-a făcut plăcere sa descopăr concepte precum "calmant emotional" (workaholic behavior, sport, coffee, ciocolata) , "ecou psihologic" -> trauma, "vânduse altora timpul lui" - cant nu ești concentrat pe tine si nevoile tale, "inflație psihologică" - momente in care un individ se simte mai puternic, decât e in realitate, "copilul invizibil"- are o carte pe tema asta, "gramatica emoțională" - iti dai voie să simți si sa articulezi in exterior emoțiile , "iertare cognitivă" - îți resetezi povestea in favoarea evoluție personale.
Pentru cei care caută o lectură ușoară și nu foarte densă, e o alegere perfectă. Daca însă așteptările merg mai mult in sfera științifică cred ca există alegeri mai potrivite. Dar pentru ce-și dorește sa fie, e o carte bună. Face un subiect complicat accesibil, in termeni simpli tuturor, fără a avea nevoie de înțelegere avansată a mecanismelor cognitive.
Mi-a făcut plăcere sa descopăr concepte precum "calmant emotional" (workaholic behavior, sport, coffee, ciocolata) , "ecou psihologic" -> trauma, "vânduse altora timpul lui" - cant nu ești concentrat pe tine si nevoile tale, "inflație psihologică" - momente in care un individ se simte mai puternic, decât e in realitate, "copilul invizibil"- are o carte pe tema asta, "gramatica emoțională" - iti dai voie să simți si sa articulezi in exterior emoțiile , "iertare cognitivă" - îți resetezi povestea in favoarea evoluție personale.
Pentru cei care caută o lectură ușoară și nu foarte densă, e o alegere perfectă. Daca însă așteptările merg mai mult in sfera științifică cred ca există alegeri mai potrivite. Dar pentru ce-și dorește sa fie, e o carte bună. Face un subiect complicat accesibil, in termeni simpli tuturor, fără a avea nevoie de înțelegere avansată a mecanismelor cognitive.
June 20, 2023
O carte bunicica, se citeste repede, insa gasesc inadmisibile greselile gramaticale sau de intrebuintare a vocabularului. “Vegetale crude”, “crescuse intr-o familie cu zece copiii” verbul “a antrena” folosit in cadrul unei activitati intelectuale (ok, de la training, insa verbul se utilizeaza diferit in romana, e destinat activitatilor fizice). Pot sa trec peste greseli de tipar, insa pretind ca o carte publicata sa fie macar editata de cineva si sa nu existe astfel de erori care taie foarte mult din placerea lecturii.
Urmatoarea remarca tine exclusiv de faptul ca sunt atee si nu imi place cand se discuta despre Dumnezeu intr-o carte cu baza stiintifica. Cele doua nu se potrivesc impreuna. Merg la terapie, nu la spovedanie. Desi unii cred ca cele doua ar fi acelasi lucru, tind sa cred ca un psihoterapeut nu te pedepseste pentru ca ai fost rau, sau daca faci x matanii si zici x rugaciuni gata, esti iertat.
Nu o stea ci doua pentru ca apreciez continutul cat de cat.
Urmatoarea remarca tine exclusiv de faptul ca sunt atee si nu imi place cand se discuta despre Dumnezeu intr-o carte cu baza stiintifica. Cele doua nu se potrivesc impreuna. Merg la terapie, nu la spovedanie. Desi unii cred ca cele doua ar fi acelasi lucru, tind sa cred ca un psihoterapeut nu te pedepseste pentru ca ai fost rau, sau daca faci x matanii si zici x rugaciuni gata, esti iertat.
Nu o stea ci doua pentru ca apreciez continutul cat de cat.
August 10, 2025
O carte care mentine suspansul pana la final. Marea supriza a fost psihodrama din finalul cartii, fiind psihoterapeut specializar in psihodrama este atat de valoroasa perceptia celorlalti asupra metodei. Si desi multi considera metoda ca o Cenusareasa a psihoterapiei, eu o consider extrem de valoroasa si cu adevarate puteri profund vindecatoare.
Finalul neasteptat. Mi-a placut combinarea dintre stilul roman, povestea narativa a celor doua personaje si explicatiile psihologice pe nivelul usor de inteles si suprinzand chintesente ale multor studii si ani de aprofundare a tainelor psihologiei. Suprinzator a fost si bibliografia de la final. De fapt nu ai citit un roman ci un tarat de psihologie cu sinteze usor de digerat.
Cartea asta m-a surprins de la greu de citit la prima impresie, la nerabdarea de a citi mai departe.
Multumim Gaspar ca ai impartasit cu atata generozitate. Pun mai multe carti de ale tale pe lista mea de lecturi.
Finalul neasteptat. Mi-a placut combinarea dintre stilul roman, povestea narativa a celor doua personaje si explicatiile psihologice pe nivelul usor de inteles si suprinzand chintesente ale multor studii si ani de aprofundare a tainelor psihologiei. Suprinzator a fost si bibliografia de la final. De fapt nu ai citit un roman ci un tarat de psihologie cu sinteze usor de digerat.
Cartea asta m-a surprins de la greu de citit la prima impresie, la nerabdarea de a citi mai departe.
Multumim Gaspar ca ai impartasit cu atata generozitate. Pun mai multe carti de ale tale pe lista mea de lecturi.
January 5, 2021
Cu regret spun că nu mi-a plăcut în mod special. Mă așteptam la mai mult și am primit foarte puțin. Cartea alternează între pasaje de roman și argumente psihologice. Partea de roman ar trebui să fie o poveste de dragoste, dar este foarte slabuț și nu duce nicăieri. Cele două persoanje sunt pur și simplu aruncate în poveste pentru a servi ca exemplu a unor traume și a modului în care acestea se pot vindeca. Partea de psiho - spiritualitate mi-a plăcut mai mult. Aș fi prefeat o carte doar despre asa ceva. Cred că mesajul ar fi fost transmis mult mai bine, fără a trebui să citesc povestea a două personaje, care îmi pare rău să o spun, nu mi-au trezit absolut deloc empatia.
Două stele jumate din partea mea.
Două stele jumate din partea mea.
Displaying 1 - 30 of 47 reviews