Drumul Damascului

by Doina Jela

Volumul a stat la baza filmului Dupa-amiaza unui tortionar, regizat de Lucian Pintilie in 2001 si nominalizat la premiul "Leul de Aur".

"Un unicat in memoria postcomunista. Rareori o astfel de indicatie - de gen mai curand publicitar - a sunat mai just. [...] Cu acest Drum al Damascului Doina Jela ne ofera o tripla surpriza: tortionarul Securitatii, Frant Tandara, descrie torturile in care se specializase, ia asupra-si partea lui de vina, implica sistemul communist comanditar al ororii si mai ales (aici unicatul este incontestabil) cere sa fie judecat intr-o tara care, de-a lungul a zece ani de tranzitie, nu si-a gasit inca judecatori si tribunal." - Virgil Ierunca, Romania literara, nr. 7, 1999

"Drumul Damascului e o carte importanta nu doar prin extraordinara impresie pe care ti-o lasa documentul, ci si prin revelarea cu probe indubitabile a modului de functionare a sistemului represiv comunist. In perversiunea lor infinita, securistii stiau sa-si gaseasca aliati dintre cele mai nefericite si decazute elemente ale societatii. Spre a-si pastra mainile curate, ei faceau apel la indivizi pe care tot ei ii adusesera in starea de subanimalitate, creandu-le reflexul conditionat al urii si violentei. Astfel de indivizi exista si astazi, ei traiesc printre noi si, cum spune Frant Tandara, vor muri cu capul pe propria perna." - Mircea Mihaies

Genres: Literature

316 pages, Paperback

First published January 1, 1999

Reviews

[Diana · Rating 4 out of 5]

Una dintre cele mai interesante cărți despre detenția comunistă, tocmai pentru că relatează povestea dintr-o altă prismă. Franț Țandără detaliază felul în care aparatul represiv l-a transformat dintr-un deținut cu un trecut sumbru într-o unealtă pentru spionat atât deținuți, cât și gardieni și a reușit să "fabrice" astfel un torționar de primă clasă, a cărui conștiință adormită va fi trezită întâmplător de un bilet care-l numea laș. Cartea poartă subtitlul "Spovedania unui torționar" și se vrea a fi o demascare și, în același timp, o cerere de clemență, dar există oare cea mai mică urmă de remușcare în mintea cuiva antrenat să se hrănească din plăcerea de a tortura?

[niste eroi · Rating 5 out of 5]

"

La cine vă gîndiţi mai mult ca la tata...?

— La ţărănişti.
— La ţărăniştii ăia cînd murea cîte unul, şi-i spunea: De ce te-ai făcut, mă, ţărănist? Oameni simpli, doamnă, oameni tineri. îi zicea ăla: De ce te-ai făcut, mă, ţărănist? — De-al dracu m-am făcut ţărănist. — Ia mai dă-i, mă, fir-ar mama lui a dracu - şi murea, doamnă. Eu eram crud atunci, şi acum mă gîndesc cît era ăla de creştin şi de ro¬mân, şi cît eram eu de păgîn.
Durerea lui Ţandăra este mare. Cred că sîntem toţi trei tulburaţi. Nu mă mai întreb de ce de mila celor care au suferit în mîinile lui nu plîng, şi plîng de mila unui că¬lău care se căieşte. El îşi revine primul. îşi trage zgomotos nasul, şi continuă:
... Că m-aţi întrebat de ce-i iubesc pe ţărănişti. îl iu¬besc, partidul ăsta, pentru că au murit din Partidul Naţio¬nal Ţărănist, au murit, doamnă, oameni care spuneau aşa: „de-al dracu sînt ţărănist". Eu nu ştiu ce culoare aveţi, eu vă spun - şi din nou divaghează, şi-1 înţeleg acum: e ca şi cum s-ar ridica din iadul propriei remuşcări, la supra¬faţă, pentru o scurtă respiraţie şi pentru a putea coborî din nou, să mai aducă o mărturie. El ştie că acum facem o trea¬bă. Cînd spune o treabă, are acea hotărîre teribilă, oarbă, pe care o punea şi în rău probabil. Este în efortul lui de a mărturisi o mare moralitate, de asta sînt sigură. Are voie să-şi tragă sufletul, înainte de a continua. Are voie şi dacă n-ar mai avea nimic de spus.
...Pot să vă spun, asta poate să vă spună şi mama lui Quintus, şi a Iu' nu ştiu cine, care e liberal. Liberalii n-au fost torturaţi. N-am avut nici un liberal torturat, şi de-asta nu-i iubesc. De ce ăştia învaţă... comunismu ăsta... Dacă-1 vedeţi pe nenorocitu ăsta de Iliescu, că aşa pot să-i zic, alt¬fel nu pot să-i zic... El are ce are cu ţărăniştii. De ce împo¬triva lor este, v-aţi întrebat? Eu am văzut ţărănişti, doamnă, şi ştiu. Nu vreau să fac politică, nici un fel de politică, dar am o stimă pentru cei morţi. Mă întrebaţi cum a fost?
Vorbele lui Ţandăra se prăvălesc ca bolovanii. Acum nu mai este mărturisire, este profeţie:

.. .Toate au fost foarte grave. Cruzimi, cruzimi, afară din cale. Dacă dumneavoastră spuneţi că la noi nu s-a dat car¬ne de om... N-am tăiat carne din oameni, să le dăm la ăilalţi, dar a fost greu. Torturi mari. Nu se poate vorbi. Eu v-am spus doar atît. Ei n-au venit cu răzbunare, dar ei, co-muniştii au ce au cu national-ţărăniştii. Eu, cînd m-am dus în casă la bătrînul ăsta... Primul, eu m-am spovedit în casă la un învăţător. Era de faţă şi el, şi nevastă-sa. Ţărănistul ăsta, Joian, pe care-1 persecutam în '46. Amîndoi, învăţă¬tori. La ei m-am dus să le spun. Şi el a spus: Mă, Franţ, mă, dacă ar fi toată lumea ca tine, ce bine ar fi! Altul, dacă era un răuvoitor, putea să spună orice, să nu mă asculte, dar m-a ascultat. La el n-am simţit privirea schimbată, n-am simţit o răceală, o răutate. De-asta îi iubesc... Dar ei nu vor răzbunare, şi ar trebui să vrea... Ar trebui să vrea. Pe urmă am venit la dumneavoastră. Şi se întoarce sfios către profesor."

[Alexandru Damian · Rating 5 out of 5]

Una din putinele marturii ale tortionarilor comunisti. Frant Tandara, personajul principal, cauta dupa caderea comunismului sa-si spuna povestea si, explica el, sa fie judecat de victimele sale. Tortionar comunist, cu un trecut marcat de uciderea tatalui, a devenit o unealta in primii ani ai comunismului in Romania si a fost folosit pentru schingiuirea si torturarea detinutilor, de obicei cei care se impotriveau lumii noi prefatate de comunism.

Iar lui a ajuns sa-i placa ceea ce facea. Niciunul dintre fostii sai caramazi nu a vrut sa iasa in fata, iar marturia lui e unica in peisajul romanesc post comunist.

Carte excelenta pentru a intelege ce a insemnat venirea comunismului in Romania. Marturia lui este uneori greu de urmarit, acesta ocolind involuntar sau nu, sa descrie cu lux de amanunte torturile la care a participat. Pentru cei care nu sunt familizari cu numele epocii - Frant Tandara incluzand in povestile sale toate numele relevante ale anilor 1950s din Romania, cartea contine o anexa la final care explica cine ce a fost. Bun pentru a intelege contextul.

[Cristina G · Rating 5 out of 5]

"Multi s-au îmbolnăvit de nervi acolo. Erau niște tehnici ale lor, încât să te îmbolnăvească, acolo la psihiatrie. Puțini au scăpat. Puțini sunt cei care pot sa povestească... Și să fie cât de cât sănătoși, că să-i crezi. Cât de cât."

"Comunismul asta a făcut, sa omoare ta-su pe fiu-su, fiu-su pe ta-su, că și azi, atâta criminalitate există, tot de aici. In toate tarile poate, dar sa știți că la noi a fost dezastru. Dezastru."

Cartea merita citită, in orice moment al vieții te-ai afla. Este necesar sa ne cunoaștem istoria, cea reală, pentru a putea înțelege parte din comportamentul actual al societății și nu numai.

[Ana-Maria Bustean · Rating 5 out of 5]

Cartea Doinei Jela spune povestea torționarului Franț Țandără. Care îi povestește autoarei, într-un interviu lung, cum a ajuns să comită asemenea crime.
Nu doar atât, el chiar dorește să fie judecat și să plătească pentru ceea ce a făcut. Dar justiția română nu mai este interesată de foștii torționari.
Este o carte greu de citit pentru că pare inimaginabil ceea ce s-a întâmplat. Și cum un om este capabil de asemenea fapte.

[Diana Szaiak · Rating 5 out of 5]

“-Chiar te temi că ai mai fi în stare să omori un om, chiar urăști pe cineva atât de mult? îl întrebasem la un moment dat.
-Da, cred că aș fi în stare să omor.
-Pe cine?
-Pe Pavel Ștefan.”

Oare un criminal conștient și rațional se poate căi cu adevărat? Își regretă sincer faptele și urăște monstrul din el sau este doar o frică dinainte de Judecata de Apoi?
Doina Jela ne aduce un astfel de om în fața ochilor și ne lasă să ne facem propria judecată. Expunerea este memorabilă, faptele cutremurătoare.

Volumul cuprinde mărturisirea păcatelor unui fost torționar al închisorilor comuniste, Franț Țandără. Este o spovedanie mai bine spus pentru câ omul s-a căit pentru păcatele sale și și-a dorit judecata, prin aducerea ororilor la cunoștința societății dorindu-și în fapt vindecarea acesteia de comunism. Deși provenit din familie disfuncțională și cu o viață petrecută mai mult printre criminali, Franț Țandără a dezvoltat o inteligență instinctivă profundă care l-a ajutat să vadă dincolo de limite.
Este o carte cutremurătoare care trebuie citită și nu povestită, după cum recomandă și Ioan Mușlea, pentru a vedea o altă față a comunismului. Nu cred că se va descoperi vreodată cât de adânc a fost hăul răului și câte ramuri a avut în realitate.
Întrebat dac-ar mai ucide, singurul la care se gândește este omul de la care a pornit totul. Dacă Pavel Ștefan n-ar fi sădit sămânța, poate altul ar fi fost destinul lui Franț Țandără și al victimelor sale. Poate…

Dacă ați citit cumva Fenomenul Pitești de Virgil Ierunca, vă recomand să nu ratați nici cartea de față.

[일리아나 · Rating 5 out of 5]

O carte care nu trebuie să lipsească din biblioteca noastră, întrucât relevă o parte a istoriei române pe care încercăm să o uităm, suprimăm sau căreia îi contestăm veridicitatea. Trecând peste dialogul uşor rudimentar al lui Țandără, care uneori derutează sau trădează diferite 'fațete' ale torționarului, cartea deschide un dialog incomod dar necesar despre "banalitatea răului", despre care noi toți trebuie să ne interesăm.

[Constantin Vasilescu · Rating 3 out of 5]

Ţandără îmi părea încă un personaj neverosimil. Până în clipa în care i-am parcurs "spovedania"...