What do you think?
Rate this book
Strălucitor
„Strălucitor” este o carte veselă de la un capăt la altul. Ar putea fi subintitulată „Întâmplări gazetărești” fiindcă autorul sondează în memoria celor 30 de ani de scris la ziar. În fundalul povestirilor hazlii, uneori cu accente dramatice, se străvede realitatea românească postcomunistă. O carte despre oameni și despre vremuri, simplă, directă, fascinantă. Te face să râzi în hohote și totodată te pune pe gânduri.
416 pages, Paperback
Published January 1, 2020
11 people are currently reading
187 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 25 of 25 reviews
February 8, 2021
Povestiri din viața de jurnalist a domnului Ilișoi care m-au lăsat cu gura căscată când de admirație profundă de cât de frumos și de deștept meșteșugărește dumnealui cuvintele și cu amintirile, când de râs cu gura până la urechi. O pagină râdeam de hazul de necaz, în altă pagină îmi scăpa câte o lacrimă, în alta zâmbeam de emoție. Cum am trăit atâția ani fără să citesc, probabil, nimic scris de dumnealui, nu știu. Deși m-am întristat că am terminat cartea care mi-a încălzit câteva seri mai ceva ca o țuică fiartă pe ger, în loc să mă întristeaz că l-am descoperit târziu, mă bucur de câte mai am de citit din câte i-au ieșit din condei. Mulțumesc pentru această carte, veselă de la un capăt la altul. Era cât pe ce sa cunosc autorul la lansarea acestei cărți dat pandemia bat-o vina, nu s-a mai ținut lansarea. Poate altă dată, când voi fi mai pregătită, când voi mai fi recuperat din lecturi.
Read
January 1, 2021„Strălucitor” este o carte veselă de la un capăt la altul. Ar putea fi subintitulată „Întâmplări gazetărești” fiindcă autorul sondează în memoria celor 30 de ani de scris la ziar. În fundalul povestirilor hazlii, uneori cu accente dramatice, se străvede realitatea românească postcomunistă. O carte despre oameni și despre vremuri, simplă, directă, fascinantă. Te face să râzi în hohote și totodată te pune pe gânduri.
June 18, 2023
Dacă în „Eroii mei”, Viorel Ilișoi este nostalgic și oarecum pesimist, în „Strălucitor”, el este vesel și optimist, rememorându-și cele mai importante momente ale carierei sale de reporter, de jurnalist.
Se spune despre oameni că își aduc aminte mai mult de clipele frumoase și fericite decât de cele în care au avut parte de dureri, suferințe și obstacole. Cumva așa este și aici, în acest volum de pseudo-memorii jurnalistice ale lui Viorel Ilișoi, deși el nu ocolește momentele mai puțin bune, ci doar le îmbracă în haine hilare și le utilizează mai puțin pentru a-și aduce aminte de nefericiri, ci ca momente de luare-aminte, ca zone ale trecutului din care a avut de învățat, fie că vorbim despre calitățile fundamentale de care are nevoie un bun reporter, fie că vorbim sfaturile primite de la maeștrii săi voiți sau nevoiți.
O excelentă carte despre ceea ce a însemnat România post-decembristă pentru presa românească și pentru unul dintre cei mai de seamă reprezentanți de-ai săi.
Se spune despre oameni că își aduc aminte mai mult de clipele frumoase și fericite decât de cele în care au avut parte de dureri, suferințe și obstacole. Cumva așa este și aici, în acest volum de pseudo-memorii jurnalistice ale lui Viorel Ilișoi, deși el nu ocolește momentele mai puțin bune, ci doar le îmbracă în haine hilare și le utilizează mai puțin pentru a-și aduce aminte de nefericiri, ci ca momente de luare-aminte, ca zone ale trecutului din care a avut de învățat, fie că vorbim despre calitățile fundamentale de care are nevoie un bun reporter, fie că vorbim sfaturile primite de la maeștrii săi voiți sau nevoiți.
O excelentă carte despre ceea ce a însemnat România post-decembristă pentru presa românească și pentru unul dintre cei mai de seamă reprezentanți de-ai săi.
January 29, 2021
Ilișoi e genial.
May 7, 2023
Deși îl prefer pe Viorel Ilișoi povestind pe cale orală, unele întâmplări au fost atât de savuroase și ireale încât mi-aș fi dorit să fie însoțite și de fotografii ale protagoniștilor, și probabil ar fi fost dacă nu s-ar fi lovit de mai multe ori de agresivitatea celor spre care și-a îndreptat aparatul de fotografiat (a se citi capitolul „Dreptul la imagine”).
Și totuși, pasajul meu favorit a fost momentul de vulnerabilitate al autorului în care situația prezentată nu a mai putut permite nici o nuanță de umor, părând a fi scrisă în rusă:
„Într-o zi am sunat-o pe Mihaela. I-am spus că în seara aia voi veni în sat, dar nu voi pune piciorul în curte, nicidecum în casă. Și am rugat-o ca la ora șapte să stea cu fetița la geam, cu lumina aprinsă, ca să o văd și eu din drum. Așa a făcut. La ora stabilită a apărut cu Elena în brațe, prefăcându-se că se joacă. Am văzut din drum, printre scândurile gardului, o icoană uriașă, inundată de lumină, cu o mamă care sforța să nu plângă și cu un copil frumos râzând la pieptul ei. Întunericul m-a ținut în brațe. Zăpada mi-a ascuns lacrimile. Nimeni în afară de Mihaela n-a mai știut că am fost acolo. Poate luna. Am venit ca un hoț și tot așa am plecat.”
Și totuși, pasajul meu favorit a fost momentul de vulnerabilitate al autorului în care situația prezentată nu a mai putut permite nici o nuanță de umor, părând a fi scrisă în rusă:
„Într-o zi am sunat-o pe Mihaela. I-am spus că în seara aia voi veni în sat, dar nu voi pune piciorul în curte, nicidecum în casă. Și am rugat-o ca la ora șapte să stea cu fetița la geam, cu lumina aprinsă, ca să o văd și eu din drum. Așa a făcut. La ora stabilită a apărut cu Elena în brațe, prefăcându-se că se joacă. Am văzut din drum, printre scândurile gardului, o icoană uriașă, inundată de lumină, cu o mamă care sforța să nu plângă și cu un copil frumos râzând la pieptul ei. Întunericul m-a ținut în brațe. Zăpada mi-a ascuns lacrimile. Nimeni în afară de Mihaela n-a mai știut că am fost acolo. Poate luna. Am venit ca un hoț și tot așa am plecat.”
January 4, 2021
Citind eu in ultima vreme exclusiv presa online, recunosc ca am uitat ca mai exista si ziaristi adevarati, care stiu sa scrie amuzant, interesant, fara virgula intre subiect si predicat, texte mai lungi de 10 randuri si care nu repeta de doua ori titlul articolului :)
Foarte faina cartea, m-a facut printre altele sa reconsider decizia de a dona cartile lui Goma.
Foarte faina cartea, m-a facut printre altele sa reconsider decizia de a dona cartile lui Goma.
July 11, 2021
Fără doar și poate, 5 stele. O carte care îți descrie ce înseamnă meseria de jurnalist într-o Românie săracă și deloc sinceră cu omul cinstit. Scrisă fluid, într-un stil neaoș, păstrând limbajul (accentul) persoanelor întâlnite, lectura te prinde, capătă un parfum unic în amalgamul de cărți care se tot scot azi. Un roman. E literatură pură inspirară din viața scriitorului. Poveștile pot constitui oricând lecții de jurnalism (jurnalismul vechi) pentru cei tineri. Cu siguranță, putini dintre reporterii de azi au trăit cu adevărat experiențele vieții de gazetar cu tot ce presupune ea cum le-a avut Viorel Ilișoi. Poveștile te prind în subiectul lor pentru ca vrei să vezi ce s-a întâmplat, cum, când, de ce, cu cine. Scrise cu talent de scriitor - gazetar. Superb!
August 5, 2020
O carte care te plimba in timp , care te face sa râzi dar și să te gândești cu amărăciune la viața lui Viorel Ilisoi. Nu cred că îmi pot permite sa spun că îl cunosc după ce am citi această carte, dar pot spune că am învățat că orice greutate se depășește atunci cînd ai un țel, voința și dragoste. Mulțumesc Viorel Ilisoi
May 31, 2021
O viață rotundă și intensă, prinsă într-o carte acidulată, pe care am ronțăit-o ca un șoarece gurmand. Povești hazlii, izvorâte mai degrabă dintr-o bază dulce-amăruie a vieții, dacă nu chiar amară de-a dreptul uneori. Dar se găsește mereu un unghi de unde poți privi cu un zâmbet.
November 19, 2020
Genială!
December 14, 2020
Dacă ar exista mașina timpului, m-aș întoarce în anii 90 să mă fac jurnalist.
December 27, 2020
Mi-a placut atat de mult incat am cumparat-o de Craciun pentru alti trei prieteni!
January 15, 2021
Strălucitoare! Îndeobște sub cerul asta jos și gri.
February 19, 2021
,,Nu m-am nascut modest, am invatat sa devin. “
May 27, 2025
"Cu prietenie, pentru Gabriel M..., aceste povești exagerat de vesele, deși se putea și invers", așa sună dedicația de pe exemplarul pe care bunul meu amic Gabriel mi l-a oferit spre lectură, cu recomandarea că merită.
Și-ntr-adevăr, volumul merită citit, mai ales atât timp cât autorul rămâne fidel cheii pe care și-a ales-o, aceea că, în primă instanță, viața este un lucru vesel și merită privită ca atare.
Personajele, cu Viorel cap de listă, sunt pitorești, metaforele sunt la ele acasă, există umor și (auto)ironie din belșug, cartea se citește ușor, deși nu este neapărat recomandabil să ne grăbim. Mai degrabă o povestioară pe zi ar fi doza recomandată, pe principiul savurării pe îndelete a cutiei cu bomboane.
Prima șpagă, Strălucitor și Facilități mi-au plăcut în mod deosebit, de altfel prima parte este sensibil mai reușită, cochetând, în mintea mea de cititor mediu, cu ratingul maxim. Vin apoi însă Bucătarul, ce mi se pare deplasată și, mai ales, luuuuuuuuuuuuuuuuuunga polologhie despre apa caldă din Galați, CINCIZECI DE PAGINI de "răutăcisme" în serie, realizare ce i-ar fi umplut de invidie pe un Proust sau pe un Cărtărescu (era să zic Sadoveanu), alți mari maeștri în a scrie mult despre nimic.
Mai mult de atât, Elena Udrea n-a plăcut multora, ca femeie sau ca politician, dar nu mi se pare corect ca domn Viorel să dea cu toporul în ea, din toate pozițiile posibile. Justiția a găsit-o vinovată, deși am dubii mari că bănișorii despre care s-am făcut vorbire erau pentru garderoba sa, ci mai degrabă pentru partid. Mult sau puțin, ea își plătește păcatele, pe când cireada de foști admiratori (nenea Baconschi, nenea Paleologu ăl mic, Cristinel Preda și alții) care se întreceau în a-i pupa mâna, că altceva, chiar de-ar fi vrut, n-aveau voie de la stăpânire, este bine merci și gata să ne țină lecții de înaltă morală.
Așa se face că deja nu mai eram la fel de încântat de cum curg povestirile, numai că ultima dintre ele, Aventurile imobiliare ale unui ziarist, revine în forță, cu empatia și umorul primelor pagini, plus sentimentul de apropiere față de băiatul sărac, semi-orfan, care a trecut prin multe încercări, pentru a deveni, oarecum și spre propria sa mirare, un ziarist respectat.
PS: Impresionant episodul cu portofelul pierdut și adus, cu toții banii în el, și nu erau puțini, de către un tânăr polițist, pe numele său Andrei Zăiceanu, îngerul cu epoleți...
Și-ntr-adevăr, volumul merită citit, mai ales atât timp cât autorul rămâne fidel cheii pe care și-a ales-o, aceea că, în primă instanță, viața este un lucru vesel și merită privită ca atare.
Personajele, cu Viorel cap de listă, sunt pitorești, metaforele sunt la ele acasă, există umor și (auto)ironie din belșug, cartea se citește ușor, deși nu este neapărat recomandabil să ne grăbim. Mai degrabă o povestioară pe zi ar fi doza recomandată, pe principiul savurării pe îndelete a cutiei cu bomboane.
Prima șpagă, Strălucitor și Facilități mi-au plăcut în mod deosebit, de altfel prima parte este sensibil mai reușită, cochetând, în mintea mea de cititor mediu, cu ratingul maxim. Vin apoi însă Bucătarul, ce mi se pare deplasată și, mai ales, luuuuuuuuuuuuuuuuuunga polologhie despre apa caldă din Galați, CINCIZECI DE PAGINI de "răutăcisme" în serie, realizare ce i-ar fi umplut de invidie pe un Proust sau pe un Cărtărescu (era să zic Sadoveanu), alți mari maeștri în a scrie mult despre nimic.
Mai mult de atât, Elena Udrea n-a plăcut multora, ca femeie sau ca politician, dar nu mi se pare corect ca domn Viorel să dea cu toporul în ea, din toate pozițiile posibile. Justiția a găsit-o vinovată, deși am dubii mari că bănișorii despre care s-am făcut vorbire erau pentru garderoba sa, ci mai degrabă pentru partid. Mult sau puțin, ea își plătește păcatele, pe când cireada de foști admiratori (nenea Baconschi, nenea Paleologu ăl mic, Cristinel Preda și alții) care se întreceau în a-i pupa mâna, că altceva, chiar de-ar fi vrut, n-aveau voie de la stăpânire, este bine merci și gata să ne țină lecții de înaltă morală.
Așa se face că deja nu mai eram la fel de încântat de cum curg povestirile, numai că ultima dintre ele, Aventurile imobiliare ale unui ziarist, revine în forță, cu empatia și umorul primelor pagini, plus sentimentul de apropiere față de băiatul sărac, semi-orfan, care a trecut prin multe încercări, pentru a deveni, oarecum și spre propria sa mirare, un ziarist respectat.
PS: Impresionant episodul cu portofelul pierdut și adus, cu toții banii în el, și nu erau puțini, de către un tânăr polițist, pe numele său Andrei Zăiceanu, îngerul cu epoleți...
September 12, 2024
Îl urmăresc pe Viorel Ilișoi de cîțiva ani. I-am citit o parte a textelor din presă și de pe site-ul personal. Totuși, cartea asta a avut ceva special. După lecturile pretențioase și sofisticate din ultima perioadă, reportajele și povestirile lui Ilișoi mi-au adus o gură de aer proaspăt de care nu știam că am nevoie. Mi-a arătat cît de frumos poate fi să știi să vezi și să apreciezi simplitatea umană, să găsești și să simți căldura, dar și umorul chiar și în locuri și momente dificile; în general, să ai un simț aparte pentru oameni, dar și înclinația, talentul, harul pînă la urmă, de a relata toate aceste lucruri, de a le face să treacă incredibil de ușor prin pagină, direct la tine, cititorul.
November 7, 2021
Am ras fara sa ma pot abtine, am simtit ca-mi dau lacrimile cateodata (cand l-am regasit pe Knut Hamsun printre randuri), m-am identificat uneori cu nelinistea imobiliara si nu numai a autorului. Cam asa arata un "reality show" netrucat, o viata de om plina de nedreptati la care de cate ori a avut puterea si posibilitatea, autorul le-a ras in nas.
"Nu m-am nascut modest, am invatat sa devin."
Fascinat de lectura, nu am putut lasa cartea din maini, bucuros fiind ca nu s-a pierdut nimic prin traducere, si ca avem o astfel de lucrare scrisa de un roman. Pentru ca e cu adevarat exceptionala, prin autenticitatea ei si prin realismul ei cutremurator.
"Nu m-am nascut modest, am invatat sa devin."
Fascinat de lectura, nu am putut lasa cartea din maini, bucuros fiind ca nu s-a pierdut nimic prin traducere, si ca avem o astfel de lucrare scrisa de un roman. Pentru ca e cu adevarat exceptionala, prin autenticitatea ei si prin realismul ei cutremurator.
March 6, 2022
O carte in care simtul realitatii te loveste din plin. Limbajul atat de bine articulat al domnuluu Ilisoi reuseste ca in orice experienta pe care o redacteaza sa imprime povestirii, fie un umor care te face sa razi pana la lacrimi, fie un sentiment puternic de duiosie care te face sa empatizezi cu autorul. Un scriitor fantastic care reuseste sa schimbe registrele emotionale foarte natural si subtil, incat fiecare povestire parca curge pe sub ochii cititorului.
November 9, 2024
Senviș cu hârtie, se digeră greu. A intrat Ilișoi în lista de atenție citindu-i blogul, din care am rămas cu povestea mutatului, o schiță de roman. Restul istorisirilor sunt reportaje fast-food, cu înflorituri voit ghidușe (mielul era mort, mai avea nevoie doar de aer - heh, heh). E un ton sâcâitor. Doar atunci când vorbește despre sine parcă prinde melodie și încetează hăuitul de sitcom.
August 5, 2022
Una din cele mai frumoase cărți pe care le-am citit. Cuvinte alese meșteșugit, atmosferă, umor, plăcere și pasiune, viață intensă.
December 4, 2023
Mi-a plăcut foarte mult cartea asta! Am crescut în România postcomunistă, așa că este foarte interesant să citești o carte despre cineva care a trebuit să facă tranziția de la comunism!
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 23, 2024
Am râs de m-am săturat...
November 6, 2024
O carte care m-a făcut să râd cu gura până la urechi 😁 O lectură plăcută și liniștitoare după zilele agitate de muncă.
November 18, 2024
Fantastica!
January 7, 2023
Aceasta nu e o carte de reportaje.E o carte despre cum se scriu reportajele, despre ce inseamna viata de ziarist cand pornesti de jos si talentul pentru scris, pentru cuvinte iti este recunoscut . Este o carte cu gust dulce amarui , cu haz de necaz care arata fata mai putin Glamour a meseriei de ziarist. Mie personal mi-a placut si datorita unor personaje care apar in carte si care sunt sau au fost figuri cunoscute ale orasului. Judetul Botosani si nu numai cadrul inedit de descoperit cu oamenii si intamplarile mi mult sau mai putin planificate.
Displaying 1 - 25 of 25 reviews