O călătorie extraordinară, în spațiu, dar mai ales în timp, la care am participat integral, prin prisma lumilor ce co-există, în autor, în mine, o generație de graniță, cu amintiri cenușii și aurii, pe care le așezăm peste zilele cu cenușiu și auriu ale societății noastre, occidentale, dar nu prea...
“Cumpăr pere de vară, mici, galbene, pline de dulceață de la o bătrână în baston, care are în fața sa doi desagi țărănești plini cu fructe. (...) Le cumpăr aproape pe toate, gustul lor este magnific, greu de descris în cuvinte, niciun ”label eco-bio” nu va putea produce vreodată așa ceva. Să încerc totuși să-l descriu: miere de pădure, dulce, amar-acrișor și apoi iarăși dulce, puțin astringent la final, pe măsură ce zdrobesc între dinți sâmburii fini, negricioși. Le mănânc cu regret, una câte una, pentru că știu că nu voi mai găsi așa ceva niciodată. Da, niciodată; civilizația noastră ne dă acces la tot, dar a distrus plăcerile simple, ca aceasta.”
”Am fost mereu de părere că starea de sănătate intelectuală a unui oraș se reflectă în numărul și calitatea anticariatelor sale. În România, numărul acestora ascăzut dramatic după 2000, odată cu generalizarea internetului și ”criza lecturii”.Bucureștiul abia mai numără două sau trei anticariate demne de acest nume ,dar Iașul rezistă eroic.”
”Librăria ”La Două Bufnițe” este un exemplu elocvent pentru modul în care poate fi readus la viață un spațiu urban. (…) Cu toate că mi-e greu să o recunosc, mă simt bine în acest spațiu delicat, dedicat celor care continua să citească pe hârtie în apocalipticii ani digitali. Spun că mi-e greu să o recunosc deoarece am văzut și am trait schimbarea treptată a librăriilor, de la noi sau din Europa, din temple ale cărții și culturii în banale ceainării și cafenele, unde cartea a devenit un adjuvant de consum al parfumatelor băuturi. S-a căzut în cele din urmă într-un kitsch de circumstanță, în iluzia culturii prin contact, în mijlocul cărților, dar nu prin acestea. Din fericire, aici, ”La Două Bufnițe”, suntem încă departe de așa ceva, echilibru leste păstra judicious, carți cu cârciumă, cârciumă cu cărți.”
Și mi-ar fi plăcut foarte mult să văd și fotografiile făcute de autor, care nu cred că ar fi știrbit cu ceva plăcerea lecturii!