What do you think?
Rate this book
Aviz generațiilor viitoare: antologie de poezie olandeză
Acum cinci ani, în 2014, a apărut prima antologie de poezie neerlandofonă la Casa de Editură Max Blecher: Lumina ultimei zile — poezie flamandă contemporană. Nicolae Coande a salutat această carte: „Aproximativ 50 de ani de poezie sunt comprimați într-un volum de 200 de pagini, o delicatesă pe care o recomand în plin sezon estival. Nu doar ciocolata e fină în Flandra. […] Antologia operată de Jan H. Mysjkin ne schimbă fundamental percepția, discontinuă până acum, despre poezia flamandă, una de mare calitate și intensitate, pe un portativ variat” („Luceafărul de dimineață”, nr. 8, 2015). O a doua antologie a poeziei flamande, Cu picioarele pe afară. Cincisprezece poeți flamanzi a apărut doi ani mai târziu, la invitația Editurii ARC din Chișinău, urmată, după alți doi ani, de o primă antologie a poeziei din Ţările de Jos, la aceeași editură: Poetule, piaptănă-ți părul! Cincisprezece poeți neerlandezi. Și iată că adăugăm o a doua antologie de poezie din Ţările de Jos: Aviz generațiilor viitoare — poezie olandeză contemporană.
Fiecare antologie este construită conform aceluiași principiu: sunt cinci autori în viață care au mai mult de șaizeci de ani, cinci care au între patruzeci și șaizeci de ani, și cinci autori care au mai puțin de patruzeci în momentul alcătuirii antologiei. Astfel, șaizeci de poeți contemporani din Ţările de Jos și din Flandra sunt accesibili cititorului român, ceea ce-i permite să-și facă o idee despre diversitatea și calitatea poeziei neerlandofone. Iată ce spune Eugen Lungu, redactorul-șef al editurii ARC: „Este foarte interesant când citești, vezi o evoluție firească a poeziei, ceea ce noi nu am avut aici [în Republica Moldova — JHM]. Ei au o amplitudine de stiluri poetice, de paradigme poetice, de la ermetismul pur, până la minimalismul de astăzi”.
Să precizăm că flamanzii și neerlandezii împart aceeași limbă, publică în aceleași reviste și la aceiași editori de ambele frontiere belgo-neerlandeze; astfel, au parte de recenzii în aceleași ziare sau reviste literare, concurează pentru aceleași premii. Situația este, deci, analoagă cu cea a scriitorilor românofoni de cele două părți ale Prutului, cu toate că multă lume în Occident crede că există o limbă și o literatură moldave independente de cele din România.
Eforturile noastre de-a face cunoscută poezia neerlandofonă s-au bucurat de ecouri încurajatoare din partea criticii. Să-l cităm, de exemplu, pe Grigore Chiper: „Antologia Lumina ultimei zile se deosebește de alte volume analogice prin prezentările de autor, pe care le efectuează Jan H. Mysjkin. Antologatorul nu apelează la formule protocolare obișnuite (anul și locul de naștere, cărți publicate și eventual premii literare obținute), ci schițează un portret viu, interesant și util, în care biograficul, preocupările predilecte, opiniile și chiar citatele cu caracter provocator ale scriitorilor joacă un rol esențial. Or, un astfel de crochiu este imposibil de realizat în lipsa unei vieți literare autentice, în care poeții desfășoară o activitate susținută de zi cu zi, acordă numeroase interviuri, generează idei și polemizează” („Contrafort”, nr. 7-8 / 239-240, iulie-august 2015).
Autorii:
Kreek Daey Ouwens
Hans van Pinxteren
Hester Knibbe
Arjen Duinker
Anne Vegter
Han van der Vegt
Peter Swanborn
Hélène Gelèns
Mischa Andriessen
Tjitske Jansen
Ramsey Nasr
Jan-Willem Anker
Martijn den Ouden
Maarten Van Der Graaff
Frank Keizer
Fiecare antologie este construită conform aceluiași principiu: sunt cinci autori în viață care au mai mult de șaizeci de ani, cinci care au între patruzeci și șaizeci de ani, și cinci autori care au mai puțin de patruzeci în momentul alcătuirii antologiei. Astfel, șaizeci de poeți contemporani din Ţările de Jos și din Flandra sunt accesibili cititorului român, ceea ce-i permite să-și facă o idee despre diversitatea și calitatea poeziei neerlandofone. Iată ce spune Eugen Lungu, redactorul-șef al editurii ARC: „Este foarte interesant când citești, vezi o evoluție firească a poeziei, ceea ce noi nu am avut aici [în Republica Moldova — JHM]. Ei au o amplitudine de stiluri poetice, de paradigme poetice, de la ermetismul pur, până la minimalismul de astăzi”.
Să precizăm că flamanzii și neerlandezii împart aceeași limbă, publică în aceleași reviste și la aceiași editori de ambele frontiere belgo-neerlandeze; astfel, au parte de recenzii în aceleași ziare sau reviste literare, concurează pentru aceleași premii. Situația este, deci, analoagă cu cea a scriitorilor românofoni de cele două părți ale Prutului, cu toate că multă lume în Occident crede că există o limbă și o literatură moldave independente de cele din România.
Eforturile noastre de-a face cunoscută poezia neerlandofonă s-au bucurat de ecouri încurajatoare din partea criticii. Să-l cităm, de exemplu, pe Grigore Chiper: „Antologia Lumina ultimei zile se deosebește de alte volume analogice prin prezentările de autor, pe care le efectuează Jan H. Mysjkin. Antologatorul nu apelează la formule protocolare obișnuite (anul și locul de naștere, cărți publicate și eventual premii literare obținute), ci schițează un portret viu, interesant și util, în care biograficul, preocupările predilecte, opiniile și chiar citatele cu caracter provocator ale scriitorilor joacă un rol esențial. Or, un astfel de crochiu este imposibil de realizat în lipsa unei vieți literare autentice, în care poeții desfășoară o activitate susținută de zi cu zi, acordă numeroase interviuri, generează idei și polemizează” („Contrafort”, nr. 7-8 / 239-240, iulie-august 2015).
Autorii:
Kreek Daey Ouwens
Hans van Pinxteren
Hester Knibbe
Arjen Duinker
Anne Vegter
Han van der Vegt
Peter Swanborn
Hélène Gelèns
Mischa Andriessen
Tjitske Jansen
Ramsey Nasr
Jan-Willem Anker
Martijn den Ouden
Maarten Van Der Graaff
Frank Keizer
- GenresPoetry
208 pages, Paperback
Published January 1, 2019
1 person is currently reading
11 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
Read
February 26, 2022Zilele astea m-am ascuns în poezie. Tot timpul îmi plac antologiile, și de aceasta m-am bucurat că există. Deși fiecare autor mi s-a părut că a adus ceva, voi reține și voi mai căuta câteva nume în special:
Arjen Duinker pentru cum confruntă realitatea lucrurilor în cuvinte, pentru că zice „lăsați-mi ploaia cu potrivita ei cantitate de picături!” și pentru că îi „place strigătul. / îmi place lumina / îmi place fluturele.”
Han van der Vegt pentru poezia sci-fi și construcția lumii din poemele sale, pentru cum zice „Nu uitați nici că pe vremea aia ne lipsea liberul arbitru: / nu cunoșteam încă materialele pentru a-l fabrica, / iar aparatele noastre de măsură pentru etalonajul / sau nu erau destul de fine.”
Peter Swanborn pentru poemul Transfer și forma poemelor în general, ce cuprind parcă o furie mocnită.
Tjitske Jansen pentru fiecare poem în proză, spre exemplu „Era la liceu o fată care se credea Pippi. Și-o arăta și prin hainele sale. Mă gândeam că se făcea ridicolă. Dacă ne apucăm s-o imităm pe Pippi Șosețica, facem ceva ce Pippi Șosețica n-ar face ea însăși niciodată.”
Jan-Willem Anker tot pentru poemele în proză, pentru „Rugăciune” și pentru „Evoluția trecutului” din care citez: „Mai întâi, trecutul e ușor, ca o pană. Îmncet, se face greu, pentru un timp pe neobservate, apoi îl simți cu fiecare pas pe care-l faci. Atunci cazi, neliniștit, dar plin de speranță. Cu fața în țărână, visezi la un viitor fără greutate.”
Frank Keizer pentru seria de poeme în care „statu-quo-ul este / un pat / de aproape doi pe doi / intr-o cameră / de patru pe patru / unde se lucrează / la continuarea statu-quo-ului”
Arjen Duinker pentru cum confruntă realitatea lucrurilor în cuvinte, pentru că zice „lăsați-mi ploaia cu potrivita ei cantitate de picături!” și pentru că îi „place strigătul. / îmi place lumina / îmi place fluturele.”
Han van der Vegt pentru poezia sci-fi și construcția lumii din poemele sale, pentru cum zice „Nu uitați nici că pe vremea aia ne lipsea liberul arbitru: / nu cunoșteam încă materialele pentru a-l fabrica, / iar aparatele noastre de măsură pentru etalonajul / sau nu erau destul de fine.”
Peter Swanborn pentru poemul Transfer și forma poemelor în general, ce cuprind parcă o furie mocnită.
Tjitske Jansen pentru fiecare poem în proză, spre exemplu „Era la liceu o fată care se credea Pippi. Și-o arăta și prin hainele sale. Mă gândeam că se făcea ridicolă. Dacă ne apucăm s-o imităm pe Pippi Șosețica, facem ceva ce Pippi Șosețica n-ar face ea însăși niciodată.”
Jan-Willem Anker tot pentru poemele în proză, pentru „Rugăciune” și pentru „Evoluția trecutului” din care citez: „Mai întâi, trecutul e ușor, ca o pană. Îmncet, se face greu, pentru un timp pe neobservate, apoi îl simți cu fiecare pas pe care-l faci. Atunci cazi, neliniștit, dar plin de speranță. Cu fața în țărână, visezi la un viitor fără greutate.”
Frank Keizer pentru seria de poeme în care „statu-quo-ul este / un pat / de aproape doi pe doi / intr-o cameră / de patru pe patru / unde se lucrează / la continuarea statu-quo-ului”
Displaying 1 of 1 review