„Suflete captive” sunt cinci povești neobișnuite despre vieți obișnuite. Povești care îți zdruncină sufletul și rescriu starea firească a lucrurilor într-o lume pe care credeai că o cunoști. O serie de lecții despre puterea schimbării și a acceptării, despre refugiul sufletului, despre fața urâtă a realității și despre puritatea inimilor care nu renunță.
„Ți-am adus flori” este povestea iubirii și a dependențelor. Ileana a ales viața de familie în locul unui viitor diferit. Florile din viața sa iau locul scuzelor soțului după ce violența înlocuiește afecțiunea. Ce nu te omoară te face mai puternic. Dar chiar și când iubirea stă obstacol în calea ta?
„Legat de două fuste” este povestea imperfecțiunii vieții fiului părăsit de tată. Dorel este băiatul simplu, muncitor și gospodar, care încearcă să umple golul din viața sa și a mamei sale după ce au fost părăsiți. Se îndrăgostește de Alina, un suflet mai rătăcit decât el, un suflet care este pe cale să ducă pe drumul incertitudinii și o nouă viață. Ce faci când încerci să repari o viață, dar sacrificiile tale nu par a fi niciodată suficiente?
„O să fie bine” este povestea apăsătoare a sărăciei și a deciziilor greșite. Relu este băiatul care, încercând să scape de gustul amar al sărăciei, descoperă dulceața banilor făcuți ușor, dar ilegal. Lucrează cu Relu, un fost pușcăriaș, dar iluzia bogățiilor ilegale nu durează niciodată prea mult. Tot ceea ce credeai că îți va aduce salvarea, îți poate aduce distrugerea. Când îți dai seama că viața pe care o trăiești nu este a ta?
„O viață trăită în lanț” este povestea iubirii necondiționate de care este capabil sufletul pur al animalelor. După 13 ani de loialitate petrecuți în lanț, Azorel s-a învățat să măsoare timpul în rarele momente de afecțiune. Este aruncat în câmp de stăpâni, după o viață în care le-a fost cel mai consecvent gardian. Însă iubirea nu poate fi distrusă, nici măcar atunci când se aruncă cu pietre în ea. Poate fi ea recompensată de mângâierea altui stăpân?
„Pe vremea florilor de tei” este povestea părinților uitați de copii. Sanda a rămas cu amintirile din tinerețe depănate cu soțul ei. Lipsa apăsătoare a fiilor săi parcă nu este atât de copleșitoare când o împarte cu partenerul său. Însă soțul bătrânei începe să se simtă din ce în ce mai rău, iar venirea unuia dintre fii dezvăluie un adevăr tulburător. Și te face să te întrebi cât rămâne prezentă în suflet imaginea persoanei iubite
Citind cartea aceasta mi-am amintit cât de vie poate fi realitatea redată în scris într-o carte. În numai cinci povestiri e atâta adevăr încât m-a durut fizic. E un fel de durere care merită simțită din când în când. Ea ne aduce cu picioarele pe pământ și, paradoxal, vindecă. Vindecă alte dureri, unele adânc ascunse în fiecare dintre noi. Ne vindecăm prin acceptare și prin asumarea propriei fericiri. Nimeni nu are o viață perfectă, pentru toți viața este așa și așa. Viața se întâmplă și așa cum ți-ai închipuit, dar și așa cum nicicând prin cap nu ți-ar fi trecut. Și e bine că se întâmplă așa și așa. Oricum ar fi ea, viața merită trăită, e atât de frumoasă, cu tot cu durerile ei...
Mamma mia, cartea asta a fost un roller-coaster emoțional. Mi-a plăcut suuuper tare, de la început până la sfârșit. Nici măcar un pasaj nu pot spune că m-a plictisit și am citit-o cu multă plăcere și drag. Am întâlnit în ea aspecte atât de reale ale vieții în care trăim, și atât de comune... De la violență domestică și abuz al animalelor, la chinurile bătrâneții și ale sărăciei. Am dat și de traiul de la țară, care m-a făcut să-mi aduc aminte de copilărie și de viața trăită aici, chiar și în prezent. Replicile personajelor au fost și ele ceea ce trebuie. Chiar nu am dat de dialog cringe sau nerealist. Schimbul lor de replici l-am auzit în viața de zi cu zi, ceea ce m-a amuzat și bucurat. Eu vă recomand din suflet această carte, pentru că m-a impresionat și mi-a oferit o stare de bine. Nu garantez că e pe gustul tuturor, pentru că suntem diferiți, dar v-aș ruga să îi oferiți o șansă. E scurtă, se citește rapid și nu aveți nimic de pierdut. De abia aștept să mai citesc cărți scrise de Dama de treflă. 🖤
O să scriu un review puțin mai târziu. A fost o carte foarte WOW, nu am cuvinte, pentru context țin să menționez că sunt la masa de Crăciun și bocesc rau de tot :))
„Suflete captive” conține cinci povești de viață diferite, toate cu o încărcătură emoțională puternică ce se îmbină armonios cu câteva nuanțe de umor. ❗ Am încercat să evit pe cât posibil spoilerele, însă în unele fraze nu am reușit să transmit ideea de bază fără să nu menționez câteva aspecte importante ❗ Prima poveste reprezintă viața unei femei tinere, care a ales un trai sigur, alături de un soț muncitor și în putere în defavoarea educației și a unui coleg de clasă dispus să lupte pentru aceasta. Ileana nu a acceptat dragostea lui George, pe motiv că băiatul era un visător; nu avea bani, nu avea slujbă, iar din punctul ei de vedere, nu avea nimic altceva ce să îi ofere decât promisiuni. [...] Pe tot parcursul povestirii m-am simțit teleportată într-o atmosferă tipică satului în care locuiam; limbajul personajelor sau faptul că Ileana cumpăra de la magazinul din colț „pe caiet” - elementele ce îmi aminteau de copilărie. Am fost surprinsă să aflu că cei doi locuiau defapt la bloc și nu într-o casă, iar acest lucru m-a scos puțin din imaginea pe care mi-am creat-o, însă m-am obișnuit repede. [...] Sper ca această autoare să mai scrie cărți de acest gen. Concluzia mea este că romanul reprezintă un „Ion” mult, mult mai reușit.
Suflete captive este prima carte pe care am citit-o de la Dama de treflă. Mereu am avut impresia că nu rezonez cu subiectele alese de această autoare, şi poate că aşa este în mare parte, dar cartea aceasta a ajuns unde trebuie. Prin cinci poveşti aparent simple a reuşit să îmi provoace nişte sentimente greu de descris.
Vă prezint o carte care abordează subiecte actuale, despre oameni care suferă în tăcere, care nu sunt destul de curajoşi să îşi ia viaţa în propriile mâini, care se zbat în sărăcie, despre animale care ar face orice pentru un stăpân, dar şi despre oameni care iubesc dincolo de moarte. Acestea sunt ideile cheie din poveştile abordate. Mai multe găsiţi în articol.⬇️
O carte excelenta. Pur si simplu m-a facut sa traiesc un carusel al sentimentelor. Cartea impleteste intr-un mod artistic evenimente din viata cotidiana, care pot nauci interiorul cuiva. In plus, finalul m-a facut sa lacrimez, 5 stele fara ezitare. ❤️🫶🏻
Eu am făcut o medie, după sistemul meu de notare Prima poveste- 3⭐ A doua- 3⭐ A treia- 4⭐ A patra- 5⭐ aceasta m-a emoționat cel mai mult! A cincea- 5⭐ aceasta mi-a dat cel mai mare șoc la final!
Nu credeam că voi găsi vreo altă carte care să mă facă sa plâng. Nu după Hoțul de Cărți, nici după Singur pe lume, dar uite că Dama de Treflă a reuși să rupă ceva în mine.