What do you think?
Rate this book
CARST
124 pages, Paperback
Published January 1, 2020
4 people are currently reading
108 people want to read
About the author
Andrei Doboş
11 books18 followersPoet contemporan din România.
Debut cu volumul mănăştur story (Vinea, 2007) pentru care primeşte premiul "Iustin Panţa" pentru debut în anul 2008.
În 2009 apare placheta Apă tulbure, antifoane etc., publicată undergorund în colecţia Biblioteca de poezie.
În 2011 publică la editura Casa de pariuri literare volumul Inevitabil.
Membru al comunităţii on-line clubliterar.com şi al clubului de lectură Nepotu' lui Thoreau (Cluj-Napoca)
Debut cu volumul mănăştur story (Vinea, 2007) pentru care primeşte premiul "Iustin Panţa" pentru debut în anul 2008.
În 2009 apare placheta Apă tulbure, antifoane etc., publicată undergorund în colecţia Biblioteca de poezie.
În 2011 publică la editura Casa de pariuri literare volumul Inevitabil.
Membru al comunităţii on-line clubliterar.com şi al clubului de lectură Nepotu' lui Thoreau (Cluj-Napoca)
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 29 of 29 reviews
July 23, 2020
https://youtu.be/bOU5rVBvg6E
Clu
Îmi pare rău că n-am reușit
să țin lumea întreagă
pentru tine,
nu sunt unul dintre cei nouă maeștri ascunși
care țin lumea întreagă,
meditația mea
nu funcționează.
Îmi pare rău
că nu m-am mutat cu tine la țară
că nu știu să cânt la chitară
și nu am voce (nu desenez)
și abia dansez.
Îmi pare rău că nu vom vedea niciodată
ceața albastră a muntelui în zori,
îmi pare rău pentru fiecare zi
ce trece în necaz
și lipsă de sens,
îmi pare rău când cineva apare
și-ți recomandă ceai de sunătoare.
Pentru ascundere.
Pentru orașul ce-ți dizolvă telomerii.
Sunt vinovat
înaintea celulelor tale,
floarea soarelui
îmi arde privirea,
roșeața primilor trandafiri
îmi arde privirea.
Soarele amar
ce-ți înfășoară creștetul
îmi arde privirea,
fericirea eternă a unui cuib de viespi
îmi arde privirea.
Îmi pare rău că nu pot să spun
decât ce e în capul meu
și nu pot s-o spun decât atât
cât pot eu s-o spun de bine.
Îmi pare rău pentru posibilitate,
pentru rezonanță, expansiune.
Pentru rectractilitate.
Îmi pare rău de arta mea
insuficientă (care ție nu-ți place).
De clasa mea socială.
Îmi pare rău pentru ploaia asta de vară
(pentru toate ploile de vară).
Îmi pare rău de muzică,
de nori, de iarba cu flori din parc,
îmi pare rău de câini.
Îmi pare rău de oameni săraci și de soare:
de cârcei și de lujeri ce se leagănă-n soare.
Clu
Îmi pare rău că n-am reușit
să țin lumea întreagă
pentru tine,
nu sunt unul dintre cei nouă maeștri ascunși
care țin lumea întreagă,
meditația mea
nu funcționează.
Îmi pare rău
că nu m-am mutat cu tine la țară
că nu știu să cânt la chitară
și nu am voce (nu desenez)
și abia dansez.
Îmi pare rău că nu vom vedea niciodată
ceața albastră a muntelui în zori,
îmi pare rău pentru fiecare zi
ce trece în necaz
și lipsă de sens,
îmi pare rău când cineva apare
și-ți recomandă ceai de sunătoare.
Pentru ascundere.
Pentru orașul ce-ți dizolvă telomerii.
Sunt vinovat
înaintea celulelor tale,
floarea soarelui
îmi arde privirea,
roșeața primilor trandafiri
îmi arde privirea.
Soarele amar
ce-ți înfășoară creștetul
îmi arde privirea,
fericirea eternă a unui cuib de viespi
îmi arde privirea.
Îmi pare rău că nu pot să spun
decât ce e în capul meu
și nu pot s-o spun decât atât
cât pot eu s-o spun de bine.
Îmi pare rău pentru posibilitate,
pentru rezonanță, expansiune.
Pentru rectractilitate.
Îmi pare rău de arta mea
insuficientă (care ție nu-ți place).
De clasa mea socială.
Îmi pare rău pentru ploaia asta de vară
(pentru toate ploile de vară).
Îmi pare rău de muzică,
de nori, de iarba cu flori din parc,
îmi pare rău de câini.
Îmi pare rău de oameni săraci și de soare:
de cârcei și de lujeri ce se leagănă-n soare.
April 20, 2021
Nu mă așteptam deloc să îmi placă atât de mult. A fost exact ce trebuia.
"Zeci și sute de mii de miliarde de kilograme
și sori de tăcere mi se topesc atunci în sânge.
Cerul
îmi umple camera
fără avertisment.
Miros fraged
de pastă de pix.
În cosmos
e atâta liniște
că ar putea sterge
mii de planete.
Și șterge. "
"Zeci și sute de mii de miliarde de kilograme
și sori de tăcere mi se topesc atunci în sânge.
Cerul
îmi umple camera
fără avertisment.
Miros fraged
de pastă de pix.
În cosmos
e atâta liniște
că ar putea sterge
mii de planete.
Și șterge. "
August 26, 2020
Ştii că e bună poezia când îți face pielea de găină
September 19, 2020
poeme vechi şi nouă de la unul dintre cei mai mişto şi mai underrated poeţi români contemporani.
June 30, 2021
Eroziune a sufletului pagină cu pagină. Nici că i se putea găsi un titlu mai bun.
December 27, 2021
4,5 ⭐
spirituală & ironică
deopotrivă poezie eco, dar și poezie despre evoluția personală, poezie empirică (echivalentul unui bildungsroman în versuri)
aforisme & cugetări filosofice
Am început să citesc
spiritualitate și să meditez
până ce aceste experiențe
s-au stabilizat
și s-a instalat
sfâșierea,
frustrarea că așa ceva
nu se poate păstra
pentru totdeauna.
După ce m-am zbătut o vreme
ca o fiară în cușcă
am început pur și simplu
să trăiesc.
Am iubit oamenii
așa cum se iubesc oamenii.
Am înțeles că sunt
un animal
cu o istorie complicată
în spate, care
va muri.
spirituală & ironică
deopotrivă poezie eco, dar și poezie despre evoluția personală, poezie empirică (echivalentul unui bildungsroman în versuri)
aforisme & cugetări filosofice
Am început să citesc
spiritualitate și să meditez
până ce aceste experiențe
s-au stabilizat
și s-a instalat
sfâșierea,
frustrarea că așa ceva
nu se poate păstra
pentru totdeauna.
După ce m-am zbătut o vreme
ca o fiară în cușcă
am început pur și simplu
să trăiesc.
Am iubit oamenii
așa cum se iubesc oamenii.
Am înțeles că sunt
un animal
cu o istorie complicată
în spate, care
va muri.
December 20, 2020
cînd aveam picioarele foarte mici și durdulii
iar lumina soarelui speria șoarecii din bucătăria
de vară
am văzut pe o pătură plină de praf cum o viespe
cu totul și cu totul de aur
murea
zbătându-și aripile
și aruncîndu-și răutatea în eter
încetul cu încetul
probabil cel mai mișto volum de poezie din 2020.
iar lumina soarelui speria șoarecii din bucătăria
de vară
am văzut pe o pătură plină de praf cum o viespe
cu totul și cu totul de aur
murea
zbătându-și aripile
și aruncîndu-și răutatea în eter
încetul cu încetul
probabil cel mai mișto volum de poezie din 2020.
October 8, 2020
Visele tale miros a formol și întuneric.
Vin la tine pentru ultima oară
să-mi pun urechea pe pieptul tău, fără dragoste
și să ascult încă puțin înăuntru marea.
Vin la tine pentru ultima oară
să-mi pun urechea pe pieptul tău, fără dragoste
și să ascult încă puțin înăuntru marea.
November 30, 2022
Extracție
Am putea să ne mutăm la țară.
Într-un sat de munte, pe culmea unui platou
înalt cum sunt atîtea în Apuseni sau Șureanu.
Pe un platou cu iarbă uscată și mulți mesteceni.
Am cumpăra o casă veche de lemn, cu pridvor
și am avea grădină de legume,
poate și un mic solar.
O capră, o vacă (îmi place să rad cu o lingură
crusta de pe laptele proaspăt fiert), cîini,
pisici și cîțiva pomi fructiferi – mă gîndesc
la vișin, măr, piersic, cireș și un nuc –
tot atîtea spații pentru accidentele amiezei.
Îmi plac mult albinele, așa că pune
și cîțiva stupi.
Îmi place cum fac ele conserve din lumină.
Albinele se îmbolnăvesc ușor în ziua de azi
așa că le-aș îngriji. Aș citi despre albine
și aș sta în mijlocul lor.
Ți-ar trebui ceva de muncă în plus, poate,
mai ales peste iarnă.
Suntem oameni educați – facem prin internet.
Cîteva cărți, dar alese cu mare grijă
ca și cum viața noastră ar depinde de asta.
Și – pentru că nu există extracții reale,
decît în sens
militar sau de intelligence – am face așa încît
să ne vedem cu oamenii noștri măcar o dată
pe lună
mai apropiați acum, mai binevoitori.
Distanță în lucruri nu ar mai fi,
nici case depărtate de orice ținut.
Doar intimitate – ca seva din molari
ce se resoarbe în carne.
Ca furtuna în corpul albinelor.
Ziua ar trece cu mîinile în pămînt
lîngă bondari rotitori
și rădăcini ce se hrănesc
din humus putred.
(pp. 20-21)
Locuri de așteptare
Trece strada – o fată de la țară.
O femeie în vîrstă – de la țară – își dezleagă
baticul, nădușită, sub o salcie mică.
Bărbați de la țară, cu veste negre
și cămăși descheiate.
Congregații de-o amiază strînse
în jurul unor conserve.
Hîrtie de salam unsuroasă. Stropi de zeamă
de roșie cu sîmburi.
Cireșe. Vînt. Miros aprins de fum de țigară
– de la țară.
Ce frumoși sînt copiii. Pielea lor este altfel.
În săli de așteptare, cu mîinile prinse căuș.
Crăpate. Scorburi scoicate.
De aici simți că vei moșteni pămîntul.
Gări și piețe stătute. Carne și lapte – lalele,
găini pitite-n ștergare.
(pp. 24-25)
Plimbare în oraș
Există bani şi există fericire.
Împrumuturi şi plăţi.
Sărăcie şi lipsa demnităţii.
Aglomeraţie.
Activism.
Există frumoase
fete comuniste de care ne îndrăgostim.
și doctoranzi care visează
să cîştige la loto.
Există răcoare de pămînt şi un soare ultrafin
cînd ne plimbăm pe străzi luxoase, iarna
în fîşurile noastre ridicole, umplute cu pene.
Pe trotuare, în faţa caselor boiereşti
unde ne lăsăm traversaţi de bas
şi dăm uşor din cap, sub glugă.
Există muncă.
Există şefi cu abdomene pietroase.
Există ţigănci care alăptează
şi‑şi flutură zdrenţele în public.
Oameni de la ţară care vînd vîsc de sărbători
pe cearşafuri, la marginea drumului.
Există băieţi săraci de la munte cu fluiere şi
şerpi de lemn.
Bătrîni cu bărbi murdare la bingo stradal,
în frig.
Există bătaie, telefoane pline de ură şi bărbaţi
care‑şi aduc aminte de război.
Oraşul există, şi creşte peste noi ca pielea
peste o rană nevindecată.
(pp. 47-48)
Interese oculte
Sunt Andrei, din mila Domnului.
Născut în zodia Leului
ascendent Scorpion
șobolan
pe rit chinezesc.
Nu am avut o karma rea
crescut în munți, la părinți cu stare
materială bună
am făcut munci agricole
cînd mergeam - și mergeam des
la bunici,
dar am avut timp suficient și
pentru studiu,
pe clasa 1
scriam un fel de romane
fără să fi auzit de așa ceva
în familie.
Din comunism
n-am apucat mult,
dar îmi amintesc
un suc bulgăresc
pe care l-am băut odată
și pe milițienii care mă opreau
în drum spre grădiniță
să le recit poezii
cu tovarășul.
Aveam 6 ani
la Revoluție
și am cîntat ole ole
în fața blocului.
Din orășelul minier în care
am copilărit
cel mai mult îmi plăcea
cinematograful
unde mergeam cu maică-mea
la toate filmele,
după revoluție
s-a închis cinematograful
și s-a deschis în acea clădire
Clubul Minerul pt. Balul Bobocilor.
Nu după multă vreme
ne-am mutat
într-un apartament cu două camere
la începutul anilor 90
și acolo, la două blocuri distanță
făcea video pe bani
unu’ Drăgan
roșcățiv, care purta
mereu barbă.
În week-end și în vacanțe
mergeam la Poșaga
un sat din apropiere
unde se instalase
preot oltean
ce făcea dezlegări.
După cîțiva ani veneau cu miile
îndrăciți, schilozi, buboși
umpluseră tot locul
ca în Evanghelii.
Mergeam des la slujbe
mă apropiasem de
Părintele.
Am văzut îndrăciți
muți, făceau ca șerpii
bacante în delir
suicidal.
Am cunoscut
vrăjitoare
pe magie neagră
care puteau să te ucidă
cu apă de la mort.
Am văzut minuni
și vindecări.
Vorbeam numai despre asta
părinții unor prieteni de la școală
le-au interzis copiilor
să se întîlnească cu mine.
Apoi am crescut
și am uitat.
M-am luat cu altele
începusem să ascult hip-hop
și să ies cu băieții.
Pe cînd aveam eu 16
sau 17 ani
biserica unde se dezlega
a ars toată
în 20 de minute
pe ceas.
Cam în aceeași perioadă
l-am cunoscut pe prietenul meu
guru,
m-am dus la el
l-am rugat să mă învețe yoga
pt. o problemă de sănătate.
Ne-am împrietenit
am început să petrecem
mult timp împreună
așa am aflat că avea
și alți discipoli
în secret.
După ce mi-a rezolvat
problema de sănătate
m-a introdus în științele
oculte
m-a învățat energiile corpului
cum pot fi ele manipulate
m-a învățat telepatie
și hipnoză.
Am văzut duhuri,
entități care mă plăceau
entități care nu mă plăceau.
Doi ani bătuți pe muchie
am stat cu maestrul
și am învățat cîte ceva
de la el.
Pe urmă m-am îndrăgostit
am cunoscut fete frumoase
și fete mai puțin frumoase,
m-am dus din greșeală la facultatea
de litere
am început să scriu și să public
dar în tot timpul ăsta aveam
alte interese, oculte.
La un moment dat
s-a întîmplat totuși ceva
notabil.
Într-o zi de toamnă
ploioasă
am mers cu Vlad
și Corina
la o întrunire budistă.
și în timp ce-și cîntau
mantrele
mi s-a deschis inima,
corpul mi s-a aprins
de o lumină albă
puternică
și m-a înecat
extazul.
Am trăit cu asta cîteva zile
pînă s-a potolit,
îmi petreceam timpul singur
mai mult în parc.
Apoi s-au înlănțuit
alte iluminări
una mai intensă
decît cealaltă.
Am început să citesc
spiritualitate și să meditez
pînă ce aceste experiențe
s-au stabilizat
și s-a instalat
sfîșierea,
frustrarea că așa ceva
nu se poate păstra
pentru totdeauna.
După ce m-am zbătut o vreme
ca o fiară în cușcă
am început pur și simplu
să trăiesc.
Am iubit oamenii
așa cum se iubesc oamenii.
Am înțeles că sunt
un animal
cu o istorie complicată
în spate, care
va muri.
Acum nu mai aștept nimic de la lume,
dar nu mă pun nici măcar cu un deget
împotriva ei. O las să-și țeasă miracolele
și legile.
Aceasta este povestea vieții mele.
(pp. 116-124)
Am putea să ne mutăm la țară.
Într-un sat de munte, pe culmea unui platou
înalt cum sunt atîtea în Apuseni sau Șureanu.
Pe un platou cu iarbă uscată și mulți mesteceni.
Am cumpăra o casă veche de lemn, cu pridvor
și am avea grădină de legume,
poate și un mic solar.
O capră, o vacă (îmi place să rad cu o lingură
crusta de pe laptele proaspăt fiert), cîini,
pisici și cîțiva pomi fructiferi – mă gîndesc
la vișin, măr, piersic, cireș și un nuc –
tot atîtea spații pentru accidentele amiezei.
Îmi plac mult albinele, așa că pune
și cîțiva stupi.
Îmi place cum fac ele conserve din lumină.
Albinele se îmbolnăvesc ușor în ziua de azi
așa că le-aș îngriji. Aș citi despre albine
și aș sta în mijlocul lor.
Ți-ar trebui ceva de muncă în plus, poate,
mai ales peste iarnă.
Suntem oameni educați – facem prin internet.
Cîteva cărți, dar alese cu mare grijă
ca și cum viața noastră ar depinde de asta.
Și – pentru că nu există extracții reale,
decît în sens
militar sau de intelligence – am face așa încît
să ne vedem cu oamenii noștri măcar o dată
pe lună
mai apropiați acum, mai binevoitori.
Distanță în lucruri nu ar mai fi,
nici case depărtate de orice ținut.
Doar intimitate – ca seva din molari
ce se resoarbe în carne.
Ca furtuna în corpul albinelor.
Ziua ar trece cu mîinile în pămînt
lîngă bondari rotitori
și rădăcini ce se hrănesc
din humus putred.
(pp. 20-21)
Locuri de așteptare
Trece strada – o fată de la țară.
O femeie în vîrstă – de la țară – își dezleagă
baticul, nădușită, sub o salcie mică.
Bărbați de la țară, cu veste negre
și cămăși descheiate.
Congregații de-o amiază strînse
în jurul unor conserve.
Hîrtie de salam unsuroasă. Stropi de zeamă
de roșie cu sîmburi.
Cireșe. Vînt. Miros aprins de fum de țigară
– de la țară.
Ce frumoși sînt copiii. Pielea lor este altfel.
În săli de așteptare, cu mîinile prinse căuș.
Crăpate. Scorburi scoicate.
De aici simți că vei moșteni pămîntul.
Gări și piețe stătute. Carne și lapte – lalele,
găini pitite-n ștergare.
(pp. 24-25)
Plimbare în oraș
Există bani şi există fericire.
Împrumuturi şi plăţi.
Sărăcie şi lipsa demnităţii.
Aglomeraţie.
Activism.
Există frumoase
fete comuniste de care ne îndrăgostim.
și doctoranzi care visează
să cîştige la loto.
Există răcoare de pămînt şi un soare ultrafin
cînd ne plimbăm pe străzi luxoase, iarna
în fîşurile noastre ridicole, umplute cu pene.
Pe trotuare, în faţa caselor boiereşti
unde ne lăsăm traversaţi de bas
şi dăm uşor din cap, sub glugă.
Există muncă.
Există şefi cu abdomene pietroase.
Există ţigănci care alăptează
şi‑şi flutură zdrenţele în public.
Oameni de la ţară care vînd vîsc de sărbători
pe cearşafuri, la marginea drumului.
Există băieţi săraci de la munte cu fluiere şi
şerpi de lemn.
Bătrîni cu bărbi murdare la bingo stradal,
în frig.
Există bătaie, telefoane pline de ură şi bărbaţi
care‑şi aduc aminte de război.
Oraşul există, şi creşte peste noi ca pielea
peste o rană nevindecată.
(pp. 47-48)
Interese oculte
Sunt Andrei, din mila Domnului.
Născut în zodia Leului
ascendent Scorpion
șobolan
pe rit chinezesc.
Nu am avut o karma rea
crescut în munți, la părinți cu stare
materială bună
am făcut munci agricole
cînd mergeam - și mergeam des
la bunici,
dar am avut timp suficient și
pentru studiu,
pe clasa 1
scriam un fel de romane
fără să fi auzit de așa ceva
în familie.
Din comunism
n-am apucat mult,
dar îmi amintesc
un suc bulgăresc
pe care l-am băut odată
și pe milițienii care mă opreau
în drum spre grădiniță
să le recit poezii
cu tovarășul.
Aveam 6 ani
la Revoluție
și am cîntat ole ole
în fața blocului.
Din orășelul minier în care
am copilărit
cel mai mult îmi plăcea
cinematograful
unde mergeam cu maică-mea
la toate filmele,
după revoluție
s-a închis cinematograful
și s-a deschis în acea clădire
Clubul Minerul pt. Balul Bobocilor.
Nu după multă vreme
ne-am mutat
într-un apartament cu două camere
la începutul anilor 90
și acolo, la două blocuri distanță
făcea video pe bani
unu’ Drăgan
roșcățiv, care purta
mereu barbă.
În week-end și în vacanțe
mergeam la Poșaga
un sat din apropiere
unde se instalase
preot oltean
ce făcea dezlegări.
După cîțiva ani veneau cu miile
îndrăciți, schilozi, buboși
umpluseră tot locul
ca în Evanghelii.
Mergeam des la slujbe
mă apropiasem de
Părintele.
Am văzut îndrăciți
muți, făceau ca șerpii
bacante în delir
suicidal.
Am cunoscut
vrăjitoare
pe magie neagră
care puteau să te ucidă
cu apă de la mort.
Am văzut minuni
și vindecări.
Vorbeam numai despre asta
părinții unor prieteni de la școală
le-au interzis copiilor
să se întîlnească cu mine.
Apoi am crescut
și am uitat.
M-am luat cu altele
începusem să ascult hip-hop
și să ies cu băieții.
Pe cînd aveam eu 16
sau 17 ani
biserica unde se dezlega
a ars toată
în 20 de minute
pe ceas.
Cam în aceeași perioadă
l-am cunoscut pe prietenul meu
guru,
m-am dus la el
l-am rugat să mă învețe yoga
pt. o problemă de sănătate.
Ne-am împrietenit
am început să petrecem
mult timp împreună
așa am aflat că avea
și alți discipoli
în secret.
După ce mi-a rezolvat
problema de sănătate
m-a introdus în științele
oculte
m-a învățat energiile corpului
cum pot fi ele manipulate
m-a învățat telepatie
și hipnoză.
Am văzut duhuri,
entități care mă plăceau
entități care nu mă plăceau.
Doi ani bătuți pe muchie
am stat cu maestrul
și am învățat cîte ceva
de la el.
Pe urmă m-am îndrăgostit
am cunoscut fete frumoase
și fete mai puțin frumoase,
m-am dus din greșeală la facultatea
de litere
am început să scriu și să public
dar în tot timpul ăsta aveam
alte interese, oculte.
La un moment dat
s-a întîmplat totuși ceva
notabil.
Într-o zi de toamnă
ploioasă
am mers cu Vlad
și Corina
la o întrunire budistă.
și în timp ce-și cîntau
mantrele
mi s-a deschis inima,
corpul mi s-a aprins
de o lumină albă
puternică
și m-a înecat
extazul.
Am trăit cu asta cîteva zile
pînă s-a potolit,
îmi petreceam timpul singur
mai mult în parc.
Apoi s-au înlănțuit
alte iluminări
una mai intensă
decît cealaltă.
Am început să citesc
spiritualitate și să meditez
pînă ce aceste experiențe
s-au stabilizat
și s-a instalat
sfîșierea,
frustrarea că așa ceva
nu se poate păstra
pentru totdeauna.
După ce m-am zbătut o vreme
ca o fiară în cușcă
am început pur și simplu
să trăiesc.
Am iubit oamenii
așa cum se iubesc oamenii.
Am înțeles că sunt
un animal
cu o istorie complicată
în spate, care
va muri.
Acum nu mai aștept nimic de la lume,
dar nu mă pun nici măcar cu un deget
împotriva ei. O las să-și țeasă miracolele
și legile.
Aceasta este povestea vieții mele.
(pp. 116-124)
January 16, 2022
the best "best of" of one of the best vad doboș schimb codul PostgreSQL de la backendul Goodreads să dau șepte steale
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 7, 2026
Lectura m-a dezasamblat și apoi a potrivit cu multă precizie ce a rămas. Un fel tandru de a privi și a simți. O apropiere ocultă întru înțelegere a celeilalte, a celuilalt, a celorlalți. Scrierea ca vrajă sau meditație care se dilată și nu mai există timp sau spațiu. Și nu mai percep diferențele dintre mine și viespe, dintre mine și preot, dintre mine și vrăjitoare, dintre mine și fetele frumoase comuniste, dintre mine și frunze, dintre mine și Andrei.
July 28, 2020
"placere de a folosi
de a fi folosit"
de a fi folosit"
August 9, 2023
some sick ass poetry thank you momo ❤️
February 9, 2022
unul dintre cele mai bune volume de la OMG, deși crestomație: postantropocentrism, tranzitivitate, etică, gândire eco, altoite pe tehnică doomiistă.
Volumul de poezii Carst încearcă să redescopere un univers pierdut, Natura, îndelung frecventată de antecesorii literari (se simte un pronunțat sentiment polemic față de artificializarea și falsificarea naturii la poeții pașoptiști și la sămănătoriști). Uzând de aceeași tranzitivitate a limbajului, de o efervescență a imaginarului și de o morală implicită, Andrei Doboș, acest poet al „intereselor oculte”, caută, în permanență, reconectarea la Universul ființelor vii, la forfota biologicului și la „temperamentul” mineralelor, ca să drapeze un sentiment de înstrăinare din epoca postumanistă.
Mai multe aici: https://optmotive.ro/2021/48/art12/in...
Volumul de poezii Carst încearcă să redescopere un univers pierdut, Natura, îndelung frecventată de antecesorii literari (se simte un pronunțat sentiment polemic față de artificializarea și falsificarea naturii la poeții pașoptiști și la sămănătoriști). Uzând de aceeași tranzitivitate a limbajului, de o efervescență a imaginarului și de o morală implicită, Andrei Doboș, acest poet al „intereselor oculte”, caută, în permanență, reconectarea la Universul ființelor vii, la forfota biologicului și la „temperamentul” mineralelor, ca să drapeze un sentiment de înstrăinare din epoca postumanistă.
Mai multe aici: https://optmotive.ro/2021/48/art12/in...
October 18, 2020
Volumul meu preferat de poezie contemporană. Un stil aparte, o sensibilitate din alte lumi.
Read
July 18, 2022Un volum care m-a surprins plăcut cu ale sale ritmuri, aliterații & rime, cu atenția sa înspre ceea ce se numește natură și cufundarea acesteia cu ceea ce se numește cultură.
Mai degrabă deranjante și disonante au fost câteva secvențe de male gaze, folosirea unui termen rasist & câteva mențiuni de violență sau exploatare nechestionată a animalelor.
Selectez câteva din momentele superbe, doar câteva, că mi-am notat multe:
„Să fiu un cîine de soare.
Când latru aerul să se încingă.”
”Senzația că ești locuit
și că din tine cineva se hrănește
ca un val de primăvară ce-ți inundă corpul.”
„Plimbă-te mahmur cu o cafea de la dozator
în mână.
Oamenii să fie fericiți, să plutească spre servicii.
Soarele să aibă gust de apă tonică
și glas de pescăruș.”
Poemul „Curăță pământul” e cu totul de citat, însă nu-l mai scriu. Mai pot să spun că ador obsesia cu soarele, same.
Mai degrabă deranjante și disonante au fost câteva secvențe de male gaze, folosirea unui termen rasist & câteva mențiuni de violență sau exploatare nechestionată a animalelor.
Selectez câteva din momentele superbe, doar câteva, că mi-am notat multe:
„Să fiu un cîine de soare.
Când latru aerul să se încingă.”
”Senzația că ești locuit
și că din tine cineva se hrănește
ca un val de primăvară ce-ți inundă corpul.”
„Plimbă-te mahmur cu o cafea de la dozator
în mână.
Oamenii să fie fericiți, să plutească spre servicii.
Soarele să aibă gust de apă tonică
și glas de pescăruș.”
Poemul „Curăță pământul” e cu totul de citat, însă nu-l mai scriu. Mai pot să spun că ador obsesia cu soarele, same.
September 6, 2021
“
Cînd eram în mîinile disperării și uram toți
oamenii
dumnezeu m-a fulgerat cu dragoste pentru
un singur om.
Atît de adînc și atît de departe ca un arc de
lumină si putere
ce tulbură cîmpiile magnetice ale inimii.
“
Cînd eram în mîinile disperării și uram toți
oamenii
dumnezeu m-a fulgerat cu dragoste pentru
un singur om.
Atît de adînc și atît de departe ca un arc de
lumină si putere
ce tulbură cîmpiile magnetice ale inimii.
“
June 16, 2022
Inscripție la Apollo mîhnit
Cînd eram în mîinile disperării și uram toți oamenii
dumnezeu m-a fulgerat cu dragoste pentru un singur om.
Atît de adînc și atît de departe ca un arc de lumină si putere
ce tulbură cîmpiile magnetice ale inimii
Cînd eram în mîinile disperării și uram toți oamenii
dumnezeu m-a fulgerat cu dragoste pentru un singur om.
Atît de adînc și atît de departe ca un arc de lumină si putere
ce tulbură cîmpiile magnetice ale inimii
March 12, 2021
"Devastare" e poezia mea preferata din acest volum. In rest, mi-a placut si nu prea. Am avut impresia, pe alocuri, de artificial.
March 25, 2021
Cerul e mai albastru când îmi vorbești.
November 14, 2021
Suficiente poezii faine în volum încât să merite (cel puțin) o lectură.
January 3, 2022
Crede că înțelegi ceva mai mult din asta.
Încearcă să gestionezi situația (cretinule).
Dispari.
Apoi întoarce-te
Muncește mult.
Muncește să uiți.
Roagă-te uneori
de frică.
superb
Încearcă să gestionezi situația (cretinule).
Dispari.
Apoi întoarce-te
Muncește mult.
Muncește să uiți.
Roagă-te uneori
de frică.
superb
January 3, 2022
Superbă carte, intensă, ba chiar bittersweet, ai nevoie să 'auzi' poemele de acolo spuse în modul în care au fost spuse. Au un mister frumos în miezul lor atent ales și prelucrat.
April 2, 2022
Mă joc, doar, de-a omul.
August 4, 2022
prima parte mi-a plăcut. gezellig. m-a trimis și pe mine la țară
o vacanță de vară ca în vremurile bune
apoi nu știu ce s-a întâmplat
o vacanță de vară ca în vremurile bune
apoi nu știu ce s-a întâmplat
September 1, 2022
3,5*
Peste 20 de poeme din volum mi-au parut simpatice.
Am scris si eu un poem asemanator cu cel ce se regaseste la pagina 38.
Peste 20 de poeme din volum mi-au parut simpatice.
Am scris si eu un poem asemanator cu cel ce se regaseste la pagina 38.
November 20, 2022
3.5 / 5
un volum de poezii mișto
un volum de poezii mișto
Displaying 1 - 29 of 29 reviews