Monștrii cu bot de catifea

by Simona Poclid

351 pages, Paperback

Expected publication August 14, 20120

Reviews

[Sandra Segal · Rating 5 out of 5]

“Monştrii cu bot de catifea” este o carte cu care am luat contact odată ca cititor şi odată ca designer grafic care s-a ocupat de coperta şi de interiorul volumului. A fost un proiect de care îmi voi aminti mereu cu plăcere. Am găsit o întreagă lume acolo în pagini, uşor atemporală, fantastică, totuşi ancorată în ceea rămâne profund omenesc. Fiecare personaj este multifaţetat, construit cu profunzime, memorabil. Nu există sfinţi fără trecut şi păcătoşi fără viitor. Înţelegerea de sine şi înţelegerea lumii, a dreptăţii şi a sensului existenţei sunt într-o continuă curgere şi evoluţie pentru protagonişti. Monştrii metaforici ai cărţii sunt ai fiecăruia dintre noi. Am încercat ca aspectul cărţii şi grija pentru design să reflecte calitatea textului, să fie o carte nu doar scrisă cu dragoste şi cu pricepere, cât şi una concepută spre a fi admirată şi păstrată de cei care îndrăgesc cărţile. O recomand spre lectură cu toată sinceritatea.

[Veronica · Rating 4 out of 5]

Da. 4⭐+

Interesant roman pot spune la prima lectură. Cu siguranță voi reveni cu un review când voi fi pregătită.
Simona Poclid, o tânără scriitoare despre care sunt sigură că vom mai auzi, descrie o lume a nedreptății, a infinitului. Mai jos aveți 2 citate.

"un slujitor divin are mâinile pline de aluat, și fruntea cam lată pentru tot restul trupului slăbănog. ce vrei, mă întreabă. nu vreau nimic, ce să mai vreau, îi răspund eu, iar el își freacă mâinile. și aluatul curge-n gâtul meu, deși mi se pare că am gura închisă..." (pag.347)

"- ce vrei să faci de-a lungul vieții, Menus?
- Să văd ce se ascunde înapoia minții mele.
- Și cu ce te va ajuta asta, Menus?
- Îmi va aduce libertatea."
(pag. 124)

[Bianca Elena · Rating 4 out of 5]

4,5🌟

[Diana Gole · Rating 5 out of 5]

Monștrii cu bot de catifea este, prin excelență, o carte a întrebărilor. Ce este dreptatea? Cine hotărăște măsura ei? Ce se întâmplă cu libertățile atunci când dreptatea exacerbată devine modus vivendi? Există dreptate absolută sau, în orice societate există și inadaptați? Cum reacționează oamenii atunci când cineva nu se supune normelor?

În textele Simonei, temele filosofice nu sunt doar subtext sau pretext. Ele sunt grupul moto-propulsor al poveștii. Așa că am citit cartea aceasta cu grijă și atenție, iar de fiecare dată când o lăsam deoparte reflectam la ce am citit. recenzia completă aici: https://dealedianei.ro/2020/12/23/mon...

[Razvan · Rating 1 out of 5]

Cred ca e prima oara cand dau 1 stea la o carte. Un stil pretentios, tendentios poetic, greu de urmarit. Folosit ca sa spuna o poveste relativ interesanta, un despot luminat care implementeaza un oras unde nu se produce nici o nedreptate. Un pictor incredul, indragostit de o tanara handicapata violata de un baiat abuzat, tatal debusolat de suferinta tinerei, prietenul din copilarie al despotului intors ca un mesia. Se putea face ceva cu ideea si personajele astea. Dar rezultatul este o abrambureala greoaie, la care m-am fortat sa nu ma opresc din citit.

[Theodora Savuli · Rating 5 out of 5]

Dacă aș putea să îi ofer acestei cărți mai multe stele, aș face-o, pentru că 5 este un număr mult prea mic, din punctul meu de vedere.

A trecut destul de mult timp de când nu am mai finalizat o carte, de aceea, trebuie să recunosc că mi-au trebuit câteva luni bune pentru a termina „Monștrii cu bot de catifea”. Iar acest lucru m-a întristat, fiindcă mi-a plăcut enorm romanul!

„Când vei înțelege că nu lovind te poți face viu în lume, îți voi vorbi.” Fraza aceasta mi-a rămas în minte și cred că tot acolo va rămâne pentru multă vreme de-acum înainte. Stilul filosofic al Simonei Poclid m-a „obligat” să mă îndrăgostesc literalmente de poveste, să intru în totalitate în cadrele ei și să absorb fiecare cuvânt, fiecare literă, fiecare pată de cerneală.

Nu știu dacă are sens ceea ce spun, însă se simte modul în care a fost scris romanul. Totul este real. Și vorbesc serios atunci când spun asta. Peste tot în lume există „orașe în care nu se comite nicio nedreptate”, peste tot există oameni care consideră că pot schimba legea, devenind „făuritori ai dreptății”. Iar peste tot există persoane capabile să spargă bariera „banalului” și să îl transforme în „anormal”. Noi, ca umanitate, ne putem încadra în oricare dintre aceste categorii. Alegerea ne aparține.

Am impresia că, indiferent cât de mult voi încerca să explic emoțiile pe care le resimt, nu voi reuși. Doar puneți mâna și citiți! Atât. Veți înțelege abia după semnificațiile unor etichete, aparent simple, de vin...