În alegerea câtorva cazuri tipice care să ilustreze calitățile mentale remarcabile ale prietenului meu, Sherlock Holmes, am încercat pe cât posibil să le aleg pe cele care prezentau minimul de senzaționalism, în vreme ce ofereau o prezentare justă a talentelor sale. Este, totuși, imposibil, din nefericire, să separi senzaționalul de criminal, iar un cronicar se află în dilema dacă trebuie să sacrifice detalii esențiale pentru pentru povestirea lui și să dea, astfel, o falsă impresie a problemei, sau dacă trebuie să folosească chestiunea pe care șansa, și nu alegerea, i-o oferă. Cu această scurtă prefață mă voi întoarce la notițele mele despre ceea ce s-a dovedit un straniu - deși un neobișnuit de teribil - șir de evenimente.