Asemănările dintre Hazard și Nevaeh sunt prea puține, iar diferențele contează.
Nevaeh nu are responsabilități, frați care să depindă de ea și nici grija zilei de mâine, dar e dispusă să facă orice pentru persoanele pe care le iubește, iar acum Hazard e pe acea listă.
Însă Hazard nu știe cum să accepte ajutorul altei persoane și nici cum să-și vindece complexul de inferioritate.
Dacă vor un final fericit, ambii trebuie să lupte pentru el. Opusele se atrag, dar oamenii trebuie să fie dispuși să facă anumite compromisuri din când în când.
Însă dragostea și fericirea se exclud una pe cealaltă uneori, iar Hazard și Nevaeh trebuie să găsească o cale să le îmbine.
Mi s-a recomandat să scriu la persoana a treia în această secțiune. Refuz. A. Stephanie a învățat... Nu. Hazard mi-a șoptit că uneori nu există nicio cale de a fugi din calea responsabilităților, iar Nevaeh m-a convins că aparențele sunt înșelătoare. Hannah m-a învățat să nu renunț, iar Malakai mi-a demonstrat că promisiunile te pot ține în viață. Alek m-a convins că inimile frânte pot face schimb de bucăți până când cioburile se îmbină, iar Zhavia mi-a spus că alături de omul potrivit putem trece peste orice obstacol. Blake mi-a spus că secretul e să vorbești, chiar și atunci când nu vrei să o faci, iar Bex mi-a demonstrat că în final, dragostea merită așteptarea. Netflix, muzică și cărți atunci când nu scriu. Am o colecție impresionantă de pijamale. Dimineața trebuie să aștepți să-mi beau cafeaua înainte să vorbești cu mine. Entuziasmul pune stăpânire pe mine atunci când zăresc ceva galben. Încerc în fiecare zi să fiu un om mai bun. Fac tot posibilul să răspund la toate mesajele – nu-ți fie teamă să-mi scrii!
Translation widget on The blog!!! “Hazard” este o lectură care te consumă emoțional dar te și întărește în același timp. O poveste care îți atinge sufletul. O lecție de viață pe care vă invit să o descoperiți. Recenzia mea completă o găsiți aici: https://www.delicateseliterare.ro/haz...
Nu am cuvinte, am terminat primul volum ieri, iar azi mi am rezervat seara pentru volumul2. Aș putea spune că mi-a amintit de Malakai sau Alekzandre, dar aș minți. Malakai m-a făcut să plâng și m-a lăsat cu un gol în suflet, iar Alekzandre a umplut golul lăsat și m-a bucurat. Hazard însă m-a făcut să realizez că nu toate poveștile au un final așa cum ne-am dori, și că uneori extremele nu se atrag îndeajuns de mult încât să reziste în timp. Autoarea m-a lasat pentru treia oară fără cuvinte și spun cu mâna pe inimă că există o evoluție evidenta chiar dacă stilul de scriere e același. Eva și Hazard sunt dovada că uneori iubirea nu este suficienta. Sincera să fiu, speram la un alt final, unul în care să se regăsească și să rămână împreună, dar viața nu e roz și poveștile nu au mereu acel final fericit, dar finalul m-a lăsat împăcată. Împăcată pentru că fiecare și a găsit calea. Abia aștept viitoarele apariții și mult succes autoarei!
Deși finalul a fost neașteptat, mi-a plăcut mult a doua carte din serie. Se poate observa cu ochiul liber că autoarea a prins experiență în scris și modul de a povesti a căpătat maturitate. Poate așteptam altă încheiere, dar nu m-a supărat deloc destinul așternut pentru cele două personaje principale. Mi-a plăcut că a fost o altfel de poveste... în care în sfârșit femeia a fost cea cu “putere” (da, mă refer la partea financiară în mare parte). Citind atâtea cărți în care personajele principale masculine sunt imaginea “tipului bogat”, a fost o gură de aer proaspăt această serie.
Azi am terminat-o. Mi-a placut? Da si nu. Mi-a placut povestea, ideea in sine, am savurat fiecare moment dintre ei. Dar volumul al doilea mi s-a parut pe repede inainte. Practic avem de-a face cu o iubire de-o vara intre doi adolescenti. Dar finalul cartii m-a facut sa ma gandesc ca Hazard nu isi avea locul in personajele principale. Este ironic dar parca toata povestea cu el a fost doar ca ea sa-si gaseasca fericirea. Malakai mi-a placut muult. A scos din mine multe emotii. Alekzandre m-a facut sa privesc partea frumoasa a lucrurilor. Dar Hazard prin comportamentul lui m-a dezamagit. In special epilogul... seriously? In schimb ca si personaj si evolutie mi-a placut mult de Neveah. A crescut, s-a maturizat, s-a schimbat...
Am vrut să-i dau 4 steluțe, dar n-am putut. În primul rând, cred că era suficient un volum. Oricum a fost pe repede înainte. La bază e mișto, întreaga poveste, dar îi lipsește acel wow. Nu m-a deranjat finalul, dar mi se pare că e plin de goluri și prea adolescentin și fragil...
Urăsc dramele complicate, iar povestea de dragoste e penibilă, fără substanță, fără nuanță. Fără absolut nicio supărare, această carte nu m-a atras. Nu înțeleg de ce se mai numește ca prima, fiindcă Hazard dispare din viața lui Nev. Ăștia doi au avut o relație toxică după părerea mea. Nev e fetița penibilă care a pus suflet, iar Hazard e dobitocul care a căzut în capcana iubirii, dar s-a terminat. Între cei doi nu mai e nimic. Ea își vede viață, el de responsabilitățile lui. Mult mai bine.
Piedicile care stau in fata iubirii dintre Hazard si Eva nu sunt putine. Dar oare sunt suficienti sa maturi sa treaca mai departe? E iubirea lor destul de puternica?
Mi.ar fi placut un final mai elaborat, m.a lasat ca in gara, ai senzatia ca ceva lipseste.
O poveste superbă! Mi-ar fi plăcut un final fericit împreună al celor doi, dar a fost surprinzător.... Recunosc, in ultimul capitol, am sperat din suflet ca fetița sa fie a Evei...ea sa fi rămas singură ..Aza și Eva sa se fi reîntâlnit...😊
This entire review has been hidden because of spoilers.
Volumul doi a început extrem de promițător. Misterul primelor capitole care de data aceasta sunt doar din perspectiva Evei, confuzia față de atitudinea lui Aza din finalul primului volum, întreaga scenă cu prima întâlnire a Evei cu Maverick (Adina, iartă-mă că îți spun, dar uneori mai bine alegi un nume obișnuit pentru că nu am putut citi deloc numele ăsta fără să-mi imaginez un papagal) - totul a setat pentru mine fundația perfectă. Am fost pregătită să fiu dată pe spate, dar am fost sincer dezamăgită.
Cum am spus și la primul volum, ce salvează pentru mine situația e felul în care autoarea portretizează sentimentele personajelor - dorul care te sfâșie, durerea care te lasă fără aer, felul în care îți calci în picioare și ultima fărâmă de orgoliu și alergi în brațele persoanei iubite atunci când ești la pământ. Ce am iubit cel mai mult a fost descrierea emoțiilor lui Aza atunci când Eva apare plângând la ușa lui deși sunt despărțiți. Ideea că o persoană te iubește atât de mult încât ar renunța la orice pentru a fi alături de tine atunci când nu îți e bine îmi umple inima. Au fost câteva momente în care intensitatea sentimentelor dintre ei, așa cum le-am putut percepe eu, m-a făcut să îmi duc mâna la piept și să expir fără să îmi dau seama.
Cu toate astea, sentimentele nu au mai fost de ajuns acum. În primul rând întregul plot cu mama-mătușă a fost, în ochii mei, atât de prost încât am încercat să mă prefac că nu există. Aici nu am de adăugat nimic, decât că această chestie nu trebuia să existe niciodată nicăieri. Iar apoi finalul - care nu m-a deranjat că a fost trist, ci că a fost prost. A fost atât de prost, pentru mine, încât m-am pus să dorm tot restul zilei de supărare (acum e puțin amuzant că am făcut asta, dar atunci nu s-a simțit așa!!) Înțeleg necesitatea poveștilor de dragoste care nu se termină așa cum ne-am dori, dar moartea mamei lui nu a avut nicio relevanță și sincer, nu înțeleg de ce după atâta mizerie din viața personalui a simțit autoarea nevoie să îi dea o ultimă nenorocire fatală, totul ca să șteargă întregul progres emoțional prin care au trecut ambele personaje. Dacă voiam să citesc despre morți inconsolabile și fără sens dădeam drumul la știri. Măcar dacă ar fi folosit întâmplarea asta oribilă ca rampă pentru evoluția lor, să îi apropie și mai mult și să ne dăm seama că în sfârșit Aza se dezvoltă îndeajuns încât să se lase ajutat, așa cum toți ar trebui să ne lăsăm sprijiniți în momentele tragice, atunci ar fi fost o cu totul altă poveste.
Succes în continuare autoarei! Realizez că poate doar nu s-a pliat pe ceea ce îmi doream eu, și nu sunt eu în măsură să spun dacă această carte e bună sau rea. De asemenea, ca sfat pentru autoare, spus cu sinceritate și fără răutate - Mi-aș dori să te ambții din a folosi termeni cu sens peiorativ la adresa dizabilităților, probabil o faci din lipsă de educație pe subiect, dar tot nu e ok!
Voi începe această recenzie, mărturisindu-vă că ”Hazard” a fost o serie foarte specială pentru mine. Unul dintre motive ar fi faptul că primul volum îi este adresat lui ”Ale”, prescurtarea numelui meu. Așadar, am simțit această serie ca fiind un semn al Universului. Am trăit cartea la un alt nivel și am savurat fiecare pagină și capitol. Seria aceasta te prinde și nu o mai poți lăsa din mână. Este nemaipomenită! Neveah este fata impulsivă, dar dulce care acționează la impulsul momentului, fiind copleșită de intensitatea propriilor ei sentimente, pentru ca mai apoi să regrete. Impulsivitate e numele meu mic, deci mulțumesc, A. Stephanie. Hazard mi-a frânt inima. Descrierea și mentalitatea lui Hazard m-au zdruncinat din temelii. Cu un tată violent, fost alcoolic, acesta ține capul sus, deoarece știe că în urma accidentului tatălui său, el a devenit stâlpul familiei sale. El ajunge în punctul în care nu mai rezistă, în care se lasă copleșit de greutățile vieții și nu mai știe cum să iasă la suprafață. Consideră că numele său i-a pecetluit destinul, dar uneori un hazard nu este un dezastru total, ci doar începutul sfârșitului, urmând să răsară soarele foarte curând. Am plâns odată cu personajele, am suspinat odată cu Neveah, deoarece ca și ea, am fost pusă în fața rezultatului vorbelor mele grăbite și aruncate fără grijă. Este complicat să fii adolescent, nu? Dar ce te face atunci când un joc de-o vară se transformă în dragoste și ai nevoie de pulsul celeilalte persoane pentru a continua să respiri? Ce te faci atunci când fiecare inspirație a sa este un lucru vital pentru viața ta? Ce te faci când nu mai ai ce face? Cartea aceasta mi-a fost apă în vreme de secetă. Am citit-o la momentul potrivit, iar asta mi-a dat o nouă perspectivă a lucrurilor, a acestei perioade și a primei iubiri. Vă recomand cu ardoare să o citiți și voi, pentru că până la urmă...Ar trebui să apreciem mai mult și cărțile autorilor noștri români. Seria aceasta, da, este scrisă de o româncă și cred că a făcut o treabă excepțională.
Am început Hazard cu mari speranțe și am terminat profund dezamăgită. Volumul pare că ar fi fost scris „pe repede-înainte”, lipsit de profunzime și de consistență emoțională. Legătura dintre personaje este în esență o iubire de vară intensă, dar fără greutate reală, între niște adolescenți.
Sfârșitul m-a cu totul surprins; m-am întrebat dacă Hazard avea cu adevărat rost să fie în prim-planul poveștii. Ironia stă tocmai în faptul că tot parcursul său pare să fie închegat cu un scop: ca ea să ajungă, în cele din urmă, să-și croiască o viață fericită, și fără el.
Pe tot parcursul cărții, m-a bântuit sentimentul că stau să citesc un scenariu de telenovelă spaniolă. Fiecare capitol aducea o nouă dramă, iar la un moment dat, totul devenise prea mult și prea teatral ca să mai fie credibil ori captivant.
Singurul lucru pe care l-am apreciat a fost schimbarea personajului Nevaehei: o transformare coerentă, firească, care a adus un strop de autenticitate. În contrast, Hazard a fost o dezamăgire. Inteleg ca Hazard nu putea fugi de responsabilitati dar sindromul impostorului l-a facut sa refuze orice ajutor, sau ocazie pentru o schimbare in viata lui, iar din punctul unui cititor, asta n-a făcut decât să fie o amară frustrare.
Și dacă vorbim de frustrări, cam așa stătre și finalul. Nu vreau să dau spoilere, dar pot spune că speranțele mele au fost râgâite de la o pagină la alta.
În concluzie, Hazard avea potențial, dar a fost sufocat de drame forțate, un ritm cam grabit, și un personaj masculin care n-a livrat.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Am terminat-o acum patru ore dar pur și simplu m-a durut cartea asta într-un hal de nu pot să-l explic, autoarea asta la fel mi-a făcut și cu Malakai pur și simplu mă mir cum mai poate inimioara mea mai am și Alezxandre cumpărat deja îmi plâng de mila că ce au putut face cărticele astea mici( ca și nr. de pagini) din mine nu au făcut multe, atâta suferință, durere, regrete și sincronizari proaste Dumnezeu mi-e martor că eu nu am văzut. La final speram ca fetita aia de i-a cerut înghețată să fie fata Evei și Mavrick ăla să fi murit și ei să se regăsească da nu frate și nota autoarei spunea că scoate o noua carte nu ne-a explicat ce voia sa facă acolo, bine relația asta i-a schimbat ca oameni, i-a învățat să trăiască altfel dar efectiv mă doare sufletul, nu știu ce rating să-i dau pur și simplu mi-a făcut sufletul BU-CĂ-ȚE-LE , praf și pulbere, ferfeniță aș mai adăuga , refuz un astfel de final trist că eu fericit nu-l consider în nici caz, nu-mi pasă că și-au regăsit pe altcineva aia e problemă că nu s-au regăsit ei. De ce? De ce a trebuit să moară părinții lui când viitorul le surâdea? De ce au trebuit să sufere atât împreună doar ca să învețe să iubească altfel următoarea persoană ? De ce nu pe ei? De ce face astfel de scenarii autoarea? Ce are cu inimioara mea, a noastră? Durere- sper să nu o mai simt la Alezxandre. O poveste sfâșietoare, nu o recomand nici dușmanului meu cât nu-l sufăr eu pe el, da e tortură pură 🥺. Bine scrisă dar am și eu o limită 🥺
This entire review has been hidden because of spoilers.
Am făcut un binge reading la seria Hazard, așa cum am făcut și la Malakai, de altfel. Hazard este o lectură plăcută de duminică, una ce nu s-a terminat prea frumos. Deși finalul are sens, căci știm prea bine că astfel de diferențe nu depășesc orice prag în realitate. Doar că totuși nu aș putea să spun că mi-a plăcut. M-a lăsat cu un gol în suflet pe care nu l-am prevâzut. Eva a fost o răsfățată, așa cum a spus și ea de atâtea ori, și m-a enervat groaznic cu atâtea plansete manipulative care îl răneau de fiecare dată pe Hazard mai mult decât ar fi trebuit. Povestea lor de deagoste nu a fost cea mai frumoasă, a constat mai mult în certuri și promisiuni deșarte pe care niciunul nu le-a respectat. Aș fi vrut să citesc mai mult despre perioada verii, ca un flash back, sau despre relația lui cu tatăl său despre care știm că toți îl urau, dar nu am fost martori la nicio scenă cu el. A stephanie nu e o autoare rea, chiar deloc, mi se pare doar prea grăbită. Ar fi putut să ne explice mai mult de ce s-au îndrăgostit, în schimb ea a consumat pagini să ne repete de ce nu pot fi împreună. Dar chiar și așa, e greu să ajungi să îndrăgești niște personaje, iar la final să nu rămână împreună. Hazard este o lectură destul de bună care mi-a furat un val de lacrimi. 😁
This entire review has been hidden because of spoilers.
Stau acum în camera mea și mă gândesc ce aș putea să scriu despre carte. Mă doare sfârșitul și nu prea găsesc cuvintele. Totuși, a fost un sfârșit bun, care te învață că unele povești nu se termină așa cum vrei tu. Nu întotdeauna. Cartea a fost o lecție dură despre viață, o lecție care arată puterea de a rămâne și de a lupta pentru lucrurile care sunt importante pentru tine, dar mai degrabă vorbește despre puterea de a trece peste. De a lăsa în urmă. Chiar în momentele când inima te doare, chiar în momentele când singurul lucru pe care îl dorești este să rămâi.
Există o putere mare în a pleca, în a căuta pacea interioară și, după aceea, în a găsi iarăși curajul să te deschizi din nou în fața lumii. Și scriu recenzia pentru mine acum, ca să îmi ofere un sprijin când o să am nevoie de ea.
Mulțumesc pentru carte și pentru lecția oferită de ea. Despre modul în care este scrisă nici nu pot să vorbesc, sunt atașată sentimental de poveste și este posibil să nu observ greșelile autorului, dar nici nu mă interesează. Pentru mine, cartea a fost un cadou în momentul potrivit și sunt recunoscătoare.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Am evitat această carte pentru aproape un an și jumătate pentru că în toate recenziile se spunea că se plânge mult. Și nu mi-am dorit să citesc o carte tristă ca să îmi "stric" starea. İnsă luna asta m-am hotărât să o fac pentru că voiam ceva scurt. Cert este că m-am schimbat în ultimul an, pentru că în trecut am citit şi Malakai, și Aleksandre, și Vorbește cu mine de A. Stephanie și toate mi-au plăcut. Însă in prezent încercând să citesc Hazard am realizat că nu mai îmi place stilul ei de scris așa cum îmi plăcea înainte. E totul trist în cărţile ei, mereu trebuie să apară ceva neprăvăzut într-un sens rău. Când lucruri ajung pe drumul cel bun se întâmplă din nou ceva rău. Şi chiar dacă are doar 150 de pagini, m-a stors de energii. Îmi doream să aflu ce se mai întâmplă cu relaţia lor, însă la fiecare lucru rău care se întâmpla simţeam că obosesc din ce în ce mai tare.
Mă bucur că Hazard, spre deosebire de Malakai, a avut parte de fericire din prima, chiar dacă a avut multe obstacole în cale. Unele dintre ele provocate chiar de el. Dar am început să-l înțeleg. Am înțeles de ce a acționat așa, deși mi-au dat lacrimile de fiecare dată când citeam perspectiva lui. Cu Nevaeh e altă poveste. Mă bucur pentru ea, cum am făcut-o pentru toate personajele create de autoare. Dar ea m-a enervat un pic chiar din primul volum. Și din partea ei nu am simțit prea multe emoții transmise, dar poate că e și din cauza mea, că m-am atașat de un personaj distrus, care a încercat să evite ca frații lui să pățească la fel. Pe când Neveah avea aproape tot ce și-ar fi putut dori. Totuși, faza cu mama ei chiar m-a luat prin surprindere. Și am înțeles, apoi, de ce femeia a tratat-o într-un asemenea fel pe Neveah.
Fiecare carte citita de la aceasta autoare a fost o surpriza foarte plăcută. Am simțit clar o evoluție. Desi in prezent Hazard mi se pare cea mai buna carte a ei, am trait intens fiecare poveste si toate au ceva special. In ceea ce privește cea din urma carte, finalul a fost cel care a dat farmec intregii cărți si a ancorat-o adanc in realitate. A. Stephanie ne-a arătat cum uneori iubirea nu este de ajuns si ca trebuie sa avem curajul de a pune capat unei călătorii care nu duce nicăieri si ne-a mai aratat că o inima franta nu va ramane franta pentru totdeauna si ca exista undeva o persoana potrivita care ne va invata cum sa iubim si sa fim fericiti, din nou.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Sincer sunt foarte dezamăgită de cum s-a terminat această serie. Și nu cred ca voi mai citi ceva de la această autoare pentru ca deja este a doua serie care are un final care mie una, nu îmi convine. Cărțile care nu au final fericit nu îmi plac. Așa că nu cred că o să mai risc citind ceva de la A. Stephanie
This entire review has been hidden because of spoilers.
#recenzie Recomand Hazard. E o lectie de viata, despre o iubire care nu a fost traita la intensitate atunci cand i-a fost timpul. O lectie care ne invata ca inima oricat de franta ar fi, intr-o zi gaseste puterea de a iubi din nou, cu aceeasi intensitate dar intr-un mod mai frumos. Si inima se maturizeaza cu fiecare dezamagire si lectie de viata care o loveste din plin.
Nu știu cu ce să încep. M-a bulversat atât de mult finalul și deși aș fi vrut să fie altfel nu pot decât să accept lecția primită. Și aceea că unele iubiri nu sunt destinate să aibă un final fericit, și că iubirea neîmplinită va rămâne mereu într-un colț de inimă, la început cu durere și mai apoi cu resemnare. Destinul nu poate lupta cu două caractere puternice
Volumul acesta a scos de la mine extrem de multe emoții, iar finalul a fost🔥. Fără a da prea multe detalii, am plâns foarte mult la final și nu voiam sa accept ca asa se termină totul. Totuși după multe frământări și multe șervețele consumate am înțeles și chiar consider că în final fiecare a făcut alegerea cea mai bună pentru ei.
Deși am sperat până la ultima pagină că povestea dintre ei va avea un final fericit, pot spune că sunt împăcată cât de cât cu acest sfârșit. Sunt conștientă că relația lor nu putea continua..Hazard va purta mereu un loc special în inima mea, m-a răvășit.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Dacă la primul volum am reușit sa citesc paginile la rand și sa aștept finalul, recunosc ca la volumul 2 am fost tentata de foarte multe ori sa ma uit la final sa vad ce se întâmplă. Este o carte răvășitoare, cred ca fiecare dintre noi s-a pus măcar o data în pielea personajelor. O recomand! ❤️