„Așadar, dacă e făcut pentru acțiune, omul nu poate fi fericit când stă pe loc, pasiv, când nu acționează. Fericirea lui nu poate veni decât din activitate. Dar ce fel de activitate trebuie să desfășoare omul ca să atingă sau să obțină fericirea? Simpla mișcare a membrelor, plimbarea, să zicem, chiar dacă are o seamă de virtuți, nu este suficientă.
Aici intervine cealaltă parte importantă a omului, anume rațiunea. Omul nu are doar corp, spune Aristotel, ci și rațiune sau minte, cum am zice noi azi, mai puțin pretențios.
Iar rațiunea este cea care îl îndeamnă să acționeze în acord cu virtuțile și să evite acțiunile rele sau vicioase. De unde decurge, foarte elegant și simplu, că fericirea nu poate fi altceva decât activitatea sufletului în acord cu virtutea!
Omul nu e fericit decât atunci când acționează, când se comportă virtuos.“
"Poate nici nu e dezirabilă neapărat o lume perfectă... Într-o lume perfectă n-am mai avea la ce să sperăm și nici de ce să ne mai străduim. Și atunci, poate că tot ceea ce ne trebuie, ce ar fi înțelept să ne dorim, e doar o lume mai bună, mereu mai bună decât cea de dinaintea noastră."
Recommend această carte pentru sensibilitatea, profunzimea și claritatea cu care sunt prezentate teme fundamentale ale filozofiei. Capitolul meu preferat este cel despre libertate. Am apreciat enorm existența epilogului; în timp ce citeam mă gândeam că nu poate fi sfârșitul vacanței la bunicul Toma pentru Radu, nepotul, și Tudor, prietenul cel mai bun al lui Radu, nu poate coincide cu finalul cărții. O excelentă introducere în filosofie.
O lectură plăcută, ușoară, interesantă și intrigantă despre filosofie. Totul este privit din perspectivă unui adolescent, limbajul fiind unul caracteristic și, de aceea, o recomand cu mare drag tuturor. Chiar indiferent de vârstă. A început să îmi placă filosofia mai ales în urmă învățării acesteia la facultate și am înțeles mult mai bine ideea acestei cărți. Sunt lucruri subliniate pe care am fi dorit să ni le spună cineva, să ne atenționeze, să ne spună o părere, dar să fim atenți că o părere nu înseamnă că e bună sau rea, indiferent de la cine emană.
"Socrate in blugi sau filosofia pentru tineri" trebuie citită de cât mai multă lume, nu este o aprofundare de toate zilele, dar este pe limbajul unui tânăr și merită tot efortul vostru de a o lectura. Cât mai curând. 🙈
Totuși m-au deranjat unele aspecte, adică niște termeni cărora nu li s-au dat sinonime, căci ar fi trebuit să existe, pe de o parte. Pe de altă parte, voiam mai mult, dar este acceptabil.
Am adorat că a fost atât de menționat Kant, un filosof pe care îl apreciez din toată inima. Cu toate acestea, mi-a plăcut mai mult abordarea din curs despre autonomia omului, posibilitatea lui de a alege.
O lungă conversație între un bunic și doi tineri, pretext pentru un trap scurt prin istoria și ideile filosofiei.
Mi-a plăcut ideea cărții, m-a obosit realizarea ei. Întreruperile (hai să ne oprim să mâncăm, hai să ne oprim să ne culcăm) se impun, căci trebuie fragmentată cumva discuția, deși o asemenea repetitivitate doar Șeherezadei îi mai iertăm. Apoi, nimic din contextul creat nu interesează, nu contribuie la valoarea textului: urcatul personajelor pe deal, câinele, mâncatul, reacțiile personajelor (frecvent, bunicul era „amuzat”) - toate astea alcătuiesc o ramă banală pentru conținut.
Încercarea de a imita stilul unor adolescenți (cu englezisme, gesturi și idei pe care adulții cred că tinerii le au) jenează la citire la fel de mult ca alunecările inverse, când autorul atribuie acelorași adolescenți replici absolut formale.
Înțeleg scopul cărții, dar cred că Socrate trebuia să încerce mai multe perechi de blugi.
Limbajul a vrut sa se plieze pe cel al adolescentilor de azi, fiind imbogatit cu expresii din limba engleza. Poate fi o lectura destul de sâcâitoare la inceput, in cazul in care esti adolescent si nu te exprimi asa :) Cu riscul de a fi prea critica, cartea e scrisa de un adult si se observa asta. Toti adultii considera ca majoritatea tinerilor vorbesc “romgleza”. Cu toate astea, cartea a fost chiar interesanta. It was a wake-up call. ;)
3,5 Mi-ar fi plăcut mult, adolescentă fiind, să citesc o astfel de carte. Mă întreb însă: oare adolescenților de azi le place? Aș vrea să cred că da. Sau… Până la urmă, deși cadrul nu e sala de clasă, iar profesorul e un bunic ce are in vocabular expresii precum “c’mon” sau “cool”, e tot o prelegere (mai mult sau mai puțin) academică.
Sincer, chiar așteptam ceva…altceva. Nu, nu e Socrate in blugi. Si nici nu e chiar o carte pentru tinerii in blugi de azi. Sau nu pentru toți. Iar acei adolescenți care citesc cartea sigur ar fi apreciat si trimiterile bibliografice. Care, din păcate, lipsesc.
Socrate In Blugi (Sau filosofia pentru adolescenți) De Laurențiu Staicu Această carte este despre un băiat pe nume Radu, care este forțat de părinții lui să stea la o cabană la munte în weekend. În timp ce sunt acolo, el și cel mai bun prieten al lui, Tudor, se plâng că nu se pot juca jocurile lor pe calculator. Dar atitudinea lor se schimbă când bunicul lui Radu îi învață pe amândoi filosofie.
Laurențiu Staicu este consilier filosofic și profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București unde predă Introducere în filosofie, Metafizică, Filosofia biologiei și Etica științei. El as scris multe carți, inclusiv, Socrate in blugi.
Profesoara mea mi-a recomandat cartea aceasta. Când am văzut-o pentru prima dată, coperta mi s-a părut destul de plictisitoare, nimic prea special. Sa fiu sinceră, nu mă așteptam la nimic mare de la el.
Personajele principale din această poveste sunt Radu și bunicul său. Prietenul lui, Tudor, este și el introdus la început, dar nu are multă acțiune până cam la mijlocul cărții.
Tudor și Radu evoluează învățând mai multe despre cum să gândească și asta îi determină să devină avocați și filozofi.
Relația esențială din această poveste este Radu și bunicul său. Ei formează o relație puternică în acel weekend, care afectează viața lui Radu într-un mod bun.
Cea mai importantă parte a acestei cărți este când Radu și bunicul lui urcă pe acel deal și stau pe o bancă. Motivul pentru care este cea mai importantă parte este că ei doi vorbesc despre motivul vieții, despre lume etc. “ -Lăsând gluma la oparte, scopul era să vă faceți o idee, cât de cât, despre cum a apărut filosofia la vechii greci.”
Acțiunea și evenimentele care se întâmplă în poveste au loc toate în același loc, o cabană și un deal. Acolo se întâmplă cea mai multă acțiune din poveste. “-Nu poți mânca ideea ca pe un măr nici nu poți să-i arunci mingea lui Hector și să te aștepți să ți-o aducă înapoi bunicule!”
Mesajul pe care cartea încearcă să ni-l transmită este că filozofia poate fi gândită de oricine, chiar și adolescenților. Povestea este despre un adolescent tânăr care învață despre filosofie. “-Bun, ce este real? Ce crezi tu, Radu, că pe lumea asta e real?”
Stilul de scris al autorului este foarte ușor de înțeles pentru mine, am înțeles tot ce a spus și a scris unele lucruri amuzante. Autorul folosește un limbaj mai modern pentru Toma (bunicul lui Radu) când băieții vorbesc cu el, ceea ce cred că este foarte distractiv să faci.
Partea mea preferată a cărții a fost când lui Toma (Bunicul) i s-a făcut foame și era morocănos. A fost drăguț de citit. Și nu am nicio parte pe care nu mi-a plăcut, pentru că nu există nimic care să nu-mi placă din povestea asta.
Dacă l-aș putea întreba pe autor o întrebare, l-aș întreba de ce a ținut weekendul la munte atât de lung? Și de ce nu a scris mai mult despre viitorul lui Tudor și Radu. Pentru că cred că ar fi mai interesant să citesc despre familiile lor.
Aș recomanda această carte tinerilor cărora le-ar plăcea să citească despre gândirea critică și să învețe câteva povești străvechi despre Socrate.
Cât de frumoasa, clară și plină de sens poate fi aceasta introducere in filosofie! Ma bucur nespus ca am lăsat scepticismul deoparte și am pus mâna pe aceasta carte, pe care o recomand cu toată caldura.
Este o introducere în teme filosofice adresată adolescenților, care însă folosește jargonul discursului academic. Sunt părți care sunt foarte frumos și pentru publicul larg explicate, însă alte pasaje sunt prea concentrate. Uneori e mai bine să fie expuse mai puține idei sau teze.
Dacă sunteți în căutarea unei cărți de filosofie care să fie pe înțelesul adolescenților, această carte este potrivită pentru voi. Mie mi-a plăcut extrem de tare. Nu credeam că o să fie așa de drăguță.
*Uneori, întrebările sunt foarte supărătoare pentru că ele au menirea de a scoate la iveală adevărul. Iar adevărul nu e întotdeauna pe placul tuturor.*