He made his literary debut in the Tribuna literary magazine.
For much of his career, Stănescu was a contributor to and editor of Gazeta Literară, România Literară and Luceafărul.
His editorial debut was the poetry book Sensul iubirii ("The Aim of Love"), which appeared under the Luceafărul selection, in 1960. The last volume of poetry published in his lifetime was Noduri şi semne ("Knots and Signs"), published in 1982. He died of hepatitis.
Nichita Stănescu received numerous poetry awards, of which the most important was the Herder Prize (1975) as well as a Nobel Prize nomination. Unfortunately, he died relatively young, leaving behind some of the most important poetry in post-war Romanian literature.
În fața cuvintelor lui Nichita, eu simt că nu mai am cuvinte în mine. Toate au mers să locuiască pe paginile lui, unde-i atât de frumos!
. . .
"Eu te iubeam atât de mult, încât te uitam, crezând că faci parte din mine."
"Nu cum sunt eu sunt eu Ci cum ești tu sunt eu. Un fel de tu sunt eu Pe care nu l-ai mai lăsat Să fie eu."
"Singurele lucruri reale, Singurele lucruri pe care Le ducem cu noi până la urmă Sunt propriile noastre sentimente, Dragostele noastre, patemile noastre, Urile și adversitățile noastre. Mă-ntreb: Noi, la capătul vieții noastre, Ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa Niște sentimente. Mai puțin de ură, întrucâtva patemi, dar... De dragoste mai ales."
"Dragostea, Puterea de a iubi Împodobită de erori Ca fluturele de polen, Numai ea ne face să trăim."
"Răsăritul stelelor e cu mult mai măreț decât răsăritul soarelui!" pentru că în stele se scrie despre dragostea adevărată... și în poeziile lui Stănescu la fel.
Impresiile mele despre Nichita Stănescu s-au format la liceu, unde am citit câteva poezii care sincer nu mi-au plăcut. Acum am descoperit adevărata valoare a acestuia ca poet. Este uimitor cât de frumoasă este creația stănesciană despre iubire. Mi se pare extraordinar să descrii atât de magic şi sublim sentimentul dragostei, mai ales prin figuri de stil şi "necuvinte" (se explică în carte ce-s astea😉). Cu toate că trăim cu toții diferit şi avem destine unice, iubirea rămâne pentru NOI TOȚI, oamenii, cel mai enigmatic şi provocator sentiment. Cât de superb este să simți prin poezie!😆