What do you think?
Rate this book
Dora și Minotaurul. Viața mea cu Picasso
Celebra fotografă suprarealistă Dora Maar, pe numele ei real Henriette Theodora Markovitch, a murit în 1997. Printre însemnările făcute în limba franceză, în apartamentul său a fost găsit și un carnet scris în croată, limba tatălui, pe care o vorbea perfect. Viața Dorei alături de Picasso, așa cum reiese din însemnări, și consecințele traumatizante pe care le-a avut despărțirea lor asupra ei dezvăluie relația tumultuoasă a două personalități creatoare, dintre care una este zdrobitor de dominatoare.
Slavenka Drakulić este o scriitoare și o jurnalistă a cărei voce aparține lumii întregi. Gloria Steinem
Îmi dau seama că tot ceea ce am sunt cuvintele și că, din când în când, dacă le strâng în brațe mă simt mai puțin singură. Slavenka Drakulić
Stilul Slavenkăi Drakulić are poeticitatea austeră a scriiturii lui Marguerite Duras. The Guardian
Slavenka Drakulić este o scriitoare și o jurnalistă a cărei voce aparține lumii întregi. Gloria Steinem
Îmi dau seama că tot ceea ce am sunt cuvintele și că, din când în când, dacă le strâng în brațe mă simt mai puțin singură. Slavenka Drakulić
Stilul Slavenkăi Drakulić are poeticitatea austeră a scriiturii lui Marguerite Duras. The Guardian
208 pages, Paperback
First published April 1, 2015
24 people are currently reading
891 people want to read
About the author
Slavenka Drakulić
31 books682 followersSlavenka Drakulić (1949) is a noted Croatian writer and publicist, whose books have been translated into many languages.
In her fiction Drakulić has touched on a variety of topics, such as dealing with illness and fear of death in Holograms of fear; the destructive power of sexual desire in Marble skin; an unconventional relationship in The taste of a man; cruelty of war and rape victims in S. A Novel About the Balkans (made into a feature film As If I Am Not There, directed by Juanita Wilson); a fictionalized life of Frida Kahlo in Frida's bed. In her novel Optužena (English translation forthcoming), Drakulić writes about the not often addressed topic of child abuse by her own mother. In her novel Dora i Minotaur Drakulic writes about Dora Maar and her turbulent relationship to Pablo Picasso, and how it affected Dora's intellectual identity. In her last novel Mileva Einstein, teorija tuge she writes about Einstein's wife Mileva Maric. The novel is written from Mileva's point of view, especially describing how motherhood and financial and emotional dependence on Einstein took her away from science and professional life.
Drakulić has also published eight non-fiction books. Her main interests in non-fiction include the political and ideological situation in post-communist countries, war crimes, nationalism, feminist issues, illness, and the female body. In How We Survived Communism; Balkan Express; Café Europa she deals with everyday life in communist and post-communist countries. In 2021, Drakulic wrote a sequel to Café Europa, Café Europa Revisited: How to Survive Post-Communism. Drakulic wrote the history of communism through the perspective of animals in A Guided Tour Through the Museum of Communism. She explores evil in ordinary people and choices they make in They Would Never Hurt a Fly War Criminals On Trial In The Hague, about the people who committed crimes during the Croatian Homeland war. On the other side, in Flesh of her flesh (available in English only as an e-book) Drakulić writes about the ultimate good – people who decide to donate their own kidney to a person they have never met. Her first book, Deadly sins of feminism (1984) is available in Croatian only: Smrtni grijesi feminizma.
Drakulić is a contributing editor in The Nation (USA) and a freelance author whose essays have appeared in The New Republic, The New York Times Magazine and The New York Review Of Books. She contributes to Süddeutsche Zeitung (Germany), Internazionale (Italy), Dagens Nyheter (Sweden), The Guardian (UK), Eurozine and other newspapers and magazines.
Slavenka Drakulić is the recipient of the 2004 Leipzig Book-fair ”Award for European Understanding.” At the Gathering of International Writers in Prague in 2010 she was proclaimed as one of the most influential European writers of our time.
In her fiction Drakulić has touched on a variety of topics, such as dealing with illness and fear of death in Holograms of fear; the destructive power of sexual desire in Marble skin; an unconventional relationship in The taste of a man; cruelty of war and rape victims in S. A Novel About the Balkans (made into a feature film As If I Am Not There, directed by Juanita Wilson); a fictionalized life of Frida Kahlo in Frida's bed. In her novel Optužena (English translation forthcoming), Drakulić writes about the not often addressed topic of child abuse by her own mother. In her novel Dora i Minotaur Drakulic writes about Dora Maar and her turbulent relationship to Pablo Picasso, and how it affected Dora's intellectual identity. In her last novel Mileva Einstein, teorija tuge she writes about Einstein's wife Mileva Maric. The novel is written from Mileva's point of view, especially describing how motherhood and financial and emotional dependence on Einstein took her away from science and professional life.
Drakulić has also published eight non-fiction books. Her main interests in non-fiction include the political and ideological situation in post-communist countries, war crimes, nationalism, feminist issues, illness, and the female body. In How We Survived Communism; Balkan Express; Café Europa she deals with everyday life in communist and post-communist countries. In 2021, Drakulic wrote a sequel to Café Europa, Café Europa Revisited: How to Survive Post-Communism. Drakulic wrote the history of communism through the perspective of animals in A Guided Tour Through the Museum of Communism. She explores evil in ordinary people and choices they make in They Would Never Hurt a Fly War Criminals On Trial In The Hague, about the people who committed crimes during the Croatian Homeland war. On the other side, in Flesh of her flesh (available in English only as an e-book) Drakulić writes about the ultimate good – people who decide to donate their own kidney to a person they have never met. Her first book, Deadly sins of feminism (1984) is available in Croatian only: Smrtni grijesi feminizma.
Drakulić is a contributing editor in The Nation (USA) and a freelance author whose essays have appeared in The New Republic, The New York Times Magazine and The New York Review Of Books. She contributes to Süddeutsche Zeitung (Germany), Internazionale (Italy), Dagens Nyheter (Sweden), The Guardian (UK), Eurozine and other newspapers and magazines.
Slavenka Drakulić is the recipient of the 2004 Leipzig Book-fair ”Award for European Understanding.” At the Gathering of International Writers in Prague in 2010 she was proclaimed as one of the most influential European writers of our time.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 110 reviews
August 30, 2022
5/5
Toks lyg nei tai romanas, nei biografija, nei dienoraštis – kažkas per vidurį. Kas bebūtų, toks skaudus, aštrus ir atviras, kad beskaitant ne kartą gumulas gerklę gniaužė ir tik dar kartą įsitikinau – kiek moterų istorijos ir joje veikusių vyrų buvo nutildytos, paniekintos, sugniuždytos, sutryptos. Kiek likimų paveikta, kiek karjerų aukštumų nepasiekta – ne dėl to, kad talento pritrūko, toli gražu. Viena vertus, su Dora tapatintis labai sunku, retkarčiais net neįmanoma – jos pasakojama apsėdimo, beatodairiškos meilės istorija skamba nepaprastai nuoširdžiai, bet man, tikriausiai mano pačios laimei, ypač tolimai. Visgi, nuo to ji ne ką mažiau tikra, ne ką mažiau skaudi, o feministine prasme – iš viso lobynas – ypač Dorai pasakojant apie jos psichinių sutrikimų gydymo būdus. Kiek daug moterims reikėjo iškentėti tik todėl, kad moterys? Man susišaukė su „Z“ romanu apie Zeldą Fitzgerald ir negaliu negalvoti – kiek genijų genijais nevadintume, jei jų mūzos (o šis žodis man jau seniai neturi malonaus poskonio, su niekuo geru ir teigiamu tai mūzai nesisieja) nebūtų buvusios tokios ypatingos, tokios įkvepiančios, tokios talentingos?
Skaitant norisi visą laiką googlinti. Būtų tobula, jei knygoje, kaip buvo pateikti vardų originalai, būtų ir nuotraukų, meno kūrinių pavadinimai pateikti skliausteliuose – domėtis aprašomais dalykais būtų kur kas paprasčiau. Kiek kliuvo ir korektūros klaidos, bet bendrai – ne tik puikiai parašyta, bet ir puikiai išversta knyga. Doros sąsaja su Frida man iš viso pakirto kojas – kartais sunku suvokti kaip trumpi susitikimai gali įkvėpti – kurti ar net gyventi. Ir jei abi šios moterys taip įkvepia jau nebebūdamos gyvos, kokia galia jos spinduliavo kai dar gyveno? Skaityti rekomenduoju iš visos širdies – ne tik dėl to, kad knyga labai įtraukianti ir įdomi, bet ir dėl to, kad tokias istorijas, greta tų žinomųjų, apie genijus, būtina dėstyti mokyklose ir universitetuose. Būtina žinoti ir nepamiršti.
Toks lyg nei tai romanas, nei biografija, nei dienoraštis – kažkas per vidurį. Kas bebūtų, toks skaudus, aštrus ir atviras, kad beskaitant ne kartą gumulas gerklę gniaužė ir tik dar kartą įsitikinau – kiek moterų istorijos ir joje veikusių vyrų buvo nutildytos, paniekintos, sugniuždytos, sutryptos. Kiek likimų paveikta, kiek karjerų aukštumų nepasiekta – ne dėl to, kad talento pritrūko, toli gražu. Viena vertus, su Dora tapatintis labai sunku, retkarčiais net neįmanoma – jos pasakojama apsėdimo, beatodairiškos meilės istorija skamba nepaprastai nuoširdžiai, bet man, tikriausiai mano pačios laimei, ypač tolimai. Visgi, nuo to ji ne ką mažiau tikra, ne ką mažiau skaudi, o feministine prasme – iš viso lobynas – ypač Dorai pasakojant apie jos psichinių sutrikimų gydymo būdus. Kiek daug moterims reikėjo iškentėti tik todėl, kad moterys? Man susišaukė su „Z“ romanu apie Zeldą Fitzgerald ir negaliu negalvoti – kiek genijų genijais nevadintume, jei jų mūzos (o šis žodis man jau seniai neturi malonaus poskonio, su niekuo geru ir teigiamu tai mūzai nesisieja) nebūtų buvusios tokios ypatingos, tokios įkvepiančios, tokios talentingos?
Skaitant norisi visą laiką googlinti. Būtų tobula, jei knygoje, kaip buvo pateikti vardų originalai, būtų ir nuotraukų, meno kūrinių pavadinimai pateikti skliausteliuose – domėtis aprašomais dalykais būtų kur kas paprasčiau. Kiek kliuvo ir korektūros klaidos, bet bendrai – ne tik puikiai parašyta, bet ir puikiai išversta knyga. Doros sąsaja su Frida man iš viso pakirto kojas – kartais sunku suvokti kaip trumpi susitikimai gali įkvėpti – kurti ar net gyventi. Ir jei abi šios moterys taip įkvepia jau nebebūdamos gyvos, kokia galia jos spinduliavo kai dar gyveno? Skaityti rekomenduoju iš visos širdies – ne tik dėl to, kad knyga labai įtraukianti ir įdomi, bet ir dėl to, kad tokias istorijas, greta tų žinomųjų, apie genijus, būtina dėstyti mokyklose ir universitetuose. Būtina žinoti ir nepamiršti.
October 21, 2021
https://ancazaharia.ro/2021/10/dora-s...
Dacă aș fi citit o carte precum „Dora și Minotaurul. Viața mea cu Picasso” în urmă cu vreo 10 ani sau mai mult, aș fi zis că e o carte romantică, de dragoste cu pasiune și neînțelegeri, așa cum „trebuie”, și astfel m-aș fi contrazis cu varianta mea actuală, cea care vede în cartea de față povestea codependenței și a abuzului, a manipulării, misoginiei și neputințelor personale duse-ntr-o relație și puse-n capul celuilalt cu îndrăzneală și cu rezistență la comunicare și respect reciproc.
Dacă aș fi citit o carte precum „Dora și Minotaurul. Viața mea cu Picasso” în urmă cu vreo 10 ani sau mai mult, aș fi zis că e o carte romantică, de dragoste cu pasiune și neînțelegeri, așa cum „trebuie”, și astfel m-aș fi contrazis cu varianta mea actuală, cea care vede în cartea de față povestea codependenței și a abuzului, a manipulării, misoginiei și neputințelor personale duse-ntr-o relație și puse-n capul celuilalt cu îndrăzneală și cu rezistență la comunicare și respect reciproc.
January 16, 2016
Citat:Dora Maar ..."Nadala sam se da će tako uvidjeti koliko je jednostavno slikati u njegovom stilu, pa i dijete to može...". :) :) :)
Ne razumijem ni ja njegovu umjetnost ali kao čovjek, muškarac bio je još jedan od onih gadova "genija".
Slavenka Drakulić je na osnovi pronađene bilježnice Dore Maar u svom novom romanu rekonstruirala njezin život, njezinu patnju i radosti, život u kojem je ona bila važnim dijelom pariškoga nadrealističkog umjetničkog kruga.
Odlična, ostavi snažan dojam i tugu... Preporuka
Ne razumijem ni ja njegovu umjetnost ali kao čovjek, muškarac bio je još jedan od onih gadova "genija".
Slavenka Drakulić je na osnovi pronađene bilježnice Dore Maar u svom novom romanu rekonstruirala njezin život, njezinu patnju i radosti, život u kojem je ona bila važnim dijelom pariškoga nadrealističkog umjetničkog kruga.
Odlična, ostavi snažan dojam i tugu... Preporuka
Read
May 20, 2024Abia am așteptat sa ies din cartea asta. Senzatia de claustrofobie m-a stăpânit tot timpul, senzatia ca sunt închisă în mintea Dorei Maar, un loc în care ea se multiplica încontinuu copleșind orice alta prezența reala, orice observație inteligenta despre ceea ce a experimentat ca om, ca femeie, ca artist, ca martor, ca participant. Am simțit inițial o mare compasiune pentru ea, pentru nesiguranta ei, pentru nefericirea de a nu se putea locui pe sine pentru că nu știa cine este. Am obosit destul de repede, adică am pierdut atașamentul pentru acest om rătăcit între oglinzi false, între imagini false despre sine.
Exista un lucru pe care l-a pomenit mai des decât pe Picasso. A făcut neîncetat referire la talentul ei și la artistul din ea. Dora Maar a trăit cu impresia ca merita un loc lângă Picasso, un loc al unei entități egale sau măcar din același soi cu el. Ori ea nu a reușit să revină niciodată pe aceea orbită ipotetica pe care se inscrisese în tinerețe, nu a confirmat ca artist redutabil nici inainte, nici după. Personal, ma îndoiesc ca experienta Picasso a fost atât de radical castratoare. Cred ca Dora Maar a trăit cu o mare iluzie despre sine, că si-a construit o himera despre cine este ea. Ar fi putut să facă arta, fără îndoială, dar la o dimensiune comuna, ca atatea tone de alti artiști, lucru foarte ok si foarte respectabil. Ar fi putut duce o viață normala cu satisfactiile pe care le traim si noi zi de zi. Aceasta falsă imagine cu care a pornit la drum i-a făcut un rău mult mai mare decât postura de muză, amanta, femeie abandonata și chiar ridiculizata de bărbatul Picasso. Măsura vanitatii ei se poate cuantifica în tot locul și foarte des, ajungând la final sa fie înțeleasă și de către ea. Ultimul capitol, ultima fraza este însă tot despre ea, despre cât de buna ar fi putut fi și despre semnul pe care Picasso, după 30 de ani de separare, ar fi putut să i-l lanseze de pe lumea aialaltă prin porumbelul care zboară în dreptul vederii ei.
Sigur, fără aceasta poveste, nu ar fi existat faimoasele portrete al lui Picasso în care va exista pentru totdeauna Dora Maar, muza Dora Adora, Dora si lacrimile ei, Dora si plânsul ei descompus, Dora purtând în marile muzee pălăriile fantomatice ale mamei ei, care a murit în timpul unei conversații telefonice cu fiica ei aflata la curtea marelui Picasso.
Nu știam prea multe despre femeile lui Picasso și despre caracterul relatiilor cu ele, nici ca erau atât de nefericit suprapuse, amestecate și confruntate unele cu altele. Cred ca Dora are dreptate când îl descrie monstruos de insensibil, un fel de devorator, într-adevăr, un minotaur care se hrănea cu cele atrase în labirintul fascinației față de el. Totuși, Dora i se vinde din start din postura de jucătoare care-i poate face față, joacă din postura seducatoarei, a femeii imperturbabile, intangibile, a tipei dezinhibate, emancipate, libertine. Și aici trișează și se arde, căci nu era nimic din toate astea. Dora era în căutarea unui adorator, voia să fie adulata pentru ceea ce pretindea ca este, îl voia pe Picasso ca pe marele trofeu și s-a trezit o nefericită oficiantă în templul zeului.
Am pierdut mult timp căutând fotografii, imagini, lucrări și nu-mi pare rău ca le-am aflat, vizionat, dar ma bucur ca am încheiat povestea asta. Începuse sa ma apese. Intr-un fel mi-a făcut rău prăbușirea ei umilitoare, incapacitatea ei de a pune mâna pe hățurile propriei vieți. Sunt convinsă că există nenumărate femei care experimentează aceste alunecări definitive fără să mai aibă forța de a se repoziționa în posturile inițiale. Până la urma, oamenii se pierd în decorul existenței mult mai des decât observăm, pe tăcute, undeva la periferia lumii. Vizibili rămân cei care nu se clintesc și poate de aceea ne imaginam ca reușita este ceva de așteptat, ceva ce putem pretinde tuturor.
Marea mea problema cu romanul este ca n-am putut sa disting vocea Slavenkăi Drakulic de cea a Dorei Maar. Nu știu ce a fost autentic și ce a fost intervenția scriitorului, iar din cauza asta am fost ușor confuză față de anumite nuanțe. Din acest motiv nici nu voi inverca sa dau o nota cărții. Sincer, nu am alte curiozități față de muza Dora Maar, nu vreau sa aflu mai multe despre ea. Altfel stă treaba cu Frida, care apare chiar și în Dora si Minotaurul - și ma bucur ca am citit cărțile scrise de SD una după alta. Mai degrabă as fi tentata sa citesc mai mult despre Picasso, chiar dacă e cam măgar cu femeile din viata lui, egocentrist și veșnic atent cu sacii din căruța lui.
Exista un lucru pe care l-a pomenit mai des decât pe Picasso. A făcut neîncetat referire la talentul ei și la artistul din ea. Dora Maar a trăit cu impresia ca merita un loc lângă Picasso, un loc al unei entități egale sau măcar din același soi cu el. Ori ea nu a reușit să revină niciodată pe aceea orbită ipotetica pe care se inscrisese în tinerețe, nu a confirmat ca artist redutabil nici inainte, nici după. Personal, ma îndoiesc ca experienta Picasso a fost atât de radical castratoare. Cred ca Dora Maar a trăit cu o mare iluzie despre sine, că si-a construit o himera despre cine este ea. Ar fi putut să facă arta, fără îndoială, dar la o dimensiune comuna, ca atatea tone de alti artiști, lucru foarte ok si foarte respectabil. Ar fi putut duce o viață normala cu satisfactiile pe care le traim si noi zi de zi. Aceasta falsă imagine cu care a pornit la drum i-a făcut un rău mult mai mare decât postura de muză, amanta, femeie abandonata și chiar ridiculizata de bărbatul Picasso. Măsura vanitatii ei se poate cuantifica în tot locul și foarte des, ajungând la final sa fie înțeleasă și de către ea. Ultimul capitol, ultima fraza este însă tot despre ea, despre cât de buna ar fi putut fi și despre semnul pe care Picasso, după 30 de ani de separare, ar fi putut să i-l lanseze de pe lumea aialaltă prin porumbelul care zboară în dreptul vederii ei.
Sigur, fără aceasta poveste, nu ar fi existat faimoasele portrete al lui Picasso în care va exista pentru totdeauna Dora Maar, muza Dora Adora, Dora si lacrimile ei, Dora si plânsul ei descompus, Dora purtând în marile muzee pălăriile fantomatice ale mamei ei, care a murit în timpul unei conversații telefonice cu fiica ei aflata la curtea marelui Picasso.
Nu știam prea multe despre femeile lui Picasso și despre caracterul relatiilor cu ele, nici ca erau atât de nefericit suprapuse, amestecate și confruntate unele cu altele. Cred ca Dora are dreptate când îl descrie monstruos de insensibil, un fel de devorator, într-adevăr, un minotaur care se hrănea cu cele atrase în labirintul fascinației față de el. Totuși, Dora i se vinde din start din postura de jucătoare care-i poate face față, joacă din postura seducatoarei, a femeii imperturbabile, intangibile, a tipei dezinhibate, emancipate, libertine. Și aici trișează și se arde, căci nu era nimic din toate astea. Dora era în căutarea unui adorator, voia să fie adulata pentru ceea ce pretindea ca este, îl voia pe Picasso ca pe marele trofeu și s-a trezit o nefericită oficiantă în templul zeului.
Am pierdut mult timp căutând fotografii, imagini, lucrări și nu-mi pare rău ca le-am aflat, vizionat, dar ma bucur ca am încheiat povestea asta. Începuse sa ma apese. Intr-un fel mi-a făcut rău prăbușirea ei umilitoare, incapacitatea ei de a pune mâna pe hățurile propriei vieți. Sunt convinsă că există nenumărate femei care experimentează aceste alunecări definitive fără să mai aibă forța de a se repoziționa în posturile inițiale. Până la urma, oamenii se pierd în decorul existenței mult mai des decât observăm, pe tăcute, undeva la periferia lumii. Vizibili rămân cei care nu se clintesc și poate de aceea ne imaginam ca reușita este ceva de așteptat, ceva ce putem pretinde tuturor.
Marea mea problema cu romanul este ca n-am putut sa disting vocea Slavenkăi Drakulic de cea a Dorei Maar. Nu știu ce a fost autentic și ce a fost intervenția scriitorului, iar din cauza asta am fost ușor confuză față de anumite nuanțe. Din acest motiv nici nu voi inverca sa dau o nota cărții. Sincer, nu am alte curiozități față de muza Dora Maar, nu vreau sa aflu mai multe despre ea. Altfel stă treaba cu Frida, care apare chiar și în Dora si Minotaurul - și ma bucur ca am citit cărțile scrise de SD una după alta. Mai degrabă as fi tentata sa citesc mai mult despre Picasso, chiar dacă e cam măgar cu femeile din viata lui, egocentrist și veșnic atent cu sacii din căruța lui.
November 14, 2015
Citajuci morala sam se podsjecati da je ovo roman, ne biografija.. Spisateljica tako lagano opisuje osjecaje i sjecanja glavne protagonistkinje, da bi covjek rekao kako joj je u najmanju ruku rodjena sestra.. Najbolja prijateljica.. Ili cak i ona sama!
Ljubav izmedju Dorice i Minotaura.. Svakako vrijedno citanja!
Ljubav izmedju Dorice i Minotaura.. Svakako vrijedno citanja!
February 22, 2023
И тук както в книгата за Фрида, Славенка Дракулич разглежда мястото на жената в мъжкия свят - жената-муза, майка, проситутка, но и жената творец и заплаха за мъжкото его. Вълнуващ дневник на живота на Дора Маар и нейната обсебваща връзка с Пикасо.
January 27, 2025
Изключителен роман - дневник на живота на Дора Маар и комплицираната и връзка с Пикасо. Веднага след като завърших “Фрида, или за болката” се заех да издиря друга книга на Славенка Дракулич, защото много харесах писането и. За мен лично точно стила и задълбочеността в изграждането на образите е това, което отличава романите и от другите книги за Фрида и Пикасо и Дора, които малко или много имат лек повърхностен привкус тип Холмарк. Най-любопитното е, че двете книги си “говорят”, защото Фрида влиза в сюжета и на тази и двете с Дора имат възможност да се срещнат. А паралелът между отношенията на Дора и Пикасо и Фрида и Диего Ривера е страхотен.
Славенка Дракулич стартира романа си в Буенос Айрес, където мъжете са “опасни като треската на тангото”, после ни потапя в света на сюрреализма в Париж. Най отличителната черта на романа за мен е колко умело рисува с думи света на Дора, Пикасо, Пол Елюар, Жал Превер, Андре Бретон, Жорж Батай… Централнате теми в романа за мен са две основни - изкуството, във всяка негова форма и ролята на жената. Жената - майка, любовница, муза, но най вече жената - творец и мястото и в света на изкуството, който е предоминантно мъжки в онези години.
На страниците има и прекрасен анализ на картината *Дора и Минотавъра*, през погледа на самата Дора. Истинско удоволствие за четене! “Аз бях избраната, аз бях победителката, белязаната. Неговата.”
Ако не сте чели нищо от авторката или изобщо хърватски автори, горещо препоръчвам!
“Сюрреализмът беше като сън, предчувствие, загатване за настъпващите мрачни сили, на които скоро всички щяхме да бъдем подчинени.”
“На мода беше не само разоряването на езика, на картините, на всички форми на изкуството, но и на обичайните норми на поведението, включително сексуалните.”
“През онези години модерната жена трябваше да бъде по-радикална от мъжете.”
“Тогава говорехме, че чувствата не са нужни, дори е желателно да бъдат избягвани. Смятахме верността за еснафско поведение.”
“Въобразявахме си, че сме творци и музи, а това беше твърде висока позиция, от която нито една от нас не желаеше да се откаже. Бяхме себични и жестоки.”
Славенка Дракулич стартира романа си в Буенос Айрес, където мъжете са “опасни като треската на тангото”, после ни потапя в света на сюрреализма в Париж. Най отличителната черта на романа за мен е колко умело рисува с думи света на Дора, Пикасо, Пол Елюар, Жал Превер, Андре Бретон, Жорж Батай… Централнате теми в романа за мен са две основни - изкуството, във всяка негова форма и ролята на жената. Жената - майка, любовница, муза, но най вече жената - творец и мястото и в света на изкуството, който е предоминантно мъжки в онези години.
На страниците има и прекрасен анализ на картината *Дора и Минотавъра*, през погледа на самата Дора. Истинско удоволствие за четене! “Аз бях избраната, аз бях победителката, белязаната. Неговата.”
Ако не сте чели нищо от авторката или изобщо хърватски автори, горещо препоръчвам!
“Сюрреализмът беше като сън, предчувствие, загатване за настъпващите мрачни сили, на които скоро всички щяхме да бъдем подчинени.”
“На мода беше не само разоряването на езика, на картините, на всички форми на изкуството, но и на обичайните норми на поведението, включително сексуалните.”
“През онези години модерната жена трябваше да бъде по-радикална от мъжете.”
“Тогава говорехме, че чувствата не са нужни, дори е желателно да бъдат избягвани. Смятахме верността за еснафско поведение.”
“Въобразявахме си, че сме творци и музи, а това беше твърде висока позиция, от която нито една от нас не желаеше да се откаже. Бяхме себични и жестоки.”
July 26, 2024
Dora și Minotaurul. Viața mea cu Picasso
Îmi place cum scrie Slavenka, m-am îndrăgostit de scrierea ei după ce am citit cartea Patul Fridei, așa că am zis ca următoarea lectură să fie în același registru.
Despre misoginismul lui Picasso am mai citit de-a lungul timpului. Nu am citit însă nimic despre copilăria lui, ca să îmi pot da seama de unde vine dorința aceasta de a umili femeia, de a o transforma în sclava lui, de a o face dependentă de el în toate modurile.
Acest jurnal al Dorei Maar expune perspectiva femeii artist din acea perioadă.
Ea trece de la muză, la fotograf și apoi la artist. Însă, știm cu toții că această lume a fost dominat�� de bărbați dintotdeauna, iar Picasso a ținut să îi demonstreze asta din plin Dorei.
Chimia dintre ei a fost foarte puternică la început, pe când ea îi era muză și mai apoi amantă, însă a reușit să se stingă puțin câte puțin, odată cu avansarea Dorei în această lume a artiștilor, fapt care l-a deranjat pe Picasso.
Unde mai pui că el era și căsătorit și mai avea și o altă amantă careia îi promisese că se va căsători cu ea, iar Dora trebuia să îndure toate aceste lucruri.(telenovelă în toată regula)
Bineînțeles că cedează la un moment dat și … de aici vă las pe voi să descoperiți ce se întâmplă.
Îmi place cum scrie Slavenka, m-am îndrăgostit de scrierea ei după ce am citit cartea Patul Fridei, așa că am zis ca următoarea lectură să fie în același registru.
Despre misoginismul lui Picasso am mai citit de-a lungul timpului. Nu am citit însă nimic despre copilăria lui, ca să îmi pot da seama de unde vine dorința aceasta de a umili femeia, de a o transforma în sclava lui, de a o face dependentă de el în toate modurile.
Acest jurnal al Dorei Maar expune perspectiva femeii artist din acea perioadă.
Ea trece de la muză, la fotograf și apoi la artist. Însă, știm cu toții că această lume a fost dominat�� de bărbați dintotdeauna, iar Picasso a ținut să îi demonstreze asta din plin Dorei.
Chimia dintre ei a fost foarte puternică la început, pe când ea îi era muză și mai apoi amantă, însă a reușit să se stingă puțin câte puțin, odată cu avansarea Dorei în această lume a artiștilor, fapt care l-a deranjat pe Picasso.
Unde mai pui că el era și căsătorit și mai avea și o altă amantă careia îi promisese că se va căsători cu ea, iar Dora trebuia să îndure toate aceste lucruri.(telenovelă în toată regula)
Bineînțeles că cedează la un moment dat și … de aici vă las pe voi să descoperiți ce se întâmplă.
February 28, 2023
Fabuloasă prin modul în care explică iubirea demoralizatoare, cea în care te pierzi și care-ți anihilează toate simțurile și aspirațiile.
Poate că mi-a plăcut atât de mult pentru că pe alocuri m-am regăsit.
Este o poveste reală, dură și axată pe sentimente și trăiri analizate la rece.
Poate că mi-a plăcut atât de mult pentru că pe alocuri m-am regăsit.
Este o poveste reală, dură și axată pe sentimente și trăiri analizate la rece.
February 27, 2021
"Moj fotografski aparat je postal filter med mano in resničnostjo, kakor stena ali pregrada. Zaslon, ki se odmika in odkriva obraze čudnih bitij ali čudes v vsakdanjih bitjih. Omogočal mi je prisotnost in odsotnost, sodelovanje pri dogodku, vendar tudi nujen odmik."
" Izogibam se enačenju umetnika in njegovega dela. Prav zato, ker sem mnoge od njih poznala, sem videla, kako odvratno se lahko vede zanimiv umetnik. Bolje je, če umetnikov ne poznaš in o njih ničesar ne veš. Vselej te bodo razočarali."
"Ne moreš se ubraniti pred ponižanjem, ki ti ga nalaga brezmejna ljubezen do nekoga. To ponižanje je neskončno, tako zelo, da ni več ponižanje, temveč samouničenje."
"Šibka identiteta, ki so jo sestavljali otrok, umetnica, francesa, francoska ljubica, ženska hrvaškega rodu z argentinsko preteklostjo, levičarka in pozerka, ženska, ki misli, in ženska, ki se predaja čustvom, poraženka, norica s klobukom - vse to ni moglo vzdržati, ne da bi se brez rešetk, brez kletke, v katero me je zaprl Picasso na eni od svojih slik, popolnom razpršilo."
Dora in minotaver je pretresljiva in presunljiva zgodba o burnem razmerju med Doro Maar in Pablom Picassom. Dora je bila priznana fotografinja in del francoske avantagardne scene, ko jo je posrkalo razmerje s Picassom v vrtinec, ki se je zanjo končal žalostno. Dora je namreč doživela živčni zlom, zaradi katerega so jo zdravili z elektrošoki, nekaj časa je hodila na terapije k Lacanu, kasneje pa se je umaknila v samoto in ni nikoli več prijela za fotoaparat. Picasso je v zgodbi prikazan kot mitološka pošast Minotaver, ki svoje muze izkorišča za navdih pri slikanju in jih ne smatra kot sebi enakovredne. Nasprotno, umetnice in intelektualke mu delujejo kot moški, kar ga je sprva privlačilo, nato pa ga odbilo, ker si jih ni mogel podrediti, kot si je zamislil.
" Izogibam se enačenju umetnika in njegovega dela. Prav zato, ker sem mnoge od njih poznala, sem videla, kako odvratno se lahko vede zanimiv umetnik. Bolje je, če umetnikov ne poznaš in o njih ničesar ne veš. Vselej te bodo razočarali."
"Ne moreš se ubraniti pred ponižanjem, ki ti ga nalaga brezmejna ljubezen do nekoga. To ponižanje je neskončno, tako zelo, da ni več ponižanje, temveč samouničenje."
"Šibka identiteta, ki so jo sestavljali otrok, umetnica, francesa, francoska ljubica, ženska hrvaškega rodu z argentinsko preteklostjo, levičarka in pozerka, ženska, ki misli, in ženska, ki se predaja čustvom, poraženka, norica s klobukom - vse to ni moglo vzdržati, ne da bi se brez rešetk, brez kletke, v katero me je zaprl Picasso na eni od svojih slik, popolnom razpršilo."
Dora in minotaver je pretresljiva in presunljiva zgodba o burnem razmerju med Doro Maar in Pablom Picassom. Dora je bila priznana fotografinja in del francoske avantagardne scene, ko jo je posrkalo razmerje s Picassom v vrtinec, ki se je zanjo končal žalostno. Dora je namreč doživela živčni zlom, zaradi katerega so jo zdravili z elektrošoki, nekaj časa je hodila na terapije k Lacanu, kasneje pa se je umaknila v samoto in ni nikoli več prijela za fotoaparat. Picasso je v zgodbi prikazan kot mitološka pošast Minotaver, ki svoje muze izkorišča za navdih pri slikanju in jih ne smatra kot sebi enakovredne. Nasprotno, umetnice in intelektualke mu delujejo kot moški, kar ga je sprva privlačilo, nato pa ga odbilo, ker si jih ni mogel podrediti, kot si je zamislil.
August 16, 2023
Knyga tikrai tinkanti serijai “nespręsk apie knygą iš jos viršelio”🙈 viršelis spalvotas, ryškus atrodo turėtų būti tokia pozytivi istorija, o iš tikrųjų viduje gauname tikrai tamsių spalvų istoriją. Įdomu buvo skaityti, bet tuo pačiu ir pikta… pikta, kad žymus dailininkas, P.Pikaso, kurį atsimenu lankant dailės mokyklą aš mėgau, pasirodo šitaip nevertino moterų ir tas jo pasakymas “jei moteris nepagimdžius vaiko, ji ne moteris”. Nu blyn…😠 ir mane pati Dora šiek tiek nervino iš tikrųjų, kad ji jau tokia priklausoma nuo jo pasidarė, kad visus savo darbus, fotografiją, pamiršo dėl vieno senio…atleiskit, man šitai nesuprantama. Šitai ir “numušė” tą vieną žvaigždutę.
Tačiau bendrai paėmus gili ir įdomi knyga. 👌
Tačiau bendrai paėmus gili ir įdomi knyga. 👌
December 6, 2022
Būti mūza, Pikaso mūza. Atrodo, tokia garbė, tokia jaudinanti ir trokštama patirtis, bet Dorai Maar buvimas mūza tapo prakeiksmu. Ši priklausomybė žymiam dailininkui pakeitė visą moters gyvenimą ir tapo be galo skaudžiu ir iki beprotybės vedančiu įvykiu. Juk Pikaso pamilo ne tikrąją Maar, o modelį, išvystą nuotraukoje.
Knygos autorė Slavenka Drakulić pagal rastą Doros Maar užrašų knygelę atkuria jos gyvenimą. Čia pasakojamos moters kančios, reti džiaugsmai ir kasdienybė Paryžiaus siurrealistų draugijoje. Gana atvirai atskleidžiamas ir jos intymus gyvenimas bei santykiai su Pablo Pikaso.
Mano akimis šis apsėdimas Dorai Maar suteikė begalinės kančios, nutiesė tiesų kelią į savidestrukciją, savęs nuvertinimą ir galiausiai "padovanojo" beprotybę, gydymą elektrošoku ir vienatvę. O Pikaso tai tebuvo nuotykis, mūza, puiki priemonė menui kurti. Moteris jis laikė ne daugiau nei daiktais. "Besąlygiška Pikasą supančių moterų meilė sukūrė nepramušamą skydą. Jame netrukdomai augo savanaudiška ir išlepinta pabaisa - Minotauras."
Ši knyga mane sujaudino iki sielos gelmių. Ne tik Doros Maar asmeniniai išgyvenimai, bet ir pasakojimai apie kitus surrealistus, menininkus. O dar požiūris į moteris! Maar buvo tikra feminizmo pionierė. Ji tikras įkvėpimas ne tik praeičiai, bet ir dabartinėms moterims. Ji reikšminga ne tik savo asmenybe, bet ir meninės fotografijos, tapybos darbais. Skaitant labai trūko iliustracijų. Būtų nuostabu šalia teksto išvysti ir minimus menininkus bei jų darbus.
Knygą vertinu 5/5. Rekomenduoju perskaityti tikrų istorijų, meno, išskirtinių asmenybių gerbėjams. Šis romanas tikrai nė vieno skaitytojo nepaliks abejingo.
Dieve, vienintelio ko mes taip trokštame, tai tik artumas ir gydantis prisilietimas.
Knygos autorė Slavenka Drakulić pagal rastą Doros Maar užrašų knygelę atkuria jos gyvenimą. Čia pasakojamos moters kančios, reti džiaugsmai ir kasdienybė Paryžiaus siurrealistų draugijoje. Gana atvirai atskleidžiamas ir jos intymus gyvenimas bei santykiai su Pablo Pikaso.
Mano akimis šis apsėdimas Dorai Maar suteikė begalinės kančios, nutiesė tiesų kelią į savidestrukciją, savęs nuvertinimą ir galiausiai "padovanojo" beprotybę, gydymą elektrošoku ir vienatvę. O Pikaso tai tebuvo nuotykis, mūza, puiki priemonė menui kurti. Moteris jis laikė ne daugiau nei daiktais. "Besąlygiška Pikasą supančių moterų meilė sukūrė nepramušamą skydą. Jame netrukdomai augo savanaudiška ir išlepinta pabaisa - Minotauras."
Ši knyga mane sujaudino iki sielos gelmių. Ne tik Doros Maar asmeniniai išgyvenimai, bet ir pasakojimai apie kitus surrealistus, menininkus. O dar požiūris į moteris! Maar buvo tikra feminizmo pionierė. Ji tikras įkvėpimas ne tik praeičiai, bet ir dabartinėms moterims. Ji reikšminga ne tik savo asmenybe, bet ir meninės fotografijos, tapybos darbais. Skaitant labai trūko iliustracijų. Būtų nuostabu šalia teksto išvysti ir minimus menininkus bei jų darbus.
Knygą vertinu 5/5. Rekomenduoju perskaityti tikrų istorijų, meno, išskirtinių asmenybių gerbėjams. Šis romanas tikrai nė vieno skaitytojo nepaliks abejingo.
Dieve, vienintelio ko mes taip trokštame, tai tik artumas ir gydantis prisilietimas.
July 12, 2018
"Možda tek u trenu kad pred sobom vidim toliku mogućnost izbora mogu sebi priznati istinu da moja maska nije svjesni odabir nego rezultat moje nesigurnosti."
"Ne možeš se obraniti od poniženja koje ti nameće bezgranična ljubav prema nekome, ono je beskrajno. Toliko da više nije ni poniženje, nego samouništenje."
Često se suzdržavam od pisanja komentara, a pogotovo mi je teško odvažiti se na to ako me knjige ili autori oduševe. Tada mislim da nijedan odabir riječi ne bi bio pravedan, ni dovoljno precizan da prikladno sažme dojmove, zagrebe ispod površine, "od kože prema duši", kroz vakuum do nutrine.
A s nutrinom Slavenka zna i što bi i kako bi. Tankoćutnost bez patetike možda je baš ono što me osupnulo u izrazu ove autorice. Ona riječima zna do emocija i o emocijama. "Dora i Minotaur"(zasad) mi je njezina omiljena knjiga. Likove gradi kao da ih poznaje, oni nipošto nisu žrtve spleta okolnosti, već su njihovi životi rezultat njih samih. Razrađena psiho(pato)logija muško ženskih odnosa možda naizgled navodi na pitanje: "na što jedan muškarac može svesti pametnu, sposobnu ženu?" ali zapanjujuće su upravo granice do kojih je ona spremna dovesti samu sebe. Samouništenje. U svakom smislu. Poslovično, "iza svakog uspješnog muškarca stoji (uspješnija) žena", ali da apsurd bude veći-i iza vlastite propasti. Ovdje Dora Maar, pa onda Frida Kahlo, Mileva Einstein...lista ide dalje... (ja ne). U svakom slučaju, veselim se naslovima koji me još čekaju.
"Ne možeš se obraniti od poniženja koje ti nameće bezgranična ljubav prema nekome, ono je beskrajno. Toliko da više nije ni poniženje, nego samouništenje."
Često se suzdržavam od pisanja komentara, a pogotovo mi je teško odvažiti se na to ako me knjige ili autori oduševe. Tada mislim da nijedan odabir riječi ne bi bio pravedan, ni dovoljno precizan da prikladno sažme dojmove, zagrebe ispod površine, "od kože prema duši", kroz vakuum do nutrine.
A s nutrinom Slavenka zna i što bi i kako bi. Tankoćutnost bez patetike možda je baš ono što me osupnulo u izrazu ove autorice. Ona riječima zna do emocija i o emocijama. "Dora i Minotaur"(zasad) mi je njezina omiljena knjiga. Likove gradi kao da ih poznaje, oni nipošto nisu žrtve spleta okolnosti, već su njihovi životi rezultat njih samih. Razrađena psiho(pato)logija muško ženskih odnosa možda naizgled navodi na pitanje: "na što jedan muškarac može svesti pametnu, sposobnu ženu?" ali zapanjujuće su upravo granice do kojih je ona spremna dovesti samu sebe. Samouništenje. U svakom smislu. Poslovično, "iza svakog uspješnog muškarca stoji (uspješnija) žena", ali da apsurd bude veći-i iza vlastite propasti. Ovdje Dora Maar, pa onda Frida Kahlo, Mileva Einstein...lista ide dalje... (ja ne). U svakom slučaju, veselim se naslovima koji me još čekaju.
April 9, 2025
,,Am ajuns în cele din urmă la concluzia că viața mea cu Pablo era ca o boală. Știam că trebuie să mă debarasez de tot ce era bolnav în mine.”
Dora și Minotaurul sau cartea care m-a sfâșiat în bucăți. Am citit-o pe nerăsuflate, a fost absolut superbă, însă extrem de tulburătoare. Nu credeam că o relație toxică de iubire poate să distrugă nu doar sufletul Dorei, cât și identitatea ei, transformând-o într-o umbră a propriului trecut.
Nu sunt în măsură să judec alegerile Dorei, însă lectura aceasta mi-a lăsat un gust amar, am simțit multă tristețe și milă, văzând cum o femeie talentată, fotograf de meserie, a ajuns să fie zdrobită de relația abuzivă pe care a avut-o cu Picasso. Relație care i-a adus doar umilință, suferință și căderi psihice. După despărțirea de el, a ajuns să fie internată și supusă unor tratamente dure, iar în continuare, toată viața și-a petrecut-o în căutarea lui Dumnezeu, trăind singură și izolată, rămânând încă prizonieră în acea iubire obsesivă.
Despre Picasso, nu cred că pot spune nimic bun, m-a revoltat maxim, un om egoist, manipulator, interesat doar de creațiile sale, fără niciun pic de empatie ( nu a fost prezent nici măcar la înmormântarea părinților săi😐). Își trata femeile doar ca pe niște obiecte, se hrănea cu ele pentru a-și realiza operele de artă, și ce este cel mai trist este că Dora Maar nu este singura femeie din viața lui care a suferit probleme psihice grave.
Poate ar trebui să citim mai des astfel de povești zdruncinante, ca o reflecție asupra relațiilor toxice și a prețului plătit în numele iubirii ( nici nu cred că asta se poate numi iubire, este obsesie).
Dora și Minotaurul sau cartea care m-a sfâșiat în bucăți. Am citit-o pe nerăsuflate, a fost absolut superbă, însă extrem de tulburătoare. Nu credeam că o relație toxică de iubire poate să distrugă nu doar sufletul Dorei, cât și identitatea ei, transformând-o într-o umbră a propriului trecut.
Nu sunt în măsură să judec alegerile Dorei, însă lectura aceasta mi-a lăsat un gust amar, am simțit multă tristețe și milă, văzând cum o femeie talentată, fotograf de meserie, a ajuns să fie zdrobită de relația abuzivă pe care a avut-o cu Picasso. Relație care i-a adus doar umilință, suferință și căderi psihice. După despărțirea de el, a ajuns să fie internată și supusă unor tratamente dure, iar în continuare, toată viața și-a petrecut-o în căutarea lui Dumnezeu, trăind singură și izolată, rămânând încă prizonieră în acea iubire obsesivă.
Despre Picasso, nu cred că pot spune nimic bun, m-a revoltat maxim, un om egoist, manipulator, interesat doar de creațiile sale, fără niciun pic de empatie ( nu a fost prezent nici măcar la înmormântarea părinților săi😐). Își trata femeile doar ca pe niște obiecte, se hrănea cu ele pentru a-și realiza operele de artă, și ce este cel mai trist este că Dora Maar nu este singura femeie din viața lui care a suferit probleme psihice grave.
Poate ar trebui să citim mai des astfel de povești zdruncinante, ca o reflecție asupra relațiilor toxice și a prețului plătit în numele iubirii ( nici nu cred că asta se poate numi iubire, este obsesie).
February 20, 2016
U ovoj knjizi Dora Maar uglavom govori o Picassu, identitetu, spolnosti i feminizmu, ali kroz njeno stajalište. Roman je bogat emocijama, usporedbama i slikama. Dora u svojem dnevniku opisuje Picassa, njegove ljubavnice, svoje ljubavnike, francusku umjetničku scenu, opisuje svoj susret s Fridom Kahlom, opisuje svoj obiteljski život, opisuje svoje djetinjstvo (naravno, kao svaki dnevnik), opisuje Argentinu i Francusku, opisuje što se oko nje događalo.
Dora je rastrgana između raznovrsnih identiteta - u ona piše da ne zna je li Argentinka, Francuskinja, Hrvatica, francesca, katolkinja, židovka, slikarica ili fotografkinja, žena s muškim osobinama, je li ljubavnica ili luđakinja.
Dora dok piše o spolnosti, istodobno progovara i o feminizmu.
Dora je rastrgana između raznovrsnih identiteta - u ona piše da ne zna je li Argentinka, Francuskinja, Hrvatica, francesca, katolkinja, židovka, slikarica ili fotografkinja, žena s muškim osobinama, je li ljubavnica ili luđakinja.
Dora dok piše o spolnosti, istodobno progovara i o feminizmu.
March 2, 2022
Slavenka mi je naša najdraža spisateljica i sve njeno mi je dobro!
Al da se osvrnem baš na ovu knjigu, iako sam gledala dokumentarce i o Dori i o Picassu, tek čitanjem ove knjige, kao da sam zaronila dovoljno duboko i istinski se zainteresirala za protagoniste. Ne mogu reći da mi se Dora kao lik toliko sviđa, niti da sam "zamrzila" Pabla, čitajući o njegovom šovinizmu i egocentrizmu. Ipak, toliko onog inteligentnog feminističkog u ovom tekstu ima, da bih ga dala mladim djevojkama i ženama, kako se ne bi dovele u poziciju žrtve bilo kakvog Minotaura, pa bio on i najgenijalniji čovjek na svijetu!
Al da se osvrnem baš na ovu knjigu, iako sam gledala dokumentarce i o Dori i o Picassu, tek čitanjem ove knjige, kao da sam zaronila dovoljno duboko i istinski se zainteresirala za protagoniste. Ne mogu reći da mi se Dora kao lik toliko sviđa, niti da sam "zamrzila" Pabla, čitajući o njegovom šovinizmu i egocentrizmu. Ipak, toliko onog inteligentnog feminističkog u ovom tekstu ima, da bih ga dala mladim djevojkama i ženama, kako se ne bi dovele u poziciju žrtve bilo kakvog Minotaura, pa bio on i najgenijalniji čovjek na svijetu!
April 3, 2023
Meh .. čisto preveč časa sem porabila za to knjigo. Dolgčas in jamranje. Sem pa kar veliko googlala ob njej.
October 11, 2022
„Auka tapau tik tą akimirką, kai visiems laikams atsisveikinau su fotoaparatu. Pikasas mane privertė. Leidau tai jam padaryti. Kas gi gali žmogų priversti išduoti patį save? Tik beviltiška, savininkiška meilė."
Doros Maar gyvenimo istorija kai kuriais aspektais priminė Fridos Kahlo gyvenimą. Abi moterys draugavo su garsiais, žymiai vyresniais menininkais vyrais, negalėjo turėti vaikų ir kentėjo nuo nelaimingos meilės. Beje, jos ištikrųjų buvo susitikusios ir trumpai bendravo.
Žurnalistė pagal rastą Doros užrašų knygelę atkūrė šios fotografės ir menininkės gyvenimą. Aišku, viskas sukosi aplink didįjį centrą Pablą Pikoso, arba kaip Dora rašo: „Pikasas — ne centre, o pats centras, ir kiekvienas žmogus sukasi tik aplink jį."
Iš Argentinos atvykusi į Paryžių, Dora drąsiai įsiliejo į avangardinį siurrealizmo judėjimą ir buvo priimta į menininkų ratą. Ir tada sutiko Pikasą. Ji buvo jo mūza, modelis, egzotiška, paslaptingos kilmės ir viliojančių akių indų princesė, kurią jis įsimylėjo iš nuotraukos.
Pažintis su Pikaso nulėmė fotografės gyvenimą. Tiksliau galima pasakyti – sunaikino ją. Šie santykiai privertė atsisakyti fotografijos, įkalino paveiksluose, Dora Maar, dar neturėdama nė keturiasdešimties, patyrė visišką nervinį išsekimą ir psichinės sveikatos krizę.
Dora rašė savo atsiminimus jau pasitraukusi iš viešo gyvenimo ir dauguma jų, ypač santykiai su žymiausiu XX a. meninku pateikti per psichoterapijos prizmę. Juose itin ryškiai atsiskleidžia šio genijaus ekscentriškumas, egoizmas, manipuliacijos, amoralumas ir netgi psichopatiškumas.
Autobiografiniame romane minimi Pikaso paveikslai: „Mėlynasis kambarys", „Pamišėlė su katėmis", „Dora ir Minotauras", „Gernika", „Verkianti moteris", Doros Maar nuotraukos: „Uždrausti žaidimai" ir daug kitų nuotraukų su Dora, Pikaso ir jų draugais. Daugumą jų radau internete ir buvo labai įdomu pajusti to meto atmosferą.
Apibendrinus labai patiko. Knygos pavadinimas itin taikliai nusako jo esmę: Pikaso kaip mitologinis Minotauras, dominuojantis, mintantis moterimis, aukojantis jų kūnus ant meno altoriaus ir vargas toms, kurios patenka į jo nasrus. Atvira, intymi, skausminga išpažintis ir moters su(si)naikinimo istorija.
www.profesionalimama.wordpress.com
https://www.facebook.com/profesionali...
https://www.instagram.com/profesional...
Doros Maar gyvenimo istorija kai kuriais aspektais priminė Fridos Kahlo gyvenimą. Abi moterys draugavo su garsiais, žymiai vyresniais menininkais vyrais, negalėjo turėti vaikų ir kentėjo nuo nelaimingos meilės. Beje, jos ištikrųjų buvo susitikusios ir trumpai bendravo.
Žurnalistė pagal rastą Doros užrašų knygelę atkūrė šios fotografės ir menininkės gyvenimą. Aišku, viskas sukosi aplink didįjį centrą Pablą Pikoso, arba kaip Dora rašo: „Pikasas — ne centre, o pats centras, ir kiekvienas žmogus sukasi tik aplink jį."
Iš Argentinos atvykusi į Paryžių, Dora drąsiai įsiliejo į avangardinį siurrealizmo judėjimą ir buvo priimta į menininkų ratą. Ir tada sutiko Pikasą. Ji buvo jo mūza, modelis, egzotiška, paslaptingos kilmės ir viliojančių akių indų princesė, kurią jis įsimylėjo iš nuotraukos.
Pažintis su Pikaso nulėmė fotografės gyvenimą. Tiksliau galima pasakyti – sunaikino ją. Šie santykiai privertė atsisakyti fotografijos, įkalino paveiksluose, Dora Maar, dar neturėdama nė keturiasdešimties, patyrė visišką nervinį išsekimą ir psichinės sveikatos krizę.
Dora rašė savo atsiminimus jau pasitraukusi iš viešo gyvenimo ir dauguma jų, ypač santykiai su žymiausiu XX a. meninku pateikti per psichoterapijos prizmę. Juose itin ryškiai atsiskleidžia šio genijaus ekscentriškumas, egoizmas, manipuliacijos, amoralumas ir netgi psichopatiškumas.
Autobiografiniame romane minimi Pikaso paveikslai: „Mėlynasis kambarys", „Pamišėlė su katėmis", „Dora ir Minotauras", „Gernika", „Verkianti moteris", Doros Maar nuotraukos: „Uždrausti žaidimai" ir daug kitų nuotraukų su Dora, Pikaso ir jų draugais. Daugumą jų radau internete ir buvo labai įdomu pajusti to meto atmosferą.
Apibendrinus labai patiko. Knygos pavadinimas itin taikliai nusako jo esmę: Pikaso kaip mitologinis Minotauras, dominuojantis, mintantis moterimis, aukojantis jų kūnus ant meno altoriaus ir vargas toms, kurios patenka į jo nasrus. Atvira, intymi, skausminga išpažintis ir moters su(si)naikinimo istorija.
www.profesionalimama.wordpress.com
https://www.facebook.com/profesionali...
https://www.instagram.com/profesional...
March 21, 2023
"... Pikasas nenutraukia santykių ir neleidžia moterims jo palikti net tada, kai jas palieka pats. Lyg kažkokiu keistu būdu visada liktų iš dalies susijęs su moterimi, su kuria kūrė santykius. Pikasas žmones renka kaip daiktus" 155psl.
"Kaip vyras Pikasas yra apgailėtinas, amoralus, šlykštus, piktas. Kaip menininkas - genijus, kuriuo žaviuosi. Dėl savo meno Pikasas nėra toks kaip kiti žmonės. O meno esmė yra dvasia." 156psl.
"Mat mirtis yra banali, netgi Pikaso.
Verkti nenoriu.
Ašarų nė lašo.
Štai, mirei, o aš neturiu kuo tavęs apverkti. Visas mano ašaras pavogei ir išbarstei savo portretuose." 202psl.
Jautri, skausminga ir atvira vienos iš Pikaso moterų gyvenimo istorija.
"Kaip vyras Pikasas yra apgailėtinas, amoralus, šlykštus, piktas. Kaip menininkas - genijus, kuriuo žaviuosi. Dėl savo meno Pikasas nėra toks kaip kiti žmonės. O meno esmė yra dvasia." 156psl.
"Mat mirtis yra banali, netgi Pikaso.
Verkti nenoriu.
Ašarų nė lašo.
Štai, mirei, o aš neturiu kuo tavęs apverkti. Visas mano ašaras pavogei ir išbarstei savo portretuose." 202psl.
Jautri, skausminga ir atvira vienos iš Pikaso moterų gyvenimo istorija.
April 19, 2021
4/5. (Psevdo)spominski zapisi fotografinje Dore Maar so prepričljiva svarila umetnikom in umetniškim navdušencem, ki jih strast ponese preblizu ali celo onkraj svojega medija oboževanja. Genije slavimo, njihove muze pa v končnem in večnem portretu zreduciramo le na spodbujevalce in hišne pomočnike. Medspolni boj med Doro in Picassom je presegal boj njunih umetnosti, tako zgodovina, kot fotografinja-muza pa sta se uklonili psihološki agresiji in mehko sadističnim manipulacijam slavnega slikarja.
August 30, 2016
Fascinantno je kako je nemoguće uočiti gdje stvarne Dorine bilješke prestaju, a gdje počinje spisateljicina rekonstrukcija. Knjiga koja se čita u jednom dahu, iako Dora priča o krahu svog života i svemu što ga je uzrokovalo.
March 30, 2021
“Non eravamo più partner. Avevo un maestro e un padrone, non solo un amante.”
June 17, 2025
Questo romanzo ci fa vedere come spesso un'artista donna affermata e brava viene oscurata da un artista uomo. Dora Maar purtroppo è famosa solo come la musa e l'amante di Picasso e non per la sua arte.
Dora Maar era una fotografa surrealista e quando ha iniziato a frequentare Picasso era una donna indipendente e un'artista affermata. Pensava che Picasso l'avrebbe trattata alla pari in quanto entrambi vivevano di arte. Lui, invece, la distruggeva psicologicamente dicendole che la fotografia non valeva niente e non si poteva considerare vera arte. Le consigliava di darsi alla pittura sapendo benissimo che non era l'arte in cui la Maar riusciva ad esprimersi ed essere se stessa. Lentamente Dora Maar ha iniziato a sgretolarsi e a dipendere da ogni parola o sguardo di Picasso aspettando inutilmente una sua approvazione. Lui era molto bravo a manipolare le donne e lo faceva per gioco, per divertirsi, per prevalere.
Nell'introduzione Slavenka Drakulić afferma di aver potuto leggere il "Quaderno di Ménerbes", ovvero un quaderno/diario in cui Dora Maar parla della sua vita con Pablo Picasso. Dora e il minotauro sembra quindi una traduzione di questo diario anche se non si presenta sotto forma di diario bensì di romanzo.
Che dire, non sapevo niente della vita di Picasso tranne che è uno dei più grandi pittori del ventesimo secolo. Grazie a Dora Maar (vero nome Theodora Markovitch, fotografa surrealista e amante e musa di Picasso per 9 anni) ho potuto vedere il lato oscuro dell'artista. Picasso era un narciso che si divertiva a svuotare le donne che frequentava con continue e subdole umiliazioni e denigrazioni. Ha avuto due mogli e molte amanti e tranne l'ultima tutte hanno portato conseguenze psicologiche dopo gli anni trascorsi con lui. Chi impazziva, chi tentava il suicidio e Dora Maar ha sofferto di una profonda depressione che l'ha portata in una clinica psichiatrica dove è stata sottoposta ad elettroshock.
Picasso usava le donne finché ne aveva bisogno e le manipolava da renderle emotivamente dipendenti da lui. Doveva esercitare il suo potere su tutti quelli che lo circondavano, soprattutto le donne. Quando le donne (mogli o amanti) lo lasciavano perché si rendevano conto della sua perfidia, era troppo tardi ed erano già psicologicamente distrutte.
Il grande artista non era capace di amare nessuno e usava tutti, anche gli amici maschi, per i suoi scopi, per il suo divertimento (un suo amico, per dimostrargli quanto lo stimava, gli concedeva la moglie per la notte). Picasso amava solo la sua arte e se stesso.
Dora Maar era una fotografa surrealista e quando ha iniziato a frequentare Picasso era una donna indipendente e un'artista affermata. Pensava che Picasso l'avrebbe trattata alla pari in quanto entrambi vivevano di arte. Lui, invece, la distruggeva psicologicamente dicendole che la fotografia non valeva niente e non si poteva considerare vera arte. Le consigliava di darsi alla pittura sapendo benissimo che non era l'arte in cui la Maar riusciva ad esprimersi ed essere se stessa. Lentamente Dora Maar ha iniziato a sgretolarsi e a dipendere da ogni parola o sguardo di Picasso aspettando inutilmente una sua approvazione. Lui era molto bravo a manipolare le donne e lo faceva per gioco, per divertirsi, per prevalere.
Nell'introduzione Slavenka Drakulić afferma di aver potuto leggere il "Quaderno di Ménerbes", ovvero un quaderno/diario in cui Dora Maar parla della sua vita con Pablo Picasso. Dora e il minotauro sembra quindi una traduzione di questo diario anche se non si presenta sotto forma di diario bensì di romanzo.
Che dire, non sapevo niente della vita di Picasso tranne che è uno dei più grandi pittori del ventesimo secolo. Grazie a Dora Maar (vero nome Theodora Markovitch, fotografa surrealista e amante e musa di Picasso per 9 anni) ho potuto vedere il lato oscuro dell'artista. Picasso era un narciso che si divertiva a svuotare le donne che frequentava con continue e subdole umiliazioni e denigrazioni. Ha avuto due mogli e molte amanti e tranne l'ultima tutte hanno portato conseguenze psicologiche dopo gli anni trascorsi con lui. Chi impazziva, chi tentava il suicidio e Dora Maar ha sofferto di una profonda depressione che l'ha portata in una clinica psichiatrica dove è stata sottoposta ad elettroshock.
Picasso usava le donne finché ne aveva bisogno e le manipolava da renderle emotivamente dipendenti da lui. Doveva esercitare il suo potere su tutti quelli che lo circondavano, soprattutto le donne. Quando le donne (mogli o amanti) lo lasciavano perché si rendevano conto della sua perfidia, era troppo tardi ed erano già psicologicamente distrutte.
Il grande artista non era capace di amare nessuno e usava tutti, anche gli amici maschi, per i suoi scopi, per il suo divertimento (un suo amico, per dimostrargli quanto lo stimava, gli concedeva la moglie per la notte). Picasso amava solo la sua arte e se stesso.
August 11, 2023
Nesu tikra, ką turėjau pajusti ar suprasti skaitydama šią istoriją. Gailestį? Nuostabą? Ar patirti netikėtumą? Ar pasipiktinti netinkamu Picasso elgesiu? Nes..., kaip bebūtų, nieko panašaus nepajutau. Tiesiog perbėgau akimis tekstu, sužinojau faktus. Ir tiek.
January 31, 2025
Цікаво було поглянути на Пікассо з цієї сторони, і ще раз подумати - яка ж ціна геніальності, і що там, за кулісами.
Легко читалось, збагачуючи прізвищами, назвами картин та подіями.
Легко читалось, збагачуючи прізвищами, назвами картин та подіями.
March 21, 2023
Knjiga za čitanje na plaži
October 1, 2020
Beskonačan je popis talentiranih, inteligentnih i sposobnih žena čiji su sjaj i uspjeh ostali u sjeni njima bliskih (uspješnih ili manje uspješnih) muškaraca. Dora Maar zasluženo bi se našla na njemu. Pablo Picasso jedan je od najvećih slikara 20. stoljeća; posebna i osebujna osoba orijentirana prvenstveno sebi i svojoj umjetnosti. Dora Maar je, s druge strane, priznata fotografkinja, ali i nesigurna osoba koja je zbog Picassovih kritika odustala od svog rada. Teško je u ovom romanu razabrati stvarnost od fikcije. Teško je povući crtu i svrstati se na stranu. Nemoguće je voljeti Picassa, ali teško je i žaliti Doru. Jer, koliko god da je Picasso bio egoističan, zastrašujuć, na trenutke i okrutan, toliko je Dora žrtva samo svojih izbora i odluka iza kojih nema hrabrosti stati.
August 29, 2022
Kodėl verta skaityti šią knygą❔
✅ Ši knyga apie tikrus žmones, asmenybes, menininkus. O kur dar visos jų gyvenimo peripetijos, skandalai.
✅ Tuo pačiu tai ir apie XX a Prancūziją, karines nuotaikas, menininkų (ne)įsitraukimą.
✅ Ką jau kalbėti apie Doros išgyvenimus, feminizmą bei meilę, vedančią į destrukciją, savęs pametimą.
✅ Googlinau visus paveikslus ir nuotraukas, kurie tik buvo paminėti. Buvo įdomu pamatyti apie ką rašoma, kokia istorija slypi už jų.
❤️Tikrai nesitikėjau, kad taip patiks! Rekomenduoju ir Jums!
✅ Ši knyga apie tikrus žmones, asmenybes, menininkus. O kur dar visos jų gyvenimo peripetijos, skandalai.
✅ Tuo pačiu tai ir apie XX a Prancūziją, karines nuotaikas, menininkų (ne)įsitraukimą.
✅ Ką jau kalbėti apie Doros išgyvenimus, feminizmą bei meilę, vedančią į destrukciją, savęs pametimą.
✅ Googlinau visus paveikslus ir nuotraukas, kurie tik buvo paminėti. Buvo įdomu pamatyti apie ką rašoma, kokia istorija slypi už jų.
❤️Tikrai nesitikėjau, kad taip patiks! Rekomenduoju ir Jums!
March 27, 2021
M-a fascinat întotdeauna sa citesc despre viata cuplurilor celebre de artiști. La cartea asta am ajuns in urma unui pasaj descoperit întâmplător. Nu a fost ce ma asteptam eu, insa. Mi s-a parut mai degraba despre viata Dorei "post Picasso", pe alocuri a trecut prea repede peste intamplari, cred ca mi-ar fi placut foarte mult un historical fiction pornind de la faptele din jurnalul Dorei, dar asa am găsit-o puțin lipsita de gust.
December 3, 2020
O confesiune foarte dureroasă despre dragostea și viața a doua personalități creatoare, extrem de nepotrivite împreuna.
Displaying 1 - 30 of 110 reviews