What do you think?
Rate this book
Alina Marinescu
Abis
Ca să-ți aduci aminte cine ești, este nevoie să uiți cine ți s-a spus că ai fi.
„Îndoiala mă chinuie neîncetat în ultimul timp. Mintea mi-e amorțită. Acolo unde cândva existau răspunsuri, acum nu mai există decât spații goale. O atingere, un miros, o imagine, un stimul ce în mod normal mi-ar fi provocat o emoție ori măcar o amintire, acum nu-mi mai aduce decât... nimic. Sunt înconjurată de o nebuloasă tăcută. Nu simt nicio emoție, nu am nici măcar o urmă vagă de sentiment. Ceva a murit... ceva în adâncul sufletului meu s-a stins precum o lumânare în ploaie. Am citit o parabolă odată... parcă era japoneză? Nu-mi mai aduc aminte, dar îmi amintesc cuvintele de parcă cineva mi le-ar fi încrustat în creier. Un om s-a trezit dintr-un vis în care era fluture, întrebându-se dacă nu cumva e de fapt un fluture care visează că e om. Cam așa mă simt și eu în ultimul timp. Nici om, dar nici fluture. Sunt ceva între, poate umbra unei fantome.”
„Prin Alina Marinescu, autoarea creează un fel de armistițiu între două lumi aflate față în față, la granița dintre alb și negru.”
Riverside Editorial
„Îndoiala mă chinuie neîncetat în ultimul timp. Mintea mi-e amorțită. Acolo unde cândva existau răspunsuri, acum nu mai există decât spații goale. O atingere, un miros, o imagine, un stimul ce în mod normal mi-ar fi provocat o emoție ori măcar o amintire, acum nu-mi mai aduce decât... nimic. Sunt înconjurată de o nebuloasă tăcută. Nu simt nicio emoție, nu am nici măcar o urmă vagă de sentiment. Ceva a murit... ceva în adâncul sufletului meu s-a stins precum o lumânare în ploaie. Am citit o parabolă odată... parcă era japoneză? Nu-mi mai aduc aminte, dar îmi amintesc cuvintele de parcă cineva mi le-ar fi încrustat în creier. Un om s-a trezit dintr-un vis în care era fluture, întrebându-se dacă nu cumva e de fapt un fluture care visează că e om. Cam așa mă simt și eu în ultimul timp. Nici om, dar nici fluture. Sunt ceva între, poate umbra unei fantome.”
„Prin Alina Marinescu, autoarea creează un fel de armistițiu între două lumi aflate față în față, la granița dintre alb și negru.”
Riverside Editorial
- GenresThriller
328 pages, Paperback
First published December 1, 2013
3 people are currently reading
76 people want to read
About the author
Monica Ramirez
32 books211 followersMonica Ramirez a locuit în SUA, unde a publicat nouă cărți de ficțiune. Bucureşteancă, absolventă a Belford University din California cu o diplomă de Creative Writing, membră a EWA (Espionage Writers of America) și a Romanian Crime Writers Club, a debutat cu, The Unwilling Assassin, primul volum din seria de spionaj Alina Marinescu, apărută la editura Blue Ink Waters Press în ordinea care urmează: The Unwilling Assassin, Whispered Identities, Balance of Power, Beyond Smoke and Shadows, Abyss, Requiem for an Assasin. Editura Boson Books i-a publicat cele două romane istorice de dragoste, Intimate Strangers Affair și Kit Black, precum și thriller-ul Blackout.
Aparițiile editoriale din România includ: cele șase volume ale Seriei Alina Marinescu - Asasin la feminin, Identități secrete, Balanța puterii, Bariere de fum, Abis, Recviem pentru un asasin, Cum se scrie un best-seller - Tehnica americană de scriere creativă cu ajutorul căreia poți transforma o idee într-un roman de succes, Seducția apei, Viață dublă la Veneția, Fantoma de pe lac, cele trei volume ale Seriei GEMINI - Gemini, Rogue și Ops Files: Intelligenex, Cealaltă jumătate de vis, Parallel - Povestiri în nuanțe de gri, Ghostwriter, primele două părți ale Seriei Metropolis, Tristețea grădinii de șofran, Night, Cerul va fi indigo, precum și Protocol 9, Modus 7 și Darknet 3 - Seria Emma Moss
Autoarea are în pregătire ultima parte a trilogiei Metropolis și, Addenda 12, următorul volum al Seriei Emma Moss.
Aparițiile editoriale din România includ: cele șase volume ale Seriei Alina Marinescu - Asasin la feminin, Identități secrete, Balanța puterii, Bariere de fum, Abis, Recviem pentru un asasin, Cum se scrie un best-seller - Tehnica americană de scriere creativă cu ajutorul căreia poți transforma o idee într-un roman de succes, Seducția apei, Viață dublă la Veneția, Fantoma de pe lac, cele trei volume ale Seriei GEMINI - Gemini, Rogue și Ops Files: Intelligenex, Cealaltă jumătate de vis, Parallel - Povestiri în nuanțe de gri, Ghostwriter, primele două părți ale Seriei Metropolis, Tristețea grădinii de șofran, Night, Cerul va fi indigo, precum și Protocol 9, Modus 7 și Darknet 3 - Seria Emma Moss
Autoarea are în pregătire ultima parte a trilogiei Metropolis și, Addenda 12, următorul volum al Seriei Emma Moss.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 23 of 23 reviews
May 5, 2017
De data aceasta nu știu ce sa spun despre carte. De la început si pana la final nu am fost de acord cu nici una din deciziile Alinei...deși cartea mi-a plăcut foarte mult. Tortura era buna de aplicat pe majoritatea personajelor, ba chiar si autoarei! De ce? Pentru ca si ea m-a torturat pe mine!
Recenzia mea completa o găsiți aici:
https://justreadingmybooks.wordpress....
Recenzia mea completa o găsiți aici:
https://justreadingmybooks.wordpress....
December 25, 2020
Recenzia completă o găsiți pe Fata din bibliotecă
În fiecare dintre cele 5 volume citite până în prezent am avut ocazia să descopăr câte o părticică din Alina Marinescu, o ființă care a fost forțată șă-si piardă inocența și să devină asasin de elită, pentru ca mai apoi să fie târâtă în abisul propriei sale pierzanii.
Misiunile in cadrul organizației Elite se derulează în mod continuu, iar Brett are acum ceva ce își dorea de foarte mult timp: o Alina care „accepta absolut totul fără să pună nimic la îndoială.„
Transformarea prin care trece protagonista e una cutremurătoare, ajungând în acel punct în care își depășește “mentorul” (nu tocmai în sens bun).
Ca și concluzie, pot afirma că scrierea acestei recenzii a echivalat cu răsucirea unui cuțit în rană. De ce? Pff … nu am cuvinte să descriu avalanșa de sentimente pe care le-am retrăit în timp ce mintea mea se întorcea la evenimetele petrecute în “Abis”. Nu pot să explic verosimilitatea evenimentelor derulate în acest volum. Pentru a înțelege pe deplin profunzimea acestui roman trebuie să puneți mâna pe el și să-l citiți. Să simțiți pe pielea voastră ce înseamnă să citești o carte care se joacă ping-pong cu sentimentele și cu gândurile tale, care te ține în permanență în alertă și care te detașează de realitate, punându-ți pierdică pentru a cădea în universul pe care Monica Ramirez l-a clădit cu minuțiozitate.
În fiecare dintre cele 5 volume citite până în prezent am avut ocazia să descopăr câte o părticică din Alina Marinescu, o ființă care a fost forțată șă-si piardă inocența și să devină asasin de elită, pentru ca mai apoi să fie târâtă în abisul propriei sale pierzanii.
Misiunile in cadrul organizației Elite se derulează în mod continuu, iar Brett are acum ceva ce își dorea de foarte mult timp: o Alina care „accepta absolut totul fără să pună nimic la îndoială.„
Transformarea prin care trece protagonista e una cutremurătoare, ajungând în acel punct în care își depășește “mentorul” (nu tocmai în sens bun).
Ca și concluzie, pot afirma că scrierea acestei recenzii a echivalat cu răsucirea unui cuțit în rană. De ce? Pff … nu am cuvinte să descriu avalanșa de sentimente pe care le-am retrăit în timp ce mintea mea se întorcea la evenimetele petrecute în “Abis”. Nu pot să explic verosimilitatea evenimentelor derulate în acest volum. Pentru a înțelege pe deplin profunzimea acestui roman trebuie să puneți mâna pe el și să-l citiți. Să simțiți pe pielea voastră ce înseamnă să citești o carte care se joacă ping-pong cu sentimentele și cu gândurile tale, care te ține în permanență în alertă și care te detașează de realitate, punându-ți pierdică pentru a cădea în universul pe care Monica Ramirez l-a clădit cu minuțiozitate.
March 17, 2017
Durere, tristeţe, neputinţă, incertitudine, confuzie, ură. Sunt câteva dintre sentimentele întunecate ce o acapară pe Alina, personajul central al acestei serii. Sentimente fără culoare, ce nu fac altceva decât să o tragă tot mai jos într-un abis fără sfârşit, singura cale de ieşire fiind...moartea sau, poate, doar aparenţa ei.
"În viaţa asta am greşit drumul..." este de părere eroina noastră. I se pare mult mai uşor să se încreadă în aceste simple cuvinte, să dea vina pe ce s-a întâmplat, pe ce i s-a întâmplat, în loc să încerce măcar să lupte în a reveni pe făgaşul cât de cât normal pe care se afla viaţa ei înainte. Se lasă în mrejele uitării, pierzându-se tot mai mult pe ea în întunericul ce o împrejmuieşte din fiecare colţ ascuns între paginile vieţii. Nu permite nimănui să se apropie mai mult decât trebuie, nici măcar prietenilor săi, care nu suportă să o vadă cum se autodistruge singură cu fiecare zi ce trece. Până şi pe Marius îl ţine la distanţă. Parcă, asupra sentimentelor sale de afecţiune, s-au lăsat nişte pânze de păianjeni ce n-o lasă să vadă dincolo de zidul gros pe care l-au creat.
Deşi bunii ei camarazi doresc s-o ajute din tot sufletul, simţindu-se neputincioşi în faţa ghearelor necruţătoare ale întunericului ce o aţâţă tot mai mult pe prietena lor să se piardă pe ea însăşi, dezumanizând-o pas cu pas, fără niciun drept de apel, tânăra este singura care poate să iasă cu bine la liman şi să o regăsească pe acea Alina de odinioară, ce lumina lumea lor tenebroasă doar cu un zâmbet cald. Ea este cea care trebuie să lupte pentru a supravieţui abisului ce o apasă tot mai tare. Ea este cea care trebuie să-şi învingă propriile temeri, gânduri negre şi haosul din amintirile ce n-o lasă să înainteze mai departe pe drumul îndărătnic şi anevoios. Ea este cea care trebuie să o caute în golul imens, învăluit de umbre, pe cea adevărată, şi nu doar o faţetă fără suflet.
Nemaisuportând să stea departe şi doar să privească cum femeia vieţii lui se "stinge" încet, dar sigur, Marius Stephano se hotărăşte să pună capăt întunericului ce o acapără pe Alina. Nu vrea să creadă ceea ce tânăra îi spune, doar pentru a-l ţine la distanţă. Nu vrea să accepte că ea nu-l mai iubeşte, că nu mai simte nimic pentru el. Nu se va da bătut până ce nu va găsi lumina soarelui ascunsă sub norii grei ce umbresc fără milă mintea şi sufletul alesei sale. Va face orice îi stă în putere pentru a o salva chiar de ea însăşi.
Pe când, Alex Therein...ei bine, el este nevoit să renunţe pentru totdeauna (sau nu chiar) la femeia ce i-a dat viaţa peste cap, fără doar şi poate. Au fost momente când s-a îndoit de faptul că Alinei i-ar mai păsa de el, dar aceasta a avut mare grijă să-l contrazică. Nu din vorbe, ci cu fapte sincere, ce i-au arătat că, deşi, din punct de vedere romantic, nu mai simte nimic, încă îl consideră un adevărat prieten pentru care şi-ar risca viaţa, chiar dacă el a fost cel care a introdus-o în lumea asta haotică. Astfel că, având un plan bine pus la punct de multă vreme, Alex va avea un rol major în aplicarea celei mai importante decizii din viaţa Alinei.
Ford, un alt agent operativ din cadrul Elite de care v-am mai vorbit, va juca şi el un rol decisiv spre sfârşitul acestui volum. Acest personaj m-a captivat încă din momentul în care şi-a făcut apariţia în peisaj (volumul al 2-lea), iar părerea mea nu s-a schimbat deloc până acum. Chiar m-a făcut mai curioasă şi mi-ar plăcea tare mult să-i aflu povestea, cum a ajuns el să lucreze în această lume rece şi să se împrietenească cu Alex.
Ştiu că se spune că unele lucruri ar trebui să rămână secrete, dar chiar vreau să le aflu povestea lui Ford, Jason, Roman, Vallis, Kosmas şi a lui... Brett. Vreau să ştiu ce se ascunde în spatele acestor personalităţi puternice şi cum le-a schimbat Alina percepţia asupra vieţii Elite, atunci când au întâlnit-o şi au ajuns să o cunoască, mai mult sau mai puţin.
În ultimele pagini, este o scenă ce m-a surprins extrem de plăcut, deşi, cumva, mă aşteptam la asta, dar poate nu din partea sa. O scenă care m-a făcut şi mai mândră de Ford! Bineînţeles că asta se datorează numai şi numai Alinei. Ea este cea care, de când a "năvălit" în viaţa agenţilor, şi-a lăsat adânc amprenta în sufletele lor, iar asta nu le-o poate fura nimeni, nici măcar şeful lor tiran.
Un alt personaj care-mi face inima să tresalte este Jason. Este, pur şi simplu, adorabil. Este foarte grijuliu faţă de Alina. O iubeşte ca pe o soră, chiar dacă mai bate anumite apropo-uri, şi n-ar schimba-o cu nicio altă fată care ajunge să se mai perinde prin Elite. Pentru el, ca şi pentru ceilalţi, este unică, este "lumina" ce le luminează vieţile fără culoare. O mai tachinează când şi când, deşi nu-i iese de fiecare dată, dar el continuă să încerce s-o înveselească. Chiar dacă tânăra a încercat să-l îndepărteze şi pe el, nu i-a mers, acesta insistând să rămână pe lângă ea, ca un bun "frate" ce este. Cum să nu-l iubeşti?
Avem mare noroc cu el şi Ford, care mai dozează din când în când tensiunea ce pluteşte în aer cu replicile lor pline de umor, că altfel ne-am fi "scufundat" şi noi odată cu Alina în abis. Iar, împreună cu Roman, un alt agent, fac un trio de "n-am cuvinte să-i descriu". Nu ştiu dacă am zis-o în recenziile trecute, dar o spun acum: mi-ar plăcea tare mult să am nişte prieteni ca ei! Sunt nişte camarazi de nădejde, care şi-ar pune şi viaţa la bătaie doar ca să-i fie bine prietenei lor.
Dacă Alina noastră cea răzvrătită se va întoarce înapoi din vizita propriului iad personal, vă rămâne vouă, dragi cititori, să descoperiţi şi să vă aventuraţi, alături de personaje, în noile misiuni ce ameninţă siguranţa omenirii.
Jocul de şah a ajuns la final. Sau poate că nu. Premiul mult dorit, dulcea libertate, se apropie vertiginos. Dar, numai unul dintre cele două drumuri va putea să izbăvească şi să găsească luminiţa de la capătul său, care tinde să se mărească cu fiecare obstacol înlăturat, cu fiecare gând toxic lăsat în urmă. Numai acel drum va reuşi să făurească un nou început, pentru ca, în final, cenuşiul vieţii să fie înlocuit cu cele mai vii culori ale acesteia.
"În viaţa asta am greşit drumul..." este de părere eroina noastră. I se pare mult mai uşor să se încreadă în aceste simple cuvinte, să dea vina pe ce s-a întâmplat, pe ce i s-a întâmplat, în loc să încerce măcar să lupte în a reveni pe făgaşul cât de cât normal pe care se afla viaţa ei înainte. Se lasă în mrejele uitării, pierzându-se tot mai mult pe ea în întunericul ce o împrejmuieşte din fiecare colţ ascuns între paginile vieţii. Nu permite nimănui să se apropie mai mult decât trebuie, nici măcar prietenilor săi, care nu suportă să o vadă cum se autodistruge singură cu fiecare zi ce trece. Până şi pe Marius îl ţine la distanţă. Parcă, asupra sentimentelor sale de afecţiune, s-au lăsat nişte pânze de păianjeni ce n-o lasă să vadă dincolo de zidul gros pe care l-au creat.
Deşi bunii ei camarazi doresc s-o ajute din tot sufletul, simţindu-se neputincioşi în faţa ghearelor necruţătoare ale întunericului ce o aţâţă tot mai mult pe prietena lor să se piardă pe ea însăşi, dezumanizând-o pas cu pas, fără niciun drept de apel, tânăra este singura care poate să iasă cu bine la liman şi să o regăsească pe acea Alina de odinioară, ce lumina lumea lor tenebroasă doar cu un zâmbet cald. Ea este cea care trebuie să lupte pentru a supravieţui abisului ce o apasă tot mai tare. Ea este cea care trebuie să-şi învingă propriile temeri, gânduri negre şi haosul din amintirile ce n-o lasă să înainteze mai departe pe drumul îndărătnic şi anevoios. Ea este cea care trebuie să o caute în golul imens, învăluit de umbre, pe cea adevărată, şi nu doar o faţetă fără suflet.
Nemaisuportând să stea departe şi doar să privească cum femeia vieţii lui se "stinge" încet, dar sigur, Marius Stephano se hotărăşte să pună capăt întunericului ce o acapără pe Alina. Nu vrea să creadă ceea ce tânăra îi spune, doar pentru a-l ţine la distanţă. Nu vrea să accepte că ea nu-l mai iubeşte, că nu mai simte nimic pentru el. Nu se va da bătut până ce nu va găsi lumina soarelui ascunsă sub norii grei ce umbresc fără milă mintea şi sufletul alesei sale. Va face orice îi stă în putere pentru a o salva chiar de ea însăşi.
Pe când, Alex Therein...ei bine, el este nevoit să renunţe pentru totdeauna (sau nu chiar) la femeia ce i-a dat viaţa peste cap, fără doar şi poate. Au fost momente când s-a îndoit de faptul că Alinei i-ar mai păsa de el, dar aceasta a avut mare grijă să-l contrazică. Nu din vorbe, ci cu fapte sincere, ce i-au arătat că, deşi, din punct de vedere romantic, nu mai simte nimic, încă îl consideră un adevărat prieten pentru care şi-ar risca viaţa, chiar dacă el a fost cel care a introdus-o în lumea asta haotică. Astfel că, având un plan bine pus la punct de multă vreme, Alex va avea un rol major în aplicarea celei mai importante decizii din viaţa Alinei.
Ford, un alt agent operativ din cadrul Elite de care v-am mai vorbit, va juca şi el un rol decisiv spre sfârşitul acestui volum. Acest personaj m-a captivat încă din momentul în care şi-a făcut apariţia în peisaj (volumul al 2-lea), iar părerea mea nu s-a schimbat deloc până acum. Chiar m-a făcut mai curioasă şi mi-ar plăcea tare mult să-i aflu povestea, cum a ajuns el să lucreze în această lume rece şi să se împrietenească cu Alex.
Ştiu că se spune că unele lucruri ar trebui să rămână secrete, dar chiar vreau să le aflu povestea lui Ford, Jason, Roman, Vallis, Kosmas şi a lui... Brett. Vreau să ştiu ce se ascunde în spatele acestor personalităţi puternice şi cum le-a schimbat Alina percepţia asupra vieţii Elite, atunci când au întâlnit-o şi au ajuns să o cunoască, mai mult sau mai puţin.
În ultimele pagini, este o scenă ce m-a surprins extrem de plăcut, deşi, cumva, mă aşteptam la asta, dar poate nu din partea sa. O scenă care m-a făcut şi mai mândră de Ford! Bineînţeles că asta se datorează numai şi numai Alinei. Ea este cea care, de când a "năvălit" în viaţa agenţilor, şi-a lăsat adânc amprenta în sufletele lor, iar asta nu le-o poate fura nimeni, nici măcar şeful lor tiran.
Un alt personaj care-mi face inima să tresalte este Jason. Este, pur şi simplu, adorabil. Este foarte grijuliu faţă de Alina. O iubeşte ca pe o soră, chiar dacă mai bate anumite apropo-uri, şi n-ar schimba-o cu nicio altă fată care ajunge să se mai perinde prin Elite. Pentru el, ca şi pentru ceilalţi, este unică, este "lumina" ce le luminează vieţile fără culoare. O mai tachinează când şi când, deşi nu-i iese de fiecare dată, dar el continuă să încerce s-o înveselească. Chiar dacă tânăra a încercat să-l îndepărteze şi pe el, nu i-a mers, acesta insistând să rămână pe lângă ea, ca un bun "frate" ce este. Cum să nu-l iubeşti?
Avem mare noroc cu el şi Ford, care mai dozează din când în când tensiunea ce pluteşte în aer cu replicile lor pline de umor, că altfel ne-am fi "scufundat" şi noi odată cu Alina în abis. Iar, împreună cu Roman, un alt agent, fac un trio de "n-am cuvinte să-i descriu". Nu ştiu dacă am zis-o în recenziile trecute, dar o spun acum: mi-ar plăcea tare mult să am nişte prieteni ca ei! Sunt nişte camarazi de nădejde, care şi-ar pune şi viaţa la bătaie doar ca să-i fie bine prietenei lor.
Dacă Alina noastră cea răzvrătită se va întoarce înapoi din vizita propriului iad personal, vă rămâne vouă, dragi cititori, să descoperiţi şi să vă aventuraţi, alături de personaje, în noile misiuni ce ameninţă siguranţa omenirii.
Jocul de şah a ajuns la final. Sau poate că nu. Premiul mult dorit, dulcea libertate, se apropie vertiginos. Dar, numai unul dintre cele două drumuri va putea să izbăvească şi să găsească luminiţa de la capătul său, care tinde să se mărească cu fiecare obstacol înlăturat, cu fiecare gând toxic lăsat în urmă. Numai acel drum va reuşi să făurească un nou început, pentru ca, în final, cenuşiul vieţii să fie înlocuit cu cele mai vii culori ale acesteia.
April 26, 2015
Cel de-al cincilea volum al seriei,„Abis”, este cel care pe mine una, m-a cutremurat. Întâmplările, misiunile, derularea evenimentelor mi-au provocat fiori pe șira spinării. Are atât de multă realitate, atât de mult adevăr încât gândul că un om ar putea fi supus vreodată unor asemenea torturi fizice și psihice mi-a înghețat sângele în vene. Să te pierzi pe tine, să nu mai știi cine ești, să nu mai știi ce e bine și ce e rău, să fii anulat complet ca individ este cred, cel mai îngrozitor lucru ce i se poate întâmpla cuiva. Din vânător devine vânat pentru că cineva a șters linia dintre bine și rău, dintre alb și negru, dintre uman îi diabolic. Despre asta aflați mai multe în prima parte,„Toleranță zero”, un titlu mai mult decât sugestiv.
Alina, pentru că a fost mereu personajul central al seriei, are parte de cea mai grea și mai traumatizantă misiune a vieții ei, pe care o acceptă cu speranța că îi va aduce atât de mult dorita libertate. Torturată și cu creierii spălați, Alina se prăbușește într-un abis din care, aparent, nici dragostea nu o mai aduce înapoi. Cred că asta a fost cea mai grea și mai dureroasă bătălie purtată de Alina. Dacă vorbind despre volumul patru am spus că pentru Alex binele Alinei este mai presus de orice, acum, tot ce va face Alex, va fi dovada clară că lui chiar îi pasă și chiar își dorește ca femeia pe care o iubește să fie fericită, indiferent de consecințele asupra lui. De un altruism total, Alex orchestrează misiunea vieții lui și îi redă Alinei, ceea ce îi luase cu mulți ani în urmă.„Alianța umbrelor”, parte a doua a volumului, cred ca este dovada clară că, în lumea asta atât de străină și inaccesibilă nouă, a agenților secreți, loialitatea, încrederea, prietenia, recunoștința au valoare cu adevărat și sunt principiile despre care noi, majoritatea doar vorbim, iar ei, cei puțini, le și respectă.
„Prin Alina Marinescu, autoarea crează un fel de armistițiu între două lumi aflate față în față, la granița dintre alb și negru.” spun cei de la Riverside Editorial.
Alina, pentru că a fost mereu personajul central al seriei, are parte de cea mai grea și mai traumatizantă misiune a vieții ei, pe care o acceptă cu speranța că îi va aduce atât de mult dorita libertate. Torturată și cu creierii spălați, Alina se prăbușește într-un abis din care, aparent, nici dragostea nu o mai aduce înapoi. Cred că asta a fost cea mai grea și mai dureroasă bătălie purtată de Alina. Dacă vorbind despre volumul patru am spus că pentru Alex binele Alinei este mai presus de orice, acum, tot ce va face Alex, va fi dovada clară că lui chiar îi pasă și chiar își dorește ca femeia pe care o iubește să fie fericită, indiferent de consecințele asupra lui. De un altruism total, Alex orchestrează misiunea vieții lui și îi redă Alinei, ceea ce îi luase cu mulți ani în urmă.„Alianța umbrelor”, parte a doua a volumului, cred ca este dovada clară că, în lumea asta atât de străină și inaccesibilă nouă, a agenților secreți, loialitatea, încrederea, prietenia, recunoștința au valoare cu adevărat și sunt principiile despre care noi, majoritatea doar vorbim, iar ei, cei puțini, le și respectă.
„Prin Alina Marinescu, autoarea crează un fel de armistițiu între două lumi aflate față în față, la granița dintre alb și negru.” spun cei de la Riverside Editorial.
August 2, 2019
Abis este apogeul unui punct culminant, volumul cinci fiind poate cel mai fierbinte episod, alăturând groaza, trepidarea,imprevizibilul, dorința, iubirea, fericirea și împlinirea într-un singur ghem al emoțiilor, care te înnebunește în cel mai dulce mod. Așa cum personajului Alina Marinescu i-a fost schimbată percepția asupra realității, gruparea Al-Qaeda manipulându-i cu cruzime mintea, amintirile fiindu-i înlocuite cu umbre sinistre, așa s-a jucat și Monica Ramirez cu gândurile mele, un expert în iluzii, dar și în speranțe de finaluri fericite. Căci dacă Abis s-a deschis precum un hău nemilos, în care Alina, Marius și Alex se luptă atât cu sentimentele, să-și restabilească relațiile, dar trebuie să facă față și conflictelor, intrigile ce pornesc din atâtea colțuri conduc în final spre o imagine ce calmează și la fundul prăpastiei pare să ajungă o rază de lumină. Și bineînțeles că m-am lăsat păcălită de aburii romantismului, și Alina și Marius sunt cuplul perfect, și ar fi meritat acel final, dar...
https://ideilaintamplare.blogspot.com...
https://ideilaintamplare.blogspot.com...
Read
February 10, 2022O carte in care personajul principal, Alina Marinescu, trece prin aproape toate starile posibile. Incepe cu ea captura de teroristii islamisti si programata sa ucida pentru ei. Ce se intampla mai departe cu ea si cum termina acest roman, penultimul al seriei, va las pe voi sa descoperiti. Eu va zic doar ca ABIA astept sa citesc ultima parte :)
June 19, 2017
Ma apropii de sfarsit cu pasi repezi si cu o durere in inima
https://wearewomenofletters.wordpress...
https://wearewomenofletters.wordpress...
June 11, 2017
„Abis” este o carte care m-a răscolit complet. Al cincilea volum al seriei mi-a întărit încă o dată convingerea că Alina Marinescu va rămâne pentru totdeauna seria mea de suflet. Am trăit intens fiecare emoție din carte, fiecare gând al personajelor l-am simțit ca pe propriul meu gând. Și cred că la asta a contribuit nu doar povestea, care este inspirată din realitate, ci și talentul scriitoricesc al autoarei, care este unul de necontestat.
https://randurileevei.wordpress.com/2...
https://randurileevei.wordpress.com/2...
April 20, 2015
Regretfully I have found this to be of a lesser standard than the earlier in the series.
The book began with the further occurrences in the life of Alina, as expected. Apart from some bare mention of how she is retrieved, and rehabilitated, others don't get much look in.
Some desultory actions take place, as is usual in scenarios presented in the series. However, to my way of thinking, it starts to unravel a bit in the final third of the book.
To begin with, the fact that all of the actions in the earlier books more or less happen within a few hours, or occasionally within less than a day’s flight of Elite's base in Milan is excused for the sake of reading the real meat of the narratives. It does seem a little unbelievable at times that helicopter insertion and extraction can be executed so smoothly; one is forced to assume that the ‘connections’ of Elite management are rather extraordinary and certainly run incredibly smoothly.
But Monica really stretches belief as the book draws to the denouement.
For reasons readers will understand, certain actions take place on Reunion, an island around 1,000km east of Madagascar. It is quite lonely there and barely the size of metropolitan London or Paris. It is a French Department; similar to an English county; and as such, is served by very few airlines, being tiny and out-of-the-way. Thus just about all flights come from Paris and you can’t just ‘drop in’ unofficially and unannounced, as is implied here; the French would ask why. Also Paris to Reunion is 9,000+km, at least 18 hours return flight; you don’t ‘drop in’!
The action that took place there assumes a large city where things aren't noticed. In Paris, or even Sydney, a shooting takes place a dozen streets away and you hear some ‘popping’; it barely registers. But in Reunion? There just aren't that many streets and not that much in the way of crowds; so, it’s all noticed… Hmm.
Finally about Australia where somethings happen (without giving too much away): There’s no such thing as ‘dropping someone at Sydney harbour just off the wharf’, LOL.
To begin with, it’s IMPOSSIBLE for a non-national to go to Australia without heavy duty documentation – ask the refugees that try it. Sydney, and most other areas, are heavily controlled by border police, and local police are very conscious of unwelcome visitors. Border control is at least as active as in the USA! To ‘drop in’ and pick up a jeep that someone left for you sounds like being dropped by a trawler off the coast of Cornwall in the UK, or the west coast of Brittany in France! Australia is NOTHING like it.
Next: You don’t drive up to Brisbane in a few hours on a sunny afternoon. The roads are mean, busy and LONG: Brisbane is 15 hours away!! And there are NO “villages” in Australia. Australia is not a ‘quaint village’ type of country. They are busy inland towns, or dusty inland places you only pass through, or from Sydney to Brisbane it’s flat out busy coastal resort-type towns and cities full of residents and/or noisy holiday makers. There ain’t no “peaceful little cottages on the beach”; probably not one for the whole 900+km!
AND one cannot watch a beautiful sunset looking east over the Pacific… lol..
Eastern Australia is totally unlike coastlines in parts of northern and western Europe. It’s much more similar to the coastline from Los Angeles to San Diego; in other words, very busy and commercial, and not quaint in the slightest.
Sorry, can’t help being beastly. (Welcome to the world of the detail-obsessive.) But stories must hang together, details do matter and simply can’t be off by such huge amounts. Don’t know if I’ll read the 6th and final book. Can’t see the point.
The book began with the further occurrences in the life of Alina, as expected. Apart from some bare mention of how she is retrieved, and rehabilitated, others don't get much look in.
Some desultory actions take place, as is usual in scenarios presented in the series. However, to my way of thinking, it starts to unravel a bit in the final third of the book.
To begin with, the fact that all of the actions in the earlier books more or less happen within a few hours, or occasionally within less than a day’s flight of Elite's base in Milan is excused for the sake of reading the real meat of the narratives. It does seem a little unbelievable at times that helicopter insertion and extraction can be executed so smoothly; one is forced to assume that the ‘connections’ of Elite management are rather extraordinary and certainly run incredibly smoothly.
But Monica really stretches belief as the book draws to the denouement.
For reasons readers will understand, certain actions take place on Reunion, an island around 1,000km east of Madagascar. It is quite lonely there and barely the size of metropolitan London or Paris. It is a French Department; similar to an English county; and as such, is served by very few airlines, being tiny and out-of-the-way. Thus just about all flights come from Paris and you can’t just ‘drop in’ unofficially and unannounced, as is implied here; the French would ask why. Also Paris to Reunion is 9,000+km, at least 18 hours return flight; you don’t ‘drop in’!
The action that took place there assumes a large city where things aren't noticed. In Paris, or even Sydney, a shooting takes place a dozen streets away and you hear some ‘popping’; it barely registers. But in Reunion? There just aren't that many streets and not that much in the way of crowds; so, it’s all noticed… Hmm.
Finally about Australia where somethings happen (without giving too much away): There’s no such thing as ‘dropping someone at Sydney harbour just off the wharf’, LOL.
To begin with, it’s IMPOSSIBLE for a non-national to go to Australia without heavy duty documentation – ask the refugees that try it. Sydney, and most other areas, are heavily controlled by border police, and local police are very conscious of unwelcome visitors. Border control is at least as active as in the USA! To ‘drop in’ and pick up a jeep that someone left for you sounds like being dropped by a trawler off the coast of Cornwall in the UK, or the west coast of Brittany in France! Australia is NOTHING like it.
Next: You don’t drive up to Brisbane in a few hours on a sunny afternoon. The roads are mean, busy and LONG: Brisbane is 15 hours away!! And there are NO “villages” in Australia. Australia is not a ‘quaint village’ type of country. They are busy inland towns, or dusty inland places you only pass through, or from Sydney to Brisbane it’s flat out busy coastal resort-type towns and cities full of residents and/or noisy holiday makers. There ain’t no “peaceful little cottages on the beach”; probably not one for the whole 900+km!
AND one cannot watch a beautiful sunset looking east over the Pacific… lol..
Eastern Australia is totally unlike coastlines in parts of northern and western Europe. It’s much more similar to the coastline from Los Angeles to San Diego; in other words, very busy and commercial, and not quaint in the slightest.
Sorry, can’t help being beastly. (Welcome to the world of the detail-obsessive.) But stories must hang together, details do matter and simply can’t be off by such huge amounts. Don’t know if I’ll read the 6th and final book. Can’t see the point.
March 28, 2015
Devine din ce în ce mai dificil să vorbesc despre seria asta, a ajuns să fie printre preferatele mele. Exact când aveam impresia că volumul ăsta nu va ajunge la nivelul celorlalte, a făcut povestea ceva și m-a lăsat cu gura căscată, nu chiar la propriu pentru că eram în public. Nu e volumul meu preferat dintre toate, acela e al treilea, dar cred că e primul la care mi-au dat un pic lacrimile.
Doar ca să se știe, nu promit că nu vor fi spoilere pe aici.
Ok, povestea. După ce Alina ajunge în posesia Al-Qaeda, care o spală un pic pe creier, Elite și CIA o recuperează, îi reamintesc cine e de fapt, doar că lucrurile nu mai au cum să fie la fel, un an mai târziu, după tot ce s-a întâmplat. Alina e cam în abis și o bună parte din roman și-o petrece încercând să se regăsească, sort of.
Iar partea aia din carte în care încearcă să își dea seama ce va face mai departe, și în care ajunge să fie cum era Alex în primul volum, e motivul pentru care volumul ăsta nu e preferatul meu. E o chestie a mea, nu mă dau în vânt după poveștile de genul, nu am nicio explicație pentru asta. Totuși, cartea de față nu e doar despre asta, iar a doua jumătate(aprox) e mult mai interesantă decât m-aș fi așteptat. Ca să nu mai zic de final și de tot complotul care a dus la acel final. Ăsta e motivul pentru care a primit scorul de pe Goodreads. Schimbă complet regulile jocului și merge în niște locuri pe care eu le-am crezut imposibile. Și m-a convins că Alex e oficial personajul meu preferat din seria asta. Cred că a fost nevoie de mult curaj din partea lui pentru a pune în aplicare planul de la final. Și nu, nu mă refer la riscuri. Practic, tipul a acceptat că a pierdut-o definitiv pe Alina, ceea ce e huge din punctul meu de vedere. Chiar cred că o iubește mult, și poate că și de aceea a decis să o salveze de Elite. Personajul ăsta mi-a frânt inima de mai multe ori de-a lungul seriei, iar aici și mai și.
Nu mai zic de alte personaje, pentru că m-aș repeta. Nu mi-am schimbat părerea despre vreunul din ei foarte tare, deși e o scenă cu Ford și Bret la final care mi-a pus un zâmbet pe buze. Ford e genial, nu credeam că cineva l-ar putea speria vreodată pe Bret, a fost așa tare scena!
Așa cum am zis, am avut câteva probleme cu volumul ăsta, au fost câteva lucruri care nu mi-au plăcut, și pățește Alina o chestie la un moment dat care m-a făcut să mă întreb la ce naiba se gândea, dar am primit o explicație pentru acel lucru, pe mine m-a convins, deci a fost ok. Am cam uitat ce exact m-a deranjat pe parcurs după ce am terminat cartea, acum că mă gândesc la asta. O să o iau ca pe un semn bun.
Mi-a plăcut să văd și cum a evoluat relația dintre Alex și Alina în volumul ăsta, Alex chiar a crescut mult în ochii mei. Și e o misiune în care dau ei doi de necaz, dar nu s-ar abandona niciodată unul pe altul. Mi-a plăcut mai ales pentru că eu cred că e important să știi că poți avea încredere în cineva să fie mereu acolo pentru tine. Asta a sunat puțin ciudat, dar mă rog.
Singura mea nedumerire acum e despre ce s-ar mai putea întâmpla în ultimul volum al seriei. Pentru că totul pare că s-a încheiat foarte bine, am impresia că tot ce ar fi fost de spus s-a spus deja. Știu că titlul ultimului volum e Recviem pentru un asasin, așa cum scrie pe ultima pagină a cărții, și sunt foarte curioasă să aflu ce anume s-ar mai putea întâmpla, mai ales după finalul liniștit de care am avut parte. Looking forward to that.
Doar ca să se știe, nu promit că nu vor fi spoilere pe aici.
Ok, povestea. După ce Alina ajunge în posesia Al-Qaeda, care o spală un pic pe creier, Elite și CIA o recuperează, îi reamintesc cine e de fapt, doar că lucrurile nu mai au cum să fie la fel, un an mai târziu, după tot ce s-a întâmplat. Alina e cam în abis și o bună parte din roman și-o petrece încercând să se regăsească, sort of.
Iar partea aia din carte în care încearcă să își dea seama ce va face mai departe, și în care ajunge să fie cum era Alex în primul volum, e motivul pentru care volumul ăsta nu e preferatul meu. E o chestie a mea, nu mă dau în vânt după poveștile de genul, nu am nicio explicație pentru asta. Totuși, cartea de față nu e doar despre asta, iar a doua jumătate(aprox) e mult mai interesantă decât m-aș fi așteptat. Ca să nu mai zic de final și de tot complotul care a dus la acel final. Ăsta e motivul pentru care a primit scorul de pe Goodreads. Schimbă complet regulile jocului și merge în niște locuri pe care eu le-am crezut imposibile. Și m-a convins că Alex e oficial personajul meu preferat din seria asta. Cred că a fost nevoie de mult curaj din partea lui pentru a pune în aplicare planul de la final. Și nu, nu mă refer la riscuri. Practic, tipul a acceptat că a pierdut-o definitiv pe Alina, ceea ce e huge din punctul meu de vedere. Chiar cred că o iubește mult, și poate că și de aceea a decis să o salveze de Elite. Personajul ăsta mi-a frânt inima de mai multe ori de-a lungul seriei, iar aici și mai și.
Nu mai zic de alte personaje, pentru că m-aș repeta. Nu mi-am schimbat părerea despre vreunul din ei foarte tare, deși e o scenă cu Ford și Bret la final care mi-a pus un zâmbet pe buze. Ford e genial, nu credeam că cineva l-ar putea speria vreodată pe Bret, a fost așa tare scena!
Așa cum am zis, am avut câteva probleme cu volumul ăsta, au fost câteva lucruri care nu mi-au plăcut, și pățește Alina o chestie la un moment dat care m-a făcut să mă întreb la ce naiba se gândea, dar am primit o explicație pentru acel lucru, pe mine m-a convins, deci a fost ok. Am cam uitat ce exact m-a deranjat pe parcurs după ce am terminat cartea, acum că mă gândesc la asta. O să o iau ca pe un semn bun.
Mi-a plăcut să văd și cum a evoluat relația dintre Alex și Alina în volumul ăsta, Alex chiar a crescut mult în ochii mei. Și e o misiune în care dau ei doi de necaz, dar nu s-ar abandona niciodată unul pe altul. Mi-a plăcut mai ales pentru că eu cred că e important să știi că poți avea încredere în cineva să fie mereu acolo pentru tine. Asta a sunat puțin ciudat, dar mă rog.
Singura mea nedumerire acum e despre ce s-ar mai putea întâmpla în ultimul volum al seriei. Pentru că totul pare că s-a încheiat foarte bine, am impresia că tot ce ar fi fost de spus s-a spus deja. Știu că titlul ultimului volum e Recviem pentru un asasin, așa cum scrie pe ultima pagină a cărții, și sunt foarte curioasă să aflu ce anume s-ar mai putea întâmpla, mai ales după finalul liniștit de care am avut parte. Looking forward to that.
August 31, 2017
Este minunată seria,aproape am plâns (mi-au dat lacrimile de fericire )la sfârșitul acestei carti.
February 19, 2019
Aventura Alinei continua. Aflam ca memoria i-a fost afectata cat a fost pusa sa lupte alaturi de Bataine, care de fapt era fratele acestuia, Bashir, si facuta sa creada ca era indragostita de el. Reintoarsa la Elite, Alina nu mai stie cine este, identitatea fiindu-i modificata psihologic sub efectul unor droguri de Al-Quaeda. In cele din urma Marius prin iubirea sa pentru el reuseste sa o faca sa-si reaminteasca, treptat, si sa-i reapara sentimentele pentru el. Dar cei doi vor fi despartiti de sfarsitul colaborarii Elite cu CIA. Insa, cand Alina ii da vestea ca vor fi trei in curand, Alex se ofera sa o ajute sa fie declarata moarta pentru Elite, la fel si lui Marius i se insceneaza moartea. Dar, cum gandeste Alina la finalul volumului 5, sunt ei cu adevarat liberi? Au scapat cu adevarat de Elite? Pot duce cu adevarat o viata normala?
Citate:
“A fost odata un timp cand avea puterea sa umanizeze locul asta… si pe tine.” (p. 147)
“Sa lupte altii pentru binele comun si oamenii nevinovati. Mie mi-a ajuns razboiul asta din umbre.” (p. 176)
“Imi amintesc ce s-a intamplat intre noi. Problema e ca nu pot asocia niciun fel de emotie cu amintirile.” (p. 182)
Citate:
“A fost odata un timp cand avea puterea sa umanizeze locul asta… si pe tine.” (p. 147)
“Sa lupte altii pentru binele comun si oamenii nevinovati. Mie mi-a ajuns razboiul asta din umbre.” (p. 176)
“Imi amintesc ce s-a intamplat intre noi. Problema e ca nu pot asocia niciun fel de emotie cu amintirile.” (p. 182)
January 19, 2016
O bună parte din acest volum m-a enervat Alina, noul ei comportament și prostiile pe care le făcea. Apoi, din fericire, a revenit la normal, așa cum o știam. Foarte bine, pentru că îmi venea să dau cartea de pereți.
Volumul ăsta are cel mai tare final dintre toate cele 5 și abia aștept să se traducă și volumul al 6-lea la noi, probabil o să plâng când termin seria :)). N-are cum să nu te impresioneze cât de tare o iubește Alex pe Alina, cred că niciodata n-am mai citit despre vreun personaj care să iubească atât de mult și atât de... superior și inaccesibil oamenilor banali. Dacă vreți să înțelegeți exact ce înseamnă iubirea adevărată, trebuie să citiți acest volum. Ar fi o nedreptate ca Alina să nu rămână cu el.
Din păcate, Marius rămâne un personaj de care nu pot să mă atașez (sau poate e doar prea eclipsat de Alex, hehe). De altfel, Alex e motivul principal pentru care iubesc această serie.
Sper ca autoarea să nu mai întârzie mult cu traducerea, pentru că nu mai am răbdare.
Volumul ăsta are cel mai tare final dintre toate cele 5 și abia aștept să se traducă și volumul al 6-lea la noi, probabil o să plâng când termin seria :)). N-are cum să nu te impresioneze cât de tare o iubește Alex pe Alina, cred că niciodata n-am mai citit despre vreun personaj care să iubească atât de mult și atât de... superior și inaccesibil oamenilor banali. Dacă vreți să înțelegeți exact ce înseamnă iubirea adevărată, trebuie să citiți acest volum. Ar fi o nedreptate ca Alina să nu rămână cu el.
Din păcate, Marius rămâne un personaj de care nu pot să mă atașez (sau poate e doar prea eclipsat de Alex, hehe). De altfel, Alex e motivul principal pentru care iubesc această serie.
Sper ca autoarea să nu mai întârzie mult cu traducerea, pentru că nu mai am răbdare.
December 5, 2015
Ce abis!!! Fenomenal!
May 28, 2017
Abis este acea poveste la finalul căreia nu îți mai dorești nimic. E ca și gustul unei vieți în care ai trăit din plin, ai luat ce a avut aceasta mai bun și i-ai dăruit ce ai avut tu mai bun. Acest volum a fost, aș putea spune, cel mai superb dintre toate volumele seriei, cu toate că m-aș putea înșela, încă nu am ajuns la Recviem pentru un asasin.
Abis este o superbă poveste unde viața agenților noștri preferați a atârnat de-un fir de ață, locul unde prieteniile s-au legat și mai strâns, povestea unde lumina și întunericul s-au contopit în speranță, locul unde noi iubiri au luat naștere.
Vă invit în cea mai dulce-amară poveste a seriei Alina Marinescu. În acea poveste care te ține la marginea hăului, oscilând între râs și plâns, între teamă și speranță.
https://goodread.ro/recenzie-abis-ali...
Abis este o superbă poveste unde viața agenților noștri preferați a atârnat de-un fir de ață, locul unde prieteniile s-au legat și mai strâns, povestea unde lumina și întunericul s-au contopit în speranță, locul unde noi iubiri au luat naștere.
Vă invit în cea mai dulce-amară poveste a seriei Alina Marinescu. În acea poveste care te ține la marginea hăului, oscilând între râs și plâns, între teamă și speranță.
https://goodread.ro/recenzie-abis-ali...
July 10, 2022
Ce ne face Monica!
Volumul ăsta a fost o bombă cu ceas efectiv... și parcă devin nostalgică la gândul că mai este o singură carte și după aia... gata. Povestea are "The End"... mi-aș dori să dureze la nesfârșit 💜
Volumul ăsta a fost o bombă cu ceas efectiv... și parcă devin nostalgică la gândul că mai este o singură carte și după aia... gata. Povestea are "The End"... mi-aș dori să dureze la nesfârșit 💜
December 23, 2020
Printr-o întorsătură de situație cei din Elite află că e în viață, consecința e că și-au pierdut un agent bun, executat chiar de Alina, ceea ce le-a confirmat că aceasta este pierdută. Însă, în pofida la tot o răpesc și o aduc înapoi, cu speranța că o vor regăsi pe vechea Alina, cumva, că o vor face să își aducă aminte. Misiunea cade pe Marius, cel ce i-a fost iubit și care ar da orice să o poată readuce în viața lui. Brett îi dă un ultimatul: o face să își amintească sau o omoară… 7 zile avea Marius să o transforme. Dar cum? Puterea lui e în tot ceea ce au trăit împreună și ceea ce simte el, mai puțin ea. Amintirea nopților de pasiune, atingerile, vorbele… doar că drumul către mintea ei încețoșată se dovedește extrem de anevoios și anxios.
https://vorbepentrusuflet.blog/2020/0...
https://vorbepentrusuflet.blog/2020/0...
September 17, 2016
[...] "Așa cum am spus, sfârșitul cărții Bariere de fum m-a făcut să-mi pun fel și fel de întrebări ce țineau de soarta Alinei și de cum va evolua povestea ei în Abis. Nu am fost surprinsă de începutul volumul, de cum a decurs povestea ei – să zicem, vreo cincizeci de pagini, cu aproximație –, cât de surpriza pe care am avut-o când am realizat că: învățăcelul devinise precum învățătorul, și viceversa. Recunosc că am fost puțin luată pe nepregătite. Dar, până la urmă, la ce te poți aștepta când vezi prin ce traumă a putut trece un personaj – sau nu? Te poți aștepta la orice din partea lui, numai la ce crezi tu că se va întâmpla, nu. Decât foarte rar. Dacă celelalte volume s-au axat mai mult pe misiunile, pe evoluția și pe confuzia Alinei legată de iubirea și îndoielile față de persoanele pe care le-a iubit/le iubește, Abis a fost mai mult de atât. A fost unic. S-a axat pe recuperarea Alinei, pe abisul în care se afla și pe confuzia din sufletul ei. A fost mai mult decât misiuni și adrenalină; dacă, până acum, nu simțeam nevoia să o compătimesc – nu exista loc de așa ceva, deoarece o admiram mult prea mult –, volumul acesta m-a făcut să simt și așa ceva pentru ea. La cât de puternică era fizic, pe atât de neputincioasă era emoțional și psihic; de multe ori îmi doream să am capacitatea de-a putea intra în carte și să o iau în brațe. Cu toate că avea prieteni lângă ea, persoane care o iubeau și țineau la ea cu adevărat, tot singură am văzut-o. Jason pot spune că a fost cel mai mult lângă ea, și se vedea că se străduia cât de bine putea ca să o facă să-și revină, dar chiar și cu ajutorul uriaș pe care i-l dădea, nu a fost de ajuns. Și cred că – în ciuda faptului că a jucat aici un rol mai mult secundar –, atât cât a apărut Alex lângă ea, a fost de ajuns pentru sufletul ei. Poate și pentru că am văzut și o altă latură a durului și impenetrabilului Alex Therien; și mi-a plăcut mult!" [...]
Continuarea: http://andreeapandelea.blogspot.ro/20...
Continuarea: http://andreeapandelea.blogspot.ro/20...
May 4, 2025
🖤 Seria "Alina Marinescu" - Vol. 1, 2, 3, 4, 5 & 6 - Monica Ramirez
🖤 Monica este una dintre autoarele noastre românce care are un stil de scriere absolut superb. Cei care au avut șansa să mă cunoască mai îndeaproape, știu că sunt o fire foarte perfecționistă, care observă chiar și greșelile acelea mici-mici de tot, ca niște furnicuțe🧐🤭 Cu toate acestea, nu am găsit nici un fel de greșeli, chiar și timpurile verbale erau în acord total🥰, dar de ce mă mai mir? Se vede de la o poștă talentul ei, fără să mai luăm în calcul faptul că seria a fost publicată mai întâi în SUA, în limba engleză, apoi tradusă, ani de zile mai târziu, tot de către ea, în limba română💙
🖤 Deși trebuia să dau importanță doar unei cerințe din cele enumerate, în cadrul maratonului Aishei, îm condiția floarea roșie sunt bifate amândouă, atât coperta predominant roșie, cât și personaje puternice și pasionale💞 Dacă apar spoilere, nu-mi voi cere scuze, deoarece seria este prea bună ca să mă mai pot abține💙
🖤 Alina Marinescu a fost recrutată fără voia ei într-o organizație de asasini, mai întâi în S.O.S. (Serviciul Operațiunilor Secrete, dacă îmi aduc bine aminte), aceasta aparținând României comuniste. Aflăm mai târziu, că Alex Therein (și el român, dar i s-a impus să-și schimbe numele de familie) este vinovatul principal, cel care de altfel ajunge să fie mentorul ei și s-o antreneze astfel încât să fie cel mai bun agent. Primul volum și cred că și al doilea se împart între ura și iubirea dintre cei doi, el fiind vinovatul și salvatorul ei. De ce? Deoarece înainte să aibă parte de prima ei asasinare, o salvează din lac, ca s-o bage în puț🤦🏻♀️, adică de la o organizație de asasini națională, la una internațională, denumită Elite care se ocupă de binele omenirii (nu i-am reținut denumirea întreagă nici să mor, deși sunt sigură că am trecut de 2500 de pagini)
🖤 Primele volume sunt cele mai dramatice, șocante și totuși delicioase. După ce Alina devine în mod oficial agent operativ (adică ucide pentru prima oară), cei doi sunt forțați să se ducă în misiuni sub-acoperire ca un cuplu de proaspăt căsătoriți. Nu vă gândiți că e ca în filmele de comedie, în care cei doi își pun mâna la gură și se prefac că se pupă și toată lumea e extaziată. Nu, Elite nu se joacă. Totul se face la superlativ, așa că vine faimoasa întrebare: "Dacă întreținem relații intime, o facem pentru misiune sau pentru că ne simțim atrași unul de celălalt?" Vă las pe voi să răspundeți🤭💙
🖤 Toată seria este înțesată de misiunile lor obișnuite scrise, ca și Alex, la superlativ, adică te simți ca și cum ai fi acolo, dar de ce să vorbesc despre asta, când pot să troncănesc zile în șir despre dinamica relațiilor? Ați înțeles? Ok, sărim peste🥰
🖤 Ajungem prin volumul 3, dacă nu mă înșel. Alex moare... sau nu? Ei bine, pentru Alina, moartea lui a fost cât se poate de reală, iar asta o ucide pe dinăuntru. Pentru a nu se lăsa ucisă de bunăvoie în misiuni, este lăsată, mai mult forțat, să călătorească timp de câțiva ani (5, dacă nu mă înșel), apoi revin cu forțe aparent proaspete în misiuni. Apoi, trec alți 2, și apare... cine? Ghiciți? C.I.A. - hai că știți filmele și serialele polițiste, n-ar trebui să fie nevoie să vă explic cine sunt. Ei, ce fac? Îl pun pe Marius Stephano, italian din naștere, să o seducă pe Alina ca să afle legătura ei cu o celulă teroristă, doar că cei doi se îndrăgostesc unul de celălalt, iar asta duce la o alianță Elite - C.I.A.
🖤 Ajungem în volumul 4, unde relația lor înflorește, află și despre Alex că este viu, dar el nu mai are ce face, căci iubirea lor e reală și palpabilă și tot ce îmi mai amintesc este că la final, o misiune dezastruoasă o lasă fără memorie, fiind spălată pe creier, de data asta, cu droguri, de celula teroristă despre care vorbisem puțin mai devreme.
🖤 Volumul 5 arată toate traumele ei provocate de amnezia indusă de droguri și cum Marius reușește să o aducă înapoi lângă el și Elite, iubirea lor câștigând încă o dată. Tot Alex o ajută la final să fugă de Elite pentru a-și petrece o viață normală alătur de Marius, fiica ei nenăscută, Anjolie (cu Marius, stați liniștiți, nu vă impacientați) și Sage, fiica lor adoptată într-o misiune.
🖤 Volumul 6, și cel pentru care m-am înscris în maratonul Aishei, este cel mai emoționant dintre toate, așa încât nu vreau să spun mare lucru despre el, ca să nu stric finalul. Sper că nu te superi. Dacă da, măcar zi-mi ca să mă înscriu cu alta la prima cerință🥺 Aproape că-mi venea să plâng alături de ea. Marius, deși eu am ținut întotdeauna cu relația Alina-Alex, acea scenă de pe râu aproape mi-a frânt inimioara, din cauza trăirilor ei🥺 Finalul a fost exact ce trebuia și ceva mai mult 💞💙, iar seria chiar mi-a lăsat un gol, dar acela că nu am parte de încă o serie în care să-i văd pe ei doi îmbătrânind (N-am zis cine, căci vreau să aflați singuri🤫) și pe cele două fete, crescând, îndrăgostindu-se, având copii și așa mai departe...💙💙💙
PUNCTAJ: 5⭐
🖤 Monica este una dintre autoarele noastre românce care are un stil de scriere absolut superb. Cei care au avut șansa să mă cunoască mai îndeaproape, știu că sunt o fire foarte perfecționistă, care observă chiar și greșelile acelea mici-mici de tot, ca niște furnicuțe🧐🤭 Cu toate acestea, nu am găsit nici un fel de greșeli, chiar și timpurile verbale erau în acord total🥰, dar de ce mă mai mir? Se vede de la o poștă talentul ei, fără să mai luăm în calcul faptul că seria a fost publicată mai întâi în SUA, în limba engleză, apoi tradusă, ani de zile mai târziu, tot de către ea, în limba română💙
🖤 Deși trebuia să dau importanță doar unei cerințe din cele enumerate, în cadrul maratonului Aishei, îm condiția floarea roșie sunt bifate amândouă, atât coperta predominant roșie, cât și personaje puternice și pasionale💞 Dacă apar spoilere, nu-mi voi cere scuze, deoarece seria este prea bună ca să mă mai pot abține💙
🖤 Alina Marinescu a fost recrutată fără voia ei într-o organizație de asasini, mai întâi în S.O.S. (Serviciul Operațiunilor Secrete, dacă îmi aduc bine aminte), aceasta aparținând României comuniste. Aflăm mai târziu, că Alex Therein (și el român, dar i s-a impus să-și schimbe numele de familie) este vinovatul principal, cel care de altfel ajunge să fie mentorul ei și s-o antreneze astfel încât să fie cel mai bun agent. Primul volum și cred că și al doilea se împart între ura și iubirea dintre cei doi, el fiind vinovatul și salvatorul ei. De ce? Deoarece înainte să aibă parte de prima ei asasinare, o salvează din lac, ca s-o bage în puț🤦🏻♀️, adică de la o organizație de asasini națională, la una internațională, denumită Elite care se ocupă de binele omenirii (nu i-am reținut denumirea întreagă nici să mor, deși sunt sigură că am trecut de 2500 de pagini)
🖤 Primele volume sunt cele mai dramatice, șocante și totuși delicioase. După ce Alina devine în mod oficial agent operativ (adică ucide pentru prima oară), cei doi sunt forțați să se ducă în misiuni sub-acoperire ca un cuplu de proaspăt căsătoriți. Nu vă gândiți că e ca în filmele de comedie, în care cei doi își pun mâna la gură și se prefac că se pupă și toată lumea e extaziată. Nu, Elite nu se joacă. Totul se face la superlativ, așa că vine faimoasa întrebare: "Dacă întreținem relații intime, o facem pentru misiune sau pentru că ne simțim atrași unul de celălalt?" Vă las pe voi să răspundeți🤭💙
🖤 Toată seria este înțesată de misiunile lor obișnuite scrise, ca și Alex, la superlativ, adică te simți ca și cum ai fi acolo, dar de ce să vorbesc despre asta, când pot să troncănesc zile în șir despre dinamica relațiilor? Ați înțeles? Ok, sărim peste🥰
🖤 Ajungem prin volumul 3, dacă nu mă înșel. Alex moare... sau nu? Ei bine, pentru Alina, moartea lui a fost cât se poate de reală, iar asta o ucide pe dinăuntru. Pentru a nu se lăsa ucisă de bunăvoie în misiuni, este lăsată, mai mult forțat, să călătorească timp de câțiva ani (5, dacă nu mă înșel), apoi revin cu forțe aparent proaspete în misiuni. Apoi, trec alți 2, și apare... cine? Ghiciți? C.I.A. - hai că știți filmele și serialele polițiste, n-ar trebui să fie nevoie să vă explic cine sunt. Ei, ce fac? Îl pun pe Marius Stephano, italian din naștere, să o seducă pe Alina ca să afle legătura ei cu o celulă teroristă, doar că cei doi se îndrăgostesc unul de celălalt, iar asta duce la o alianță Elite - C.I.A.
🖤 Ajungem în volumul 4, unde relația lor înflorește, află și despre Alex că este viu, dar el nu mai are ce face, căci iubirea lor e reală și palpabilă și tot ce îmi mai amintesc este că la final, o misiune dezastruoasă o lasă fără memorie, fiind spălată pe creier, de data asta, cu droguri, de celula teroristă despre care vorbisem puțin mai devreme.
🖤 Volumul 5 arată toate traumele ei provocate de amnezia indusă de droguri și cum Marius reușește să o aducă înapoi lângă el și Elite, iubirea lor câștigând încă o dată. Tot Alex o ajută la final să fugă de Elite pentru a-și petrece o viață normală alătur de Marius, fiica ei nenăscută, Anjolie (cu Marius, stați liniștiți, nu vă impacientați) și Sage, fiica lor adoptată într-o misiune.
🖤 Volumul 6, și cel pentru care m-am înscris în maratonul Aishei, este cel mai emoționant dintre toate, așa încât nu vreau să spun mare lucru despre el, ca să nu stric finalul. Sper că nu te superi. Dacă da, măcar zi-mi ca să mă înscriu cu alta la prima cerință🥺 Aproape că-mi venea să plâng alături de ea. Marius, deși eu am ținut întotdeauna cu relația Alina-Alex, acea scenă de pe râu aproape mi-a frânt inimioara, din cauza trăirilor ei🥺 Finalul a fost exact ce trebuia și ceva mai mult 💞💙, iar seria chiar mi-a lăsat un gol, dar acela că nu am parte de încă o serie în care să-i văd pe ei doi îmbătrânind (N-am zis cine, căci vreau să aflați singuri🤫) și pe cele două fete, crescând, îndrăgostindu-se, având copii și așa mai departe...💙💙💙
PUNCTAJ: 5⭐
June 27, 2017
O carte întunecată și copleșitoare pe măsura titlului. O carte care sondează cele mai adânci genuni ale sufletului și minții omenești, până la dezumanizare și pierdere completă a propriei identități. Iar "subiectul" în cauză a fost Alina. Nu aș fi crezut că o voi vedea vreodată în această postură, având în vedere cât era de puternică fizic și psihic, însă tehnicile de spălare pe creier combinare cu droguri de ultimă generație si-au făcut treaba și au reușit ceea ce Elite nu a reușit: să creeze robotul perfect! Avem parte și de această dată de răsturnări de situație, misiunile de care avem parte se derulează de multe ori "pe marginea propriului mormânt", iar personajele ne fascinează ca de fiecare dată cu modul lor absolut imprevizibil de a reacționa https://www.delicateseliterare.ro/asa...
February 24, 2018
“Abis” este o carte zguduitoare care sondează adâncimile de nepătruns ale disperării și lupta minții omenești cu tot ceea ce se indarjeste să o înfrângă. Cele două părți ale cărții sunt marcate de citate foarte grăitoare: “Când privești în abis, abisul privește prin tine” – Friedrich Nietzsche și “Libertatea nu e un drept, ci asumarea unui risc” – Denis de Rougemont.
Un volum ca o mare zbuciumată, cu un final ca un liman care nu se știe însă ce ascunde.
Mai multe gasiti aici: https://adropofinspiration.wordpress....
Un volum ca o mare zbuciumată, cu un final ca un liman care nu se știe însă ce ascunde.
Mai multe gasiti aici: https://adropofinspiration.wordpress....
November 18, 2016
Dacă veţi avea curaj să citiţi această serie, sunt sigură că nu veţi regreta. Veţi avea parte de adrenalină, suspans, spionaj, foarte multă acţiune, realitate, misiuni imposibile, dragoste, prietenie, indecizii, ură, sentimente contradictorii, pasiune şi situaţii limită. A fi agent secret este o adevărată artă, trebuie să te naşti pentru a ajunge la un nivel care să îţi ofere suficiente şanse pentru a trăi. Exişti, dar de fapt nu exişti.
O felicit pe Monica Ramirez pentru că a avut curaj să se inspire din viaţa unor oameni inediţi şi să scrie într-un mod unic, sigur n-a fost uşor să le transpună, dar talentul său a făcut ca totul să curgă de la sine. Îi mulţumesc pentru răbdarea cu care mi-a răspuns la întrebări de-a lungul acestor luni de incertitudini.
http://literaturapetocuri.ro/bariere-...
O felicit pe Monica Ramirez pentru că a avut curaj să se inspire din viaţa unor oameni inediţi şi să scrie într-un mod unic, sigur n-a fost uşor să le transpună, dar talentul său a făcut ca totul să curgă de la sine. Îi mulţumesc pentru răbdarea cu care mi-a răspuns la întrebări de-a lungul acestor luni de incertitudini.
http://literaturapetocuri.ro/bariere-...
Displaying 1 - 23 of 23 reviews