Strigăte de ajutor, fantezii, îndoieli, instincte, stângăcii, responsabilități, dezamăgiri, speranțe, rugăminți, disperări și vise: Dósa investighează ruptura dintre micile noastre succese și falsele așteptări pe care acestea par să le genereze în economia fericirii individuale, dar și felul în care ele trebuie gestionate în raport cu ceilalți. Fie că adoptă schema odelor ori, dimpotrivă, cea a elegiilor, Dósa eboșează dense scrisori de dragoste adresate fie propriei adolescențe, fie unei partenere ideale, și asta fără să se ferească, culmea, de „marea realizare a omenirii”, aceea de a împinge „ireversibil limitele mediului” în „cursa extincției”, toate, bineînțeles, în registru ironic. Placheta vrea să demonstreze, în cele din urmă, că mai indicat ar fi, poate, să trăim mereu suspendați într-o perpetuă „expectativă luminoasă”. În poezia ultimilor ani, nimeni n-a spus, iată, așa de multe și așa de bine pe atât de puține pagini. – Alex Ciorogar
Dacă am lansa în spațiu niște boxe plutitoare din care s-ar auzi poeziile din cartea asta și extratereștrii obosiți ar adormi tot mai adânc cu fiecare vers, ar avea un vis uman, cu iubiri neîmplinite, plăceri forfecate, un regret interminabil în corp de șarpe, flash-uri dintr-o clădire importantă care nu mai există, obiecte ascuțite pe care nu poți să te abții să nu pui mâna. S-ar trezi de la o lumină violentă, o durere în spatele ochilor și s-ar gândi – ce ciudați sunt oamenii. – Teona Galgoțiu
Andrei Dósa (n.1985, Braşov), a absolvit cursurile masterului de Inovare Culturală (denumit anterior master de Scriere Creatoare) din cadrul Facultăţii de Litere Braşov.
A publicat volumele: Când va veni ceea ce este desăvârşit (2011), American Experience (2013), Nada (2015), adevăratul băiat de aur (2017).
A tradus mai multe cărţi din engleză şi maghiară. Din 2012, este redactor al revistei ''Poesis internaţional''.
când cu adevărat marea realizare a omenirii e să împingă ireversibil limitele mediului horny și prost mă gândesc la prezența ta la somnolența purpurie din cameră când amândoi fumați ascultăm playlistul tău
dar cum să supraviețuim doar cu plăcere cum să ne intersectăm cât mai languros și luxos amprentele de carbon cum să mai participăm fără sentimente de vină la cursa extincției cum să ucid proprii copii și să primesc dragostea pe care o merită un leu injectat cu hormoni și cocaină
cu adevărat marea realizare a omenirii și laurii toți arzând în incendii de pădure
"Am visat că mă luptam cu tăcerea ta. Ia-mă de mână, îți spuneam şi încercam să mă lipesc de geaca ta uşoară de vară în culori hippie. Iartă-mă, tăcerea mă face agresiv, competitiv. Focul prin frecare e specialitatea mea."
mi-as fi dorit sa fie ceva mai lung volumul asta, a parut ca abia il incepusem si deja a fost gata
am gasit totusi cateva favorite noi, “not quite desirable”, “atrocități penibile”, “marele subiect”, “năcălit în salivă și muci” si “go down in flames” — much love <3
”unde să-mi fut singur/ sufletul in cur pe veci” „suntem la mare acum/ stai să întorc telefonul să-ți arăt/ felul în care ne-am așezat/ pentru acest portret de familie/ cu raza noastră de soare în brațe/ e secțiunea de aur” + big smash for „năclăit în salivă și muci”
Mult prea bună. O tot redescopăr. nu există refugiu pentru cei respinși nu există instanță în care să pledeze pentru cauza lor există doar mișcarea mareică a durerii în piept și a milei de sine
versurile mi-au ridicat ba câte-o sprânceană, ba câte-un colț al buzei, pe unele le-am asimilat întru totul, pe altele nu le-am priceput. Preferata mea rămâne „atrocități penibile”, dar au răsunat diverse ecouri, mai mici, și dinspre alte pagini, care m-au făcut să-mi fie ciudă că-s oarecum analfabetă funcțional când citesc poezie. Dósa stăpânește excelent limbajul, ritmul și jocul cuvintelor și abia aștept să pun mâna, deci, și pe un roman de-al său. Câteva versuri:
„nu există refugiu pentru cei respinși nu există instanță în care să pledeze pentru cauza lor există doar mișcarea mareică a durerii în piept și a milei de sine”
Foarte puține versuri sau construcții au rămas criptice pentru mine. Andrei e în continuare „young&fresh” în exprimare și păstrează aceeași voce personală, puternică, ce nu se teme să spună lucrurilor pe nume – lucru greu de făcut bine în poezie. Nu este nimic care să îmi displacă la acest volum, foarte frumos editat și decorat, și pot spune că mă simt câștigată în urma lecturii. Sincer, aștept un volum de poezii sau un roman scris de Andrei care să mă distrugă complet din punct de vedere emoțional – știu că poate face asta.
ce ți-aș putea spune ca să-ți fac viața mai bună? să nu te deprimi ușor să nu-ți irosești energia pe oameni care nu merită bla bla nu am puterea de a vedea destine umane din avion ca țiganca de azi de pe plajă care ghicea într-un sfert de pachet de cărți arta celorlalte trei sferturi rămăsese la bunica ei
“mai am un crâmpei de supersonic youth ce sa fac cu el? acum doliul recupereaza psihosomatic doliul anului 2012 iar cel din 2012 se hraneste cu doliul anului 2008”
Ok, nu știu de ce speram să fie un volum mai bun, dar chiar mediocru at best. Cea mai bună parte din volum e comentariul lui Ciorogar care e atât de amuzant prin intelectul pe care încearcă să îl afișeze.
de aici de unde bătăile inimii se ascut și toată inteligența rețelei sale neuronale se concentrează asupra ta asupra ochilor tai pale blue on a pale blue dot de aici de la marginea sistemului solar știu că te pot apăra de orice forța vătămătoare venită din spațiul cosmic
“Am visat că mă luptam cu tăcerea ta. Ia-mă de mână, îți spuneam și încercam să mă lipsesc de geaca ta ușoară de vară în culori hippie. Iartă-ma, tăcerea mă face agresiv, competitiv. Focul prin frecare e specialitatea mea. [….]” Andrei Dośa - puțin din “vis cu anima”
Cartea asta mi-a amintit că atunci când vrei să înțelegi ceva, ajută să citești cu voce tare. Prin urmare, la a doua lectură m-au lovit bucăți inițial neclare și chiar am început să-mi iau din nou notițe. Am recepționat un sentiment al neîmplinirii, al apropierii niciodată totale, al vieții ca o continuă expectativă care poate fi luminoasă daca o accepți cu visele, dezamăgirile și responsabilitățile ei:
"sunt încă aici dar și-n vastitatea universului între două destinații ca-ntr-o teleportare aflată în proces" * „supărat că nu pot prelua toate vibrațiile trupului tău nici cu barul plin nici cu barul gol"
* „știu doar frânturi din ceea ce te poate încânta"
* „când cu adevărat marea realizare a omenirii e să împingă limitele mediului horny și prost mă gândesc la tine"
P.S. Sunt poezii întregi care mi-au plăcut, dar nu le pot pune aici. Cred, însă, că putea fi mai lungă cartea.
Nu e așa luminoasă Expectativa luminoasă. Când am dat în sfârșit de pomele cu care m-au momit recomandările, volumul se și terminase. A fost mai dark decât ma așteptam, dar unele luminişuri au meritat descoperirea. E de revenit, poate cand afara e mai urât.