What do you think?
Rate this book
Biblioteca Descubrir la Filosofía #3
Kant: Revolutia copernicana in filosofie
Odata cu Immanuel Kant (1724 - 1804) filosofia ajunge la maturitate, inaugurand etapa contemporana. ea se elibereaza de ultimele vestigii ale medievalismului care inca dainuia in secolul al XVIII-lea si pune in centrul reflectiei omul istoric, preocupat sa isi croiasca singur destinul prin intermediul ratiunii. Kant reprezinta apogeul acestui ideal si deschide calea gandirii umaniste ulterioare care, chiar si cand nu accepta ideile kantiene, se misca in spatiul delimitat de acestea. Cartea de fata se axeaza pe doua dintre cele mai durabile si influente aspcte ale operei kantiene: teoria cunoasterii, cu a sa faimoasa "revolutie copernicana", si etica, al carei punct nevralgic este constituit de afirmatia categorica potrivit careia omul trebuie sa faca astfel incat sa fie rational si lier. (Manuel Cruz - profesor universitar de filosofie)
139 pages, Hardcover
First published June 1, 2015
About the author
Joan Solé
79 books6 followersJoan Solé va néixer a la Bisbal del Penedès el 1970. Convençut que la tasca més encertada i gratificant que es pot fer en l'àmbit editorial és reivindicar la idea de literatura, s'ha ocupat de l'edició i la traducció de grans autors, com ara Edgar Allan Poe (els contes complets i l'assaig cosmogònic Eureka), Oscar Wilde (assaigs filosòfics i literaris aplegats a L'ànima de l'home) i textos d'estètica dels grans romàntics anglesos (Wordsworth, Coleridge, Keats, Shelley), tots publicats a Columna. Ha publicat en aquesta col·lecció Els millors contes de la literatura fantàstica (2007), un recull dels millors exemples d'aquest gènere.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 22 of 22 reviews
January 15, 2023
Subiectul este prea complex pentru a fi tratat in aproximativ 100 de pagini, dar este o introducere decentă asupra imensității lui Kant in filosofia modernă.
December 27, 2019
Continúo incorporando resumenes de filósofos.
Kant ocupa en la filosofía moderna y contemporánea el lugar que Aristóteles y Platón ocupan en la filosofía antigua. Los tres son origen; fundadores y creadores de las grandes cuestiones que ocuparán a los pensadores posteriores.
En el siglo XVII Kant aunó en su teoría del conocimiento el empirismo británico y el racionalismo europeo para crear una teoría del conocimiento fundacional. Feliz año!
Kant ocupa en la filosofía moderna y contemporánea el lugar que Aristóteles y Platón ocupan en la filosofía antigua. Los tres son origen; fundadores y creadores de las grandes cuestiones que ocuparán a los pensadores posteriores.
En el siglo XVII Kant aunó en su teoría del conocimiento el empirismo británico y el racionalismo europeo para crear una teoría del conocimiento fundacional. Feliz año!
October 12, 2020
„Să ne imaginăm pe cineva care se chinuie să urce versantul abrupt și accidentat al unui munte ostil, foarte expus la biciuirea vântului și la cele mai rele intemperii. Mâinile sale, deja acoperite de degerături și de zgârieturi, se prind de stânciaspre a căror stabilitate și rezistență nu le cunoaște. Picioarele, dureroase de la bășici, caută orbește puncte de sprijine sigure. Vizibilitatea cățărătorului suferind este foarte redusă de ceață. Și când, în final, reușește să urce pe creasta durăși ajunge într-un punct unde își poate trage suflarea, descoperă descurajat că pe platou nu există cărare cu indicații și marcaje, că abia poate să se încreadă în orientare pentru a ajunge undeva, și înțelege că mai obositor decât efortul fizic, decât frica, este să avansezi fără să fii sigur unde mergi, temându-te la fiecare pas că vei descoperi că trebuie să te întorci din drum. Acesta este sentimentul la prima lectură a Criticii rațiunii pure.”
Cam așa ceva am simțit și eu în momentul citirii acestui număr. În schimb am rămas cu patru sugestii de film: „A trăi” (1952) de Akira Kurosawa, „Delicte și fărădelegi” (1989) de Woody Allen, „Vivre sa vie” al lui Jean-Luc Godard și „Johnny got his gun” (1972) de Dalton Trumbo. De asemenea, îs curios dacă acest „Crimes and Misdemeanors”, considerat de autor cel mai bun film al lui Woody Allen, va câștiga în fața prefaratului meu al lui Woody Allen, „Match Point”.
Cam așa ceva am simțit și eu în momentul citirii acestui număr. În schimb am rămas cu patru sugestii de film: „A trăi” (1952) de Akira Kurosawa, „Delicte și fărădelegi” (1989) de Woody Allen, „Vivre sa vie” al lui Jean-Luc Godard și „Johnny got his gun” (1972) de Dalton Trumbo. De asemenea, îs curios dacă acest „Crimes and Misdemeanors”, considerat de autor cel mai bun film al lui Woody Allen, va câștiga în fața prefaratului meu al lui Woody Allen, „Match Point”.
June 4, 2021
O sinteza destul de coerenta a filosofiei kantiene (care sincer e prea complexa pentru a putea fi tratata cum trebuie in ~100 pagini sau in fine, intr-un mod mai amplu). In principal cartea se axeaza pe expunerea Crticii Ratiunii Pure si a Crticii Ratiunii Practice (ce reprezinta practic fundamentul filosofiei lui Kant).
I-am dat totusi 4 stele pentru ca la un moment dat conceptului de "schema" nu ii este acordata mai multa atentie (acestia fiind un concept crucial in filosofia kantiana), poate cu o exemplificare in plus care sa ajute cititorul sa inteleaga mai bine ce presupune, ceea ce m-a impins sa fac eu o mica cercetare independenta pentru a intelege mai bine.
Datele biografice si explicarea contextului in care au aparut operele lui Kant faciliteaza cititorului captarea unui reper istoric fata de alti filosofi, precum si niste "insights" asupra scopului filosofiei kantiene cat si a influentei asupra gandirii filosofice ulterioare (Hegel, Fichte, Schelling, Schopenhauer, Nietzsche, etc).
I-am dat totusi 4 stele pentru ca la un moment dat conceptului de "schema" nu ii este acordata mai multa atentie (acestia fiind un concept crucial in filosofia kantiana), poate cu o exemplificare in plus care sa ajute cititorul sa inteleaga mai bine ce presupune, ceea ce m-a impins sa fac eu o mica cercetare independenta pentru a intelege mai bine.
Datele biografice si explicarea contextului in care au aparut operele lui Kant faciliteaza cititorului captarea unui reper istoric fata de alti filosofi, precum si niste "insights" asupra scopului filosofiei kantiene cat si a influentei asupra gandirii filosofice ulterioare (Hegel, Fichte, Schelling, Schopenhauer, Nietzsche, etc).
June 12, 2026
Me encuentro de acuerdo, en gran medida, con la teoría del conocimiento desarrollada por Immanuel Kant y con los postulados presentes en sus obras fundamentales: Crítica de la razón pura, Crítica de la razón práctica y Crítica del juicio. Considero especialmente relevantes los conceptos que desarrolla en ellas, como el “imperativo categórico”, así como su revolucionaria concepción del conocimiento humano.
Sin embargo, aquello que más destaco de su pensamiento es la distinción entre el fenómeno y el noúmeno, además de su análisis sobre los juicios a priori y a posteriori, tanto analíticos como sintéticos. Estas categorías no solo transformaron la epistemología moderna, sino que también permiten comprender cómo el ser humano estructura racionalmente la realidad a través de la experiencia y del entendimiento.
A partir de ello, considero posible interpretar el lenguaje humano como una herramienta fundamental creada para codificar y organizar la percepción racional y empírica del mundo. Esta idea sería posteriormente profundizada por Friedrich Nietzsche en obras como El ocaso de los ídolos y Así habló Zaratustra, donde el lenguaje y los valores son sometidos a un proceso de crítica y descomposición filosófica.
En este sentido, Nietzsche lleva más allá la duda kantiana sobre la verdad absoluta, proponiendo una filosofía que desmonta las estructuras morales y conceptuales tradicionales para enfrentar al individuo con el vacío nihilista. Desde allí, el hombre tendría la posibilidad de construir una nueva ontología propia, independiente y afirmativa, representada en la figura del “superhombre”.
Volviendo a Kant, considero que el concepto de fenómeno y noúmeno constituye uno de los mayores aportes de la filosofía moderna. El fenómeno representa la realidad tal como aparece ante nuestra percepción y bajo las estructuras de nuestra sensibilidad y entendimiento; mientras que el noúmeno, o “cosa en sí”, permanece fuera de los límites del conocimiento humano directo. Más que un relativismo radical, esta distinción plantea una reflexión profunda sobre las limitaciones inherentes de la razón y sobre la imposibilidad de acceder a una verdad absoluta desligada de la experiencia humana.
Asimismo, es evidente la influencia de Platón en la filosofía kantiana, particularmente en la relación entre el mundo sensible y el mundo inteligible presente en la teoría de las Ideas. Del mismo modo, las raíces luteranas y cristianas de Kant influyeron notablemente en su concepción moral, orientada hacia la fundamentación racional de la ética y del deber universal.
No resulta casual que Kant tuviera como grandes influencias filosóficas a pensadores como David Hume, John Locke, René Descartes y Jean-Jacques Rousseau. Precisamente, uno de sus mayores méritos consistió en realizar un verdadero “giro copernicano” en la filosofía occidental, superando tanto el racionalismo absoluto como el empirismo radical mediante una nueva teoría del conocimiento que redefinió la relación entre sujeto y realidad.
Pese a las críticas que puedan formularse hacia ciertos aspectos metafísicos y morales de su obra, nada de ello disminuye la magnitud intelectual de Kant ni el impacto histórico de su pensamiento en la filosofía moderna y contemporánea.
Sin embargo, aquello que más destaco de su pensamiento es la distinción entre el fenómeno y el noúmeno, además de su análisis sobre los juicios a priori y a posteriori, tanto analíticos como sintéticos. Estas categorías no solo transformaron la epistemología moderna, sino que también permiten comprender cómo el ser humano estructura racionalmente la realidad a través de la experiencia y del entendimiento.
A partir de ello, considero posible interpretar el lenguaje humano como una herramienta fundamental creada para codificar y organizar la percepción racional y empírica del mundo. Esta idea sería posteriormente profundizada por Friedrich Nietzsche en obras como El ocaso de los ídolos y Así habló Zaratustra, donde el lenguaje y los valores son sometidos a un proceso de crítica y descomposición filosófica.
En este sentido, Nietzsche lleva más allá la duda kantiana sobre la verdad absoluta, proponiendo una filosofía que desmonta las estructuras morales y conceptuales tradicionales para enfrentar al individuo con el vacío nihilista. Desde allí, el hombre tendría la posibilidad de construir una nueva ontología propia, independiente y afirmativa, representada en la figura del “superhombre”.
Volviendo a Kant, considero que el concepto de fenómeno y noúmeno constituye uno de los mayores aportes de la filosofía moderna. El fenómeno representa la realidad tal como aparece ante nuestra percepción y bajo las estructuras de nuestra sensibilidad y entendimiento; mientras que el noúmeno, o “cosa en sí”, permanece fuera de los límites del conocimiento humano directo. Más que un relativismo radical, esta distinción plantea una reflexión profunda sobre las limitaciones inherentes de la razón y sobre la imposibilidad de acceder a una verdad absoluta desligada de la experiencia humana.
Asimismo, es evidente la influencia de Platón en la filosofía kantiana, particularmente en la relación entre el mundo sensible y el mundo inteligible presente en la teoría de las Ideas. Del mismo modo, las raíces luteranas y cristianas de Kant influyeron notablemente en su concepción moral, orientada hacia la fundamentación racional de la ética y del deber universal.
No resulta casual que Kant tuviera como grandes influencias filosóficas a pensadores como David Hume, John Locke, René Descartes y Jean-Jacques Rousseau. Precisamente, uno de sus mayores méritos consistió en realizar un verdadero “giro copernicano” en la filosofía occidental, superando tanto el racionalismo absoluto como el empirismo radical mediante una nueva teoría del conocimiento que redefinió la relación entre sujeto y realidad.
Pese a las críticas que puedan formularse hacia ciertos aspectos metafísicos y morales de su obra, nada de ello disminuye la magnitud intelectual de Kant ni el impacto histórico de su pensamiento en la filosofía moderna y contemporánea.
June 11, 2019
Inagotable, cuando Kant pone al centro del conocimiento al hombre mismo, no lo festeja, lo desvela y ya. Sí, fue un hombre de su tiempo y desde ahí leyó y construyó su filosofía, pero que potencia y dotada de una eternidad insuperable. La mente es la responsable de toda la realidad es algo que responsabiliza al hombre de sí mismo más de lo que pretendió. Sujetos a los mandatos de un orden superior inmutable por siglos reguló la vida del orbe, aunque la filosofía griega había puesto en marcha la búsqueda del conocimiento, era sólo para los pocos, Kant desarticuló el intríngulis racional que no pudieron explicar los antiguos para entregar un teoría del conocimiento que hasta en la actualidad ha servido para ver en el hombre y sus atributos las tecnologías que permiten su progreso o decadencia. Las dos vías nunca desaparecen, el fallo, el error, lo mal intencionado siempre está presente en la conciencia del hombre. Su autoregulación es obligatoria.
June 16, 2021
Es justo el fin de semestre, lo que coincide con mi máximo aguante en términos pandémicos; es decir, continuar estudiando sí requiere de mí una motivación que no tengo. Seguramente terminaré haciendo todos los trabajos, pero estoy cansado. Ponerme a leer filosofía bajo estas condiciones es casi un suicidio mental, pero ahora detesto la idea de abandonarlo. Tardé más de lo esperado en leer a Kant, pero bien se sabe que es un filósofo complicado. Lo cierto es que me parece que este libro no escapa de la maldición: de pronto se vuelve complicado y difícil de entender, a diferencia de los libros anteriores, que tan claros e ilustrativos son. Por eso las tres estrellas, para el autor; para la filosofía de Kant, probablemente cinco estrellas. Qué alcance intelectual, pienso yo.
October 17, 2021
Am vrut sa citesc despre Kant după ce am terminat cartea despre Arendt din aceeași serie. Pot sa inteleg acum ce a influentat-o pe Ardent din opera lui Kant. Desi nu cred ca as putea sa ii comentez ideile, pentru ca nu le-as reprezenta la adevarata valoarea, cred ca imperativul categoric Kantian este o buna masura pentru ceea ce poate numi cineva etic.
Intr-o societate care este din ce in ce mai polarizată ar fi ideal sa aplicam puțină empatie si sa incercam sa abordam lucrurile la un mod rational, universal si nu individualist. Cred ca mai mult ca oricand "Kant este un ganditor necesar pentru epoca noastra".
De ce 5 stele? Pentru ca de mult nu am mai citit ceva care sa ma ia din fotoliu de citit si sa ma duca la masa de lucru pentru a lua notite.
Intr-o societate care este din ce in ce mai polarizată ar fi ideal sa aplicam puțină empatie si sa incercam sa abordam lucrurile la un mod rational, universal si nu individualist. Cred ca mai mult ca oricand "Kant este un ganditor necesar pentru epoca noastra".
De ce 5 stele? Pentru ca de mult nu am mai citit ceva care sa ma ia din fotoliu de citit si sa ma duca la masa de lucru pentru a lua notite.
June 18, 2017
Me parece que es un buen intento de acercar el pensamiento de Kant al lego en fiosofía, pero me quedo con la sensación de haberme quedado a las puertas, y por la única razón de que no lo he entendido todo. Fallo mío: me queda grande.
Eso sí, me quedan claras algunas cosas: la diferencia entre fenómeno y neúmeno, que el autor divide la aportación del filósofo en dos bloques (epistemología y ética), que la moral fundamenta la religión y no al revés, y que la talla de Kant como filósofo es enorme.
Eso sí, me quedan claras algunas cosas: la diferencia entre fenómeno y neúmeno, que el autor divide la aportación del filósofo en dos bloques (epistemología y ética), que la moral fundamenta la religión y no al revés, y que la talla de Kant como filósofo es enorme.
October 2, 2022
Complejo. Lento. La teoria del conocimiento y la etica son los dos aspectos mas influyentes y duraderos de la obra kantiana, y este libro se centra en la reflexión al hombre histórico y el uso de la razón.
November 21, 2024
Me costó mucho más que otras ediciones agarrarle el ritmo. Las explicaciones no eran tan simples o puestas en la realidad, por momentos denso y por otros con datos que no me parecieron tan relevantes. Simplemente un libro que no es para mí.
October 1, 2019
Didáctico, divulgativo e interesante aproximación al autor y a su pensamiento.
November 30, 2020
Es una pequeña introducción al pensamiento de Kant, quedo bastante corto a decir verdad.
July 28, 2022
Una buena introducción breve al pensamiento de Kant.
January 10, 2024
Exelente como introducción a la filosofía kantiana.
January 14, 2025
Kant es un filósofo muy complejo, arduo, difícil…
Este libro lo muestra de forma muy didáctica.
Una buena introducción a la obra de este genio de la filosofía.
Este libro lo muestra de forma muy didáctica.
Una buena introducción a la obra de este genio de la filosofía.
September 16, 2026
4 Libro introductorio para leer crítica de la razón pura y práctica. En ocasiones faltan ejemplos para entender los conceptos. En general es un buen libro.
July 3, 2022
Aș dori să precizez mai întâi de toate faptul că nota acordată este de fapt un 4,5. Cartea este foarte bună iar autorul reușește să structureze în o sută de pagini cele mai importante concepte ale lui Kant. Problema este că nu s-a axat suficient de mult pe ideologia ,,schemei", și nici recomandarea de filme din penultimul capitol nu m-a dat pe spate. În rest a meritat s-o citesc!
September 16, 2022
O introducere bună și deloc plictisitoare în filosofia lui Kant, cu o repartizare potrivită între epistemologia, etica și biografia lui.
În loc de recenzie, voi posta notele mele în timp ce ascultam audiobook-ul:
3 întrebări centrale:
- Ce pot să știu?
- Ce trebuie să fac?
- Ce am dreptul să sper?
sau Ce este omul?
fenomene = ceea ce se percepe.
noumene = lucruri în sine; același lucru perceput dar dincolo de percepție și independent de aceasta; noumenul nu se captează în intuiția sensibilă.
noumenele nu pot fi cunoscute, nici gândite, sunt un concept pentru a indica limitele cunoașterii.
noumen = non-fenomen; limită a intuiției sau a percepției.
ființele raționale nu au experiența intuiției intelectuale (percep doar ce este fizic, nu ce e transcendent).
apariția fenomenului indică existența noumenului: când vedem (doar) un fum de departe putem deduce că există foc (noumen).
noumenele sunt cauzele fenomenelor, respectiv realitatea este mai amplă decât întinderea cunoașterii noastre (adică nu putem cunoaște lumea în sine în completitudinea ei).
spațiul este obiectiv și respectiv și ceea ce se intuiește.
Kant se desprinde de la dihotomia realitate-aparență (Platon - transcendent, Aristotel - imanent), iar în locul ei plasează binomul fenomen-noumen.
Fenomenul nu este dat ca o aparență, ci ca o apariție, un dat (intuiție, percepție) care este produs de conștiință și nu de ceva mai nobil și mai demn (ca lumea Formelor lui Platon).
Fenomenul nu se opune esenței, se opune noumenului (ceea ce nu e înregistrat de conștiință).
Kant înlocuiește perechea disjunctivă aparență-esență cu perechea conjunctivă apariție-sens (doarece există un sens al apariției).
În filosofia practică a lui Kant libertatea este de a se lăsa călăuzit de rațiune; nimic empiric (plăcere, dorință), doar datorie.
Să acționăm din datorie (moral, conform rațiunii), nu conform datoriei (sociale); multe lucruri nu se fac din datorie ci din sentimente precum iubirea și gratitudinea.
Kant numește ordinea rațiunii practice (legea morală) imperativ categoric pentru că nu are condiții, nu ia în considerare circumstanțe empirice, fiind obligatorie. Corespunde moralei autonome, iar realizarea sa este ceea ce îi permite subiectului să-și capete dimensiunea transcedentală și să se introducă în lumea inteligibilă. În același mod cu judecata certă a rațiunii speculative, imperativul categoric a rațiunii practice trebuie să fie sintetic și a propri pentru a fi satisfăcute cererile sale de universalitate și necesitate. Este sintetic deoarece include libertatea și a priori deoarece depinde complet de rațiune, și nu de circumstanțe empirice — dorințe, nevoi, interese —, nici de o presupusă natură omenească. Subiectul transcedental, aparținând lumii inteligibile a libertății, își asumă prin voința bună imperativul categoric pe care și l-a dictat prin rațiunea practică.
În jargonul Kantian practic = etic.
În loc de recenzie, voi posta notele mele în timp ce ascultam audiobook-ul:
3 întrebări centrale:
- Ce pot să știu?
- Ce trebuie să fac?
- Ce am dreptul să sper?
sau Ce este omul?
fenomene = ceea ce se percepe.
noumene = lucruri în sine; același lucru perceput dar dincolo de percepție și independent de aceasta; noumenul nu se captează în intuiția sensibilă.
noumenele nu pot fi cunoscute, nici gândite, sunt un concept pentru a indica limitele cunoașterii.
noumen = non-fenomen; limită a intuiției sau a percepției.
ființele raționale nu au experiența intuiției intelectuale (percep doar ce este fizic, nu ce e transcendent).
apariția fenomenului indică existența noumenului: când vedem (doar) un fum de departe putem deduce că există foc (noumen).
noumenele sunt cauzele fenomenelor, respectiv realitatea este mai amplă decât întinderea cunoașterii noastre (adică nu putem cunoaște lumea în sine în completitudinea ei).
spațiul este obiectiv și respectiv și ceea ce se intuiește.
Kant se desprinde de la dihotomia realitate-aparență (Platon - transcendent, Aristotel - imanent), iar în locul ei plasează binomul fenomen-noumen.
Fenomenul nu este dat ca o aparență, ci ca o apariție, un dat (intuiție, percepție) care este produs de conștiință și nu de ceva mai nobil și mai demn (ca lumea Formelor lui Platon).
Fenomenul nu se opune esenței, se opune noumenului (ceea ce nu e înregistrat de conștiință).
Kant înlocuiește perechea disjunctivă aparență-esență cu perechea conjunctivă apariție-sens (doarece există un sens al apariției).
În filosofia practică a lui Kant libertatea este de a se lăsa călăuzit de rațiune; nimic empiric (plăcere, dorință), doar datorie.
Să acționăm din datorie (moral, conform rațiunii), nu conform datoriei (sociale); multe lucruri nu se fac din datorie ci din sentimente precum iubirea și gratitudinea.
Kant numește ordinea rațiunii practice (legea morală) imperativ categoric pentru că nu are condiții, nu ia în considerare circumstanțe empirice, fiind obligatorie. Corespunde moralei autonome, iar realizarea sa este ceea ce îi permite subiectului să-și capete dimensiunea transcedentală și să se introducă în lumea inteligibilă. În același mod cu judecata certă a rațiunii speculative, imperativul categoric a rațiunii practice trebuie să fie sintetic și a propri pentru a fi satisfăcute cererile sale de universalitate și necesitate. Este sintetic deoarece include libertatea și a priori deoarece depinde complet de rațiune, și nu de circumstanțe empirice — dorințe, nevoi, interese —, nici de o presupusă natură omenească. Subiectul transcedental, aparținând lumii inteligibile a libertății, își asumă prin voința bună imperativul categoric pe care și l-a dictat prin rațiunea practică.
În jargonul Kantian practic = etic.
May 6, 2018
My philosophy professor used to say: "little has been said before and after Kant". She was right. The first thing we are often thought about Kant is his moral stance of doing things for its inherent good, rather than a means to an end. What we call the end in itself. However, Kant's ideology expands far beyond that notion. A bigger part of his arguments stands on his belief that phenomena of reality can only be perceived through the filter of our senses. Hence, our senses shape our experiences of reality. Kant can be a very difficult and deep read for those willing, but his critiques of pure reason and practical reason are, shockingly, of clinical precision. Personally I believe Kant has paved a way towards traditional, very granular ways of philosophizing about concepts; and surely has inspired countless other philosophers.
January 7, 2016
Como el resto de tomos de esta colección, se nos presenta un marco general del pensamiento, obra y vida del filósofo. Muy interesante y claro, dentro de lo posible, ya que el nivel tan técnico de sus conceptos y lo particular de sus postulados requieren la atención total del lector.
Aún así, Solé es capaz de desmenuzar perfectamente la ideología de Kant y darle tanto su lugar en la historia y la evolución de la filosofía, como de cerrar con el sentido práctico para su aplicación en el mundo actual o entender las consecuencias de la falta de atención a los postulados morales kantianos hoy en día.
La filosofía tiene un sentido práctico y activo, dice Kant. Y la sociedad moderna nos recuerda todos los días la necesidad de verlo así actuando siempre en consecuencia.
Aún así, Solé es capaz de desmenuzar perfectamente la ideología de Kant y darle tanto su lugar en la historia y la evolución de la filosofía, como de cerrar con el sentido práctico para su aplicación en el mundo actual o entender las consecuencias de la falta de atención a los postulados morales kantianos hoy en día.
La filosofía tiene un sentido práctico y activo, dice Kant. Y la sociedad moderna nos recuerda todos los días la necesidad de verlo así actuando siempre en consecuencia.
October 6, 2021
Está demás decir que Kant es muy interesante, pero este libro en particular me
Displaying 1 - 22 of 22 reviews