Nimeni nu a auzit de mine. Numele meu nu este scris pe nicio foaie de papirus, nu este scrijelit în nicio piatră, faptele mele nu sunt desenate pe monumente mărețe, iar marii artiști m-au negat în viziunile lor.
De ce?
Pentru că sunt niște ipocriți, de aia! Mă consideră cea mai temută oroare pe care Tărâmul Morților o sălășluiește și chiar nu pot să nu fiu de acord cu ei! Sunt dat naibii rău de tot! Probabil că o parte din nebunia mea este transmisă genetic de la tata, marele Hades, unul dintre fii marelui titan Cronos. Ei au fost primii zei care au apărut: Zeus, Hera, Poseidon, Hades, Demetra și Hestia.
Ce făceam, de obicei, când mă plictiseam? Căutam probleme. Și unde le găseam? Printre zei, bineînțeles! Iar de aici încep toate aventurile mele pe care voi, muritorii de rând, le-ați numit: „Legendele Olimpului”
Încă nu știți cine sunt eu?
Eu sunt întâiul născut al lui Hades, teroarea din lumea Morților, groaza sufletelor adormite, cel mai negru coșmar al muritorilor, primul vampir care a existat în întreaga lume.
O lectură interesantă, dacă pot spune așa. Recunosc, după descriere mă așteptam la altceva. Dacă prin descrierea cărții s-ar fi menționat că este un pamflet al legendelor Olimpului aș fi văzut altfel această carte. Dar așa, “SIN” mi s-a părut o bătaie de joc la adresa mitologiei, cu un vocabular de cartier. Pedepsit de Uranus, acesta se vede nevoit să călătorească cu Anastasia — un discipol al oracolului din Delhi, o tânără cu care reușește să schimbe ironii și să se certe tot timpul. Ca să nu mai spun că autoarea pare a fi schimbat puțin mitologia... parcă Perseu a tăiat capul Meduzei, nu? Sin omoară Minotaurul, apoi merge împreună cu Hermes și Anastasia în ținutul amazoanelor pentru a lua centura lui Hyppolite, din gelozia față de Paris provoacă războiul troian... și câte și mai câte isprăvi. Nu pot spune că nu am râs citind cartea, dar de la a râde la a spune că este o carte bună, asta-i altă treabă. SIN mi s-a părut un personaj plin de el și egocentric, ce se credea buricul pământului. Un șmecheraș de cartier care își dă aere. Totuși, are și momente în care îmi place de el. I-a dat lui Perseu capul Meduzei doar pentru că acesta avea mai multă nevoie de el decât Uranus. Este un vampir cu probleme emoționale, care încă nu se cunoaște pe deplin. Se luptă cu atracția pe care o simte pentru Anastasia, cu instinctele, cu toată lumea. Iar vocabularul folosit în carte, având în vedere că este un subiect despre mitologie, mi s-a părut exagerat. Aș fi vrut să o fi luat într-o altă direcție cartea asta... Fiind vorba de păcatul capital, adică crima, nu mă asteptam la așa ceva. O comedie ușoară și vulgară, care-i face pe iubitorii mitologiei grecești să se înfioare ... nu neapărat în sensul bun. Finalul mi-a plăcut. Sacrificiul suprem și apariția liberului arbitru.
Sin – Alexandra Andreica Cartea cu zei delicioasă şi amuzantă, pe care am savurat-o aseară târziu în două ore şi ceva. Ore pe care le-am petrecut “râzând în şoaptă” ca să nu-i trezesc pe cei care nu citesc la ora 1 noaptea. Personaje: Sin – “Bărbatul cu ochi de chihlimbar, gustul păcatului şi al desfrâului. Fiul lui Hades!” – primul păcat capital. Vampirul căruia îi plac nimfele, zeiţele, într-un cuvânt aventurile. Anastasia – “virgina atât de sfidătoare”, Oracolul măreţului Hades. Pentru a nu fi condamnat să nu mai iasă din ţinutul lui Hades trei veacuri şi o zi, Sin primeşte pedeapsă de a îndeplini diferite misiuni, pedeapsă care se transformă într-o adevărată aventură în care acesta este însoţit de Hermes şi Anastasia. Toate bune şi frumoase, doar că Sin şi Anastasia, nu se înţeleg deloc la începutul călătoriei şi se împung cu orice ocazie. “-Te-ai născut cretin sau te-a scăpat Hades în cap când erai mic?” -Decât o încuiată care nu a ieşit în viaţa ei din Templu, mai bine scăpat în cap!” Vă las pe voi să vă amuzaţi de aventura celor doi şi să aflaţi dacă cele două puteri au reuşit să îşi unească forţele pentru a scrie istoria sau istoria a început cu ei. Să vă mai spun că am aflat că frumoasa Afrodita, soţia hidosului Hefaistos visa la o vacanţă în Cipru?😂 Felicitări, Alexandra Andreica!💖💖💖 Ai reuşit să mă faci să-mi placă o poveste pe care nu credeam că o voi citi!
Descrierea este promițătoare. Ideea că primul vampir este fiul lui Hades e interesanta. Finalul mi-a plăcut într-o oarecare măsură. Cartea în sine este slabuță. Totul de întâmplă în fugă, iar limbajul de cartier nu dă impresia că ar fi vorba de zeii greci.
De mult nu am mai ras cu atâta poftă la o carte și chiar am nevoie de acest lucru. Paginile cărții redau din Legendele Olimpului ( de la povestea Troiei la muncile lui Hercule) toate prin ochii lui Sin , primul vampir și fiu al lui Hades . Scrise toate cu o tenta ironică ( adică sufletul chiar trebuie sa ai o doza de ironie sa îl asociezi pe Cerberus cu un catelin ) , poate cartea are și o doza de previzibilitate când Sin se îndrăgostește de Anastasia , ce devine oracolul din Delphi in locul lui Phitia . Cu toate acestea când Anastasia rămâne însărcinată și copilul un echilibru perfect intre bine și rău iar vremea zeilor spune și sfârșitul cărții cu crearea lumii din nou , cu existența unui singur zeu , in lumea căruia nu îți cumpărai locul in lumea de dincolo cu lucruri materiale ci cu faptele din timpul vieții m-a lăsat cumva fara cuvinte. Nu mă așteptam la un astfel de sfârșit . Deci recomand cu drag .
O poveste drăguță, dar acțiunea mi s-a părut puțin grăbită. Recunosc, nu sunt un mare fan al Legendelor Olimpului și poate din motivul acesta, m-au obosit detaliile despre zei. In orice caz, este un început promițător pentru un autor la început de drum.😊
Iubesc mitologia si abia așteptam sa citesc “Sin”, dar m-a dezamagit. Anul trecut am citit pe Wattpad prologul, care m-a intrigat, dar de fapt este o parodie despre mitologia greaca. Pe coperta se afla un gladiator roman in spatele căruia se zareste Coloseumul, dar inauntru sunt legende grecești. Povestea si-a revenit putin cand Sin si Anastasia au inceput sa se apropie. Relația lor a fost drăguțică. Sin este un egocentric, arogant, egoist, nesimtit, sarcastic. Crede ca totul i se cuvine si ca e buricul pământului, tratându-i pe ceilalti cu superioritate. Imi place cum autoarea l-a introdus pe Sin in legendele prezentate in carte. Ideea epilogului mi se pare foarte interesanta. Totusi nu am inteles cum un zeu nemuritor poate fi omorât. Asta m-am intrebat din primele pagini.