Unul dintre subiectele mele preferate îl reprezintă țeparii. Egoiști cinici, jucători de sumă nulă, maeștri ai prefăcătoriei, acești indivizi construiesc scenarii elaborate și multe perdele de fum din spatele cărora își lasă victimele cu buza umflată. Mulți sunt narcisiști înnăscuți, alții grandomani deliranți, care ajung să creadă în propria misiune, dar toți vor să ia ceva, ce cred că li se cuvine (de regulă bani), și să nu ofere la schimb mai nimic. Deși întrebarea fundamentală din jurul acestui modus operandi este „de ce nu procedăm toți așa?”, pentru că toți avem nevoie de ceva aflat în posesia altcuiva, adevărul este că avem o predilecție din a-i privi pe acești indivizi, pe care iubim să-i detestăm. Și există o paletă largă de explicații și cărți dedicate fiecărui aspect: inabilitatea de a simți milă, rușine, vină, frică (la psihopați), simțul meritului dublat de lipsa gratitudinii și a empatiei emoționale (la narcisiști), ideologii tribaliste și egocentrice (la autocrați).
Așa că am privit cu interes apariția unei cărți in limba română pe tematica țepei, mai ales că multe justificări și porniri ale escrocilor au un substrat cultural, iar în folclorul românesc furatul are un aspect ambivalent (furatul miresei, furatul meseriei, furatul inimii etc.). Din păcate, prezenta lucrare abordează doar tangențial elementele psiho-culturale ale înșelătoriei, fiind mai degrabă o trecere în revistă a unei game nu foarte variate dar exagerat de vizibile de pungași autohtoni, ce promit vindecări miraculoase, succes amoros, îmbogățiri facile și alte forme de împlinire holistică pe cale mistică. Cartea abundă în texte preluate de pe blogurile și paginile șarlatanilor, care sunt apoi descompuse și analizate gramatical, semantic și logic. Un exercițiu de care ți se cam ia după o sută de pagini, pentru că țintele sunt ușor de atins, sofisticăria și lipsa de substanță fiind destul de vizibile.
Totodată, există și o nuanță politică a materialului, autorul dând câteva ghioage (numai) în direcția PSD, PRM, ALDE, Funar, Ceaușescu, ca și când demagogia și hoția nu ar fi răspândite uniform peste spectrul politic. Dar cea mai mare dezamăgire vine din faptul că această carte nu are ca scop să educe un public naiv sau disperat, care ar fi căzut în plasa șarlatanilor, ci să vândă cât mai multe copii. Este un mesaj pentru bula oamenilor care-l citesc pe R. Paraschivescu (Liiceanu, Patapievici, Hotnews, TNR, USR-PLUS, Starbucks etc.) și care oricum nu ar fi intrat pe bloguri de detox sau de theta healing. Aceștia au o minimă gândire critică și sunt atenți cu banii și timpul lor, așa că materialul este cel mult amuzant pentru ei (motiv pentru care i-am și dat o stea în plus peste minim). Este o formă de cancan pentru cei mai pretențioși, de genul “n-o să-ți vină să crezi ce prostii spun ăștia și cum le cad alții în plasă”, doar că fără poze cu țâțe.