Książka o przewrotnym tytule Ja, Drakula i John Lennon to zbiór minifelietonów Jana Corneliusa, Niemca z rumuńskiego Banatu, który w wieku dwudziestu siedmiu lat zdecydował się na ucieczkę z Rumunii rządzonej wtedy przez dyktatora Nicolae Ceaușescu. Myliłby się jednak ten, kto sądzi, że książka Corneliusa to świadectwo tragiczne. Przeciwnie. Mimo zdecydowanie mało komfortowej sytuacji życiowej, autor to człowiek o rzadko spotykanym poczuciu humoru oraz dystansie do świata i do siebie. Z uśmiechem na ustach czyta się jego sarkastyczno-komiczne opisy zdarzeń mniejszych i większych. Obejmują one dzieciństwo i młodość spędzone w karpackiej odmianie socjalistycznego raju oraz okres po ucieczce z Rumunii. Wtedy to, wybierając wolność i osiedlając się w Düsseldorfie, Jan musiał niejednokrotnie zmierzyć się z postrzeganiem go jako obywatela drugiej kategorii. Pod maską śmieszka i wesołka kryje się wrażliwy albo nawet nadwrażliwy człowiek, któremu los spłatał figla związanego z miejscem urodzenia zbyt ciasnym jak na jego wybujałą osobowość.
Książka Ja, Drakula i John Lennon ukazała się w 2013 roku w Niemczech, a następnie w 2016 w Rumunii.
Un volum plin de umor, dar și de nostalgie pentru niște vremuri, care deși marcate de lipsuri, aveau un absurd comic. Orașele Reșița și Anina, ambele mândrie a Imperiului Habsburgic, sunt astăzi victime ale democrației, iar minoritatea germană aproape a dispărut. Cu adevărat România este o țară în care nu te plictisești.
Cât de greu a fost în România comunistă pentru un tânăr intelectual de origine germană? Cum a fost trecerea bruscă de la Banat la Germania super-organizată, la finalul anilor 1970? Cum este impactul brusc cu Occidentul și cum decurg întâlnirile cu prietenii din România sau cu familia? Întrebări la care se răspunde sincer, cu zâmbetul pe buze, inspirat și cu multă autoironie. În plus, doar pe înțelesul oamenilor inteligenți. Un excelent volum, plin de umor, pentru zilele triste și lipsite de entuziasm pe care le trăim. Cu un Jan Cornelius, în formă maximă, avem puterea să râdem în hohote.
O carte cu mult umor și foarte bine scrisă care se citește pe nerăsuflate. Jan Cornelius preferă să râdă chiar și atunci când e de plâns, și să râdă și mai tare atunci când chiar e de râs. Am râs și eu. Cu lacrimi.
Hoțul strigă Hoțul, sau Dracula spune că n'are nici o legătură cu Vampirii din Ardeal! 😁 Aș putea vorbi o zi întreagă despre impresiile mele vis'a'vis de cartea dvs. maestre! Satiră politică, socială, sarcasm, educație, clișee, "succesuri" și o doză necesară de cinism pentru a supraviețui evoluției lente ale societății noastre post-Ceaușiste. 😁 Doar cei care posedă simțul umorului pot depăși cu ușurință perioadele nefaste ale istoriei și își păstrează întregi neuronii născuți între ciocan și nicovală! Aceștia sunt cititorii domnului scriitor! Cum e să crești într-o Românie comunistă, să emigrezi, să te poți adapta într-o societate cu totul și cu totul diferită, să prinzi întrebări trăsnite - și să nu'i dai în cap cu ceva, să lași frâu liber sarcasmului care iese din tine ori de câte ori auzi: Tu trebuie să îl cunoști pe Dracula! 🤦♀️ Jan Cornelius este acel personaj care e prezent în fiecare companie, prietenul fără de care nu se adună lumea, care știe să facă din banalitate o glumă de pomină, cel care gesticulează până și prin text, pot băga mâna în foc că'l vazui pe taică'su urcat pe stâlp în încercarea de a restabili curentul electric și înjurînd de parcă a ieșit popa din biserică 😂 Dacă nu doriți să atrageți atenția oamenilor din transportul public sau să nu treziți oamenii din casă la 12 noaptea din cauza chicotelilor și a unor răbufniri de râs puternic, atunci această carte o citiți ziua, singuri acasă! Nu te poți abține, n'ai cum, ne depășește umorul domnului Vinovat!😂😍😍😍 3 seri furate și adormite pe la 1 noaptea, dar a fost un deliciu pe măsură. 209 pagini în care i'am cunoscut familia, prietenii, am vizitat câteva țări, citit câteva scrisori, am râs împreună, e cartea care ți'o amintești cu zâmbetul pe buze, iar unele momente rămân impregnate în memorie, și le tot povestești de parcă ar fi ale tale, pentru că așa le simți, aproape! ⭐ în una din aceste povești, oamenii se salută seara cu "Bună dimineața" și viceversa, căci personajele au descoperit un adevăr fundamental al vieții: timpul nu este ceea ce se poate vedea pe cadranul ceasornicului și nici ceea ce ne arată calendarul. Cei care călătoresc în trecut ajung subit în prezent, iar cei care călătoresc în viitor se pomenesc dintr-odată în trecut. ⭐ când plec din Buenos Aires spre Germania, valiza mea este mai grea cu 12 cărți și la aeroport trebuie să plătesc o taxă mărișoară pentru bagaje. Lumea e plină de ignoranți și pe femeia de la check'in religia cărților o lasă rece 🥴 ⭐ de ce nu le place italiencelor să vorbească la telefon? Pentru că atunci au o mână ocupată 😁😍 Îs multe, vă las să le descoperiți singuri! Spor!
Bine scrise și pline de umor subtil și inteligent aceste scurte povestiri și anecdote din viața unui minoritar etnic în România comunistă, ulterior emigrant în Germania federală și reunită.
Volumul e publicat la editura Humanitas și face parte din colecția memorii și jurnale. Autorul, Jan Cornelius, a plecat din România în anii 70, sau mai bine zis, a fugit din România și s-a stabilit în Germania în perioada comunismului. În noua țară natală, autorul locuiește de peste 30 de ani, însă nu uită niciodată despre locul în care s-a născut. Pe parcursul celor 51 de capitole, Jan Cornelius povestește despre contrastele între est și vest, oamenii pe care i-a întâlnit în lume, cum a fost în tinerețea sa, cum a fost marcat de perioada comunistă și cum dorul de țară îl tot aduce, din când în când, pe meleagurile natale.
Din scrisoarea d-lui Ion Vianu: […]”romanii nu pleaca pentru mai bine, ci pentru a fugi de rau si, in special, pentru a protesta in felul acesta impotriva raului. […] Va trebui apoi sa te inarmezi si impotriva altor iluzii, a caror pierdere ai putea-o resimti ca dureroasa, aceea a libertatii absolute, a imbogatirii usoare, a bunatatii oamenilor. Nici una din acestea nu exista. Dar exista totusi o sansa mai dreapta, frica mai putina si o oarecare varietate.”
I-am dat 5 stele pentru umor și amintiri. O carte-jurnal, ușoară, spumoasa și ca o madlena a lui Proust-îmi aduce aminte de perioada din comunism când mâncam o portocala pe an și ne uitam cu jind la cataloagele Quelle din Germania.
Szczególnie zagorzałym miłośnikiem tej formy nie jestem ale… To się tak dobrze (na ogół) czyta, tyle ironicznego poczucia humoru ma autor, tyle dystansu do lat przeżytych pod opiekuńczym skrzydłem Geniusza Karpat, tyle prześmiesznych obserwacji o nadętym Zachodzie… Że ktoś powinien tę książeczkę wrzucić do skrzynek poselskich w Sejmie. Bo miał być Budapeszt a zaczyna się robić Bukareszt, z całą tą propagandową otoczką i całym tym kretynizmem „przedstawicieli narodu”.
Mikołajek dla dorosłych i osadzony twardo w rzeczywistym świecie. Doskonała pozycja dla osób lubiących obserwować świat przez perspektywę cudzej subiektywnej biografii. Lekka i przyjemna lektura.