SEBASTIAN BURDUJA este economist și expert în dezvoltare regională. Secretar de stat în Ministerul Finanțelor Publice, vicepreședinte al Partidului Național Liberal și președinte PNL Sector 1. A lucrat la Banca Mondială în Washington D.C. și a fost consultant al Dalberg, companie specializată în proiecte de țară. Co-fondator și președinte de onoare al Ligii Studenților Români din Străinătate și membru fondator al Fundației CAESAR. Autorul cărții Între speranță și deziluzie. Democrație și anticorupție în România postcomunistă (Curtea Veche, 2016). Doctor în economie (summa cum laude, ASE București), dublu masterat Harvard Business School și Harvard Kennedy School of Government, licențiat cu onoruri și merite deosebite al Universității Stanford. În acest moment de creștere a frustrării și dezamăgirii față de democrație la nivel global, primim un mesaj important de speranță și angajament democratic de la unul dintre cei mai promițători tineri gânditori și practicieni ai politicii din Europa postcomunistă. Sebastian Burduja ne arată că cea mai bună cale pentru succesul național al României stă în democrația liberală inovativă, antreprenorială, responsabilă, mai adânc integrată în Europa și în lume.“ LARRY DIAMOND, Mr. Democracy, Stanford University
„Sebastian Burduja este un vizionar și un lider autentic al cărui standard moral este de neegalat. Dintre toți studenții pe care i-am avut vreme de 16 ani la Harvard, Sebastian se află în top, fiind cel despre care aș paria că va ajunge lider mondial. Este un dar pentru România și poporul ei.“ STEVE JARDING, Harvard Teacher of the Year
O carte pe care am ridicat-o întâmplător de pe rafturile din Cărturești, dar pe care mă bucur mult că am adus-o acasă.
M-a cucerit de la primele pagini și mi-a dat speranță într-un an plin de incertitudine și dezamăgire față de sistemul țării în care trăim. E o călătorie în traseul profesional al lui Sebastian, care te invită să îți analizezi tot ce ai făcut tu pentru tine și țară și tot ce poți face de acum încolo.
Cred că fiecare dintre noi ar trebui să citească cartea la un moment dat în viață.
După 1990, noi, românii, am fost refugiați politici. Plecam ca să uităm și să scăpăm de mineriade și de „democrația originală“ a lui Ion Iliescu. Apoi, spre anul 2000, am devenit refugiați economici. Diferențele tot mai mari dintre standardele de viață dintre noi și vest-europeni ne-au făcut să alegem calea exilului. Românii pleacă din țară în căutarea normalului, nu a excepționalului. Pentru că în România lucrurile anormale au fost ani la rândul, din păcate, „normalitatea“ noastră cotidiană: legi modificate de indivizii pe care legea ar trebui să-i pedepsească, amenzi date pentru scandări unei persoane surdo-mute, morți care votează precum viii în Teleorman și vii care sunt declarați morți și nu pot să-și recapete dreptul de a trăi în instanță, precum în județul Vaslui. Dezastrul comunist și cel postcomunist au avut o cauză poate insuficient discutată. Dictatura instaurată cu tancurile rusești a însemnat o lichidare a elitelor: de la marii savanți, artiști sau oameni de cultura ai vremii și până la capii Bisericii, de la adevărații oameni de stat care au făcut Marea Unire și până la țăranii fruntași din fiecare sat, comunismul a însemnat anihilarea a tot ce avea mai bun atunci societatea românească și toți cei cu „origini nesănătoase“.
Exceptând anumite pasaje destul de pompoase, gasesc aceasta carte foarte utila, deoarece tratează in substanță cateva din probleme actuale ale României, dar vine și cu diverse propuneri de soluții pentru toate acestea. Totodata, este posibil ca aceasta sa îți ridice cateva întrebări despre felul in care te poti implica atat in schimbarea mentalității românești, cât și in dezvoltarea unei societăți eficiente.