Lumea e cămașa mea de forță

by Goran Mrakić

Unul din multiplele euri lirice din Lumea e cămașa mea de forță e foarte curios de ceea ce găseşte în cărţile pe care le cumpără din anticariate – fotografii, bancnote vechi, hîrtii scrise, scoruri, însemnări… Cam aşa („la plimbare prin viața cu vechituri”) e şi Goran Mrakić în poezie, iar anticariatul lui se numeşte Timişoara, personaj principal în toate cărţile de pînă acum ale scriitorului. Goran Mrakić scrie o poezie cotidiană („încă o umilință, încă o bătaie / încă o moarte urîtă, încă o tigaie”), existenţială, socială („e o lume a personajelor secundare / a eroilor negativi”), politică, punk („Punk`s not dead”), narativă, prezentă şi actuală, dar cu multe intertexte cu perioada comunistă. Exact ca-n proza sa, avem foarte multe personaje, care n-au stare şi se plimbă peste tot, o poezie plină de acţiune, emoţii, ironii, nostalgii, trăiri, în care în loc de șampanie „deschidem niște sticle de sânge spumant”. Hai norock!

Mihail Vakulovski

Unknown Binding

First published January 1, 2020

Reviews

[Ovidiu Paun · Rating 4 out of 5]

Goran ne prezintă de această dată o Timișoară sumbră, care îmi place mult mai puțin decât Timișoara pe care am găsit-o în precedentele lui cărți, "Punk Requiem" și "Povestiri din garaj".
Stilul scrierii, propoziții scurte sau chiar numai cuvinte pe un rând aliniat obsesiv la stânga mărturisesc că m-a făcut să fiu nevoit să recitesc unele pasaje dar uneori, recunosc, nici asta nu m-a ajutat prea mult :))
Cu toate acestea, e o carte pe care am citit-o cu plăcere și curiozitate, să văd de pe ce colț al memoriei îmi va "șterge praful" următoarea poveste! :)
După această carte, dacă citești acest review Goran, să știi că ne ești dator cu una veselă, poate despre perioada "județeană" a lui Poli, de ce nu?

PS: și totuși, care era vestea proastă? :))