Un grup de distinsi cercetatori ai istoriei militare romanesti ce activeaza la Muzeul Militar National si-a reunit fortele si pasiunile pentru elaborarea unei lucrari dedicate organizarii si dotarii armatei de dupa Unirea Principatelor Romane. Cornel I. Scafes, Horia Vladimir Serbanescu, Corneliu M. Andonie si Ioan I. Scafes nu sint la prima lor colaborare: tot in aceasta formula au semnat alte doua titluri de referinta, Armata romana 1941-1945 (Editura R.A.I., Bucuresti, 1996) si Armata romana in Razboiul de Independenta, 1877-1878 (Editura Sigma, Bucuresti, 2002). Ce-i drept, lucrarile amintite sint niste impozante tomuri de 350 si, respectiv, 440 pagini, in care cititorul poate gasi totul – si ceva pe deasupra! – despre trupele romanesti din perioadele studiate. Nici in cazul de fata autorii nu sint mai putin ambitiosi, iar epoca asupra careia si-au oprit, de data aceasta, atentia este tratata, la fel, exhaustiv. Doar ca proportiile sint altele.
Armata romana in vremea lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) se prezinta ca o placheta de 80 pagini, bine ilustrata si concis redactata. Prin ea este deschisa o serie de asemenea publicatii, utile si informative, atit pentru marele public cit si pentru specialisti, care a fost asezata sub inspiratul titlu Colectia „Dorobantul“, avind subtitlul explicit Organizare-Echipament-Armament. Ca dimensiuni si forma de prezentare a fost luata drept model o prestigioasa colectie britanica de asemenea publicatii cu subiect militar, intitulata Men-at-Arms si editata de Osprey Publishing. Aceasta si-a statuat deja o pozitie privilegiata intre amatorii de istorie militara si colectionarii de tot felul de obiecte legate de armata si razboaie (de la cei de armament, uniforme si decoratii la cei de soldati de plumb, aero si navomodele). Osprey are aparitii periodice si abordeaza o tematica deosebit de variata, de la antichitate la timpurile moderne, facind apel la specialisti in materie din toata lumea, atit cercetatori ai unor campanii si batalii celebre cit si cunoscatori ai dotarii, echiparii si aspectului trupelor. Conditiile deosebite de editare se datoreaza si faptului ca nu sint neglijati nici ilustratorii, care s-au documentat serios pentru reconstituirea grafica a anumitor epoci. Avind un exemplu atit de ilustru, cei patru autori s-au straduit sa fie la inaltime si au reusit pe deplin. Metodic, ei au abordat, cu claritate, toate aspectele legate de armata din vremea domnitorului Unirii. Intr-un prim capitol este prezentata Evolutia organismului militar.
In subcapitolul Ostirile sub administratie separata (1859-1861) este evidentiat aportul Comisiei mixte de la Focsani, asezata sub comanda colonelului medic (mai tirziu general) Carol Davila, pentru uniformizarea celor doua armate, munteneasca si moldoveneasca, si cel al taberei de la Floresti unde au fost concentrate trupele celor doua tari surori in intervalul 26 mai-23 august 1859, pentru omogenizarea instructiei. Este infiintat primul batalion de geniu (mai 1859) si Statul major general al armatei Principatelor Unite (12/24 noiembrie 1859), pus sub comanda generalului Ioan Emanoil Florescu, considerat a fi „singurul militar adevarat“ al tarii. Un rol insemnat l-a avut si Misiunea militara franceza trimisa de Napoleon III, marele protector al romanilor. Regulamentele sint redactate dupa modele frantuzesti iar uniformele, cu foarte mici exceptii, sint inspirate de cele ale Frantei: dispar „talia de viespe“ a mondirelor rusesti si epoletii perfect rotunzi, castile cu tepusa sint inlocuite cu ceacouri si apoi cu chipie, pantalonii se largesc si, pentru generali si ofiteri de stat major, sint rosii, bicornurile scad in inaltime, nu mai sint tuguiate si complet acoperite de penaj, ca acelea rusesti, ci au galon de fir auriu pe margine si puf alb de la penele de strut.
Mai multi ofiteri romani sint trimisi la specializare in Franta sau ca observatori ai diverselor conflicte armate: locotenentii Pavel Cernovodeanu si Ion Algiu in Italia, capitanul Aristide Iarca in Algeria si Mexic – unde ia parte la lupte si este decorat pentru bravura –, capitanul Emanoil Boteanu in Statele Unite pentru a asista la ultimele luni ale Razboiului civil. In al doilea subcapitol, Ostirea sub administratie unica (1862-1866), sint prezentate masurile luate pentru reorganizarea si dotarea armatei in conformitate cu noile metode de purtare a razboiului: este reorganizat Statul major general care primeste noi atributii si specialitati; este infiintat Statul major domnesc; sint infiintate trei comandamente teritoriale (1863); sint construite mai multe cazarmi; se face o manufactura de arme pe linga Arsenal si o fonderie (turnatorie) de tunuri la Tirgoviste, iar la Braila un atelier al flotilei. Si, parca pentru a incerca taria trupelor si experienta comandantilor, are loc si o lupta – in timp de pace! – la Costangalia, in Basarabia, pe 3/15 iulie 1863, intre infanteristii romani din Regimentul 3 Linie si un detasament de 250 revolutionari po...