What do you think?
Rate this book
Biblioteca Descubrir la Filosofía #31
Voltaire. Ironia împotriva fanatismului
Hoy sigue siendo necesario revisitar el pragmatismo y el sentido común de Voltaire, para quien solo merecía la pena reflexionar sobre lo útil, sin perder el tiempo con cuestiones que no interesen a nadie. Nada le horrorizaba más que aburrirse y por eso sus escritos resultan de una chispeante amenidad. La ironía y el sentido del humor fueron sus mejores armas para luchar contra el fanatismo, la intolerancia y los prejuicios. Cualquiera puede tener las convicciones o los credos que prefiera, siempre que no pretenda imponerlos a los demás como un dogma indiscutible. Se hizo rico para gozar de una independencia que no le proporcionó su cuna y de la que pocos gozaban entonces. Y nunca dejó de luchar contra las injusticias, como testimonia su Tratado sobre la tolerancia, un auténtico icono contra los fanatismos de toda laya.
144 pages, Hardcover
Published January 1, 2020
8 people are currently reading
135 people want to read
About the author
Roberto R. Aramayo
60 books9 followersRoberto Rodríguez Aramayo (Madrid, 1958), profesor de investigación del CSIC, estudió filosofía entre 1975 y 1980 en la Universidad Complutense de Madrid, en la que llegó a ser alumno de Aranguren, además de tener entre sus condiscípulos a Carlos Gómez Muñoz, Rosa García Montealegre, Juan Antonio Rivera y Concha Roldán. En 1984 se doctoró por esa misma Universidad, bajo la tutela de su maestro, mentor y amigo Antonio Pérez Quintana, con una tesis titulada La filosofía práctica de Kant como elpidología eudemonista, trabajo que orientó su labor ulterior como historiador de la ideas morales.
Entre sus publicaciones cabría destacar los libros titulados Crítica de la razón ucrónica. Estudios en torno a las aporías morales de Kant (1992), La quimera del Rey Filósofo. Los dilemas del poder o el frustrado idilio entre la moral y lo político (1997), Immanuel Kant. La utopía moral como emancipación del azar (2001).
Es relevante también su labor como editor y traductor.
Entre sus publicaciones cabría destacar los libros titulados Crítica de la razón ucrónica. Estudios en torno a las aporías morales de Kant (1992), La quimera del Rey Filósofo. Los dilemas del poder o el frustrado idilio entre la moral y lo político (1997), Immanuel Kant. La utopía moral como emancipación del azar (2001).
Es relevante también su labor como editor y traductor.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
June 17, 2021
Voltaire a fost cel mai infocat reprezentant al iluminismului. Talentul sau de scriitor si de critic indirect (prin sarcasm si ironie) s-a imbinat armonios cu ideile sale filosofice pentru a provoca status quo-ul vremii manifestat prin intoleranta fanaticilor religiosi fata de cei ce nu au aceeasi opinie ca ei (ceea ce inca e prezent si astazi, daca ne uitam la diferitele grupari religioase extremise din Orient).
Ideile nu sunt greu de digerat, ceea ce se datoreaza si elocventei cu care Voltaire scrie, dar si pentru ca Voltaire nu abordeaza chestiuni abstracte sau metafizice, ci pragmatice, mai aproape de viata de zi cu zi a oamenilor. Din punct de vedere biografic, viata lui a fost foarte interesanta si diversa as putea spune (facand salturi surprinzatoare precum de la a fi prizonier in Bastille la sambelan al lui Frederic cel Mare).
A avut o contributie majora la solidificarea unui fundament al liberalismului prin promovarea ratiunii ca unic ghid al vietii noastre deoarece toti oamenii au in ei o lege morala - sau stiu ce e bine si ce e rau fara ca o anumita dogma sa le defineasca astfel de valori, aratand ca de multe ori tocmai aderenta oarba la anumite grupuri este ceea ce cauzeaza cele mai mari atrocitati (cum ar fi masacrul a cateva mii de protestanti de noaptea Sf. Bartolomeu de catre catolici pentru simplul fapt ca aveau o viziune diferita asupra relatiei om-Dumnezeu).
De asemenea, rezumatul satirei "Candide sau optimismul" prezent in carte m-a facut sa rad copios (asta pentru ca satira lui Voltaire este stralucita), ceea ce m-a facut sa vreau sa citesc cap-coada aceasta satira care se dovedeste a fi o capodopera menita sa combata afirmatia lui Leibniz ca "traim in cea mai buna dintre lumile posibile".
In schimb, mi s-a parut ca multe idei sunt reluate sub formulari diferite pe parcusul cartii, precum si faptul ca se dau foarte multe citate, ceea ma face sa ma simt ca si cum as citi dizertatia unui student care vrea sa dea cat mai multe citate pentru a atinge numarul de pagini minim. Nu stiu daca asta este pentru ca Voltaire nu scrie nimic structurat in jurul unei teme singulare, ci mai multe texte concise ce abordeaza mai mutle subiecte, ceea ce face ca tratarea scrierilor sale sa necesite multe citari.
O alta chestiune ce nu mi s-a parut ok a fost ca autorul e putin partial cand vorbeste de anumite chestiuni spinoase. Aduce ca exemplu cand vorbeste de intoleranta religioasa, fara sa o spuna direct cu subiect si predicat, faptul ca vecinii Israelului (deci, Palestina in principal, stim de conflictul Israel-Palestina) sunt fanatici religiosi si implicand deci ca asta ar fi motivul pentru care apeleaza la violenta si ataca Israel. De fapt, Israel a intrat cu forta in Palestina si au fost orice dar nu toleranti cu palestinienii, desi au intrat pe pamantul lor (atacandu-i, stramutandu-i si luandu-i in batjocura). De-asta nu mi se pare ok ca autorul sa-si expuna opiniile cu privire la chestiuni de genul aceasta intr-o carte in care ar trebui sa se rezume strict la a comenta obiectiv scrierile lui Voltaire (ceea ce a facut in cea mai mare parte).
Ideile nu sunt greu de digerat, ceea ce se datoreaza si elocventei cu care Voltaire scrie, dar si pentru ca Voltaire nu abordeaza chestiuni abstracte sau metafizice, ci pragmatice, mai aproape de viata de zi cu zi a oamenilor. Din punct de vedere biografic, viata lui a fost foarte interesanta si diversa as putea spune (facand salturi surprinzatoare precum de la a fi prizonier in Bastille la sambelan al lui Frederic cel Mare).
A avut o contributie majora la solidificarea unui fundament al liberalismului prin promovarea ratiunii ca unic ghid al vietii noastre deoarece toti oamenii au in ei o lege morala - sau stiu ce e bine si ce e rau fara ca o anumita dogma sa le defineasca astfel de valori, aratand ca de multe ori tocmai aderenta oarba la anumite grupuri este ceea ce cauzeaza cele mai mari atrocitati (cum ar fi masacrul a cateva mii de protestanti de noaptea Sf. Bartolomeu de catre catolici pentru simplul fapt ca aveau o viziune diferita asupra relatiei om-Dumnezeu).
De asemenea, rezumatul satirei "Candide sau optimismul" prezent in carte m-a facut sa rad copios (asta pentru ca satira lui Voltaire este stralucita), ceea ce m-a facut sa vreau sa citesc cap-coada aceasta satira care se dovedeste a fi o capodopera menita sa combata afirmatia lui Leibniz ca "traim in cea mai buna dintre lumile posibile".
In schimb, mi s-a parut ca multe idei sunt reluate sub formulari diferite pe parcusul cartii, precum si faptul ca se dau foarte multe citate, ceea ma face sa ma simt ca si cum as citi dizertatia unui student care vrea sa dea cat mai multe citate pentru a atinge numarul de pagini minim. Nu stiu daca asta este pentru ca Voltaire nu scrie nimic structurat in jurul unei teme singulare, ci mai multe texte concise ce abordeaza mai mutle subiecte, ceea ce face ca tratarea scrierilor sale sa necesite multe citari.
O alta chestiune ce nu mi s-a parut ok a fost ca autorul e putin partial cand vorbeste de anumite chestiuni spinoase. Aduce ca exemplu cand vorbeste de intoleranta religioasa, fara sa o spuna direct cu subiect si predicat, faptul ca vecinii Israelului (deci, Palestina in principal, stim de conflictul Israel-Palestina) sunt fanatici religiosi si implicand deci ca asta ar fi motivul pentru care apeleaza la violenta si ataca Israel. De fapt, Israel a intrat cu forta in Palestina si au fost orice dar nu toleranti cu palestinienii, desi au intrat pe pamantul lor (atacandu-i, stramutandu-i si luandu-i in batjocura). De-asta nu mi se pare ok ca autorul sa-si expuna opiniile cu privire la chestiuni de genul aceasta intr-o carte in care ar trebui sa se rezume strict la a comenta obiectiv scrierile lui Voltaire (ceea ce a facut in cea mai mare parte).
February 28, 2021
Nu cred că mai am alte adăugiri de menționat...
April 19, 2025
Знаех, че Волтер е мой приятел, но не подозирах колко много го харесвам.
August 24, 2021
5 stele pentru pasajele (numeroase) din opera lui Voltaire, 3 stele pentru expunerea lui Roberto R. Aramayo.
November 8, 2020
De departe cel mai savuros număr de până acum, probabil și datorită prezentării lui Roberto R. Aramayo care abundă în citate, cele mai multe de până acum, ajutat ce-i drept și de stilul aforistic folosit de Voltaire. Este clar că trebuie aprofundat Voltaire, „Tratat despre toleranță”, „Eseu asupra moravurilor”, „Candide”, „Filosoful ignorant” fiind aproape sigur pe lista din 2021. Un alt plus au fost trimiterile către J.J. Rousseau și Diderot care vor avea dedicate numere individuale în cadrul colecției.
Din biografia zbuciumată specifică perioadei în care a trăit mi-a rămas în minte următoarea secvență: „Câteva zile mai târziu, aflându-se la cină acasă la ducele de Sully, Voltaire a fost invitat să iasă în stradă unde câțiva lachei ai familiei Rohan l-au luat la bătaie, pe când el striga din trăsura lui să nu-l lovească în cap pentru că de acolo ar putea ieși ceva bun.”
În privința filosofiei și a citatelor nu e de mirare că evidențiatorul cu care îmsemnez ceea ce citesc s-a consumat fix la Voltaire. O să vă las câteva cugetări scurte și la obiect:
„Cuvântul politician înseamnă la origine cetățean, dar azi, mulțumită pervertirii noastre, ajunge să însemne înșelarea cetățenilor. Ar trebui să i se redea semnificația autentică.”
„Disprețuiesc cărțile aceia care își risipesc viața în vanitățile ambiției, aceia care fug de la o plăcere la alta și aceia care trăiesc trândăvind fără să se preocupe de faptul că aceste cărți guvernează universul cunoscut.”
„Cel mai mare beneficiu al călătoriilor este că înveți să nu judeci restul lumii după vederile tale înguste.”
Din biografia zbuciumată specifică perioadei în care a trăit mi-a rămas în minte următoarea secvență: „Câteva zile mai târziu, aflându-se la cină acasă la ducele de Sully, Voltaire a fost invitat să iasă în stradă unde câțiva lachei ai familiei Rohan l-au luat la bătaie, pe când el striga din trăsura lui să nu-l lovească în cap pentru că de acolo ar putea ieși ceva bun.”
În privința filosofiei și a citatelor nu e de mirare că evidențiatorul cu care îmsemnez ceea ce citesc s-a consumat fix la Voltaire. O să vă las câteva cugetări scurte și la obiect:
„Cuvântul politician înseamnă la origine cetățean, dar azi, mulțumită pervertirii noastre, ajunge să însemne înșelarea cetățenilor. Ar trebui să i se redea semnificația autentică.”
„Disprețuiesc cărțile aceia care își risipesc viața în vanitățile ambiției, aceia care fug de la o plăcere la alta și aceia care trăiesc trândăvind fără să se preocupe de faptul că aceste cărți guvernează universul cunoscut.”
„Cel mai mare beneficiu al călătoriilor este că înveți să nu judeci restul lumii după vederile tale înguste.”
September 14, 2023
This man had an affair with his niece.
April 6, 2025
Prou bo! El cert és que Voltaire no és un filòsof sistemàtic ni especialment complex: el seu desig, que no és petit, era el de desterrar les tenebres de les ments europees, tenebres formades a partir de la conjunció del fanatisme, la superstició i el prejudici. Cadascun dels seus escrits, sempre directes i en moltes ocasions còmics, es troba dirigit a denunciar la falsedat d’una o altra manera de concebre el món, i la injustícia que comporta, apel·lant no a la moral d’una religió determinada sinó a la moral universal que, pensa Voltaire, es troba inscrita en el cor de tot home. Aquest llibre comença fluix però es va fent interessant i, en termes generals, diria que és una bona aproximació a la figura de Voltaire, nom que solem associar simplement amb el de Diderot o Rousseau com aquells francesos de mitjans de segle XVIII, però que fou glorificat durant la Revolució Francesa perquè les seves crítiques van possibilitar un avenç en el lentíssim despertar d’una consciència humana no necessàriament lligada a la religió.
November 16, 2017
Recomendable como primera aproximación y visión panorámica de la extensa obra de Voltaire. Agradable de leer.
March 23, 2018
Este libro nos acerca a Voltaire; tanto al personaje construido a través de anécdotas, como a su pensamiento filosófico acompañado de la ironía y el sentido y común.
October 27, 2020
Chiar mă întrebam ce mai poate scrie altcineva despre Voltaire.
Displaying 1 - 10 of 10 reviews