Paturi oculte

by Doina Ruști

Doi studenți de la Litere se îndrăgostesc în mod straniu, după ce intră în contact cu niște paturi mistice. În spatele întâmplării se află un șir lung de povești dintr-o lume mai veche sau mai nouă, palpabilă sau subtilă, dar în mod clar legată de istoria actuală.

„Plină de umor în unele secvențe, în altele tragică și feroce, uneori fantastică și luminoasă ca o pictură de Chagall.“ El Mercurio, Santiago de Chile

„Cu totul copleșitoare este explozia de expresii originale și fulminante prin care Doina Ruști își descrie personajele.“ La Stampa


Doina Ruști cunoscută în țară și în străinătate, a scris, printre altele, trilogia fanariotă: Homeric, Mâța Vinerii, Manuscrisul fanariot.

Premiul pentru Proză al USR pentru romanul Fantoma din moară.
Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române pentru Lizoanca.

Genres: Romanian Literature, Magical Realism, Romania, Fantasy, Audiobook, Fiction, Contemporary

288 pages, Paperback

First published January 1, 2020

About the author

Novelist of history, memory, and mystery, where the fabulous grows naturally from the real.
Doina Ruști is a Romanian novelist whose work explores the porous boundary between reality and the fantastic, from contemporary narratives (Ferenike) to 18th-century Balkan worlds and a body of urban legends and mythologies inspired by Bucharest and the Romanian Plain.
One of Romania’s most acclaimed contemporary writers, she is the author of fourteen novels and three short story collections, translated into more than fifteen languages and studied in Romanian schools. Her most awarded novel, The Ghost in the Mill, is a haunting parable of communism.
Her Phanariot Trilogy — The Phanariot Manuscript, The Book of Perilous Dishes, and Homeric — reimagines 18th-century Balkan history through fantastical and symbolic lenses. The Book of Perilous Dishes appeared in English with Neem Tree Press (UK, 2022 & 2024), was reviewed in The Guardian, praised by the Historical Novels Society, and selected by Amazon booksellers and international readers’ clubs.
Her recent novels include Zavaidoc in the Year of Love (2024), a bestseller set in interwar Bucharest, and Ferenike (Humanitas, 2025), an autobiographical and politically resonant story of guilt, memory, and feminine resistance.
She has received the Romanian Academy Prize, the Writers’ Union Prose Award, and the Hungarian Writers’ Union Prize for Best Translated Book.
🌐 Website: www.doinarusti.ro
📱 Platforms: Instagram | YouTube

Reviews

[Pavel Nedelcu · Rating 5 out of 5]

TOTUL E O METAFORĂ



Un roman în care trecutul, prezentul (și viitorul), realitatea și fantasticul, istoria și fantezia se amestecă până la punctul în care nu se mai deosebesc: și de ce ar trebui să se deosebească dacă fac parte din același mare și necunoscut Univers?

Florina, o adolescentă aflată între terminarea liceului și începutul facultății, cu o situație familială dintre cele mai tipice în societatea românească actuală (tată mai degrabă absent, dar iubitor, mamă recăsătorită în afara țării), are capacitatea, rară dar „reală”, de a se sintoniza cu elementele universului, de a percepe anumite vibrații – chiar dacă nu le înțelege pe deplin.

Încet-încet, povestea inițial ironică, realistă, prinde contur tragic, melancolic, fantastic – pe măsură ce este creată (și revelată) cosmogonia lumii „de dincolo”.

Bineînțeles, nu totul pe lume gravitează în jurul unor roșcovi și al obiectelor realizate din lemnul acestor copaci (de la paturi la creioane): o anumită structură a lumii funcționează atâta timp cât e întreținută de rețeaua de ființe comunicante, schimbătoare, rătăcind în acest necunoscut, multiform Univers.

Totul e o metaforă: a vieții, a morții, a existentului, a particulelor ce constituie materia – dincolo de vizibil și demonstrabil, dincolo de noțiunile limitante de timp-spațiu după care ne ghidăm incomplet.

Doina Ruști demonstrează că fantasticul nu e, de fapt, o plăsmuire irațională a imaginației, ci doar explicația neobișnuită a unui fapt obișnuit.

[Adina ( catching up..very slowly) · Rating 4 out of 5]

O prietena m-a batut la cap ani de zile sa o citesc pe Doina Rusti. Luna trecuta am cedat rugamintilor si bine am facut.

Cartea am cumparat-o mai demult, atunci cand s-a lansat colectia Biblioteca de Proza Contemporana a editurii Litera. Din pacate timpul trece repede si deabia acum am ajuns la ea.

Romanul este povestea unor paturi de roscov fantastice care provoaca vise ciudate si schimbari fizice sau psihice celor care dorm in ele. Flori, personajul principal, descopera primul pat in liceu si incet, incet dezvolta o obsesie pentru ele. Strabate tot Bucurestiul in cautarea lor si a experientelor pe care acestea le declanseaza in ea.

Naratiunea oscileaza intre trecut si prezent fara a deruta cititorul. In firul epic se impletesc povestile altor personaje care au rol important in roman. Apar si diferite teme mai serioase cum ar fi moartea si viata de dincolo.

Mi-a placut stilul scriitoarei si cu siguranta o sa mai citesc din opera Doinei Rusti.

[Liviu Szoke · Rating 5 out of 5]

Superbă, mai ales finalul, adică partea fantastică, cea care răstoarnă cu totul ceea ce știam până atunci, oferind o nouă perspectivă, deși, să-i spunem fantastică, și completând de minune povestea principală.
O tânără se atașează, aproape maladiv, de un pat magic, ce îi șoptește noaptea în vis și o face să-și dorească să nu se mai despartă niciodată de el. Din păcate patul îi aparține unei mătuși care nu locuiește chiar la doi pași de București, așa că tânăra se vede nevoită să se despartă de el. Timpul trece, fata rămâne doar cu tatăl ei, ușor ratat și cam aerian, după ce mama ei îi părăsește pe amândoi și rămâne în Spania, cu un cultivator de căpșuni. Iar când află că i-a murit mătușa și merge la înmormântare, descoperă, cu stupoare, că nu mai există patul, că a dispărut, că nu mai e. Iar odată cu el s-au dus și șoaptele, chemarea, atracția, magia.
Prilej cu care fata descoperă, mai apoi, că în București mai există și alte astfel de paturi, de care se simte atrasă în mod irezistibil, care îi șoptesc, o ademenesc, o cheamă să le caute. Și cărora, bineînțeles, le răspunde.
Povestea pendulează între trecut și prezent, începând cu o secvență din trecutul apropiat, de la care pleacă și povestea din zilele noastre, cu un tânăr înjunghiat în apartamentul în care se trezește din somn protagonista, Flori, ajunsă aici tocmai în căutarea unui astfel de pat buclucaș.
Poveste de dragoste, combinată cu o splendidă poveste fantastică și cu o altă poveste din vremurile de altă dată, dintr-un alt București, unde vom afla originea paturilor oculte.
Mai multe, în curând, nu știu exact unde.

[Maria Roxana · Rating 5 out of 5]

300 de pagini de neuitat! O bijuterie literară, un adevărat deliciu narativ!

”Era ca un cântec care îți intră în creier și te faci să plângi pentru întâmplări de care știi doar tu. Auzi melodia, asculți cuvinte, iar micile lor plimbări devin ale tale, readucându-ți în suflet ceea ce tu crezuseși că nu avea importanță. Nu faptele străinilor ne impresionează, ci forța lor de-a ne face să ne întoarcem la faptele noastre ascunse.”

[Laura Frunza · Rating 5 out of 5]

Am aflat prima oară despre magic realism în facultate, la ora de literatură engleză. Am un lapsus acum și nu-mi aduc aminte povestirea care ilustra conceptul (ceva cu un bărbat care adormea și se trezea peste nu știu cât timp) dar atunci am realizat că stilul de ficțiune pe care îl îndrăgisem la Garcia Marquez, John Fowles și Bulgakov se numea realism magic.

Desigur că am mai citit și alte cărți și alți autori care și-au încercat mâna cu acest concept, deloc ușor de stăpânit, dar pe niciunele nu mi le aduc aminte atât de bine ca ”Manuscrisul fanariot” și ”Mâța Vinerii” de Doina Ruști, la care s-a adăugat acum ”Paturi oculte”, recent apărută în colecția de Proză contemporană la Editura Litera.

Ce m-a surprins mereu la romanele Doinei Ruști e felul în care te trag în poveste. Dai o pagină, două, și apoi parcă te trage un vortex cu totul în paginile cărții și ieși de acolo după câteva ore, diferit, după ce ai trăit o experiență senzorială completă. Romanele Doinei Ruști îți atacă și răsfață, în același timp, toate simțurile: în ele e muzică, gust, percepție, culoare.

Descrierile ei sunt amplificate, ca niște tușe îngroșate care îți sar în ochi din cadrul paginii. Am fost mereu mare fană a descrierilor în cărți, așa că aș putea citi pagini întregi fără să mă plictisesc și, de asemenea, mi-a plăcut mereu ficțiunea istorică, iar Doina Ruști face o treabă excelentă la capitolul acesta. Efectiv, nu-mi pot imagina cum poate cineva să redea atât de fidel o epocă de mult apusă, încât, ca cititor, să fii 100% convins că totul era exact așa cum ți-a fost descris și s-a petrecut întocmai.

În ”Paturi oculte” avem aproape 300 de pagini de pur talent scriitoricesc. Nu se întâmplă mare lucru, deși cartea începe ca deschiderea unui roman polițist și, mereu, pe fundal, va exista misterul și dorința de a afla ”whodunnit” (cine e criminalul).

Florina este o studentă la Litere care, în liceu, în timpul unei vacanțe petrecute la o rudă de la țară, intră pentru prima oară în contact cu un pat vrăjit. Odată întinsă în el, pare că ajunge în altă lume, pe un drum alb, mărginit de roșcovi fremătători și bântuit de silueta unui bărbat care încearcă să comunice cu ea într-o limbă neînțeleasă. Florina devin obsedată de acest pat și de silueta fantomatică și, după ce îl pierde pe acesta, începe să simtă chemarea celorlalte paturi oculte din București.

În paralel, se desfășoară și viața ei obișnuită, alterată, în principiu, de căutările ei obsesive și de felul în care toate interacțiunile ei cu alți oameni sunt influențate sau mijlocite de aceste paturi. Îl întâlnește, astfel, pe Lev, tot student la Litere, care îi împărtășește Florinei legenda paturilor. Odată cu relatarea acestei legende, autoarea ne poartă în atmosfera magică din Bucureștiul anilor 1800. Povestea continuă de-a lungul timpului până când, ca un cerc perfect, ne întoarcem în contemporaneitate, unde o molimă ciudată s-a abătut asupra oamenilor. Romanul se încheie brusc, lăsându-ne cu o grămadă de întrebări dar cu misterul cărții rezolvat.

Pentru mine au fost 300 de pagini de deliciu narativ și o recomand oricui îi face plăcere să citească astfel de cărți. Dacă nu sunteți familiarizați cu stilul autoarei, vă recomand să începeți cu trilogia fanariotă, ca să vă obișnuiți și să avansați ușor spre Paturi oculte.

[Elena Druță · Rating 3 out of 5]

Paturi oculte de Doina Ruști este un roman unde realismul magic înflorește din belșug, plimbând și personajele, și cititorul printr-un fel de vis febril, unde există multe întrebări și aproape niciun răspuns. Mi-au plăcut metaforele, imaginile din realitatea imediată, căutarea lui Flori și toate acele paturi pe care le găsește pe parcursul anilor, dar și povestea acestora. Am apreciat modul în care multe fire narative se întrepătrund, iar timpul și realitatea sunt cele două ingrediente vitale în călătoria lui Flori și a lui Lev, împreună și separat.
Recenzia mea, aici.

[Alexandra B · Rating 2 out of 5]

Limbaj brut, metafore fade, fraze întregi fără mesaj, răutate gratuită - pretinsă umor - din care simți că autoarea disprețuiește personajele (ba chiar în general tineretul), poveste tip Inception dar superficială și fără sens în final. Două stele de dragul poveștii cu Pipica și Valache - singurele 20 de pagini de literatură din toată cartea.

[Simona Cosma · Rating 5 out of 5]

Despre suflete pereche și relații predestinate, despre lumi întrepătrunse și planuri stratificate ale existenței dintr-un București abulic unde, din când în când, timpul și spațiul se anulează și dispar; despre oameni ca ființe multidimensionale, despre moarte și lumile de dincolo.

Dar, mai mult decât orice, o poveste minunată despre cărți și combaterea magică a realității prin lectură, despre evadarea terapeutică din cotidian în lumea sigură și stabilă a propriei biblioteci.

[Alexandru Lamba · Rating 4 out of 5]

Impresionant felul in care firele se impletesc spre final. Mi-au placut mult conexiunile neasteptate, intamplarile poestite din doua sau trei perspective succesive.
Finalul mi s-a parut un pic lungit.
In curand, o cronica.
L.E.:
Cronica, aici:
https://galaxia42.ro/recenzii/recenzi...

[Roxy Roman · Rating 4 out of 5]

4.5⭐
Wow :))

[Marilena Iovu · Rating 4 out of 5]

Povestea fabricantului de paturi se împletește cu cea a roșcovilor, cu cea a librarului și a pianistului, pendulând între epoci îndepărtate și prezentul în care o molimă s-a abătut asupra omenirii.

„Cu aceste imagini în minte, decolorate de timp, începe plutirea. Ceasul din creier nu mai are nicio valoare, e praf liniștit, iar mișcările, oricum cețoase, încremenesc, topite sub bolți.”

„Nopțile ca nopțile, dar nici ziua nu se mai despărțeau, erau doar ei și acest pat, care-i făcea continuu să se dorească. Între perne și mătăsuri, prin dantela cearșafului, se căutau disperați, ca și cum ar fi fost ultima ocazie de a fi împreună. Nici sărutările nu mai erau ca-nainte, ci despărțiri tragice.[...] Erau guri rupte de foame, fluide venite dintr-o erupție ucigașă.”

„Cine știe ce emana patul ăla, aburi afrodiziaci din substanțe secrete ascunse în lignină, venin de roșcov, tinctură preparată de stafia grădinii.”

[Ana-Maria Bujor · Rating 3 out of 5]

Un realism magic simpatic, chiar diferit de ce am mai citit pana acum. Imaginatie, umor, strazile bine cunoscute ale Bucurestiului, un pic de mister, scris placut, o lectura care te ia in lumea ei imediat. Imi place foarte mult conceptul paturilor si povestea "nasterii" lor. Cand se clarifica misterul si aflam cheia misterului, parca se mai pierde din farmec. Dar per total povestea e inchegata bine si nu raman mistere neexplicate care sa ma frustreze. Mi-ar fi placut un pic mai mult daca mi-ar fi placut vroeunul din personaje, dar nu ma incanta niciunul. Inteleg ca rolul lor era sa descopere misterul deodata cu noi, dar ar fi ajutat sa fie un pic mai tridimensionale personajele. Numai bun pic. Dar in rest, o vraja placuta in care sa te pierzi cateva ore. Merita luata de pe raft

[Lavinia B. · Rating 5 out of 5]

Mă declar complet fascinată de scriitura Doinei Ruşti, pe care am descoperit-o prin intermediul romanului "Homeric" în urmă cu câțiva ani!
De data aceasta, am avut plăcerea de a descoperi această bijiterie literară - Paturi oculte - roman care pornește de la premisa că în București există un număr de paturi magice, confecționate în secolul al XIX-lea din lemn de roșcov.
Aceste paturi îi transportă pe cei care se întind în ele într-o lume fantastică, angrenându-i într-un vis, care reprezintă de fapt o poartă spre subconştientul colectiv. C.G. Jung, autor al teoriei arhetipurilor ce guverneză subconştientul colectiv, apare menţionat în roman, cât să atragă atenţia cititorului (dar şi pe cea a personajului principal feminin) asupra interpretării viselor, formă de compensare a diverselor dezechilibre.

„În sânge i se lăsase o moleşeală, un fel de fiinţă umbroasă căreia nu putea să-i reziste. Foşnetul amplu, ca de dumbravă înaltă, venea de undeva de aproape. Nu era singură. Picioarele i se mişcau fără efort printre umbrele albastre ale unor persoane pe care nu putea să le vadă distinct. Apoi totul s-a limpezit. Era pe-o stradă largă şi atât de curată, ca o pârtie săpată în cretă. Pe margini fluturau frunzele unor pomi acoperiţi de ghimpi mari, sute de trunchiuri care se vedeau peste tot, o pădure care unduia incredibil de lent, în acelaşi timp, în aceeaşi direcţie. Păreau nişte copaci dansatori, iar pe strada pustie venea spre ea o siluetă, o pată mai mult, ca o frunză luată de vânt.” (p. 14)

Flori, o boemă studentă la Litere, descoperă încă din copilărie aceste paturi care creează punți între lumi, între prezentul secolului XXI cu internet, telefoane şi oameni mereu ocupați şi prima parte a secolului al XIX-lea, în livada parfumată a lui Petrache Zaraful, unde vom afla originea celor 26 de paturi magice.
Lectura acestui roman elegant, poetic a reprezentat o experiență extraordinară pentru mine, astfel încât am decis să continui cu o altă carte a autoarei - Mâța Vinerii, care "promite o nouă poveste captivantă, la limita dintre magic şi fantastic în decorul unui Bucureşti pitoresc din preajma anului 1800".

[5 o’clock bookclub (Cristina) · Rating 5 out of 5]

Trebuie să încep prin a spune că nu este genul de roman pe care l-aș fi ales eu, în mod normal. Literatura fantastică nu a fost niciodată favorita mea, dar am citit atâtea recenzii pozitive despre roman încât am zis că trebuie să-l citesc și eu. A fost o călătorie unică și nu regeret nici măcar un moment.

Acțiunea cărții îmbină perfect trecutul cu prezentul, realitatea cu fantasticul conturând o poveste fantastică minunată, făcând cititorul să se întrebe ce este real și ce este fantezie.

„Nopțile ca nopțile, dar nici ziua nu se mai despărțeau, erau doar ei și acest pat, care-i făcea continuu să se dorească. Între perne și mătăsuri, prin dantela cearșafului, se căutau disperați, ca și cum ar fi fost ultima ocazie de a fi împreună. Nici sărutările nu mai erau ca-nainte, ci despărțiri tragice.[...] Erau guri rupte de foame, fluide venite dintr-o erupție ucigașă.”

Flori este doat o adolescentă care se află la cumpăna dintre clasa a 12-a și începutul facultății. Situația de acasă este una des întâlnită în societatea romanăească, parinții fiind divorțați, tatăl fiind absent și centrat pe propria lui persoană, dar iubitor, iar mamă recăsătorită li plecată în afara țării. Ea realiează, la un moment dat, că are puterea de a se întelege anumite elemente și de a percepe anumite vibrații.

Acțiunea se transformă ușor, toate detaliile încep să se așeze și să capete logică. Povestea tâmplarului care fabrica paturile se împletește cu cea a roșcovilor, ne aduce în atenție povestea librarului, dar și a pianistului. Acțiunea ocilează între diferite epoci și prezent - unde o molimă s-a abătut asupra omenirii.

Imaginatțe, umor, descrieri ale străzilor cunoscute din București, mister, un scris placut, o lectura care te atrage și care te face să nu lași cartea din mână. Mi-a plăcut mult conceptul paturilor oculte și povestea lor. Niciun mister nu a rămas neexplicat, iar finalul m-a făcut să zâmbesc pentru că... nu l-am văzut venind. Este o carte ideală în care să te pierzi câteva ore.

[Mara Marușca · Rating 5 out of 5]

“Paturi oculte de Doina Rusti, e primul roman pe care il citesc de la aceasta autoare si pot spune ca primul roman ca facand parte din Literatura fantastica, acesta categorie de romane nu m-a astras pana acum, dar acest pot spune ca l-am citit destul de repede si chiar mi-a placut.
Doina Rusti cunoscuta in tara si in strainatate, a scris, printre altele, trilogia fanariota: Homeric, Mata Vinerii, Manuscrisul fanariot.
Autoarea in roman imbina intr-un mod placut realitate cu fantasticul si trecutul cu prezentul.
Romanul ne prezinta doi studenți de la Facultatea de Litere din Bucuresti care se indragostesc in mod straniu, dupa ce intra in contact cu niste paturi mistice. In spatele intamplarii se afla un sir lung de povesti dintr-o lume mai veche sau mai noua, palpabila sau subtila, dar in mod clar legata de istoria actuala.
Autoarea ne prezinta povestea de viata a lui Flori care este o adolescenta care locuieste doar cu tatal ei care e absent dar iubitor. Mmama sa care i-a pararasit spunandu-le ca se vor descurca ei si fara ea si care pleaca in strainatate unde in intalneste pe “Fat Frumos” cu care se recasatoreste, dar care atunci cand ii se solicitat ajutorul o ajuta pe fiica sa. O poveste care din pacate o regasim destul de des in societatea noastra. Flori descopera ca are capacitatea de a simti si auzi anumite lucruri.
Recomand acest roman în care autoarea stie sa te atraga in poveste.
In imagine regăsiți și o parte din harta Bucureștiului din visele Roscovului.

[Gheorghiu Raluca · Rating 5 out of 5]

De mult timp nu am mai avut o astfel de experienta cu lectura unei cărți. După primele pagini nu am mai putut o sa las din mână, am citit-o pe nerăsuflate. Mi-a plăcut modul în care autoarea a împletit firele narative și liniile temporale și acel ciclu nesfârsit care sta la baza romanului (uroborus).

As mai adăuga limbajul folosit de autoare, unele paragrafe mi-au placut atat de mult încât am revenit si le-am mai citit de câteva ori.

[Alina · Rating 5 out of 5]

Pur și simplu minunată!

[Costin Stanciu · Rating 4 out of 5]

Cartea a fost minunata, numai ca a avut momente in care alternarea planurilor narative se facea prea brusc, lucru care mi s-a parut haotic si din topor, la fel si perspectiva povestirii care se pasa des de la o persoana la alta, astfel incat era greu de urmarit din partea cui se povesteste si in ce plan ne situam

[Ioana · Rating 5 out of 5]

un dans hipnotic al realismului magic, alături de personaje captivante și o ambianță ce alternează mai multe planuri temporale și narative.

[ana · Rating 4 out of 5]

destul de dubioasa carte totuși mi-a placut

[Diana Alexandra Dragoman · Rating 5 out of 5]

Iată un roman pe care l-am savurat până la ultima literă! Este o Poveste care unește mai multe persoane, mai multe veacuri, printr-un suflet care migrează în mai multe planuri de existență.
Flori este o studentă la Facultatea de Litere care întâlnește un pat, într-o vacanță. Acesta îi provoacă unele viziuni, pe care nu știe cum să și le explice, atât doar că simte o dorință extremă de a resimți și vedea aceleași lucruri. Viața ei devine o căutare. Pe parcurs se îndrăgostește de Lev, un student care parcă nu se potrivește cu vremurile noastre, un băiat atras de manuscrise vechi, care crede în metempsihoză.
Roamnul este și o incursiune în viața sufletească a generațiilor de acum, subliniind indirect nevoia acută de a îmbunătăți stilul de viață. Am perceput-o pe Flori în felul acesta: este tânăra secolului ale cărei neajunsuri din familie o fac să găsească totuși niște pârghii care să ridice nivelul vibrațional al vieții sale. Paturile și experiențele cu acestea devin un scop în sine ca o căutare a Paradisului. Conexiunea neîntreruptă la Internet este într-adevăr o „normalitate” acum, deși nu găsești chiar orice pe-acolo. Nimic un se poate compara cu mersul la biblioteca și consultarea unei enciclopedii sau al unui dicționar de opere. Gândindu-mă la această fată, mi-a venit în minte un alt titlu, "Proorocii Ierusalimului", de Radu Aldulescu. 
Dragostea dintre Valaki și Pipica mi-a plăcut foarte mult și mi se pare cea mai strălucitoare secvență a romanului, probabil pentru că ea se petrece într-o lume când oamenii în general credeau în tot soiul de legende, superstiții și tot ce e altceva decât realitatea văzută. Sigur că și vestimentația și felul de a fi al celor doi are ceva atrăgător. Ei par rupți dintr-o frescă orientală, iar iubirea lor are miresme divine. 
Apar sugestii de lectură și direcții de gândire. Timpul este o coordonată liniară, care aici se tranformă într-un arc, chiar un cerc, un șarpe care își mușcă coada, dar de care unul dintre personaje se poate elibera abia după ce a înțeles greșeala pe care a făcut-o.
Mie mi-a plăcut extrem de mult și vi-l recomand cu drag tuturor, mai ales că am întâlnit Povestea, o atmosferă aurorală, de basm, legendă, zicere la gura unei sobe!

[alexandra · Rating 5 out of 5]

"Avea ceva foarte impresionant, emana dinspre ea o dorință, un demon care lui i se părea cunoscut, îl avea și el, îl ținea ascuns în hrubele venelor, într-o văgăună din ventriculul stâng."

superbă carte.

[Mădălina Bejenaru · Rating 2 out of 5]

O carte pe care am citit-o datorită sinopsisului: “Doi studenți de la Litere se îndrăgostesc în mod straniu, după ce intră în contact cu niște paturi mistice.” O foarte bună mediatizare. Ca studentă la Litere, am zis că aceasta e cartea potrivită pentru mine, însă faptul că cei doi sunt umaniști nu prea contează. Puteau fi studenți la ASE și povestea nu se schimba prea tare, Lev putea fi pasionat de manuscrise și în afară unei instituții.

Nu am înțeles stereotipurile legate de facultate, m-a dezgustat disproporția intelectuală dintre feminin și masculin. Dacă Lev este tipul bărbatului intelectual, Flori este “eternul feminin” al lui Goethe, îmbrăcată-n mister și ignoranță. Dar fata care nu știe cum se scrie Jung posedă misticul roșcovelor și cam atât, în rest nu a citit niciodată vrea carte și toată cultura ei este una imediată, accesată online.

Să nu mai vorbesc de fragmentele legate de pseudo-cititoarele care vizitează o librărie, doar pentru a face poze. Într-adevăr, privind salariile românilor, îți convine să te duci la Cărturești să-ți cumperi o carte de 60 de lei, când poți beneficia de o reducere convenabilă online. Dacă mergi într-o librărie să răsfoiești niște cărți, fără a cumpăra ceva, ești pur ignorantă. Vorbesc la feminin, pentru că doar bărbații din carte intră în librării pentru a cumpăra, ei sunt adevărații intelectuali care citesc Dostoievski, Bolano, Zafon înainte de culcare.

Cartea este una interesantă, în care fantasticul ce-mi amintește de povestirile Anei Blandiana se creează într-o învălmășire a planurilor temporale. E un roman care nu respectă narațiunea clasică, iar Doina Ruști este foarte lirică adesea, sunt pasaje foarte frumoase care, din păcate, se pierd printre prejudecăți legate de tineri și de comunitățile minoritare din țară.

[vanee :) · Rating 3 out of 5]

A fost destul de ok cartea din punctul meu de vedere.
Foarte fain reprezentata moartea in cartez asta mi a placut chiar mult. Conexiunea dintre final si inceput a fost chiar wow, cand am realizat chiar m a făcut sa contemplu putin asupra ei.
Sincer, nu as reciti cartea, am si eu niste chestii care nu mi au placut (uneori descrieri ciudat de sincere sau idei controversate), dar ma bucur in acelasi timp ca am citit o.

[Anca Andreea · Rating 4 out of 5]

„Paturi oculte” — Doina Rusti ⭐⭐⭐⭐

✔️ Flori, o adolescentă care se pregătește să dea BAC-ul, merge în vacanță la mătușa sa, unde are parte de niște întâmplări cărora nu le găsea explicații plauzibile și nici nu le înțelegea, lucruri care se întâmplau din cauza somnului pe care îl avea în patul vechi al mătușii sale, un pat care se afla sub influența mistică a roșcovilor.

„Vacanța petrecută în Valea Stanciului a scos-o dintr-o viață lipsită de sens și-a aruncat-o într-o aventură din care nu mai avea cale de-ntoarcere.”

✔️Când este admisă la facultatea de Litere, Flori îl întâlnește pe Lev, un băiat parcă dintr-o altă lume, pasionat de manuscrise și obiecte vechi. Viața celor doi este legată în mod fantastic de legenda fauritorului de paturi, obiecte pe care Flori începe să le caute prin tot Bucureștiul, deoarece acestea îi oferă altfel de trăiri, neimaginabile.

„Cum dă cu ochii de oglindă, o cuprinde euforia știută. Este tot ea, și totuși o altă ființă, o altă versiune a ei s-a strecurat înăuntru.”

✔️Este un roman în care prezentul și trecutul se îmbină alături de realitate și fantastic. Mi-a plăcut foarte mult cum a început cartea și pe alocuri m-am regăsit în personajul feminin, Flori, dar spre final parcă-mi pierdeam răbdarea și voiam să aflu mai repede ce s-a întâmplat cu Lev, tânărul care zace într-o baltă de sânge, așa cum ne relatează autoarea de la începutul lecturii.

„- Și ce-ar fi mai rău decât să fii roșcov?”
„- Ai putea să fii molimă... Înțelegi? Te-ai putea transforma într-o boală, care roade fără să știe ce face. M-auzi, omule? Poți să fii o gură și-atât. Un biet dinte îngrozit c-o să moară, un vierme care visează doar drumuri prin stârvuri și spaime fără sfârșit!”

O recomand tuturor pasionaților de lectură fantastică și nu numai.

[Magda · Rating 5 out of 5]

Wow!

[Jay · Rating 2 out of 5]

Nu scriu prea mult ca sa nu se supere Daria pe mine (daca ajunge sa citeasca asta vreodata). Am impresia ca finalul s-a vrut filmul Inception se intalneste cu desenul animat Gravity Falls (in special tipul chel care calatoarea in timp iykyk)

Oricum, o poveste la nivelul poeziilor lui Ion Barbu. Tre sa fii ori matematician ori sa fumezi destui Riga Crypto ca sa înțelegi "ce a vrut sa spuna autorul". Poate daca ar fi fost scrisa mai clar, intr-un stil mai putin "din topor", mi-ar fi placut mai mult.

Mesajul ramane vag pana la final. Se vrea o proza psihologica la persoana a treia cu prea multe perspective narative care se suprapun si se fac, in final ciorba

*SPOILERS*

Toata cartea e un basm fantastic despre aparitia Covidului. Nici macar nu exagerez. Eunucul/Capriceanu se transforma in molima. Toata lumea poarta măști si strazile Bucurestiului sunt goale.

Lev a foat pacientul zero confirmed. Rabdarea mea e tot la zero dupa cartea asta. Mai bine ma opream la jumate

Concluzie: poate n-am prins mesajul. Poate sunt eu prea proasta sa inteleg orice nebunie de metafora intergalactica încearcă cartea asta sa transmita

[Patricia Amariie · Rating 5 out of 5]

atât de metaforică. atât de bună.
aveam nevoie de așa o carte. a fost fix pe gustul meu, ce stil de a scrie o poveste. nu pot sa descriu in cuvinte cum m a făcut să mă simt citind-o, așa cum ii ziceam și iubitului meu, parca o recitesc pe aglaja veteranyi, n-aveți idee cât înseamnă asta pentru mine. voiam să nu se mai termine, dar inevitabil am finalizat-o. in orice caz, vreau sa țineți cont ca totul capătă un sens până in finalul romanului. recomand de zeci de ori

[Opris Liliana · Rating 5 out of 5]

O carte care are niste fire narative ce se intind ca panzele de paianjen. O tesatura fina in care destinele se intrepatrund, dincolo de timp.
Magie, realism, fictiune, chiar si bibliografie, pe toate le ofera acest roman scris cu un creion facut dintr-un roscov salbatic.

[Ally · Rating 5 out of 5]

Mi-a placut mult!